MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIM MOLDOVA

Facultatea tiine economice
Specialitatea Contabilitate

Referat:

Disciplina:

Teorie economic

A elaborat:
Frumusachi Daniela
gr. CON 1503
Profesor:
Dolgopol Angela

USM, 2015

Denumirea compartimentului:
Geneza neoclasicismului economic
Ideile de baz ale neoclasicilor
coala psihologic austriac
coala matematic elveian
coala anglo-american
coala de la Cambridge
Concluzie
Bibliografie

Pag.

3
5
6
7
8
8
9
10

Geneza neoclasicismului economic

Pe langa reactiile sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic, care s-au manifestat la inceputul si
mijlocul secolului al XIX-lea, in ultima treime a acestui secol a avut loc o puternica reactie intelectuala impotriva
lui. Ea urmarea insa consolidarea si justificarea economiei moderne de piata, bazate pe convingerea ca aceasta era
forma cea mai eficienta de organizare si functionare a economiei unei societati civilizate. Rezultatele acestei
miscari de innoire a liberalismului (gandirea liberala neoclasica) sunt cunoscute sub denumirea de revolutia
marginalista din gandirea economica.
Nemultumiti de intensificarea atacurilor impotriva gandirii economice liberale, de performantele minore ale
epigonilor liberalismului economic clasic, ca si de rezultatele negative ale tentativei unor liberali, ca de
exemplu, John Stuart Mill (1806-1873) de a face un compromis intre liberalism si socialism, o serie de ganditori
din finalul secolului al XIX-lea incearca o revigorare a liberalismului, procedand atat la restrangerea centrului de
greutate a stiintei economice pe probleme de microanaliza statica, precum si la despartireaproblemelor economice
de aprecierile morale privind oportunitatea sau legitimitatea lor, adicaruperea eficientei de etica.
Pe scurt, acesti autori au inversat optica traditionala a liberalismului, au pornit de la sfera consumului de
bunuri spre sfera schimbului, subapreciind rolul productiei materiale, si au divizat demersul teoretic din economie
in doua ramuri sau discipline distincte: "teoria pura" a economiei, care se ocupa de principiile universale
dupa care se facea schimbul de bunuri economice privit sub forma fizica sau naturala, si
"teoria monetara aeconomiei", care studia implicatiile interventiei banilor si ale circulatiei monetare in derularea
schimbului si in functionarea economiei moderne de piata in ansamblu.
Aceasta cotitura in istoria stiintei economice, a doctrinelor economice si, in special, a liberalismului economic a
fost declansata de trei mari economisti europeni si anume englezul W.St. Jevons (1835-1882) prin lucrarea
"Teoria economiei politice" (1871), austriacul Carl Menger (1840-1912) prin lucrarea "Bazele economiei
politice" (1871) si francezul Lon Walras (1834-1910) prin lucrarea "Elemente de economie politica pura"
(1874).
Lucrand in mod independent, cei trei economisti liberali neoclasici au ajuns la teorii si concluzii
asemanatoare pentru ca au fost confruntati, in esenta, cu aceleasi probleme (nevoia de a cunoaste mai bine
psihologia si comportamentul consumatorului pe piata, ca premisa a unor decizii corecte ale agentilor
producatori), au urmarit acelasi obiectiv (consolidarea economiei moderne de piata si, implicit, respingerea
atacurilor venite din partea adversarilor ei).
Demersul teoretic al liberalilor neoclasici (marginalisti) a fost favorizat de alte doua imprejurari: progresele
realizate si schimbarile petrecute in cultura spirituala a Europei in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, mai
ales in filozofie, sociologie, psihologie, matematica etc., precum si acumularea unor elemente de explicatie
subiectivista a fenomenelor din domeniul schimbului in opera mai multor generatii de economisti anteriori, cu
incepere de la mijlocul secolului al XVIII-lea (F. Galliani, A.R.J. Turgot, E.B. de Condillac, J.B. Say,
von Thnen, A. Cournot, A. Dupuit, H. Gossen, R. Jennings etc.).
Gandirea economica a liberalilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea a fost denumitaneoclasica pentru a
sublinia atat puntea de legatura cu liberalii clasici (apararea economiei de piata si a proprietatii private), cat
si ruptura sau revolutia infaptuita in comparatie cu acestia, indeosebi prin respingerea teoriei valorii bazate pe
munca si inlocuirea ei cu teoria utilitatii marginale, ca suport al explicarii procesului de formare a preturilor intr-o
economie liberala prin factori subiectivi.
Comparand paradigma celor doua curente din sanul liberalismului (clasic si neoclasic), rezulta ca a avut
loc numai o ruptura partiala.
Neoclasicii au preluat, sustinut si accentuat o serie de trasaturi ale paradigmei liberalismului clasic, printre care:
individualismul, apararea economiei de piata si a proprietatii private, hedonismul, metoda deductiva in explicarea
fenomenelor economice, convingerea ca ideile exprimate de ei erau universal valabile si sustinerea politicii
liberei concurente sau a liberului schimb, respingand orice interventie a statului in economie (cu unele rare
exceptii), intrucat si ei impartaseau teoria autoreglarii spontane a economiei de piata prin mecanismul preturilor.
3

