1.

Sistemul de digă:
AVANTAJE
− Permite o izolare perfectă a campului operator
− Elimină riscul de contaminare a campului operator si a medicului cu saliva si sange
− Reduce incarcarea cu microflora orala a aerosolilor produsi
− Impiedica aspirarea sau ingestia corpilor straini
− Elimină contactul cu diverse substante iritante sau gust neplacut utilizate in timpul
tratamentului
− Asigură acces si vizibilitate mai bună prin retractia tesuturilor moi
DEZAVANTAJE
− Este contraindicata la pacientii cu astm, respiratie orală
− Este contraindicata la pacientii alergie la latex
− Este contraindicata la pacientii cu atacuri de panică
− Este necesar un timp suplimentar pentru aplicarea sistemului de diga in cazuri clinic
dificile: molari de minte, malpozitii dentare
− In situatia existentei unei distructii coronare importante, este in prealabil necesara realizarea
unei reconstructii temporare a peretilor coronari pentru a putea aplica clemele de diga
2. Instrumentele utilizate pentru crearea cavitatii de acces sunt:
− Freze de turbine si freze de piesa contraunghi
− Inserturi sonice si ultrasonice
− Freze diamantate sferice la viteza inalta in smalt si conventionala in dentina
− Finisarea cavitatii de acces se realizeaza cu freze cu gat lung si varf inactiv
− Controlul eliminarii in totalitate a tavanului camerei pulpare se face prin palpare cu sonda
17
3. Indepartarea completa a tavanului camerei pulpare:
− se realizeaza la viteze conventionale cu freze sferice, prin miscari de scoatre active
− se realizeaza cu freze cilindrice, prin miscari de lateralitate
− controlul eliminarii in totalitate al tavanului camerei pulpare se face prin palpare cu sonda
17, care trebuie sa alunece liber pe peretii laterali ai cavitatii fara a intalni nici o interferenta
− reprezinta o etapa in cadrul crearii cavitatii de acces
− este importanta deoarece elimina interferentele care ar impiedica accesul liber al acelor in
canalele radiculare
4. Instrumentele endodontice manuale de largire a canalelor radiculare:
− Pot fi realizate din aliaje din otel inoxidabil sau din nichel titan
− Caracteristicile dimensionale ale instrumentarului endodontic manual sunt reprezentate de
lungime, diametru la varf si conicitate
− Indiferent de lungimea instrumentului, partea activa este intotdeauna de 16 mm
− Conicitatea ISO de2% este specifica tuturor instrumentelor endodontice manual
conventionale realizate din aliaj de otel inoxidabil
− Lungimea totala a ansamblului tija si parte active prezinta valori de 21 mm pentru situatiile
abordarii dintilor laterali in contextual unei deschideri limitate a cavitatii orale
− Lungimea totala a ansamblului tija si parte active prezinta valori de 25 mm pentru
majoritatea cazurilor
− Lungimea totala a ansamblului tija si parte active prezinta valori de 31 mm pentru
instrumentarea canalelor radiculare lungi
− Alegerea unui instrument se face dupa estimarea lungimii de lucru pe o radiografie pre-
operatorie
− Diametrul la varf al instrumentarului endodontic manual este standardizat conform unor
valori cuprinse intre 6 si 140 de sutimi de milimetru
5. Acele Kerr-file (pila):
− Prezinta pe sectiune o forma patrata
− Sunt indicate in reperarea orificiilor de intrare in canalele radiculare
− Sunt indicate in permeabilizarea canalelor radiculare
− Sunt indicate in largirea canalelor radiculare
− Sunt indicate in realizarea stopului apical
− Sunt indicate in pistonarea unor substante medicamentoase sau a unor paste (hidroxid de
calciu, sealer) in canalul radicular
− Pot avea rol de electrod in ionoforeza si diatermie
− Sunt indicate in dezobturarea canalelor radiculare
− Au conicitate de 2%
− Sunt din aliaj de otel inoxidabil
6. Acele Kerr-file (pila):
− Produc o largire excentrica a canalelor curbe putand conduce la o serie de accidente precum
praguri
