Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT.

Popa”
Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina Pedodonție

Particularități Morfologice și de
Structură ale Dinților Temporari
 Planul prezentării

1. Sisteme de notare a dinţilor

2. Structura dinților temporari
3. Fiziopatologia dinților temporari
4. Particularităţile generale morfologice și de structură
5. Particularităţile morfologice și de structură ale incisivilor
6. Particularităţile morfologice și de structură ale caninilor
7. Particularităţile morfologice și de structură ale molarilor
 1. Sisteme de notare a dinţilor - istoric
1861-Adolph Zsigmondy
• Primul sistem de notare a dinților
• 4 cadrane cu numerotarea dinților
de la 1 la 8
1870-Cordyon Palmer
• Prezintă același sistem la întâlnirea ADA
pretinzând că este realizat de el
1882- Julius Parreidt
• Sistem universal de numerotarea a dinților de la 1 la 32
• Nu include dentația temporară
• A fost abandonat în 2 luni
1870-Adolph Zsigmondy
• Publică articolul original în British Journal of Dental Science
• 1889- Congresul International de la Paris este prezentat
articolul, care apare și în Ohio Journal of Dental Science and
Dental Cosmos, lucru ce devine un motiv de jenă pentru Dr
Palmer.
• 1891- Dr Palmer scrie un articol complet despre sistemul de
notare pentru a primi recunoaștere totală, dar articolul este pus
în așteptare și nu i se oferă un status oficial.
• 1947- sistem de notare folosit universal, dentația temporară
fiind introdusă cu notarea de la A la E
Viktor Haderup
• Adaugă simbolurile + și – la numerotarea
dinților (identificarea maxilarelor)
1968- Dr Jochen Viohl
• FDI
• Un sistem de numerotare unic cu 2 cifre
• Introdus în 1970
 2. Structura dinţilor temporari
I. SMALŢ
 grosimea redusă cu aproximativ 30%
 prismele de smalţ la nivelul vârfului cuspizilor/marginii incizale, fisurilor şi fosetelor
ocluzale sunt aproape paralele în axul lung al dintelui
 la nivelul coletului - prismele de smalţ sunt înclinate 44-46° faţă de axul longitudinal
pentru dinţii frontali şi 32-34° pentru dinţii laterali  nu este necesară bizotarea
prismelor de smalţ
 striaţiile Retzius aproape paralele cu suprafeţa dintelui
 cantitatea de fluor este mai mică datorită perioadei mai scurte de maturare a
smalţului
 la suprafaţa tuturor dinţilor temporari există un strat de smalţ aprismatic – 30µm
grosime, în care cristalele sunt paralele între ele şi perpendiculare pe JAD 
demineralizare cu acid fosforic 50% timp de 2 minute
 2. Structura dinţilor temporari
II. DENTINA
 redusă dimensional
 canaliculele dentinare au diametrul mai mare spre J.A.D. şi se îngustează spre camera
pulpară
 dentina mineralizată prenatal faţă de cea mineralizată postnatal → se identifică prin
linia neonatală → incisivi - la nivelul coletului;
→ molari - la nivelul punctului de contact

III. CEMENT

 redus dimensional - număr scăzut de cementocite

 joncţiunea dento-cementară diferă la dinţii temporari:
smalţul separat de cement printr-o zonă de dentină în30% cazuri
cementul acoperă smalţul în 60% cazuri
smalţul acoperă cementul în 10% cazuri
 2. Structura dinţilor temporari

IV. PULPA DENTARĂ

 aproximativ aceeaşi structură ca la dinţii permanenţi

 elementul fibrilar mai bine reprezentat – fibre de colagen şi reticulină

 densitatea inervaţiei, numărul şi distribuţia elementelor nervoase reduse faţă DP

 unele cerrcetări → plex nervos subodontoblastic nedezvoltat

 degenerescenţa vasculară a odontoblastelor

 vasele sanguine dilatate → hemoragii pulpare

3. Fiziopatologia dintilor temporari

Dinte temporar stabil – stadiul II – durată 3 ani

Patologie – atingere pulpară rapidă şi parodontală frecventă

Reparaţie – posibilă
Terapie – conservare pulpară

Dinte temporar stadiul III – resorbţia radiculară

☻ Factori anatomici
☻ Factori endodontici modificarea str. parodontale
- os interradicular
☻ Factori parodontali - componentele
parodonţiului

vecinătatea d. permanent
modificarea str. radiculare
- foramen apical
- lungimea rădăcinii
 4. Particularităţi generale
morfologice si de structură DT