In acelasi timp, neoclasicii au respins vehement teoria obiectiva a valorii si pretului sustinuta de liberalii clasici
(teoria valorii bazata pe munca incorporata in bunurile economice) si implicatiile ei in sfera repartitiei (teoria
ricardiana a antagonismului dintre salariu, profit si renta funciara).
Dezaproband metoda istorica de investigare a fenomenelor sociale (celebra "cearta a metodelor" dintre Carl
Menger si Gustav Schmoller din anii 1883-1884, precum si studiul lui C. Menger din 1883 "Cercetari asupra
metodei in stiintele sociale, mai ales in economia politica"), neoclasicii au fost ostili tuturor curentelor
contestatare sau critice la adresa liberalismului (socialismul, marxismul, radicalismul etc.) si au ocolit cu buna
stiinta o serie de probleme economico-sociale din timpul lor, legate de unele disfunctionalitati ale economiei de
piata (inegalitatile sociale, decalajele din economia mondiala), iar pe altele le-au minimalizat (crizele economice,
somajul etc.).

Ideile de baz ale neoclasicilor

Trasaturile comune ntre liberalii clasici i neoclasici:
1. Recunoaterea ordinii naturale
2. Principiul hedonist
3. Proprietatea privata i libera concuren
4. Homo economicus
5. mana invizibil
6. Intervenia minim a statului n economie
7. Profitul-fora motrice a dezvoltrii economice.
Diferente:
1. Obiectul de studiu - oamenii cu gusturile i preferinele lor
2. Societatea mprit n consumatori i productori
3. Teoria valoare-utilitate i analiza categoriilor marginale: utilitate marginal, produs marginal, cost
marginal, etc.
4. Dezideologizarea teoriei economice prin introducerea termenului de economics
Obiectul central de studiu al liberalilor neoclasici l-a constituit microanaliza statica, respectiv preturile
bunurilor economice rare pe piata si veniturile agentilor economici. Unii dintre liberalii neoclasici au abordat si
probleme de macroanaliza (de exemplu, teoria echilibrului economic general a lui L. Walras), ca si probleme
legate de comertul international (de exemplu, A. Marshall), pe care au incercat sa le explice tot cu ajutorul
instrumentelor de investigare ale fenomenelor din domeniul microanalizei statice (pretul in functie de utilitatea
bunurilor economice).
Ca si liberalii clasici, neoclasicii sint adepti ai individualismului si hedonismului, precum siaparatori ai
economiei de piata bazata pe proprietatea privata, pe care o considera compatibila cuechilibrul economic general
si bunastarea generala, pronuntindu-se impotriva imixtiunii statuluiin activitatea economica a agentilor particulari
si deci, sustinind cu si mai multa tarie decitpredecesorii lor politica liberei concurentei, respectiv a
liberului schimb.Spre deosebire de liberalii clasici, neoclasicii au schimbat substanta investigatiilor
economice,deplasind atentia de la obiecte (lucruri, bogatii) spre subiecte (oameni), mai precis sprepsihologia
agentilor economici, au modificat unghiul de examinare a problemelor economice insensul ca nu mai pornesc de
la productie, ci invers, de la consum spre celelalte sfere aleactivitatii economice si, de asemenea, isi concentreaza
atentia asupra microanalizei si staticiieconomice.Elementul cel mai vizibil de ruptura intre neoclasici si
predecesorii lor clasici liberali 1-aconstituit respingerea vehementa a teoriei obiective a valorii bazata pe munca
si inlocuirea ei cuteoria subiectiva a utilitatii finale sau marginale.
Notiunea de neoclasicism sintetizeaza deci specificul noii teorii economice de la sfirsitulsecolului XIX,
constituita pe fundamentul luarii in considerare a aprecierilor subiective facute deagentii economici individuali,
indeosebi de consumatori, cu privire la utilitatea diferitelorcomponente ale economiei. Acest specific consta in
preluarea si continuarea optiunii social-economice fundamentale a liberalilor clasici (individualismul si libera
concurenta), dar in acelasitimp si renovarea lui metodologica, prin combinarea unor elemente luate din psihologie
cu uneleinstrumente de investigare preluate din matematica (mai ales calculul marginal sau extremal).Particula
"neo" inclusa in denumirea acestei orientari din gindirea economica a secolelor XIX siXX marcheaza aceste
preocupari de inovare metodologica.

