Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea tiine Economice

Catedra Finane i Bnci

REFERAT
Tema: Metodologia gindirii economice neoclasice
La disciplina: Metodologia cercetrilor economice

A elaborat masteranda
grupei FPF 131
Darii Ina
A verificat:
Moraru Angela

Chiinu, 2013
CUPRINS
Introducere 3

Capitolul I. Metodologia gindirii economice neoclasice...5

1.1. Metodologia gindirii economice neoclasice: concepte, trasaturi...................................5
1.2. Scoala austriac. Neoclasicii literari.10
1.3. Scoala francez. Neoclasicii matematicieni......13
Concluzii16
Bibliografia18

Introducere
Problema de cercetare. Care este esenta curentului de gindire

neoclasic? Cine sunt

fondatorii si care sunt metodele utilizate pentru explicarea fenomenelor economice?

Actualitatea cercetrii. In evoluia oricrei ramuri de tiin exist dou etape distincte ntre
ele cu coninut i funcii diferite. ntr-o prim etap fiecare ramur a tiinei se desprinde de celelalte,
se individualizeaz, i delimiteaz obiectul de cercetare, i produce i i perfecioneaz instrumentele
de investigaie, sistemul noional, categorial, elaboreaz diferite
modele de explicare a realitii. n aceast etap principala funcie a oricrei ramuri de tiin este cea
cognitiv, explicativ. Pentru tiina economic aceast prim etap a nceput cu mult timp n urm,
prin lucrrile mercantilitilor. Ea a continuat cteva secole i a consemnat, mai nti, eliberarea
Economiei politice de cunoaterea religioas i apoi desprinderea ei de Filosofie. n a doua etap,
funcia principal a oricrei ramuri de tiin este cea utilitarist, practic. tiina economic a intrat n
aceast a doua etap a evoluiei sale, n ultima treime a secolului al XIX-lea. Economia politic a
devenit tiin pentru societate. S-a trecut astfel, de la explicarea realitii prin tiina economic, la
transformarea ei n folosul oamenilor. Noiunile i categoriile explicate anterior devin acum
operaionale, se cuantific, se combin, se intercondiioneaz, n scopul optimizrii rezultatelor
obinute de economia real. Acum tiina economic este pus n slujba omului, ea rspunde din ce n
cemai mult unui principiu hedonist.
n ultima treime a secolului al XIX-lea s-a format o grupare nou, puternic de economiti, care
i-a propus elaborarea unei paradigme de gndire i explicare a mecanismelor economiei reale i a
societii, diferit fundamental de cele anterioare. Cnd se credea c tiina descoperise i explicase
convingtor i definitiv mecanismele economice, o pleiad de intelectuali-tehnicieni pune totul sub
semnul ntrebrii i i asum greaua responsabilitate a elaborrii unei noi paradigme. Totul trebuia
explicat, pornindu-se de la alte premise. Deci aceasta sarcina si-au asumat-o neoclasicii.
Scopul cercetrii. Explicarea si nelegeria esentei

curentului de gndire economic

neoclasic, cum a evolut n timp i spaiu i cum a influenat dezvoltarea gindirii economice de mai
departe.
Sarcinile referatului. n acest referat am cutat s evideniez care este metodologia gindirii
economice neoclasice. Am acordat atenie i fondatorilor precum si adeptilor acestui current de gindire
precum si lucrarile acestora care au conturat si explicat esenta paradigmei nou aparuta.
Obiectul investigat. Studierea teroiei economice a fost reorientat dintr-un alt unghi,
neoclasicii bazindu-se pe alte 2 elemente de baza intre care se formeaza echilibrul economic: alocarea
eficienta a resurselor disponibile, si consumatorii si producatorii cu interese interdependente.
Tema cercetrii. Metodologia gndirii economice neoclasice.

Obiectivele cercetrii. Obiectivele lucrarii sunt orientate catre explicarea si descrierea noii
paradigm neoclasice precum si principiilor acesteia, demonstrarea importantei noului curent neoclasic
in dezvoltarea

gindirii economice si completarea metodologiei economice prin perfectionarea

metodelor existente sau introducerea unor metode noi.

Sursele bibliografice. n partea teoretic am utilizat diverse informaii gsite n literatura de
specialitate privind gindirea economica neoclasic precum si metodologia acestei paradigme.
Structura cercetrii Referatul conine un capitol. Acest capitol are la rndul su i
urmtoarele subcapitole. Primul subcapitol reflect aspecte teoretice privitor la metodologia gindirii
economice neoclasice, precum si concepte teoretice despre paradigm neoglasica laa general. In al
doilea subcapitol am reflectat principalele idei ale scolii austriece precum si esenta neoclasicilor
literari, descriind ideiile de baza ale reprezentantilor acestei scoli.In ultimul subcapitol am descris o alta
ramura a neoclasicismului si anume cea care este reprezentata de adeptii metodelor matematice sau
altfel spus scoala franceza, reprezentantii de baza, precum si ideiile si aportul adus de acestea la
dezvoltarea paradigmei neoclasice.

