Clasificarea anomaliilor dento-maxilare

Privite mult timp ca simple curiozitati, anomaliile dento-maxilare au fost analizate si tratate stiintific abia spre sfarsitul
secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, odata cu dezvoltarea unei civilizatii industriale, ce a dus la mari
aglomerari de populatie la orase si la o intensa activitate informationala si de comunicatii, aspectul si buna functionare a
aparatului dento maxilar devenind astfel esentiale pentru indeplinirea activitatii sociale.
Desi sunt foarte numeroase preocuparile pentru gruparea anomaliilor dento-maxilare nu exista o clasificare
atotcuprinzatoare care sa includa si sa defineasca sintetic intreaga varietate a tablourilor clinice.
Clasificarea ocluzionista a lui Angle (scoala americana)
Rapoarte neutrale de ocluzie
Clasa I
Se caracterizeaza prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel cuspidul meziovestibular al molarului suprior de 6 ani articuleaza cu primul sant mezial intercuspidian al
molarului de 6 ani inferior (cheia de ocluzie a lui Angle). In aceasta clasa se incadreaza
toate anomaliile situate mezial de molarul de 6 ani.
Clasa a II-a
Presupune rapoarte distalizate la nivelul molarilor de 6 ani (reperul inferior este deplasat posterior fata de cel superior). In
aceasta clasa sunt descrise doua forme clinice, cunoscute sub numele de subdiviziuni:
Ocluzie adanca in acoperis
Subdiviziunea 1 este caracterizata prin rapoarte distalizate asociate cu prodentie frontala
superioara (ocluzia adanca in acoperis).
Ocluzie adanca acoperita
Subdiviziunea 2 se caracterizeaza prin rapoarte distalizate si retrodentia frontalilor
superiori (ocluzia acoperita).
Clasa a III-a
Se caracterizeaza prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani respectiv pozitionarea reperului inferior mezial fata de
cel superior. Si aici se pot descrie doua subdiviziuni:
Subdiviziunea 1 in care exista o prognatie inferioara, asociata uneori cu proalveolie si prodentie, cconsecinta unei
cresteri mandibulare in raport cu maxilarul sub influenta factorilor ereditari si neuro-endocrini.
Clasa a III-a / Subdiviziunea 1
Subdiviziunea 2 in care exista un fals prognatism mandibular, rapoartele
meziale ale ocluziei datorandu-se nedezvoltarii maxilarului superior, ca o
consecinta a factorilor generali sau a celor locali. Aceasta clasificare foarte
simpla are dezavantajul ca ia drept criteriu pozitia molarilor de 6 ani, care este
variabila si totodata nu reflecta complexitatea factorilor etiologici; ramane insa
o clasificare de referinta foarte folosita in zilele noastre.

Clasificarea pe sindroame (scoala germana)

Clasificarea pe sindroame apreciaza diagnosticul de anomalie dupa modul in care se asociaza mai frecvent anumite
semne ale anomaliilor dento-maxilare, dar si dupa factorii etiologici:
Sindromul de compresie de maxilarcu doua forme clinice:

cu protruzie care poate fi:

o
cu aliniere dentara frontalii superiori sunt in vestibulo-inclinare avand puncte de contact;
o
cu spatiere dentara frontalii supriori sunt in vestibulo-inclinare fara puncte de contact (in evantai);

cu inghesuire dentara.
Sindromul compresiei de maxilar este determinat, in principal, de influenta factorilor functionali, dar exista si forme clinice
ale compresiei de maxilar datorate transmiterii ereditare.
Sindromul de ocluzie deschisa cu doua forme clinice:

forma disfunctionala prin interpozitii;

forma grava de natura dismetabolica (uneori are caracter ereditar)

Sindrmul de ocluzie acoperita de etiologie, predominant, ereditara.

Sindromul progenic cu cele doua forme clinice:

adevarat caracterizat printr-o crestere exagerata a mandibulei datorata, in principal, factorilor ereditari,
endocrini;

fals determinat fie de:

o
nedezvoltarea maxilarului superior ca o consecinta a factorilor ereditari si neuro-endocrini;
o
pozitionarea anterioara a mandibulei datorata factorilor functionali de conducere fortata sau obiceiurilor
vicioase.
Sindromul de incongruenta dento-alveolara
Se refera de fapt la dizarmonia dento-alveolara, cu doua forme clinice:

cu inghesuire mai frecvent; este o consecinta a mai multor factori (genetici, filogenetici, functionali);

cu spatiere de etiologie ereditara dar si functionala.

Consecintele extractiei premature se refera la tulburarile care apar, determinate de extractia precoce a dintilor
temporari, cu precadere a celor care formeaza zona de sprijin a ocluziei, respectiv caninul si molarii temporari.
Anomaliile monocauzale
In aceasta categorie se incadreaza de fapt anomaliile dentare izolate (de numar, de pozitie, de eruptie, de dimensiune
etc)
Clasificarea clinica a scolii franceze
In aceasta categorie clasificarea anomaliilor dentare se imparte in trei grupe, utilizand termenul de dizarmonie intre
elementele structurale ale aparatului dento-maxilar:
Dizarmoniile de baza
In aceasta grupa intra anomaliile in care sunt tulburate rapoartele intre bazele maxilarelor si intre acestea si baza
craniului. Aceste dizarmonii sau decalaje de baza se datoreaza in special factorilor ereditari, iar respiratia bucala sau
tulburarile masticatorii agraveaza aceasta anomalie; prognatiile, retrognatiile, endognatiile fac parte din aceasta grupa.
Dizarmoniile dento-alveolare
In care intra anomaliile rezultate prin modificarea raportului dintre dimensiunea arcadelor si a dintilor.