− Produc o largire excentrica a canalelor curbe putand conduce la o serie de accidente precum
transportarea canalului
− Produc o largire excentrica a canalelor curbe putand conduce la o serie de accidente precum
fenestrare
− Au tendinta de a fi active in mod diferentiat, reducand mai mult din anumiti pereti ai
canalului si mai putin sau chiar deloc din ceilalti
− Tendinta de a fi active in mod diferentiat pe peretii canalelor radiculare este in functie de
anatomia interna a canalului respectiv si de flexibilitatea intsrumentului
7. Acele Hedstrom:
− Sunt fabricate pornind de la o tija de otel inoxidabil cu sectiune circulara prelucrata prin
taiere, rezultand un numar de conuri suprapuse
− Miscarile realizate cu acest instrument sunt axiale (corono-apicale) de du-te-vino in canalul
radicular
− Sunt indicate in completarea largirii canalelor radiculare
− Sunt indicate in dezobturarea canalelor radiculare, in odontometrie radiologica
− Miscarea de rotatie a acestor ace nu este permisa deoarece prezinta riscul de fractura si
blocare a instrumentului
8. Frezele de tip Gates-Glidden:
− Se utilizeaza in portiunea coronara a canalului radicular pentru a realiza preevarea coronara
− Miscarea efectuata este pasiva, circumferentiala, de periere a peretilor canalului radicular
− Sunt utilizate pentru indepartarea gutapercii pentru prepararea unei loje radiculare sau
refacerea unui tratament
− Sunt utilizate pentru largirea unui canal cu un instrument rupt pe traseu, pentru a ajuta la
indepartarea lui
− Sunt utilizate pentru prepararea mai rapida a canalelor subtiri, drepte
− Are partea active sub forma de mugure, la varful unei tije subtiri ce se continua cu un
mandrin pentru a fi montata la piesa contraunghi
− Varful este usor tocit sau plat pentru a nu crea cai false sau praguri in canal
− Se utilizeaza doar in linie dreapta, doar acolo unde canalul este deja permeabilizat
− Daca partea active se intepeneste, atunci el se rupe intre tija si mandrin, putand fi usor
indepartat
− Sunt in numar de sase, sunt confectionate din otel inoxidabil
9. Canal master U si Flexogate:
− Se folosesc pentru prepararea treimii apicale a canalului radicular
− Prezinta varf neascutit, ghid
− Zona activa ajuta la indepartarea dentine razuite si de a reduce impingerea ei spre apical
− Sunt mult mai flexibile decat alte ace pila, cee ace le permite accesul si in canale curbe
− Flexogate se poate rupe mai usor decat CMU, dar se indeparteaza usor din canal
10. Caracteristicile instrumentelor endodontice rotative din aliaj nichel-titan:
− Flexibilitate de 4 ori mai mare decat a celor din otel inoxidabil, diminuat riscul de
producere a pragurilor si a cailor false
− Elasticitate mai mare decat a celor din otel inoxidabil ce permite revenirea fara deformare la
forma initiala
− Memoria formei, revenind la forma initiala, fara sa sufere nici o deformare, consecutiv
curbarii
− Au conicitati variabile, cuprinse intre 2% si 12-19%, constanta sau variabila de-a lungul
partii active
− Sunt utilizate in rotatie continua sau reciproca cu ajutoul unui motor endodontic
11. Regulile generale pentru utilizarea sistemelor rotative sunt:
− Respectarea vitezei de rotatie recomandate pentru fiecare instrument, de obicei cuprinsa
intre 250-600 rotatii/min
− Presiunea exercitata pe instrument trebuie sa fie minima, fara fortarea lui pe canal, in scopul
reducerii riscului de fractura
− Se utilizeaza dupa verificarea prealabila a permeabilitatii canaluluicu un ac Kerr de 08 sau
10
− Miscarea in canal a instrumentului in canal trebuie sa fie continua, de du-te-vino in directie
corono-apicala, cu o amplitudune de 2 mm
− Timpul de lucru la o introducere a instrumentului in canal nu trebuie sa depaseasca 10
secunde
− Timpul de lucru la o introducere a instrumentului in canal nu trebuie sa depaseasca 3
miscari de introducere-extragere