1. COROANA:
mai mică
globulară
mai deschisă la culoare
convergentă spre cervical
faţa ocluzală mai îngustă
smalţul şi dentina reduse dimensional
zonele de contact dintre molarii temporari sunt foarte plate şi întinse
 4. Particularităţi generale
morfologice si de structură DT
2. RĂDĂCINA
mai lungă decât coroana
aplatizată M-D la frontali
lungă şi mai subţire la molarii temporari comparativ cu cea a molarilor
permanenți
evazată și îngustată către apex → suficient spaţiu pentru dezvoltarea
mugurilor DP
 4. Particularităţi generale
morfologice si de structură DT
3. PULPA DENTARĂ
dimensiuni mai mari decât a DP în raport cu volumul coroanei
forma camerei pulpare urmărește suprafaţa coroanei
prezintă un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid
coarnele pulpare sunt mai aproape de suprafaţa dintelui
coarnele pulpare meziale sunt mai aproape de suprafaţa dintelui
decât cele distale
camera pulpară a molarilor mandibulari este mai mare decât a
molarilor maxilari
 5. Particularităţi
morfologice si de structură ale incisiviilor
Caracteristici de grup

mai mici și mai globuloși decât incisivii permanenți

marginea incizală netedă, fără lobi de creștere
creasta cervicală pe faţa V și O
cingulum pe faţa O
cameră pulpară sub formă de evantai
un singur canal radicular:
•larg
•ovalar pe secţiune transversală
•foramen apical cu deschidere mare
 5. Incisivul central maxilar
coroană dentară mai mică, globuloasă
diametrul M-D coronar ≥ diametrul C-I coronar
unghiul mezio-incizal ascuţit
unghiul disto-incizal rotunjit
fața orală prezintă un cingulum și creste marginale bine
dezvoltate
punctele de contact întinse pe toată suprafaţa proximală
stratul de smalţ accentuează convexităţile
lungime totală = 16,4 mm
lungime coronară = 6 mm
rădăcina este conică, lungă, uşor efilată spre regiunea apicală,
uşor înclinată spre D şi V

Morfologie pulpară
marginea incizală se află la 2,3mm → M şi la 2,4mm D de la
camera pulpară
 5. Incisivul lateral maxilar

formă asemănătoare cu incisivul central

coroana dentară mai mică şi mai îngustă
cingulum-ul mai puţin proeminent
lungime totală = 15,8 mm
lungime coronară = 5,6 mm

Morfologie pulpară
distanţa de la marginea incizală la pulpă =2,6mm
 5. Incisivul central mandibular
cel mai mic dinte din dentația temporară
lungime totală ≈ 14 mm
lungime coronară = 5 mm
cingulum pronunţat cu creste marginale mai puţin
proeminente
creasta cervicală V mai proeminentă spre M
marginea incizală este paralelă cu palnul orizontal
rădăcina dentară rotunjită şi înclinată spre D

Morfologie pulpară
camera pulpară urmează conturul suprafeţei externe
pulpa se află la 2,6 mm de marginea incizală
 5. Incisivul lateral mandibular

mai mare decât centralul mandibular

mai lung dar mai îngust
suprafaţa orală mai concavă
unghiul mezio-incizal ascuţit
unghiul disto-incizal rotunjit
cingulum-ul mai mare decât la lateralul maxilar
lungime totală = 15 mm
lungime coroană = 5,2 mm
rădăcina rotundă, înclinată spre D, mai lungă

Morfologie pulpară
camera pulpară respectă conturul dintelui
 6. Particularităţi
morfologice si de structură ale caninilor
Caracteristici de grup

☻ coroane mai mici şi mai globuloase decât ale caninilor permanenţi

☻ un cuspid ascuţit care se atriționează în timp
☻ pante cuspidiene inegale
☻ creastă longitudinală pe fața V şi O
☻ punct de contact aproape de treimea cervicală a dintelui
☻ rădăcina este aproape de două ori mai lungă decât coroana
☻ camera pulpară cu un singur corn pulpar care se continuă treptat cu canalul radicular
 6. Caninul maxilar
 cel mai voluminos dinte din grupul dinţilor frontali
 lungime totală = 18,8 mm
 lungime coroană = 6 mm
 marginea liberă proeminentă sub formă de „V” → 2 versanți
( dacă sunt inegali, versantul M mai lung decât cel D)
 pe fața V, la colet, o proeminență pronunțată
 faţa P foarte convexă, prezintă cingulum şi două creste
marginale
 de la cingulum pornește o creastă longitudinală spre vârf
 pe fața V există o creastă similară
 coroana are forma de romb
 o rădăcină (foarte rar 2) înclinată spre D, triunghiulară pe
secțiune