coala psihologic austriac

5

 Carl Menger (1840-1921) fondatorul colii psihologice elaboreaz urmatoarele 3 teorii:

Teoria bunurilor . Bunurile sunt nite produse care satisfac o anumit nevoie uman. Bunurile sunt
economice i libere (neeconomice).
Teoria valoare utilitate valoarea unui bun depinde nu de munca incorporat ci de aprecierile subective
ale indivizilor, de gusturile i preferintele.
Teoria schimbului si a pretului spune ca preturile la care se vand bunurile sunt determinate de utilitatea
marginala a acestora.
Utilitatea marginala este utilitatea cea mai mica a ultimei unitati dintr-un stok de bunuri omogene, care
satisfce cea mai puin intens nevoie.
Karl Menger (1840 1921) profesor la Universitate din Viena, a elaborat Teoriavalorii marginale.
Principiul utilitii marginale pleac de la observaia c pentru unindivid, pe msur ce consum un bun,
satisfacia produs de creterea consumuluiscade, putnd cpta chiar valori negative. Aprecierea utilitii finale
depinde de subiectivismul individului. Mrimea utilitii marginale const n raportul direct proporional, att cu
intensitatea nevoii ct i cu raritatea bunului.Subiectivismul sau psihologismul const n aceea c aprecierea
utilitii finale a bunului se face n funcie de msura n care el satisface trebuinele de moment ale
consumatorului.Nu intereseaz deci s se cunoasc valoarea n sine a bunului respectiv, ci a unei pria acestuia,
corespunztoare cu nevoia imediat a individului. n aceasta const principiul utilitii marginale descrescnde

coala matematic elveian

Leon Walras (1834-1910) fondatorul colii matematice mparte economia n 3 compartimente distincte:
1) Economia pura, care foloseste metode matematice de cercetare
2) Economia aplicata, care are drept misiune studierea procesului de producie, a circulaiei monetare i a
formelor de organizare a acestuia
3) Economia sociala, se preocup de gasirea principiilor de echitate sociala.
Elaboreaza modelul concurentei pure si perfecte, un model ideal de formare a preurilor bazat pe 5 premise:
Atomicitatea pieei
Omogenitatea produselor
Libera intrare pe pia
Mobilitatea factorilor de producie
Transpartena pieei.
Teoria echilibrului general se stabilete pe 3 piee principale: piata produselor, piata fortei de munca si piata
capitalului. Echilibrul economic generl se stabilete atunci cnd oferta este egal cu cererea pentru fiecare produs
i pe fiecare pia.
Interventia statului in acest proces este inutila.
coala de la Laussane a dat dou nume de rezonan: Leon Walras (1834 1910),care a avut n centrul
preocuprilor sale teoria echilibrului general i apoi - VilfredoPareto (1896 1927) concentrat pe optimul
economic parial i total. Aceasta a fostcoala matematic n tiina economic.Economia politic matematic nu
se mulumete s caute relaiile de schimb i dedependen mutual ntre faptele izolate. Dimpotriv, ea pretinde
s le mbrieze petoate n mod unitar, vznd ntre ele o stare de echilibru. Acest echilibru tinde s sestabileasc
de la sine, ori de cte ori este tulburat. A determina aceste condiii deechilibru spune Walras iat adevratul
obiect al economiei pure, ntocmai cumlegea lui Newton explic echilibrul universului.coala elveian reduce
orice tiin economic la o mecanic a schimbului, cuatt mai mult cu ct acioneaz principiul hedonist a
obine maximum de satisfaciecu minimum de osteneal.Vilfredo Pareto (1848 1923) succesorul lui L. Walras,
a elaborat lucrrile Cursde economie politic i Manual de economie politic. El s-a ocupat de
problemeleechilibrului general, dar i de cele ale optimului economic. Optimizarea rezult, dupopinia lui, din
echilibrul general, ca cea mai bun alocare a resurselor limitatedisponibile i care asigur cel mai nalt nivel de
bunstare ntregii societii.Sesiznd faptul c utilitatea nu poate fi msurat cardinal, aa cum
ncercaser predecesorii atand fiecrui nivel de utilitate cte un numr, Pareto a elaboratTeoria ordinal a
utilitii
n concepia sa, pentru a reprezenta diferitele preferine ale consumatorilor nu e necesar s se msoare
utilitatea numeric, ci trebuie s seordoneze preferinele acestora. El are meritul de a fi descoperit curbele de
indiferen pe care se bazeaz economia modern.
Pareto propune nlocuirea utilitii cardinalecu utilitatea ordinal, nlocuirea noiunii de utilitate cu cea de
ofelimitate i cuajutorul curbelor de indiferen preluate de la F. Edgeworth, ncearc s descoperecombinaiile
posibile la fel de avantajoase de a procura i consuma dou bunuri complementare.