− Instrumentarea trebuie realizata in prezenta hipocloritului de sodiu, cu irigarea abundenta a
canalului radicular
− Pentru potentarea lubrefierii si indepartarea detritusului dentinar se utilizeaza geluri
continand EDTA
− Consecutiv fiecarei utilizari trebuie curatata partea actica a instrumentului de resturile
dentinare prezente
− Consecutiv fiecarei utilizari trebuie verificata integritatea instrumentului
12. Obiectivele cavităţii de acces sunt:
− Eliminarea în totalitate a ţesuturilor dure dentare infectate, nesusţinute, a conţinutului
camerei pulpare sau a materialelor de obturaţie care acoperă plafonul acesteia
− Obţinerea unor pereţi uşor divergenţi spre ocluzal care devine rezervor pentru Solutia de
irgare şi support entru materialul de obturaţie provizorie
− Vizualizarea direct şi identificarea tuturor orificiilor analelor radiculare
− Asigurarea unui acces rectiliniu al instrumentelor endodontice pană la apex sau pana la
prima curbură a canalului radicular
− Păstrarea unui echilibru între conservarea tesuturilor dentare integer şi prepararea unei
cavitati de acces corecte, fara a compromite restaurarea ulterioara sau a periclita rezistenta
la fractura a dintelui tratat endodontic
13. Anterior realizarii cavitatii de acces este necesara efectuarea unei atente evaluari
clinice a dintelui ce urmeaza a fi tratat, evaluare ce consta in:
− Evaluarea axului longitudinal al radacinii (canalului) care va ghida utilizarea instrumentelor
de preparare
− Efectuarea unui sondaj parodontal, care evidentiaza conturul coroanei la nivelul coletului,
reper important in localizarea corecta a camerei pulpare
− Aprecierea amplitudinii deschiderii gurii
− Orientarea fetei ocluzale a dintelui
− Aprecierea unor interventii suplimentare necesare aplicarii digai
14. Anterior realizarii cavitatii de acces este necesara efectuarea unei atente evaluari
radiologice a dintelui ce urmeaza a fi tratat, ce informeaza asupra:
− Volumului camerei pulpare
− Prezenta unor obstacole coronare reprezentate de eventuale calcificari sau materiale de
obturatie preexistente
− Numarul de radacini si canale radiculare, curburile acestora, lungimea lor aproximativa
− Pozitia tavanului camerei pulpare
− Diametrul canalelor radiculare
15. Etapele de realizare a cavitatii de acces sunt:
− Conturul cavitatii de acces
− Trepanarea camerei pulpare, cuindepartrea smaltului, dentinei si a eventualelor tesuturi dure
afectate
− Indepartarea completa a plafonului camerei pulpare
− Finisarea cavitatii de acces
− Identificarea orificiilor de emergenta a canalelor radiculare
16. Obiectivele mecanice ale prepararii canalului radicular:
− Canalul radicular preparat trebuie sa aiba o forma conica continua de la orificiul coronar
pana la cel apical
− Trebuie mentinut traseul anatomic original al canalului radicular, in special in treimea
apicala
− Trebuie mentinuta pozitia originala a formenului apical
− Trebuie mentinuta forma originala a formenului apical
− Diametrul foramnului apical trebuie mentinut cat mai redus
17. Transportarea externa a foramenului:
− Se produce datorita memoriei elastice a instrumentelor care, atunci cand sunt introduce intr-
un canal curb, au tendinta de a reveni la forma rectilinie initiala, putand duce la modificarea
traiectului canalului
− Este mai evidenta la varful instrumentelor si determina o intsrumentare excesiva a peretelui
extern al curburii apicale a canalului
− Se formeaza un foramen apical in forma de lacrima sau clepsidra, dificil de obturat etans
− Riscul acestui incident creste odata cu diametrul instrumentelor
− Incidentul poate fi evitat prin precurbarea instrumentelor la varf sau folosirea unor
instrumente cu flexibilitate mare
18. Obiectivele biologice ale prepararii canalului radicular:
− Instrumentarea canalului radicular trebuie facuta respectand tesuturile periapicale
