Teorii despre originea vieții:

- Teoriile creaționiste;

- Teoriile evoluționiste presupun și explică că diferitele tipuri de organisme provin prin modificarea de-a
lungul generațiilor a caracteristicilor altor organisme preexistente.

- Au fost puse la punct de Karl Linne (nomenclatura binară a speciilor), Georges Cuvier (transformarea în
timp ale speciilor, catastrofe naturale ce duceau la dispariția unor specii), Jean Baptiste Lamark (Viața
evoluează pe măsura modificării mediului) Charles Darwin (Evoluția este explicația pe baza selecției
naturale și a adăaptărilor la mediu).

Dovezile evoluției:

- directe – surprind procesul în plină desfășurare, prin obserații asupra modului în care acționează
selecția naturală sau artificială (selecția naturală la fluturele de mesteacăn, testarea unor antibiotice
bacteriene);

- indirecte, sunt furnizate de date din biochimie, citologie, anatomie comparată, embriologie,
paleontologie, sistematică și biogeografie.

Factorii evoluției: ereditatea, variabilitatea, suprapopulația, lupta pentru existență, selecția naturală și
artificială.

Evoluția omului:

- se bazează pe dovezi biologice și dovezi comportamentale;

- Strămoșii omului și ai maimuțelor antropoide au trăit acum circa 24 milioane de ani iar primele fosile
care pot fi încadrate în linia evolutivă a omului, datează de aproximativ 6 – 6,55 milioane de ani;

- Reperele în evoluția omului sunt: trecerea de la mediul predominant arboricol la cel terestru,
adoptarea poziției și a mersului biped, creșterea capacității cutiei craniene, creșterea în înălțime și
greutate, folosirea focului și a uneltelor, limbajul articulat s.a.;

Factori care au intervenit în evoluția omului: izolarea geografică / ecologică, trecerea de la un mediu de
viață la altul, mersul biped, tipul de alimentație, extinderea perioadei de reproducere, reducerea părului
de pe corp, relațiile sociale
1) Izolarea geografică / ecologică

- existența unei bariere geografice sau de altă natură care separă fizic sau doar reproductiv populația
unei specii. Dacă izolarea este de lungă durată, populațiile pot evolua ca specii diferite

- ca și consecință a izolării, au apărut rasele umane (europeană, mongoloidă, australo - negroidă);

actualmente, conceptul de rasă este respins în specia umană;

2) Trecerea de la un mediu de viață la altul – trecerea de la mediul de viață arboricol, unde era nevoie de
folosirea membrelor la cățărat la mediul terestru, unde poziția bipedă era importantă pentru a privi
peste obstacole (iarba înaltă, tufișuri, stânci);

3) Mersul biped – consecință a schimbării mediului; membrele inferioare s-au adaptat pentru mers iar
membrele superioare au fost perfecționate pentru o bună utilizare a uneltelor;

4) Tipul de alimentație – alimentația cu carne, bogată în calorii și proteine, a fost importantă pentru
dezvoltarea creierului;

5) Extinderea perioadei de reproducere – dacă la majoritatea viețuitoarelor, ciclurile reproductive sunt

reglate în așa fel încât să nu apară urmași în sezoanele neprielnice, la om nu există limite ale perioadei de
reproducere (descoperirea focului, îmbunătățirea condițiilor de locuit, accesul la hrană etc.);

6) Reducerea părului de pe corp – corpul uman lipsit de păr a avut avantaje selective; probleme precum
expunerea la radiațiile solare sau frig au fost rezolvate de apariția hainelor;

7) Relațiile sociale – au favorizat evoluția speciei și impunerea ei (colaborarea între indivizi, inteligența,
comunicarea, cooperarea, realizarea și folosirea strategiilor la vânătoare, confecționarea de unelte,
împărțirea și realizarea activităților et