Morfologie pulpară
camera pulpară urmează conturul coronar
cornul pulpar la 3,2 mm de JAD în dreptul cuspidului
 6. Caninul mandibular

 mai mic şi mai puţin voluminos decât cel maxilar

deoarece crestele cervicale, vestibulare şi orale sunt mai
puţin pronunţate
 marginea incizală prezintă 2 versanţi inegali, cel D
mai lung decât cel M
 lungime totală = 16 mm
 lungime coroană = 5 mm
 rădăcina dentară bine dezvoltată, aplatizată în sens
M-D, înclinată spre D și ușor V

Morfologie pulpară
camera pulpară urmează conturul coronar
pulpa coronară se află la 3mm de JAD în direcţie incizală
spre M şi D distanţa de la JAD la pulpa coronară este de 1,8 mm
 7. Particularităţi
morfologice si de structură ale molariilor
Caracteristici de grup
☻ două variante morfologice
 un tipar morfologic asemănător molarilor permanenţi
 un tipar morfologic asemănător premolarilor
☻ îngustare cervicală marcată (ștrangulate la colet)
☻ creste cervicale V mai pronunţate
☻ convergenţa spre ocluzal a suprafeţelor V şi O plate
☻ contact strâns între molari rezultând suprafeţe de contact întinse şi plate
☻ camera pulpară mare, în special la molarul prim mandibular
☻ numeroase canalicule accesorii în podeaua camerei pulpare
☻ canale radiculare neregulate
 7. Molarul prim maxilar
tipar ocluzal premolariform: - 2 cuspizi: - mare V
- mic P
- șanţ longitudinal
- 2 fosete M și D puţin exprimate
tipar ocluzal molariform: - 2 cuspizi V
- 2 cuspizi P
- şanţ longitudinal
- 2 fosete M şi D + 1 fosetă centrală
pe faţa V o protuberanţă de smalţ = tuberculul Zukerkandl
rar – pe faţa P– tuberculul Carabelli
lungime totală = 15,1mm
lungime coroană = 5,1mm
3 rădăcini – 2 V, 1 P, puternic divergente
Morfologie pulpară
câte un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid
cornul M-V cel mai proeminent
distanţa de la cornul pulpar – vârful cuspidului = 1,8 mm-
MV; 2,3 mm-DV; 2 mm-P
 7. Molarul prim mandibular
în ½ mezială a feţei V – tuberculul Zukerkandl →
- constricţie cervicală V importantă
- suprafaţa M mai lată decât cea D
- suprafaţa ocluzală mult mai îngustă V-O
4 cuspizi , rareori 5: 2 V şi 2-3 L
cuspizii V mai lungi şi ascuţiţi
cuspizii L mai scurţi şi rotunjiţi
uneori, o creastă de smalţ unește cuspidul MV şi ML
șanț longitudinal ocluzal + 2 fosete principale M şi D
lungime totală = 15,8 mm
lungime coroană = 6,0 mm
2 rădăcini – una M (mai lungă) și una D
Morfologie pulpară
 4 coroane pulpare
 coarnele meziale la 2,1mm de JAD
 coarnele distale – la 2,4 mm de JAD
 rădăcina mezială 2 canale
 rădăcina distală 1 canal
 7. Molarul secund maxilar
este mai voluminos decât primul
4 cuspizi ocluzali – 2 V; 2 P
şanţuri „H”
2 fosete principale M şi D
cuspidul MP – DV – creastă oblică de smalţ
faţa P – 85% din copii – tuberculul lui Carabelli
lungime totală = 17,4 mm
lungime coroană = 5,7 mm
3 rădăcini – 2 vestibulare, 1 palatinală

Morfologie pulpară
coarnele pulpare = 4 sau 5
cornul MV cel mai mare şi mai apropiat de JAD =
2,8mm
cornul DV – distanţă faţă de JAD = 3,1mm
 7. Molarul secund mandibular
configuraţie ocluzală foarte apropiată de molarul prim
permanent (copia fidelă micșorată)
prezintă proeminenţă cervicală V
convergenţă ocluzală a suprafeţei V
contur ocluzal dreptunghiular mai regulat, cu
diametrul M-D mai mare decât cel V-O
foarte vizibili cei 5 cuspizi ocluzali: 3 V, 2 L
lungime totală = 18 mm
lungime coroană = 5,5 mm
2 rădăcini foarte divergente şi curbate spre interior
Morfologia pulpară
5 coroane pulpare
cornul M-V cel mai proeminent = 2,8 mm faţă de JAD
cornul D-V = 3,1 mm de JAD