− Instrumentele endodontice nu trebuie sa patrunda dincolo de foramenul apical pentru a nu
produce leziuni
− Singurul instrument ce poate trece dincolo de foramenul apical este acul care asigura
permeabilitatea apicala
− Continutul canalului radicular (pulpa, tesut necrotic, detritusuri, flora microbiana) trebuie
eliminat in totalitate
− Datorita complexitatii sistemului endodontic, irigarea endodontica activate ultrasonic, sonic
sau laser este o conditie indispensabila pentru indepartrea in totalitate a continutului
endodontic
19. Instrumentarea canalului radicular. Etape:
− Largirea preliminara a canalului radicular (preevazare coronara)
− Realizarea permeabilizarii canalului radicular (cateterizarea, negocierea canalului)
− Determinarea lungimii de lucru a canalului radicularlargirea (prepararea canalului
radicular)
− Realizarea caii de alunecare (“glide path”)
− Largirea (prepararea) canalului radicular
20. Explorarea portiunii accesibile a canalului
− Este prima etapa in lārgirea preliminarā a canalului radicular
− are scopul de a sonda traiectoria canalului si asigurarea patrunderii varfului
instrumentelor rotative ce vor instrumenta cele doua treimi coronare
− primul ac este de dimensiuni reduse (Kerr 8 sau 10) pentru a explora configuratia
canalului, fara sa intampine rezistenta la inaintare
 − se inainteaza pana la lungimea de lucru estimata pe o radiografie preoperatorie sau pana
la nivelul permis de geometria radiculara
− indiferent daca s-a atins lungimea de lucru sau nu, urmatoarea etapa consta in largirea
treimii coronare
21. Lārgirea preliminarā a canalului radicular
− Se referā la instrumentarea treimii coronare si uneori a celei medii a canalului radicular,
inaintea abordarii treimii apicale
− Asigura un acces sigur si controlat la nivelul treimii apicale, datorita unei sensibilitati
tactile superioare
− Largirea primelor doua treimi permite o precurbare a instrumentului ce poate fi mentinuta
pana la atingerea treimii apicale
− Permite patrunderea acului de irigare mai rapid in zonele profunde ale canalului radicular
fiind asigurat un aport mai mare de solutie de irigare la acest nivel si un timp mai
îndelungat de contact cu pereţii canalului radicular, cu detritusuri si cu flora microbianā
− Favorizeaza reducerea cantitatii de resturi dentinare si flora microbiana împinse periapical
22. Lārgirea preliminarā a canalului radicular (preevazarea coronara)
− Reprezinta largirea treimii coronare a canalului radicular, dar se poate largi si treimea
medie
− Se pot utiliza freze Gates Glidden
− Se pot utiliza instrumente NiTi de conicitate mare in miscare de rotatie
− Prima instrumentare se face initial cu ac Kerr pila ca apoi sa se poata introduce in canal o
freza Gates Glidden
− Frezele Gates Glidden se utilizeaza in ordine crescatoare, cu irigari si verificarea
permanenta a permeabilitatii canalului radicular
23. Caracteristicile etapei de preevazare sunt:
− Este indicat ca atat frezele cat si acele sa actioneze preponderent pe peretele radicular opus
curburii radacinii, unde grosimea peretelui dentinar este mai mare si aceasta actiune se
poate face fara risc de perforatie
− In situatia canalelor meziale ale molarilor maxilari si mandibulari, peretele pe care se
actioneaza poarta intotdeauna numele canalului; scopul acestei miscari este de a largi
canalul si de a reduce curbura treimii coronare
 − Elimina interferentele dentinare situate la intrarea in canalele radiculare, determinand
reducerea gradului de curbura coronara
− Instrumenteaza si conicizeaza treimea coronara a canalului
− Curata si relocalizeaza intrarea in canalul radicular
24. Permeabilizarea canalului radicular (cateterizarea, negocierea)
− Consta in negocierea intregului canal pana la foramenul apical si apoi depasirea lui cu 0,5-
1 mm
− Se realizeaza dupa largirea treimii coronare (uneori si mediene) a canalului si stabilirea
