ANOMALII DENTARE DE DEZVOLTARE

- Anomaliile dentare de dezvoltare apar pe dinte, de obicei, ca rezultat al unei perturbări a procesului
normal de odontogeneză,
- Anomaliile dentare de dezvoltare se evidențiază după erupția dintelui,
- Procesul de odontogeneză este unul de lungă durată (săpt.5 viu odată cu formarea mugurilor incisivilor
temporari până la 14-15 ani odată cu închiderea apexurilor molarilor 2 și 3 permanenți)
- Procesul de odontogeneză poate fi perturbat în toate etapele lui
- Diferitele grupe dentare se formează având o cronologie specifică (la anume momente în timp) dar
urmând toate aceleași etape inițierea, proliferarea, histodiferențierea, morfodiferențierea, apoziția matricilor
organice, mineralizarea, erupția
- Intesitatea și caracterul perturbărilor precum și aspectul clinic depind de: momentul, durata, intensitatea
acțiunii factorului etiologic, oricare ar fi acesta (în general nu există modificări specifice care să
caracterizeze un anume factor etiologic).

Factori etiologici
- apar prin acțiunea a variați factori etiologici care intercepteză etapele odontogenezei.ce se desfășoară pe o
perioadă lungă de timp
- factorii etiologici implicați în apariția anomaliilor de dezvoltare sunt: factori determinanți și favorizanți.
- Factorii determinanți sunt:
 factori genetici
 factori de mediu
o generali ca de ex. afecțiuni ale mamei / copilului
o locali ca de ex. traumatismele DT generează defecte locale ale DP: dinții dilacerați.

Clasificarea anomaliilor dentare de dezvoltare

1. după faza formatoare interceptată
 inițierea: apar anomalii de număr
 proliferarea: anomalii de număr și unele anomalii de formă (dinții dubli)
 histodiferențierea:
- factorul etiologic genetic afecteză celulele formatoare de dentină și smalț: ameloblastul și odontoblastul
- de aceea apar anomalii de structură de cauză genetică: amelogeneză imperfectă, dentinogeneză
imperfectă, displazia dentinară, odontodisplazia regională
 morfodiferențiere: anomalii de formă și dimensiune
 depunerea matricilor organice (stadiul coronar al odontogenezei)
- apar hipoplazii de smalț
- apar displazii dentinare
 mineralizarea
- hipomineralizări ale smalțului și dentinei

2. Clasificarea lui Majito: după momentul producerii (primare și secundare)

 ANOMALII DE DEZVOLTARE PRIMARE

- sunt evidente la erupția dintelui sau apar la scurt timp după aceasta
- există o legătură între factorul cauzal și efect.
- Anomaliile de dezvoltare (distrofiile) primare se clasifică în: neevolutive și evolutive
 ANOMALII DE DEZVOLTARE SECUNDARE
- care se evidențiază la multă vreme după erupție fiind greu de făcut legătura între defecte și perioada
formativă: ex. caria circulară la DT, caria circulară a frontalilor superiori permanenți (sindromul
Dubreuil-Chambardel).
- acestea sunt carii rampante care nu se dezvoltă întotdeauna pe un teren distrofic.
- evoluează fără semne clinice subiective și nu răspund la tratament.
- lipsește transmiterea ereditară dar există o vulnerabilitate excesivă la factorii externi.
 ANOMALII DE STRUCTURĂ NEEVOLUTIVE, CICATRICIALE, STABILE
I. Anomalii dentare de număr
A. În minus
Anodonția-dinți lipsă
1). Anodonție totală–când lipsesc toți dinții
2). Anodonție parțială-când lipsesc 1 sau mai mulți dinți
a) anodonție redusă 1-2 dinți
b) hipodonție–1-5 dinți lipsă
c). oligodonție–6 sau mai mulți dinți lipsă
1). Anodonție adevărată–dintele nu s-a format
2). Anodonție falsă–dintele s-a format dar a fost extras
3). Pseudoanodonție–dintele pare a fi lipsă dar este inclus
B. În plus
Hiperdonție-dinți prea mulți
1). Dinți supra numerari : dinți în plus de dimensiuni normale (mesiodens, distomolarii)
2). Dinți accesorii : dinți în plus dar mai mici decât ne-am putea aștepta normal (paramolari)
II. Anomalii dentare de dimensiune
A. În minus
1. Microdonția
1). Generalizată-toți dinții sunt mai mici
a). adevărată–dinții sunt reduși ca dimensiune
b). relativă–maxilare mari și dinți normali
2). Localizată-afectează dinți izolați
B. În plus
1. Macrodonția
1). Generalizată
a). adevărată
b). relativă
2). Localizată
III. Anomalii dentare de formă
A. Coronare
1. formă de lopată
2. cuspizi accesorii – pot afecta unii dinți
a. Cuspidul lui Carabelli - pe fața palatinală a M1 permanent
b. Talon cusp - pe fața palatinală a incisivilor superiori
c. Cuspidul lui Bolk - pe fața vestibulară a molarilor permanenți
d. Dinte evaginat - cuspid accesoriu în foseta centrală a PM de obicei
3. Geminația-un mugure divizat apare ca un dinte dublu
4. Fuziune-doi dinți uniți apare tot ca un dinte dublu
5. Dens invaginatus (dens in dente)
a. dens in dente coronar
b. dens in dente corono-radicular
c. dens in dente radicular (vezi la rădăcină)
6. Dilacerarea
a. coronară
b. corono-radiculară
c. radiculare
B. Radiculare
1. rădăcini accesorii (rădăcini supranumerare)
2. dilacerare - angulare neobișnuită a rădăcinii
3. perle de smalț
4. taurodonție
5. concrescența - fuziunea dinților prin cement în timpul odontogenezei
6. hipercementoză – prod. de cement în exces
7. dens invaginatus radicular
IV. Anomalii de structură
A. Smalț
a. hipoplazia de smalț de cauză locală (trauma sau inflamația localizată) (dintele Turner)
b. hipoplazia de smalț de cauză generală : factori sistemici de mediu ca de ex. infecții
bacteriene/virale sifilis, scarlatină, inflamație, carențe nutriționale (Vit. A, C, D calciu), intoxicații chimice
(fluoroza), traume etc.
- incisivii Hutchinson,
- molarii Mulberry,
- smalț pătat prin fluoroză dentară
- modificări de culoare dentară date de boli sistemice
B. Dentină
a. displazia dentinei de cauză locală
b. displazia dentinei de cauze sistemice
- rahitism,
- rahitism rezistent la vitaminaD,
- hipoparatiroidism,
- administrarea de medicamente ca de ex. tetraciclina.

