Economia Spaniei

După marea creștere economică de la sfârșitul anilor 1980, economia spaniolă a intrat în
recesiune în anul 1992. Odata cu intrarea Spaniei în Comunitatea Economică Europeană,
predecesoarea Uniunii Europene, la 1 ianuarie 1986 a devenit necesara deschiderea
economiei, modernizarea industriei, îmbunătățirea infrastructurii și revizuirea legislației
economice, pentru a îndeplini cerințele Uniunii Europene. Făcând acest lucru, Spania a
accelerat creșterea Produsului Intern Brut, a redus datoriile publice, rata șomajului a scăzut
de la 23% la 15% în 3 ani și a redus inflația la mai puțin de 3 %.; cele mai importante
provocări pentru economia spaniolă sunt reducerea deficitului public, o reducere mai mare a
ratei șomajului, reformarea legilor muncii, reducerea inflației, creșterea randamentului
productivității și creșterea nivelului Produsului Intern Brut pe cap de locuitor.
Economia se redresează începând cu 1995, datorită creșterii încrederii consumătorilor si a
consumului privat, desi această creștere a fost mai mică în ultimii ani. Șomajul încă
reprezintă o problemă pentru spanioli - în 2005, rata șomajului era de 8,5% - cu toate astea,
cifra respectivă demonstrează o situație mai bună fată de nivelele anterioare. Devalorizarea
pesetei de-a lungul anilor 1990 a făcut mai competitive exporturile, dar forța de care a dat
dovadă moneda euro de cand a fost adoptat (la sfârșitul lui 2003, un euro avea ca echivalent
1,25 dolari) a provocat îndoieli in legătură cu posibilitatea ca prețurile să fie prea înalte
pentru cumpărătorii străini. Acest fapt s-a văzut compensat de către facilitățile comerciale
între țările din zona euro.
O problemă cronică in Spania este aceea a creșterii excesive a prețului locuințelor, datorată
speculei imobiliare generalizate, modei celei de a doua locuințe, turismului rezidențial masiv
de britanici și germani, spălării banilor de către mafii, creșterii populației datorită imigrației, a
măririi finanțării primăriilor etc.
Contribuțiile de capital de la UE, care au ajutat in mod semnificativ la creșterea economiei
spaniole de la incorporarea în CEE, au început sa scadă considerabil in ultimii ani, datorita
efectelor marii extinderi a UE. Pe de o parte, fondurile de la PAC (Politica Agricolă Comună)
trebuie repartizate între mai multe țări (noile incorporate din Europa de Est au un sector
agricol semnificativ), pe de altă parte, fondurile de coeziune y fondurile structurale vor
scădea în mod inevitabil datorita succesului economic spaniol (venitul pe cap de locuitor s-a
mărit mult în termeni absoluți si Spania este a opta economie a lumii) si a incorporării unor
țări cu venituri mai mici, care provoacă scăderea mediei comunitare si face ca regiuni
spaniole considerate sărace să intre acum în media europeană.
Spania este a doua țară din lume, din punctul de vedere al turiștilor străini, conform datelor
furnizate de Organizația Mondială a Turismului, situându-se doar în urma Franței, și se
bucură de o cotă de 7% din turismul mondial, înaintea Statelor Unite și Italiei.

Turismul a adus Spaniei 37.500 de milioane de euro în cursul anului 2004, fapt ce o
situează pe locul 2 în ceea ce privește încasările, în urma Statelor Unite, care a câștigat
75.000 de milioane de euro în 2004 (12% din total), și înaintea Franței (33.900) și Italiei
(29.600).
Între lunile ianuarie și noiembrie 2005 s-au înregistrat un număr total de 52,4 milioane de
turiști străini, cu 6,2% mai mult față de cei înregistrați în aceeași perioadă a anului anterior,
conform datelor Ministerului Industriei, Turismului și Comerțului.
Catalonia este principala destinație turistică a Spaniei. Cei 13,2 milioane de turiști presupun
un 25,3% din totalul de turiști înregistrați în Spania, și de asemenea o creștere față de cei
12,7% din anul anterior.
A doua destinație turistică a Spaniei sunt Insulele Baleare, cu 9,4 milioane de turiști în
primele 11 luni ale anului 2005, cu 1% mai mult față de anul anterior. Insulele Canare, cu 8,6
milioane de turiști (1,6% mai puțin decât anul anterior), sunt a treia destinație turistică,
înaintea Andaluziei, care a ajuns la 7,6 milioane (plus 1,3%) și a Comunității Valenciene, cu
4,8 milioane (plus 9,5%).
Conform previziunilor Organizației Mondiale a Turismului, numărul de turiști străini în Spania
va crește în medie cu 5% pe an, de-a lungul următorilor 20 de ani, ceea ce ar însemna 75 de
milioane de turiști străini în 2020, cu aproximativ 20 de milioane mai mulți decât în 2005.
Orașe turistice: Ibiza, Palma de Mallorca, Toledo, Cuenca, Salamanca, Cordoba, Barcelona,
Santiago de Compostela, Salou, Madrid, Alicante (în special Hogueras de San Juan), San
Sebastián, Pamplona (mai ales în zilele de Sanfermines), Valencia, Granada, Torremolinos,
Marbella și Sevilla.
Zone turistice: Rías Baixas, Pirinei, Insulele Baleare, Insulele Canare, Costa Brava, Costa
Dorada, Costa del Sol, Costa de la Luz, Costa Blanca și Sierra Nevada.