CAPITOLUL I
1.1 Metodologia gndirii economice neoclasice: concepte, trasaturi.
Pentru istoria stiintei este ceva obisnuit de a delimita clasicul de contemporanul, acest hotar in
stiinta economica fiind stabilit prin revolutia marginalista din anii 70 a sec. XIX.

n aceasta

perioada in teoria economica au intervenit schimbari care au provocat o revedere radicala a obiectului,
metodelor de cercetare si chiar a denumirii teoriei economice. ncepnd cu A.Marshall, in tarile anglosaxone termenul de political economy a fost inlocuit cu cel de economics, dupa analogie cu
matematics si phisics (pentru a atribui stiintei economice un caracter exact si nu descriptiv sau
revolutionar). Rezultatele comportamentului rational si a situatiilor de echilibru, utilizarea marimilor
marginale in domeniul productiei, repartitiei, schimbului si consumului au permis economistilor,
interesati de diverse probleme, sa gaseasca un limbaj comun. Aceste schimbari au reprezentat o
reactie intelectuala fata de liberalismul clasic, primind denumirea de revolutie marginalista.
Dar, oare noua paradigm a aprut pe teren gol, nimic din ceea ce se ntmplase pn atunci n-o
prefigura, n-o anticipa ? Sau, mai mult, noua paradigm o respingea total pe cea anterioar, n toate
articulaiile sale, sau prelua de la ea anumite elemente, crora le ddea o nou interpretare ?
Gndirea economic a liberalilor de la sfritul secolului XIX a fost denumit neoclasic pentru c
aceasta pe de o parte mprtea o parte din ideile liberalismului clasic, cum ar fi: individualismul,
aprarea economiei de pia i a proprietii private, hedonismul, metoda deductiv n explicarea
fenomenelor economice, respingerea oricrei intervenii a statului n economie, iar pe de alt parte au
respins teoria obiectiv a valorii munc, nlocuind-o cu teoria subiectiv a utilitii marginale.
Se apreciaz astzi c noua paradigm, dezvoltat ncepnd cu 1870, a reprezentat o adevrat
revoluie n gndirea economic i n cunoaterea uman. Care este matricea general a
Neoclasicismului ?

Neoclasicismul este o form a liberalismului economic, deoarece noua paradigm preia i

dezvolt cele patru elemente fundamentale ale gndirii liberale:
Economia este guvernat de legi obiective:
Inviolabilitatea proprietii private este suportul liberei iniiative;
Libertatea de aciune a lui homo oeconomicus;
Libera concuren a agenilor economici.

Ca i coala Clasic, Neoclasicismul aeaz n centru su pe homo oeconomicus. Dar, n afara

principiilor fundamentale, noua paradigm nu mai preia cel puin explicit i nemijlocit nimic din
vechea gndire clasic. Noua gndire i elaboreaz propriul sistem noional i categorial, diferit cel
puin la prima vedere de cel anterior, iar aparatul su de investigaie devine mai concret, mai tehnic,
mai matematizat. Noul model al economiei de pia, numit neoclasic, nu renun la ideea rolului
minii invizibile n orientarea deciziilor i comportamentului agenilor economici, dar aciunea ei
este legat de factorii subiectivi i n acest fel se distaneaz de ideea lui laissez faire (principiul

neamestecului , permiteti a face). Ansamblul principiilor pe care se bazeaza investigarea economiei

moderne de piata de catre neoclasici in ultima treime a secolului XIX se situeaza la granita dintre
traditie si inovatie. Aparind valorile moral-politice ale economiei moderne de piata, neoclasicii aveau o
dubla sarcina: sa fundamenteze mai temeinic elementele paradigmei clasice cu care erau de acord si
totodata sa inlocuiasca acele elemente care contineau pericolul potential de subminare a economiei de
piata prin concluziile social-politice pe care le-au tras diferiti adversari ai liberalismului avind ca punct
de plecare teoria obiectiva a valorii bazata pe munca, orientind cercetarea spre probleme si aspecte
subapreciate sau ignorate de liberalii clasici, ca de exemplu: raritatea, psihologia agentilor economici,
problematica legata de consum si tehnicile de investigare a pietei, etc, devenite acute in conditiile
istorice de la sfirsitul secolului XIX. Caracteristica definitorie a neoclasicismului continua sa fie
individualismul, convingerea ca initiativa si responsabilitatea individuala a agentilor economici
constituiau conditii obligatorii ale eficientei activitatii economice in orice timp si in orice loc. Suportul
practic al individualismului este, in viziunea neoclasicilor, proprietatea privata asupra bunurilor, ca
motivare si stimulent in activitatea economica, ca garantie a riscurilor si foloaselor pe care le urmaresc
indivizii in activitatea lor economica. Din aceasta perspectiva este explicabila ostilitatea neoclasicilor
fata de criticii proprietatii private si ai economiei de piata, in principal, ostilitatea lor fata de socialism
si marxism. Desi s-a dovedit ca lucrarile primilor neoclasici nu au avut in vedere in mod expres
socialismul si marxismul, unii dintre economistii apartinind acestui curent de gindire economica au
atacat in mod direct si vehement marxismul, invocind si argumente care nu rezista in intregime unei
demonstratii riguros stiintifice. Exemplul cel mai cunoscut este acela al lui E. Bohm-Bawerk (1851l914), membru al scolii psihologice austriece care, in lucrarea sa "Sfirsitul sistemului marxist" (1896),
invoca drept argument impotriva fondatorului marxismului ceea ce ginditorul austriac numea
contradictiile dintre volumul I si volumul II ale "Capitalului" , respectiv dintre teoria valorii bazata pe
munca si teoria pretului de productie, care in viziunea lui K. Marx reprezentau trepte diferite de
abstractiune in cercetarea stiintifica a procesului complicat de formare a preturilor in economia
moderna de piata.
Specificul paradigmei neoclasice este legat de doua importante inovatii ale neoclasicilor, care vor
modifica sau nuanta si alte componente ale paradigmei liberalilor clasici.
Prima dintre inovatii se refera la raritate ca trasatura distincta a tuturor bunurilor economice si deci ca
factor esential in cercetarea mecanismului economiei de piata, ca permanenta a acestui mecanism si nu
ca exceptie minora ce poate fi ignorata, dupa cum aprecia Ricardo la inceputul acestui secol.