 ANOMALII DE STRUCTURĂ EVOLUTIVE, ACTIVE

- se evidențiază puțin după erupție
- evoluează în suprafață și profunzime fiind greu de stopat prin tratament,
- de cauză genetică
1. Care afectează SMALȚUL
 Amelogeneza Imperfectă (dinții cafenii)
a. tip hipoplazic: matricea organică este deficitară
b. tip hipocalcificat: mineralizarea matricii este deficitară
c. tip hipomaturat: maturarea smalțului este deficitară
d. tipul hipoplazic / hipomaturat cu taurodonție
2. Care afecteză DENTINA
 Dentinogeneza Imperfectă (Dentina opalescentă ereditară)
a. Shilds tip I asociată cu osteogeneză
b. Shilds tip II de sine stătătoare
c. Shilds tip III (Brandywine)
 Displazia dentinară
a. Tip I: displazie dentinară radiculară (“dinți fără rădăcină”)
b. Tip II: displazie dentinară coronară.
3. Care afecteză CEMENTUL
 hipofosfatazia,
 displazia cleidocraniană
 epidermoliza buloasă distrofică.
4. Care afecteză SMALȚUL, DENTINA, CEMENTUL
 Odontodisplazia regională (dinții fantomă).

MODIFICĂRILE DE NUMĂR

- Apar în etapa de inițiere și proliferare

1. Număr mai mic de dinți (anodonție, agenezie)
Forme clinice
a. anodonția totală
b. anodonția parțială
- anodonție redusă 1-2 dinți mai frecventa in cazurile non-sindromice
- anodonție întinsă : hipodonție 1-5 d. și oligodonție peste 5 dinți
Frecvență
- este afectat frecvent ultimul dinte dintr-un grup de dinți (Ilat., PM2, M3) iar la Dt apare la Ilat. și la Ic.
- apare mai frecvent la DP 1,5-20% fără M3
- anodonția M3 apare la 25-30% dintre cazuri
- popoare: australieni 1%, japonezi 3%, caucazieni 10-20%
Etiologie
- reducere filogenetică ca semn de evoluție
- sindroame: displazia ectodermală, sindrom Down, sindrom Hurler, displazia condroectodermală,
incontinenția, pigmentii, sindromul Reinger.
- factori locali: DLMP-oprit în evoluție, radioterapie.

Clinic
- absența tuturor dințlor sau a multor dinți apare în displazia ectodermală
- dinți absenți de pe arcadă mult după termenul de erupție
- cu/fără persistența DT
- cu/fără menținerea spațiului pe arcadă
- anodonția poate fi simetrică interesind dinții simetrici și omologi
- anodonția poate fi unilaterală (asimetrică) asociindu-se cu omolog nanic, conic (țăruș)
- Rx confirmă dg. prin absența d. (anodonție adevărată) sau prin prezența lui (anodonție falsă sau
pseudoanodonție).