unei lungimi estimative a acestuia pe o radiografie preoperatorie
− Permeabilizarea canalului se face cu ace fine, de dimensiuni reduse (6,8,10) care sunt
conduse pasiv in canal si vin in contact cu peretii canalului doar in treimea apicala
− Daca acul de permeabilizare nu avanseaza pasiv se pot face miscari orar-antiorar pentru a
ajunge la foramen, cu precurbarea acului in cazul canalelor curbe
− Dupa permeabilizarea foramenului, acului i se imprima miscari axiale de mica
amplitudine pana cand acul se poate misca liber in canal
25. Anatomia regiunii apicale, constrictia apicala:
− Constrictia apicala este zona cea mai ingusta a canalului in zona apicala datorita
invaginarii cementului in lumenul canalar
− Este limita recomandata spre apical a prepararii canalului radicular
− Respectarea constrictiei apicale in timpul prepararii si obturarii canalare protejeaza
tesuturile periradiculare
− Cementul invaginat in spatial canalar pana la nivelul constrictiei apicale este tapetat cu
cellule mezenchimale care se pot specializa si prin activitatea lor pot realiza o inchidere
biologica a apexului
− Distanta aproximativa intre constrictia apicala si apexul anatomic este de 1(0,7)-3mm
26. Anatomia regiunii apicale:
− Foramenul apical reprezinta orificiul prin care intra si ies din canalele radiculare vasele si
nervii ce constituie pachetul vasculonervos al dintelui
− La nivelul constrictiei apicale se observa o invaginare a cementului peste dentina
− Foramenul apical coincide foarte rar ca pozitie cu apexul anatomic
 − Apexul anatomic nu coincide intotdeauna cu apexul radiologic datorita unor curburi ce nu
sunt evidentiabile radiologic
− Iau in discutie urmatoarele elemente anatomice: constrictie apicala, foramen apical, apex
27. Determinarea lungimii de lucru prin metoda: electronica
− Principiul ce sta la baza functionarii apex locatorului este de apreciere a modificarii
impedantei dintre doi electrozi plasati diferit, unul la nivelul comisurii bucale, al doilea in
canalul radicular, cunoscindu-se faptul ca rezistenta membranei periodontale care
inconjoara dintele este constanta si egala cu cea din sulcusul gingival
− Dispozitivile nou aparute nu necesita uscarea canalului
− Erori pot aparea daca se ating reconstituiri metalice, daca exista cai false, instrumente
metalice fracturate pe canal sau apex larg cu o leziune mare periapicala
− Determinarea nu se poate face daca este inchis canalul cu depuneri minerale, pulpoliti,
resturi de obturatie (sigilant, gutaperca)
− Diametrul acului Kerr utilizat trebuie sa fie corespunzator celui al canalului radicular
28. Determinarea lungimii de lucru a canalului radicular:
− Se realizeaza fie prin metoda clinica, electronica si clinico-radiologica
− Principiul care sta la baza apex locatorului (apex finder) consta in faptul ca rezistenta
membranei periodontale care inconjoara dintele este constanta si egala cu cea gasita in
sulcusul gingival
− Utilizarea apex locatorului se bazeaza pe apecierea modifcarii impedantei dintre cei doi
electrozi
− Cand aparatul a atins cifra 0 varful acului a atins ligamentul periodontal
− Acuraterea cea mai mare in determinarea lungimii de lucru se obtine prin combinarea
metodelor electronica si cea clinico-radiologica
29. Utilizarea corectā a apex-locatorului presupune:
Dintele trebuie sā fie izolat, cu sistem de digā
Acul Kerr si electrozii nu trebuie sa atingā obturatiile de amalgam si coroanele metalice
Diametrul acului Kerr utilizat trebuie sā fie corespunzātor celui al canalului radicular
Progresia miscarii pe ecranul aparatului nu corespunde perfect celei din canal
Din distanta masurata pe rigleta dintre varful acului si stopper, se scad 0.5mm, astfel, cifra
obtinuta reprezinta lungimea pe care se va instrumenta si se va obtura canalul radicular,
denumita lungime de lucru.
