NOȚIUNI DE ORTODONŢIE

CLASIFICAREA ANOMALIILOR
DENTO - MAXILARE

CURS TD III
DR. DĂMĂȘARU ELENA
2023
q Privite mult timp ca simple
“curiozități”, anomaliile dento-
maxilare au fost analizate și tratate
științific abia spre șfârșitul secolului
al XIX-lea și începutul secolului al
XX-lea, odată cu dezvoltarea unei
civilizații industriale.
 • Clasificarea ocluzionistă a lui
Nu există o clasificare Angle (școala americană);
atotcuprinzătoare care să • Clasificarea pe sindroame
includă și să definească (școala germană);

întreaga varietate a • Clasificarea clinică a școlii

tablourilor clinice. franceze.

Clasificarea ocluzionistă a lui Angle (Școala americană)

•Folosește drept criteriu raportul dentar static,

pozițional, al molarilor de 6 ani, considerat „cheia
ocluziei”,
•Clasificare cunoscută în literatura de specialitate
drept „clasificarea ocluzionistă a lui Angle”.
• În această clasificare intră trei clase de malocluzii:
 Clasa I - Se caracterizează prin:

• Rapoarte normale la nivelul

molarilor de 6 ani, astfel
• Cuspidul mezio-vestibular al
molarului superior de 6 ani
articulează cu primul șant mezial
intercuspidian al molarului de 6
ani inferior (cheia de ocluzie a
lui Angle). Rapoarte neutrale de
• În această clasă se încadrează ocluzie
toate anomaliile situate mezial
de molarul de 6 ani.
•
 Clasa a II-a

• Subdiviziunea 1 – este caracterizată

prin rapoarte distalizate asociate cu
prodenție frontală superioară
(ocluzia adâncă în acoperiș). Ocluzie adâncă în acoperiș

• Subdiviziunea 2 – se caracterizează
prin rapoarte distalizate și
retrodenția frontalilor superiori
(ocluzia acoperită).
• Ocluzie adâncă acoperită
Clasa a III-a

• Se caracterizează prin rapoarte meziale la

nivelul molarilor de 6 ani respectiv
poziționarea reperului inferior mezial față
de cel superior. Și aici se pot descrie două
subdiviziuni:
• Subdiviziunea 1 – în care există o prognație
inferioară, asociată uneori cu proalveolie și
prodenție, consecința unei creșteri
mandibulare în raport cu maxilarul sub
influența factorilor ereditari și neuro- Clasa a III-a / Subdiviziunea 1
endocrini.
• Subdiviziunea 2 – în care există un fals
prognatism mandibular, rapoartele meziale
ale ocluziei datorându-se nedezvoltării
maxilarului superior, ca o consecință a
factorilor generali sau a celor locali.
q Această clasificare foarte simplă are dezavantajul
că ia drept criteriu poziția molarilor de 6 ani,
care este variabilă și totodată nu reflectă
complexitatea factorilor etiologici;
q Rămâne însă o clasificare de referință foarte
folosită în zilele noastre.
Clasificarea pe sindroame (școala germană)

q Clasificarea pe sindroame apreciază diagnosticul

de anomalie după modul în care se asociază mai
frecvent anumite semne ale anomaliilor dento-
maxilare,
q Dar și după factorii etiologici:
•
Sindromul de compresie de maxilar cu două forme
clinice:

q cu protruzie – care poate fi:

Ø cu aliniere dentară – frontalii
superiori sunt în vestibulo-
înclinare având puncte de
contact;
Ø cu spațiere dentară – frontalii
supriori sunt în vestibulo-
înclinare fără puncte de
contact („în evantai”);
Sindromul de compresie de maxilar cu două
forme clinice:

q cu înghesuire dentară.
Ø Sindromul compresiei de maxilar
este determinat, în principal, de
influența factorilor funcționali,
dar există și forme clinice ale
compresiei de maxilar datorate
transmiterii ereditare.
•
Sindromul de ocluzie deschisă – cu două
forme clinice:

qForma disfuncțională
v prin interpoziții.

qForma gravă
v de natură dismetabolică
(uneori are caracter
ereditar).
•
Sindromul de ocluzie adâncă, acoperită

De etiologie, predominant, ereditară.