A doua inovatie se refera la deplasarea centrului de greutate a investigatiilor economice spre psihologia
agentilor economici, mai ales psihologia individului consumator.
Neoclasicismul i fixeaz" metodele dup o optic rezultat la confluena a dou demersuri: a
reabilitrii metodologiei clasice prin demonstrarea injusteei poziiei historitilor"; a urmrii cii de
mijloc avnd drept ghid simul proporiilor, cale indicat de ultimii dintre istoricii germani i ndeosebi
Karl Bcher i Max Weber. n aprarea i reabilitarea metodologiei clasice, neoclasicii nscriu
atitudinea colii istorice la rubrica unor nvinuiri nedrepte. i iau ca sarcin, s demonstreze acest
lucru: Marshall, Menger, Walras i Pareto.
Neoclasicismul apreciaz c economia este alctuit din totalitatea relaiilor interumane care se
formeaz n procesul reproduciei sociale. De aceea, descoperirea adevrului despre economie se poate
realiza cel mai bine prin studierea psihologiei umane, a comportamentului individual. Paradigma
elaborat i dezvoltat de neoclasici este esenialmente psihologic. Legile economice sunt n esen
dup prerea neoclasicilor legi psihologice.Noua orientare nu i-a propus analiza instituiilor, ci mai
degrab elaborarea unei paradigme esenialmente neutre. Categoriile valorice sunt considerate
generale, cu valabilitate nelimitat, indiferent de sistemul social existent.Fr ndoial, autorii
neoclasici n-au reuit n totalitate s rmn neutri: Bhm-Bawerk a fost antimarxist, Gossen i
Walras au avut simpatii socialiste (sau socializante),Pareto s-a opus socialismului i chiar democraiei .
Reaezarea tiinei economice pe baze noi, deci revoluia marginalist, nu putea avea sori de
izbnd cu metoda tradiional a clasicilor. Ea era deductiv, deci Nonsumma conducnd la
raionamente formal logice, dar care se ndeprtau de realiti. innd seama de caracterul foarte
complex al economiei i al cauzelor Nonsummato care acioneaz asupra i n cadrul ei, Jevons a cutat
s completeze metoda deductiv Nonsumma cu cea Nonsummat Nonsummat rezultnd aa-numita
metod complet n care se combin observaia, deducia i inducia.
Cu ajutorul metodei complete el face raionamente care conduc la legi, axiome, teorii menite
s explice comportamentul economic. Un exemplu este teoria schimbului. Valoric este o funcie
continu, descresctoare n raport cu cantitatea, Valoarea unui bun vis--vis de altul se definete prin
raportul a dou bunuri cunoscute de toi participanii. Condiia de transparen a pieei i permite lui
Jevons s Nformulize legea indiferenei numit i a unicitii preului de schimb pe o pia, pentru un
produs la un moment dat. Preul ajunge s fie unic pentru c fiecare pereche de vnztor cumprtor
se intereseaz la ct stabilesc alte perechi preul la acelai produs. Transparena schimburilor i buna
informare asupra preurilor sunt condiii de funcionare a legii indiferenei sau unicitii preurilor.

