Originea și

evoluția vieții și
a omului
Toma Alessia
XI G
 Cuprins
Teorii despre originea și evoluția vieții

Dovezi ale evoluției

Factori ai evoluției
Evoluția omului
 Teorii despre originea și
evoluția vieții
•TEORIA GENEZEI SPONTANE –materialism naiv,

•TEORIA PANSPERMIEI -eternitatea vieții în univers

S. Arrhenius (1908) – pământul a fost contaminat cu “semințe” de
viaţă de pe alte planete,

•TEORIA OPARIN – HALDANE (1924-1926)

1. formarea primelor subst. organice
2.polimerizarea aminoacizilor şi formarea primelor peptide =
protenoizi sau coacervate; puteau avea efect catalitic, formau un
înveliş sau aveau schimburi cu mediul.
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

Dovezile evoluției pot fi grupate în

două categorii: indirecte şi directe

Dovezile indirecte oferite de: 

chimie şi biochimie
- citologie şi biologie celulară Dovezile directe furnizate de
- anatomie comparată cercetări şi date experimentale
- embriologie – ex.proiectul genomul uman
- paleontologie
- sistematică(taxonomie)
- biogeografie
 FACTORI AI EVOLUȚIEI

Ereditatea
Ereditatea este, în concepția lui Charles Darwin, un factor esențial al
evoluției. Darwin consideră transmiterea ereditară a oricărui caracter drept
o regulă, iar netransmiterea ereditară drept o excepție. În cursul
generațiilor, variațiile utile se acumulează şi se dezvoltă încât caracterele
dobândite pot deveni ereditare,
Variabilitatea
Variabilitatea este proprietatea organismelor de a se deosebi unele de
altele prin însuşiri ereditare şi neereditare, astfel încât să nu existe copii
identice,
Suprapopulația
Suprapopulația reprezintă creşterea excesivă a numărului de indivizi. În
cele mai multe cazuri este evidentă tendința de înmulțire în proporție
geometrică a indivizilor unei specii, pe când resursele de mediu rămân
aceleaşi,
Selecția naturală
Reprezintă ansamblul de mecanisme ce acționează în direcția creşterii
continue a gradului de adaptare a populațiilor la condițiile de mediu pentru
supraviețuirea organismului care este variația mai aptă. Variația care a
supraviețuit produce cu precumpănire urmaşi, populația din generația
următoare fiind astfel purtătoare a caracterelor respective. După mai multe
generaţii, variația poate deveni o specie nouă.
 Evoluția omului

Hominizii (Hominidae)
Maimuțele din care au evoluat oamenii de astăzi s-au despărțit de așa-numitele
maimuțe inferioare cu aproximativ șapte milioane de ani în urmă. Acestea sunt
hominizii (Hominidae), adică maimuțele superioare. Acesta este intervalul de
timp dat pentru divergența descendenței umane de cea a cimpanzeilor – cele
mai apropiate rude supraviețuitoare ale oamenilor.
Homo habilis
Homo habilis înseamnă ”omul îndemânatic”, iar specia a primit acest nume
deoarece, la momentul descoperirii sale în anul 1960, în Tanzania, era primul strămoș
al omului despre care se credea că folosea unelte. Acești hominizi au trăit din urmă
cu 2,4 milioane de ani până în urmă cu 1,4 milioane de ani și se crede că au fost
strămoșii lui Homo erectus, deși acest lucru rămâne de confirmat.
Homo erectus
Acest strămoș bine cunoscut al oamenilor moderni, descoperit în Indonezia în anul
1891, a trăit din urmă cu aproape două milioane de ani până în urmă cu 143.000 de
ani – o perioadă impresionant de lungă. Corpul lui Homo erectus reflecta
îndepărtarea să de speciile care trăiau în copaci, având brațele și picioarele relativ
scurte. Se pare că acești hominizi foloseau topoare, fiind primii utilizatori ai unor
unelte făcute de ei înșiși.
Homo sapiens
Oamenii de astăzi sunt considerați aceeași specie ca Homo sapiens care a evoluat în
forma sa modernă în urmă cu aproximativ 300.000 de ani, în Africa. De-a lungul
evoluției umane, creierul strămoșilor noștri a crescut proporțional cu dimensiunile
corpului și, deloc surprinzător, oamenii de astăzi au cel mai mare creier din cadrul
grupului.
 MULȚUMESC!
https://info-natura.ro/evolutia-umana-si-etapele-aparitiei-omului/
https://www.satmar.ro/web/uploads/files/Factorii%20darwinisti%20ai
%20evolutiei%20.pdf
https://www.satmar.ro/web/uploads/files/dovezi%20ale%20evolutiei.
pdf