 Sindromul progenic – cu cele două forme clinice:

q adevărat – caracterizat printr-o creștere exagerată a

mandibulei datorată, în principal, factorilor ereditari,
endocrini;

q fals, determinat fie de:

q
nedezvoltarea maxilarului superior ca o consecință a
factorilor ereditari și neuro-endocrini;
q
poziționarea anterioară a mandibulei datorată factorilor
funcționali de conducere forțată sau obiceiurilor
vicioase.
Sindromul de incongruență dento-alveolară

Se referă de fapt la dizarmonia dento-

alveolară, cu două forme clinice:

• Cu înghesuire – mai frecvent; este o

consecință a mai multor factori
(genetici, filogenetici, funcționali);

• Cu spațiere – de etiologie ereditară dar

și funcțională.
Consecințele extracției premature
se referă la tulburările care apar, ca urmare a extracției
precoce a dinților temporari, cu precădere a celor care
formează zona de sprijin a ocluziei, respectiv caninul și
molarii temporari.
ANOMALII DENTARE NUMERICE
Reprezintă abateri în sensul creșterii sau scăderii numărului standard de dinți.
Se clasifică în:
I. Anomalii dentare prin exces de număr
v HIPERDONȚIA Rezultă prin formarea și mineralizarea mai multor muguri a
unei plăci dentare sau prin subdivizarea unui mugure dentar primar
II. Anomalii dentare prin deficit de număr
v HIPODONȚIA Reprezentarea de diminuarea numărului dinților prin absența
formării unor muguri dentari primitivi sau prin atrofierea și nedezvoltarea
germenilor dentari.
v OLIGODONȚIE (absența unui număr mare de dinți)
v ANODONȚIE (absenta tuturor dinților)
HIPERDONTIA
• Dinții supranumerari = număr mai
mare de dinți. După poziție, dinții se clasifică
• sunt întâlniți și în cadrul unor în:
sindroame:
• Sindrom Apert, v Meziodens
• Sindrom Down, v Distomolar
• Sindrom Crouzon. v Paramolar
HIPERDONTIA
• Meziodensul reprezintă un dinte supranumerar plasat în regiunea incisivo-
canină, doar la maxilar, de formă conică și cu rădăcina scurtă.
HIPERDONȚIA

• Distomolarul este un dinte supranumerar

permanent localizat în regiunea
posterioară a arcadei dentare, distal față
de molar.

Paramolarul este un dinte

supranumerar situat în fața
molarului.
HIPODONTIA
Ø Hipodonția unidentară se manifestă prin absența dintelui pe arcadă,
fără să fi fost extras sau inclus.
Ø Hipodonțiile multiple au repercursiuni importante asupra sistemului
stomatognat:
v dezvoltarea insuficientă a proceselor alveolare și a maxilarelor,
v etajul inferior micșorat cu ocluzie adâncă,
v iar uneori inversarea rapoartelor de ocluzie.
III. ANOMALII DE FORMĂ ȘI VOLUM

ANOMALIILE DE FORMĂ
Pot fi simple și interesează coroana sau
rădăcina dintelui, sau amândouă.

DINTELE DUBLU (DINȚI FUZIONAȚI)

Poate să apară fie prin fuziunea a doi germeni
dentari în dezvoltare, fie prin împărțirea unui
mugure dentar în două formațiuni.

Dinte dublu” în dentaţia temporară:

între incisivii centrali şi laterali inferiori bilateral (a) şi
între incisivul lateral și caninul inferior (b)
III. ANOMALII DE FORMĂ ȘI VOLUM

DENS IN DENTES
• reprezintă o invaginare dentară și se
datorează formării unei cavități în formă
de pâlnie.
• Ea se poate produce
• în timpul formării coroanei
(invaginație coronară) sau
• în timpul formării rădăcinii
(invaginație radiculară = radix în
radice)
 ANOMALII RADICULARE

Acestea pot fi foarte variate:

• rădăcini bifide, fuzionate, recurbate,
convergente, anchilozante;