Pentru a Nrealize judeci de valoare, neoclasicii recurg la abstracii eroice, decupeaz,

las de o parte tot ceea ce nu le st imediat n obiectiv. Ipoteza tipic de la care pleac, caeteris
paribus, i gsete expresia n propoziii de felul: dat fiind o anumit populaie, cu anumite
nevoi i aptitudini de a produce, dispunnd de o anumit cantitate de pmnt i de alte resurse
Astfel neoclasicii transforma principiul caeteris paribus in metoda omisiunilor, deoarece permite
examinarea fenomenului n stare pur, nefiind influenat de ali factori. Ipoteza se utilizeaz pentru
simplificarea tabloului economic real i pentru efectuarea unui studiuN mai amplu al unor procese i
dependene. Metoda omisiunilor cnd ceilali factori rmn neschimbai pleac de la Npremiza
c se schimb numai elementele analizate, iar restul parametrilor sunt stabili (relaii sub forma cauz
!efect). De exemplu, la determinarea dependenei ntre preul mrfii i volumul cererii, se schimb
doar preul, iar restul parametrilor i factorilor (veniturile, gusturile consumatorilor, moda) rmn
neschimbai.
n afar de abstracii, metodologia neoclasic apeleaz la un summum de ipoteze de genul:
- Toate valorile de schimb pot fi aduse la un numitor comun;
- Nevoile umane ca i utilitile bunurilor sunt perfect divizibile i ierarhizabile;
- Raionalitate perfect: toi productorii i toi consumatorii se abin de la a produce (sau
consuma) bunuri a cror utilitate Nonsumma este inferioar celei a unui alt bun egal dorit i disponibil;
- Continuitate n evoluia fenomenelor economice, etc.
S-ar prea c rezultatul reaciei de rspuns, a replicii pe care neoclasicii au ncercat s-o dea
istoricilor i instituionalitilor, nseamn mai mult dect o reabilitare a clasicismului. Produsul lor
metodologic este mai abstract dect cel al primilor furitori de teorie Neconomica.
Adversari ai istorismului si metodei inductive, neoclasicii au fost, ca si liberalii clasici, adepti ai
metodei deductive, respectiv ai abstractizarii si generalizarii, pornind de la aprecierile subiective ale
individului consumator, si atribuind acestor aprecieri adeseori valoare de postulate, de premise majore
in rationamentele pe care le faceau. A ramas celebra, din acest punct de vedere, disputa in jurul metodei
(Methodenstreit), desfasurata intre anii 1883-l884 intre seful Scolii Austriece, Cari Menger si seful
Scolii istorice germane (al noii Scoli istorice), Gustav Schmoller.
Neoclasicismul are acelai coninut principal de idei peste tot n lume, dar prezint i anumite
particulariti de la o ar la alta sau de la un continent la altul. n Austria este dominant orientarea
psihologic (Carl Menger, Eugen Bhm Ritter von Bawerk, Friedrich von Wieser). n Elveia
dominant a fost orientarea matematic (Lon Walras, Vilfredo Pareto). n Anglia s-a ncercat o

conciliere ntre teoria obiectiv i cea subiectiv despre valoare (William Stanley Jevons, Alfred
Marshall). n Statele Unite ale Americii au fost studiate, n principal, mecanismele repartiiei bogiei
n societate (John Bates Clark). Astfel avem o delimitare intre economistii neoclasici, adica cei literari,
care sunt reprezentantii scolii austrice si neoclasicii matematicieni reprezentati de scoala franceza.
Notiunea de neoclasicism sintetizeaza deci specificul noii teorii economice de la sfirsitul secolului
XIX, constituita pe fundamentul luarii in considerare a aprecierilor subiective facute de agentii
economici individuali, indeosebi de consumatori, cu privire la utilitatea diferitelor componente ale
economiei. Acest specific consta in preluarea si continuarea optiunii social-economice fundamentale a
liberalilor clasici (individualismul si libera concurenta), dar in acelasi timp si renovarea lui
metodologica, prin combinarea unor elemente luate din psihologie cu unele instrumente de investigare
preluate din matematica (mai ales calculul marginal sau extremal). Particula "neo" inclusa in denumirea
acestei orientari din gindirea economica a secolelor XIX si XX marcheaza aceste preocupari de inovare
metodologica.

1.2 Scoala austriaca . Neoclasicii literari

Scoala psihologica a pus accentul pe aprecierile subiective ale agentilor economici in
explicarea fenomenelor economice, respectiv pe relatiile de cauzalitate dintre aceste aprecieri si
mecanismul de functionare a economiei moderne de piata. in cuprinsul acesteia se pot distinge mai
multe scoli nationale psihologice dintre care se impun in mod deosebit Scoala austriaca sau vieneza
reprezentata de C. Menger (1840-l921), F. von Wieser (1851-l926) si E. Bohm-Bawerk (1851-l914),

precum si Scoala nord-americana, reprezentata in special de J.B. Clark (1847-l938).Din coala

neoclasic s-a desprins o ramur a gndirii i filozofiei economice care s-a opus vehement utilizrii
instrumentelor matematice n demersul cunoaterii economice, motivnd dominana verbului asupra
simbolului, a cuvntului n faa ecuaiei. Acetia poart numele de coala Austriac i se recomand
prin Carl Menger (1840-1921), critic al teoriei marginale, influen notabil i pentru ceilali adepi ai
acestui curent de gndire: Ludwig von Mises, Frederich Hayek, adepi ai praxeologiei. n aceeai not
se nscriu i clasicul John Stuart Mill, ct i contemporanul Kenneth Galbraith, care vd n
instrumentele matematice mijloace care conduc la o distanare de adevr
Pentru Carl Menger toate fenomenele economice sunt n esen de natur uman i de aceea el
consider c principiul explicrii lor trebuie cutat n psihologie. Toate lucrurile aprecia el sunt
subiect al legii cauz-efect. Marele principiu nu cunoate excepie i vom cuta zadarnic n realitate un
exemplu contrar1. El este considerat ntemeietorul colii Psihologice Austriece. Studiul psihologiei
oamenilor considera gnditorul austriac este de natur s conduc spre formularea adevratelor legi
tiinifice care guverneaz activitatea economic. Adversarii si, n primul rnd, istoricii germani i-au
reproat faptul c ar fi imaginat i analizat un agent economic perfect raional i egoist i c n-ar fi
fcut loc, alturi de mobilurile individuale, i acelora care in de integrarea omului n societate.
Friedrich August a apreciat ca