30. Determinarea lungimii de lucru prin metoda clinica:
− Cea mai veche si inexacta metoda tactila de odontometrie
− Se traduce prin senzatia de stramtorare a canalului, in timpul permeabilizarii canalului,
prin atingerea zonei de constrictie apicala
− se folosesc ace corespunzatoare diametrului canalului
− acul se introduce usor, fara presiune, pana se simte in varful acului o rezistenta, datorita
constrictive apicale si se stabileste pe ac un punct de reper pe suprafata ocluzala la
pluriradiculari si muchia incizala la monoradicuari
− acul se scoate din canal si se compara cu lungimea fixate pe imaginea radiologicasi cu
lungimea medie a canalului
31. Metoda clinico-radiologica:
− Reprezinta realizarea unei radiografii cu acul pe canal, introdus pana in zona constrictiei
apicale pe baza unei radiografii initiale
− Pentru a obtine lungimea corecta a canalului se scade din lungimea masurata pe
radiografia initiala 1 mm, distant ace corespunde erorii prin modul de expunere a filmului
− Se fixeaza stoperul la lungimea astfel stabilita si se efectueaza o noua radiografie, ce va
indica cu exactitate zona de constrictie apicala
− Metoda prezinta dezavantajul ca necesita mult timp de lucru
− Aceasta lungime masurata este lungimea de lucru in pulpite si gangrene simpla; in
parodontitele apical acul depaseste constrictia apicala
32. Instrumentarea manuala a canalului radicular prin tehnica fortelor echilibrate
presupune:
− Utilizarea tehnicii fortelor balansate numita tehnica fortelor echilibrate ce consta in
introducerea pasiva in canal a unui ac de tip Kerr pana cand acesta intampina o rezistenta,
apoi, acul va fi rotit in canal 90° in sens orar cu o usoara presiune apicala. Aceasta miscare
este urmata de o rotatie in sens antiorar de minimum 90°
− Cele doua miscari combinate mentin un echilibru intre structura dentara si memoria
elastica a instrumentelor, fiind indepartata omogen dentina de la nivelul peretilor canalului
 − Fortele de presiune si de rotate exercitate pe instrumente trebuie sa fie reduse pentru a
preveni fractura lor
− Al treilea pas utilizat in aceasta tehnica este o rotatie de 360° in send orar, insotita de
retragerea acului din canal
− Se utilizeaza ace Kerr (Roane) cu sectiune transversala triunghiulara pentru o flexibilitate
mai mare
33. Tehnica de telescopare regresiva (step-back):
− Consta in scaderea lungimii de lucru pe care lucreaza instrumentul, pe masura ce
diametrul sau creste.
− Se incearca obtinerea unei forme conice continue a canalului radicular
− Se utilizeaza ace Kerr pila (file) si Hedström
− Dupa ce canalul a fost instrumentat pe toata lungimea sa pana la acul cu diametrul dorit
acele cu diametru mai mare vor fi introduce in canal scurtând 0.5 sau 1 mm din lungimea
lor de lucru, pentru fiecare ac fata de acul precedent.
− Miscarea imprimata acelorbla nivelul peretilor canalului radicular este axiala, de du-te
vino
34. ”Glide path”(calea de alunecare)
− Reprezintă crearea, ulterior permeabilizarii canalului radicular, a unor pereti netezi ai
canalului radicular pentru a permite instrumentelor de Ni-Ti sa alunece usor pana la limita
apicala stabilita prin odontometrie
− Aceasta cale de aline care este realizata atunci cand un ac Kerr 10 poate aluneca liber,
usor, pe toata lungimea de lucru, intr-un mod repetat si predictibil
− Poate fi realizat cu instrumente manual sau rotative
− Se poate realiza manual cu ace de tip Kerr, cu un diametru de la 6 la 15 sau chiar 20, prin
miscari de rotatie orara si antiorara, astfel ca acul sa poata fi deplasat in sens axial liber in
canal
− Largirea trebuie confirmata cu un ac 10 sau 15 care ajunge la foramen fara sa fie precurbat
− Se poate realiza rotativ cu instrumente utilizate in rotatie continua sau reciprocitate
− Pentru a realiza calea de alunecare se utilizeaza sisteme rotative precum PathFile,
ProGlider, One G
35. Avantajele “Glide path-ului” sunt:
− Permite utilizarea in siguranta a instrumentelor rotative din nichel-titan reducand riscul de
fractura al acestora
− Creste durata de viata a instrumentelor utilizate pentru instrumentarea canalului
− Se reduce timpul de lucru al instrumentarii
− Scade frecventa aparitiei durerilor post operatorii si a duratei acesteia
− Asigura respectarea traiectoriei canalelor radiculare chiar si in conditiile existentei de
curburi accentuate