TAURODONȚIA este o malformație

radiculară particulară (“dinte cu
rădăcini multiplicate”) atât la nivelul
molarilor cât şi a premolarilor.
Este o anomalie rară, caracterizată
printr-un volul excesiv al camerei
pulpare, cu extindere adâncă în
regiunea radiculară.
ANOMALII DE VOLUM

v Pot fi ereditare sau

v Sunt consecința unei perturbări în etapa
de morfodiferențiere și se manifestă prin
ü reducerea dimensiunilor tuturor
dinților (microdonție) sau Dinte nanic
ü prin dimensiuni exagerate
(macrodonție).

vÎn situațiile în care este vorba despre un

singur dinte, fenomenul poartă numele de
nanism sau gigantism.
Gigantism
ANOMALII TOPOGRAFICE ȘI DE POZIȚIE

ØInversiunea reprezintă schimbarea cu 180 grade a sensului de erupţie

a unui dinte.
ØTranspoziția reprezintă prezența pe arcada dentară a unui dinte care
ocupă locul altui dinte, ambii având caracterele morfologice normale
(de exemplu canin interpus între cei doi incisivi).
ØRotațiile în axul longitudinal apar la nivelul incisivilor, fețele
vestibulare și orale ale coroanelor fiind orientate distal sau mezial.
ØHeterotopia reprezintă existenţa unui dinte în alt teritoriu decât cel al
maxilarelor
V. ANOMALII DE STRUCTURĂ
• Defectele de structură ale ţesuturilor dure dentare pot fi cauzate de
factori de mediu sau de factori genetici.
Anomaliile de structură se clasifică în :
1. Displazii dentare
§ Fluoroza
§ Dinți Hutchinson
§ Dinți Mozer
§ Colorația Dentară
2. Displazii genetice
§ Amelogeneza imperfectă
§ Dentinogeneza imperfectă
ANOMALII DE STRUCTURĂ
• Fluoroza se manifestă la nivel
dentar prin pătarea smalțului.
•
• Depinde de concentrația fluorului
în apă , în alimente și aer.

Colorațiile dentare intrinseci pot fi

datorate:
§ pigmenților melanici,
§ hemoragiilor intrapulpare,
§ terapiei endodontice sau
§ tratamentului cu tetraciclină.
ANOMALII DE STRUCTURA
Dinții Hutchinson
• Interesează incisivii centrali superiori
permanenți care sunt modificați ca și
• volum (sunt mai mici),
• formă (aspect de butoias), și
• structură (smalț friabil).
• Apare în rahitism
Dinții Mozer
§ interesează molarii primi permanenți care
sunt modificați ca și formă, volum și
structură, prezintă smalț friabil galben-
brun-negricios.
§ Această distrofie este considerată o
urmare a rahitismului.
ANOMALII DE STRUCTURA

Displazii genetice Amelogeneza

imperfectă

• face parte dintr-un grup de defecte

ereditare în dezvoltarea smalțului
(cantitative și calitative)
• autozomal dominant,
• recesiv dominant și
• legate de cromozomul X,
• fiind cea mai frecventă
afecțiune ereditară a smalțului.
 ANOMALII DE STRUCTURA

Dentinogeneza imperfectă Caracteristici:

v posibilă afectare a ambelor dentații

v culoarea coroanei transparentă, sidefie,
chihlimbar
v transluciditate crescută
v dentina periferică inițial normală
v dentina restantă foarte atipică
v smalț rugos
v uzura dinților până la nivelul gingiei sau
menținerea pe suprafața ocluzală a unor
insule de smalț.
VĂ MULȚUMESC !
Anomaliile monocauzale

Anomaliile monocauzale

ØÎn această categorie se încadrează de

fapt anomaliile dentare izolate
v de număr,

v de poziție,
v de erupție,
v de dimensiune etc. Incluzia dentară
 Ectopia dentară