Menger a rmas totdeauna un individualist n sensul economitilor

clasici. Succesorii si au ncetat s mai fie la fel. n opera lui Carl Menger se gsesc trei contribuii
importante:

teoria bunurilor;
teoria valorii;
teoria schimbului i a preurilor.

Dintre toi neoclasicii, C.Menger este cel mai ferm atunci cnd n discuie este pus utilitatea metodei
deductive. Tocmai n ideea de a rennoi tradiia clasic, chiar atunci cnd aceasta i gsete expresia n
mecanica tipic newtonian, el scrie c Dup cum mecanica pur nu neag existena spaiilor pline cu
aer, etc., dup cum matematica pur nu neag existena corpurilor reale, suprafee sau linii, dup cum
chimia pur nu neag influena factorilor fizici, sau fizica pur influena factorilor chimici asupra
fenomenelor reale, cu toate c fiecare din aceste tiine nu consider dect o singur fa a lumii reale i
face abstracie de toate celelalte, tot aa un economist nu pretinde c oamenii sunt de fapt determinai
1 Carl Menger, Principles of Economics, Libertarian Press, Inc, Grove City, USA, 1994, p.
63

10

numai de egoism sau c sunt infailibili i atottiutori pentru c privete viaa social din punctul de
vedere al liberului joc al interesului individual, influenat de alte consideraii, de eroare sau ignoran"
Un alt teoretician de vaza Bohm-Bawerk, a fost considerat cel mai important reprezentant al scolii
austriece, el a expus mai clar si exact esenta principiului utilitatii marginale, aplicnd in cercetarile
sale metoda robinsonadei. Acesta a explicat metoda sa prin urmatoarele: Sa ni-l inchipuim pe
Robinzon, pe o insula stncoasa cu un izvor de apa potabila. Sa presupunem ca nevoile lui zilnice in
apa se repartizeaza in felul urmator: l litru pentru a-si potoli setea, 2 litri pentru alimentatie, 5 litri
pentru a ingriji gradina, 10 litri pentru spalatul rufelor si efectuarea lucrarilor gospodaresti si ultimii
2 litri pentru stropirea florilor. Deci, nevoile zilnice in apa alcatuiesc 20 litri.Sa presupunem, ca
izvorul il asigura zilnic cu 100 litri de apa. Care va fi in aceste conditii valoarea unui litru de apa? Ea
va fi egala cu zero, deoarece pierznd 1litru, el va avea la dispozitia sa alte 99 litri, aceasta depasind cu
mult totalitatea nevoilor sale. i daca pe insula va aparea Vinerea, Robinzon nu va avea nici un motiv
economic de a-i impune o plata pentru consumul apei potabile.Sa presupunem, acum, ca in urma unei
secete dure izvorul a secat considerabil, oferta zilnica de apa alcatuind doar 20 litri. Robinzon si in
acest caz isi satisface totalitatea nevoilor, insa pierderea macar a unui litru de apa genereaza anumite
pierderi: florile vor primi mai putina apa si vor incepe sa se usuce. Daca va aparea Vinerea insetat,
Robinzon ii va permite acestuia sa-si potoleasca setea, insa deja nu gratuit, ci contra unui bun cu o
valoare pentru Robinzon nu mai mica dect florile care s-au uscat.Cu ct izvorul va seca mai mult, cu
att mai simtitor pentru Robinzon va deveni fiecare litru pierdut de apa. Pierznd 10 litri, Robinzon va
fi nevoit sa umble murdar, pierznd alte 5 litri el va fi lipsit de legume si fructe, ulterior intervenind
chiar problema supravietuirii. i la fiecare litru Robinzon va cere de la Vineri o plata crescnda, pna
cnd nimic in lume nu-l va impune sa se lipseasca de ultimul litru de apa.2
Deci, valoarea unitatii de bun este determinata de gradul de importanta a nevoii care este satisfacuta
cu ajutorul acestei unitati. Primul litru de apa are o valoare infinit de mare. O valoare considerabila au
si urmatorii litri, insa aceasta valoare este in descrestere pna la limita cnd ea devine nula.
Antimarxist convins, Bhm-Bawerk a inaugurat una din liniile de for persistente ale colii de la
Viena, aprarea liberalismului mpotriva comunismului i planificrii. El s-a dovedit un redutabil
polemist. n 1896 a publicat Zum Abschluss des marxschen Systems (Sfritul sistemului marxist), n
care ncerca s demonstreze c teoria valorii-munc i ntregul sistem de gndire marxist sunt
complet false. Dup prerea lui, mecanismul exploatrii capitaliste a forei de munc, i noiunea de
2 Eugenia Feuras, Victor Caun Doctrine Economice Learning Solutions Project 2002

11

plusvaloare (legat de exploatare) sunt construcii fantasmagorice, fr nici o legtur cu realitatea.