coala anglo-american
William Stanley Jevons (1835 1882) a scris n 1871 lucrarea Teoria economiei politice.
n cuprinsul ei tiina economic nu urma s porneasc de la cretereaavuiei, ca la Smith, ci de la calculul
hedonistic al senzaiilor de satisfacie. De aceea,el este de prere c tiina economic nu poate fi dect o tiin
matematic,deoarece se ocup de cantiti. Prezena instrumentarului matematic n teoria lui economic se
datora faptului c dup opinia sa, puteau fi msurate sau cuantificatetoate senzaiile omului economic, toate
utilitile marginale.
Elaboreaza o teorie despre ciclurile economice de afaceri, denumita teoria petelor solare crizele
economice poarta un caracter ciclic din cauza unor perturbatii ale soarelui, care se repeta o data la 10 ani.
Independent de colegii sai elvetieni, ajunge la concluzia ca la baza valorii se afla urtilitatea.
Sarcina principala a economiei ca stiinta este gasirea modalitatilor de maximizare a utilizarii resurselor
economice limitate

coala de la cambridge
Alfred Marshall (1842-1924):

Susine ca economia politic este o tiin care studiaz, n acelai timp, att bogia naiunilor, ct i
comportamentul uman.

Studiaz formarea preurilor n condiiile concurenei imperfecte

Susine nlocuirea termenului de economie politic cu economics

Elaboreaz teoria pretului fara valoare potrivit creia preul se stabilete n funcie de 3 factori:

Cheltuieli de producie;

Utilitatea marginal;

Cererea i oferta .

Descoper fenomenul de perioada lunga si

perioada scurta de timp. Pe termen scurt pretul este influentat mai mult de utilitate, iar pe termen lung
de costurile de productie.
Introduce noiunea de elasticitate a cererii.

Elboreaz o nou teorie a salariului: salariul depaeste nivelul minimului mijloacelor de existen,
ridicandu-se la nalimea unui anumit confort.

Concluzie
8

n concluzie esena paradigmei liberalismului neoclasic ar putea fi rezumat n ase elemente: idividualismul,
raritatea, psihologie, calcul marginal, liberul schimb i hedonism (concepie care susine c comportamentul
uman ar fi determinat de cutarea plcerii).
Liberalii neoclasici au acordat o atenie sporti n deosebi microanalizei statice, respectiv preurilor bunurilor
economice rare pe pia i veniturlie egenilor economici.
Ei au pornit de la sfera consumului de bunuri spre sfera schimbului, subapreciind rolul produciei materiale.
Revoluia marginalist, nsoit n parte i de preocuparea pentru matematizarea tiinei economice, a dat un nou
impuls dezvoltrii acesteia. Lsnd la o parte erorile i exagerrile pe linia promovrii subiectivismului sau
matematizrii proceselor i legilor dezvoltrii economice sociale i politice, realizrile marginalitilor se nscriu
drept contribuii remarcabile la dezvoltarea tiinelor despre economie i societate.

Bibliografie:
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/GENEZA-LIBERALISMULUI-ECONOMIC88.php
http://www.stiucum.com/economie/doctrine-si-curente/322/geneza-sl-caracteristicile-par85825.php
http://www.academia.edu/4913350/MARGINALISMUL_NEOCLASICISMUL_ECONOMIC_
http://ru.scribd.com/doc/112687476/Geneza-Neoclasicismului-Economic#scribd
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Curentul_neoclasic_%C3%AEn_economie
http://ru.scribd.com/doc/132518390/Neoclasicism#scribd
Biblioteca ASEM: Cornel Ionescu Curente de gndire economic
Biblioteca ASEM: Ivanciu-Nicolae-Vleanu Istoria gndirii economice

10