Distopia dentară este anomalia

în care dintele (parțial sau
complet erupt) este situat în
afară (ectopie) sau inăuntrul
(entopie) liniei arcadei dentare.
Diastema interincisivă

vDiastema
interincisiva (strungăreața)
ü se caracterizează prin
prezența unui spațiu între
incisivii centrali,
ü frecvent la nivelul arcadei
maxilare și mai rar la
nivelul celei
mandibulare.
vTulburările produse de diastemă
sunt estetice și fonetice.
 Anomalii dentare de formă

• Anomaliile dentare de
forma survin atunci cand
perturbările procesului de
odontogeneză au loc în faza
demorfodiferentiere.
• Anomalia este mai frecventă în
dentiția temporară.
• În ceea ce privește etiopatogenia,
principalii factori incriminați sunt
bolile endocrine, sifilisul
congenital, infecțiile, Aspectul dinților poate fi variat:
traumatismele, iradierile și v conici,.
ereditatea. v butoias, etc
Anomalii dentare de formă

• Dinții geminați apar prin sciziunea

mugurelui dentar (un singur dinte are
tendința să se împartă în două
formațiuni).
• Dinții fuzionați sunt rezultatul fuziunii
a doi dinti vecini din seria normala,
sau a unui dinte normal cu unul
supranumerar.
• Concreșcența reprezintă unirea
cementară a doi dinți gata formați.
Radiografia intraorală
• demonstreză prezența unei
coroane bifide și a unei
singure rădăcini.
Anomalii dentare de formă

• Taurodonția este o anomalie rară,

caracterizată printr-un volum
excesiv al camerei pulpare, cu
extindere adâncă în regiunea
radiculară.
Anomalii dentare de: formă, structră și

mărime
Angrenajul invers
Ocluzia inversă sau încrucişată este definită ca „o
relaţie ocluzală în care dinţii mandibulari se localizează
vestibular faţă de dinţi maxilari antagonişti”1. Această
situaţie poate apărea în regiunea frontală şi laterală
deopotrivă.

Angrenaj invers sau crossbite lateral

Anodonții
Anodonția reprezintă absența congenitală a din toți dinții
primari sau permanenți. Poate interesa un dinte sau mai
mulți, anodontie unidentara, de grup sau anodontie totala.
Lipsa continuității arcadelor, prin spațiile create de
absența dinților ridică probleme serioase atât estetice cât
și funcționale. Variante ale anodonției sunt oligodonția,
când lipsesc maxim 6 dinți și hipodonția, când numărul
dinților absenți depășește cifra 6.
Supranumerari
Hiperdonția este o afecțiune întâlnită în cazul
dentiției de lapte și a celei permanente, ce se
manifestă prin eruperea unor dinți suplimentari
(în plus) la nivelul cavității bucale. Acești dinți
sunt numiți dinți supranumerari și pot crește în
orice parte a gurii, însă cu precădere la nivelul
maxilarului superior, în regiunea frontală.
Anomalia are o prevalență de 1-4%, iar de cele
mai multe ori este vorba de un singur dinte
supranumerar.
Clasificarea clinică a școlii franceze

• În această categorie clasificarea 1. Dizarmoniile de bază

anomaliilor dentare se împarte
în trei grupe, utilizând 2. Dizarmoniile dento-
termenul de dizarmonie între
elementele structurale ale alveolare
aparatului dento-maxilar:
•
3. Dizarmoniile sistemului
dentar
1. Dizarmoniile de bază
• În această grupă intră anomaliile în care sunt tulburate
rapoartele între bazele maxilarelor și între acestea și baza
craniului.
• Aceste dizarmonii sau decalaje de bază se datorează în
special factorilor ereditari, iar respirația orală sau tulburările
masticatorii agravează această anomalie;
• prognațiile,
• retrognațiile,
• endognațiile fac parte din această grupă.
•
2. Dizarmoniile dento-alveolare

• În acestă grupă intră anomaliile rezultate prin modificarea

raportului dintre dimensiunea arcadelor și a dinților.
3. Dizarmoniile sistemului dentar

• Sunt anomaliile dentare de:

Ø număr,
Ø formă,
Ø volum,
Ø poziție;
Ø în cele de poziție, factorii locali pot juca un rol
important.
•
VĂ MULȚUMESC !