Mai mult, Bhm-Bawerk considera c valoarea-utilitate este mai generoas dect valoarea-munc
pentru explicarea realitii economice.
In general scoala austriaca se poate caracteriza prin citeva idei de baza:
Individualism metodologic extrem de riguros
Reprezentantii austrieci au pus la baza teoriei lor metoda robinsonadei, care plaseaza in centrul
cercetarilor comportamentul economic al unui individ izolat a lui Robinzon. Trasaturile caracteristice
gospodariei acestuia sunt extinse, ulterior, asupra economiei in ansamblu.
Subiectivism consecvent
Valoarea de schimb a bunurilor de consum este considerata a fi dedusa de consumatori in mod
subiectiv, reiesind din importanta pe care ei o atribuie acestor bunuri. Iar valoarea de schimb a
bunurilor productive era determinata de aprecierile subiective ale valorii bunurilor de consum produse
cu ajutorul acestor bunuri productive.
Analiza cauzala si caracter discret al cercetarii
Austriecii dadeau preferinta analizei cauzale si nu celei functionale. Spre deosebire de celelalte
curente marginaliste, ei se opuneau divizarii infinite a bunurilor (nu intmplator in calitate de exemplu
a bunului schimbat la ei figurau caii bun indivizibil, in timp ce Marshall opera cu ceaiul bun perfect
divizibil). Ca urmare, considerau ei, este posibila doar scala discreta a cererii si ofertei si, deci, nu
poate exista un singur punct care ar indica pretul de echilibru. Exista doar intervalul in care acest pret
se stabileste.
Refuzul de la utilizarea instrumentarului matematic de analiza
Marginalismul austriac este pur verbal, fara formule si diagrame. i nu pe motivul ca reprezentantii
acestei scoli nu posedau suficiente cunostinte in domeniul matematicii. Ei tindeau sa reprezinte
postulatele lor teoretice intr-un mod maximal realist, cuvntul fiind considerat mai concret dect
schema.

1.3. Scoala franceza . Neoclasicii matematicieni.

n dezbaterea asupra rolului jucat de matematic n tiina economic s-au angajat figuri ilustre,
reprezentnd ambele tabere, att economiti, ct i matematicieni, cu opinii variind de la puritanism
acerb la fuziune insolit. Partizanii utilizrii matematicii n economie sunt reprezentai n special de

12

neoclasici, dintre care evideniem pe pionierul acestei practici, Auguste Cournot (1801-1877), care, n
1838, cu ajutorul unor instrumente matematice simpliste, deschidea un nou drum pentru ntelegerea
economiei. n acealai curent se nscriu i Leon Walras (1834-1910), Francis Y. Edgeworth (18451926), William S. Jevons (1835-1882), Vilfredo Pareto (1848-1923). Paradigma logic i construcia
matematic folosite de acetia sunt dezvoltate ulterior de Alfred Marshall (Marshall, 1890), de Keynes,
ct i de numeroi laureai ai premiului Nobel cum ar fi Samuelson, Debreu, Arrow. De remarcat faptul
c acetia din urm aveau o cultur matematic, o nelegere profund a conceptelor acestei tiine,
ns, uneori, fascinai de frumuseea estetic a rezultatelor obinute, ncetau s pun la ndoial justeea
semnificaiilor economice a modelelor propuse. Prin introducerea aparatului matematic, coala
Neoclasic a contribuit la consolidarea funciei aplicative a tiinei economice. Multe din noiunile
folosite au putut fi cuantificate i folosite n fundamentarea deciziilor privind alocarea resurselor rare.
Ne referim, printre altele, la costurile marginale, productivitatea marginal, costurile fixe i cele
variabile, salariul marginal, profitul marginal, veniturile marginale, utilitatea marginal, renta
consumatorului, renta productorului etc. n aceeai ordine de idei pot fi amintite calculele i modelele
de optimizare, ca i bogata i sugestiva reprezentare grafic a realitii economice.
coala de la Laussane a dat dou nume de rezonan: Leon Walras (1834 1910), care a
avut n centrul preocuprilor sale teoria echilibrului general i apoi Vilfredo Pareto (1896 1927)
concentrat pe optimul economic parial i total. Aceasta a fost coala matematic n
tiina economic.
O figura remarcabila a curentului neoclassic, si fondator a scolii franceze care a sustinut utilizarea
aparatului matematic in explicarea fenomenelor economice a fost LON WALRAS. Schumpeter
aprecia c Walras a fost teoreticianul cel mai puternic care a existat vreodat n economie, o idee
genial, mai complet exprimat dect n trecut, aceea a interdependenei, laborious formalizat ntr-un
sistem de ecuaii care nu las nici o posibilitate teoretic de indeterminare, o lung lupt pentru
recunoatere, generalizare, adevrul tiinific al metodei i al rezultatelor sale, sunt meritele de glorie
ale acestui francez.
Lon Walras este considerat ntemeietorul colii matematice de la Lausanne. Adept al introducerii
matematicii n raionamentele tiinei economice, el afirma: metoda matematic nu este o metod
experimental; este o metod raional1979. Gnditorul francez era convins c numai n msura n
care se poate folosi de matematic, Economia politic i consolideaz statutul su tiinific. Dac
economia politic pur, sau teoria valorii de schimb i a schimbului, adic teoria bogiei sociale ...