Tratament
- refacerea fizionomiei și masticației
- închiderea spațiului prin tratament orthodontic
- tratament protetic de refacere
- la pseudoanodonție- tratament chirurgical de extracție a d. supranumerari pt. favorizarea erupției DP.

2. Număr mai mare de dinți (d supranumerari)

Frecvență
- mai frecvent la maxilar peste 90% dintre supranumerari apar la maxilar
- mai frecvent la DP 3%, DT 0,3-1,7%
- băieții sunt afectați de două ori mai frecvent
- japonezii au mai frecvent
- mai frecvent în zona frontală (meziodens), în zona PM (parapremolarii), în zona molarilor (para și
distomolarii)

Clasificare
- unici sau multipli
- erupți sau incluși
- în zona frontală, PM, M
- formă normală, conici, tuberculați etc
- nanici, normali, macrodonți

Etiologie
- involuție filogenetică (atavism)
- genetici: displazia cleido-craniană, sindromul Gardner (polipoza intestinală), sindrom Down, disostoza
cranio-facială (sindrom Crouzon), angiomatoza Stuge Weber
- locali : scindarea mugurilor normali ex. DLMP, reactivarea și hiperproducția lamei dentare datorată unor
factori locali

Clinic
Meziodensul
- dinte erupt între cei 2 Ic de obicei palatinal, care de obicei nu poate atinge planul de ocluzie
- formă de țăruș, nanic, tuberculat sau normal ca formă și dimensiune
- dinte supranumerar inclus
- rădăcina de obicei este mai scurtă
Tulburări:
- provoacă incluzia DP, - resorbții radiculare ale vecinilor,
- provoacă deplasarea DP, - necroze ale DP vecini,
- provoacă înghesuirea DP, - chiste dentigene,
- dilacerări dentare, - tulburări de ocluzie.
Paramolarii sau parapremolarii sau distomolarii
- formă de PM, M mai mici sau normali ca dimensiune, cu formă normală sau modificată (cuspizi
suplimentari)
- plasați în zona laterală lângă PM, M sau distal de M
- pot fi erupți/incluși
- tulburări de ocluzie

Anastroficii (inversați)
- pot fi dinți supranumerari sau normali care sunt răsturnați și au plasată rădăcina spre arcadă.
- cu modificări de formă (țăruș) și dimensiune (nanici)
- apar mai frecvent în zona incisivilor, premolarilor
- se descoperă întâmplător pe Rx
- pot perturba erupția DP provocând ectopii dentare
- extracția pune probleme pt. că poate afecta DP
Tratament
- îndepărtarea d. supranumerar în caz de complicații în funcție de starea dintelui permanent și a celui
supranumerar, urmat de tratament ortodontic
- expectativă dacă erupția DP este satisfăcătoare.

MODIFICĂRILE DE DIMENSIUNE

- apar în etapa de morfodiferențiere

Clasificare:
- macro / microdonție,
- localizată / generalizată
- adevărată / falsă în funcție de relația dinte - proces alveolar.

Etiologie
- afecțiuni genetice cu microdonție: sindrom Down, displazia ectodermală, displazia condroectodermală
(sindr. Ellis van Creveld), microsomia hemifacială (sindr. Goldenhar)
- afecțiuni genetice cu macrodonție: sindromul otodentar, macrosomia hemifacială.
- afecțiuni hormonale (hipofiza: gigantism sau nanism)
- factori locali (dinții dublii).

Clinic
Macrodonția adevărată generalizată
- toți dinții sunt mai mari
- cauza: gigantism hipofizar
- suma incisivă este mai mare de 35 mm
- incongruență dento-alveolară cu înghesuire
- incluzii și ectopii dentare
- bombări ale proceselor alveolare
- perturbări ocluzale și funcționale

Microdonția adevărată generalizată

- toți dinții sunt mai mici
- cauza: nanism hipofizar
- suma incisivă este mai mică de 28 mm
- spațieri dentare
- perturbări funcționale

Macrodonția adevărată localizată

- macrodonția se manifestă la un grup dentar (frontal, lateral)
- poate fi afectat dor 1-2 dinți
- procesul alveolar bombează în zona respectivă
- I lateral superior, M3, dinți supranumerari.
Microdonția adevărată localizată
- microdonția se manifestă la un grup dentar (frontal, lateral)
- poate fi afectat doar 1-2 dinți
- procesul alveolar este excavat în zona respectivă
- dinții sunt conici
- I lateral superior, M3, dinți supranumerari
- Rădăcinile sunt scurte și subțiri
- Valoare protetică redusă

Tratament
- extracție
- tratament ortodontic
- remodelări coronare cu composite
- tratament protetic