13

este mecanic, ea trebuie s utilizeze metoda i limbajul matematicii1981. n gndirea lui cu privire
la rolul matematicii n economie Lon Walras a fost influenat de tatl su, Antoine-Auguste Walras, de
Antoine Augustin Cournot i de William Stanley Jevons cu care a fost contemporan
Obiectivul central al Economiei politice imaginat de Walras: Economia politic pur este n esen
teoria determinrii preurilor, ntr-un regim ipotetic de liber concuren absolut. Ansamblul tuturor
lucrurilor materiale sau nemateriale, care sunt susceptibile de a avea un pre pentru c sunt rare, adic
sunt utile i limitate cantitativ, formeaz bogia social. Iat de ce economia politic pur este, de
asemenea, teoria bogiei sociale. Rezultatul general al gndirii walrasiene poate fi sintetizat astfel:
Walras a elaborate un model de interdependen general n care consumatorii de bunuri finale
egalizeaz utilitatea marginal cu preul lor; deintorii de servicii egalizeaz utilitatea marginal cu
preul acestora; productorii combin serviciile oferite, n diferite proporii, pentru a produce bunurile
finale; cantitile i preurile sunt determinate, prin concuren, simultan pe dou piee, prin egalizarea
ofertei cu cererea i a preurilor bunurilor finale cu costurile lor de producie.
Walras i-a concentrat atenia asupra studierii valorii mrfurilor. Spre deosebire, ns, de Menger i
ceilali austrieci, care au elaborat o paradigm de explicare a valorii, subiectiv i psihologic, Lon
Walras a elaborat una pur obiectiv. Singura sa grij a fost de a studia mecanismul formrii preurilor
pe pia. El a refuzat s separe studiul valorii de cel al preurilor. De altfel, pentru el valoarea nu este
altceva dect pre.
Economia politic matematic nu se mulumete s caute relaiile de schimb i de dependen mutual
ntre faptele izolate. Dimpotriv, ea pretinde s le mbrieze pe toate n mod unitar, vznd ntre ele o
stare de echilibru. Acest echilibru tinde s se stabileasc de la sine, ori de cte ori este tulburat.
A determina aceste condiii de echilibru spune Walras iat adevratul obiect al
economiei pure, ntocmai cum legea lui Newton explic echilibrul universului.coala elveian
reduce orice tiin economic la o mecanic a schimbului, cu att mai mult cu ct acioneaz
principiul hedonist a obine maximum de satisfacie cu minimum de osteneal.
Walras, consider c deductivismul logic al clasicilor nu nseamn omisiunea total a
observaiei empirice. Dimpotriv, este de prere c Economia pur (a clasicilor i a sa - n.n.) trebuie
s mprumute din experien tipuri de schimb, de ofert, de cerere, de capitaluri, de venituri, de servicii
productoare, de produse. Din aceste tipuri reale trebuie s abstrag prin definiie tipuri ideale i s
raioneze asupra acestora din urm, pentru ca s nu se ntoarc la realitate dect dup ce tiina e gata

14

fcut, n vederea aplicaiilor" [Walras, 269, p.20]. Aadar, inducia face cas bun i comun cu
deducia. Clasicii n-au neles s construiasc teoreme jucnd pe o singur carte.
Vilfredo Pareto (1848 1923) succesorul lui L. Walras, a elaborat lucrrile Curs de economie politic i
Manual de economie politic. El s-a ocupat de problemele echilibrului general, dar i de cele ale optimului
economic. Optimizarea rezult, dup o p i n i a l u i , d i n e c h i l i b r u l g e n e r a l , c a c e a m a i b u n
a l o c a r e a r e s u r s e l o r l i m i t a t e disponibile i care asigur cel mai nalt nivel de bunstare ntregii
societii.

Sesiznd

faptul

utilitatea

nu

poate

fi

msurat

cardinal,

asa

cum

ncercaser predecesorii atand fiecrui nivel de utilitate cte un numr, Pareto a elaborate Teoria ordinal a
utiliti.In conceptia sa pentru a reprezenta diferitele preferinte ale consumatorilor, nu e necesar sa se masoare
utilitatea numeric, ci trebuie sa se ordoneze preferintele acestora. Pareto are meritul de a descopi curbele de
indiferenta pe care se bazeaza economia moderna.

Pareto propune nlocuirea utilitii cardinal cu utilitatea

ordinal, nlocuirea noiunii de utilitate cu cea de ofelimitate i cu ajutorul curbelor de indiferen preluate de la
F. Edgeworth, ncearc s descopere combinaiile posibile la fel de avantajoase de a procura i consuma dou
bunuri complementare.
coala de la Lausanne a vorbit despre echilibrul general ca despre un ideal care se realizeaz printro serie de echilibre pariale. Idealul social ctre care tinde un asemenea
echilibru este concilierea economiei de pia cu economia pur i cu economia social. Economia pur are ca
obiectiv creterea avuiei naionale a utilitilor, iar economia social repartiia echitabil a

veniturilor. De aceea, coala de la Lausanne a lansat urmtoarea lozinc:Libertatea individului,

autoritatea statului, egalitatea condiiilor i inegalitatea poziiilor.

Concluzii

15

coala marginalist sau neoclasicismul se bazeaz pe principiul c orice om caut plcerea i evit
osteneala. Teoria care urmeaz scria Stanley Jevons este n ntregime bazat pe un calcul de
plcere i oboseal i obiectul economiei politice este de a determina maximum defericire
ce poate fi realizat, cumprnd mai mult plcere posibil, cu ct mai puin
oboseal posibil. Formarea unei noi paradigme n tiina economic ncepe cnd W.St.
Jevons publiclucrarea Teoria economiei politice (1871), Carl Menger Cercetri asupra metodei
i tiineisociale mai ales n economia politic (1883) i Leon Walras Elemente de economie pur
sauteoria bogiei sociale. Acest curent de gndire economic a atras ulterior n jurul su
mai mulicugettori i a format neoclasicismul sau marginalismul, care a agreat ideea aplicrii
matematicii la studiul problemelor economice.
Neoclasicii au preluat de la clasici: individualismul, apologia fcut economiei de pia
i proprietii private, convingerea c ideile exprimate de ei erau universal valabile i susinereapoliticii
liberei concurene, cu respingerea oricrei intervenii a statului n economie. Totodat

mprteau

teoria autoreglrii spontane a economiei de pia prin mecanismul preurilor. Au respins teoria obiectiv
a valorii i preului precum i implicaiile ei n sfera repartiiei. Neoclasicii au fost ostili tuturor
curentelor contestatare sau critice la adresa liberalismului.
Ideile generale care caracterizeaza neoclasicismului sunt urmatoarele:

Neoclasicismul este o form a liberalismului economic, deoarece noua paradigm preia i

dezvolt cele patru elemente fundamentale ale gndirii liberale:
Economia este guvernat de legi obiective:
Inviolabilitatea proprietii private este suportul liberei iniiative;
Libertatea de aciune a lui homo oeconomicus;
Libera concuren a agenilor economici.

Neoclasicii au considerat c elementele mecanismului economic sunt interdependente. Investigaiile

lor s-au ndreptat spre studierea i cuantificarea corelaiilor din economie. n felul acesta au fost
elaborate importante studii asupra problematicii echilibrului (ntre cerere i ofert, ntre resurse i
nevoi, ntre venituri i cheltuieli), att la nivelul indivizilor i firmelor ct i la nivel
macroeconomic. Sugestive se dovedesc a fi, n acest context, teoriile comportamentului agenilor
economici (consumatori i productori).
Neoclasicismul i fixeaz" metodele dup o optic rezultat la confluena a dou demersuri: a
reabilitrii metodologiei clasice prin demonstrarea injusteei poziiei historitilor"; a urmrii cii de
mijloc avnd drept ghid simul proporiilor, cale indicat de ultimii dintre istoricii germani i ndeosebi

16

Karl Bcher i Max Weber. n aprarea i reabilitarea metodologiei clasice, neoclasicii nscriu
atitudinea colii istorice la rubrica unor nvinuiri nedrepte. i iau ca sarcin, s demonstreze acest
lucru: Marshall, Menger, Walras i Pareto. Neoclasicii nu adopta pozitia unei sungure metode, ei
incearca prin utilizarea diverselor metode ca deductia, inductia, principiul caeteris paribus, metoda
complete sa explice cit mai detalia fenomenele economice.
Daca dorim sa sintetizam caracteristicile paradigmei neoclasice din punct de vedere didactico-metodic,
ele se reduc la cinci elemente complementare: individualism, raritate, psihologie, calcul marginal
si libera concurenta. Chiar daca paradigma neoclasica nu este diametral opusa paradigmei
liberalismului clasic, schimbarile de optica (psihologia consumatorului) si metodologie (aprecierile
subiective ale agentilor economici ca explicatie a relatiilor dintre procesele economice) au constituit un
temei suficient pentru a se aprecia ca neoclasicismul a insemnat totusi o ruptura, o revolutie in gindirea
economica traditionala. Aceasta ruptura s-a manifestat atit in raport cu liberalismul clasic, cit si in
raport cu orientarile si scolile de gindire economica antiliberale :socialism utopic, romantism economic,
protectionism, marxism

BIBLIOGRAFIE
1. Gheorghe Popescu, Fundamentele gndirii economice, Editura Anotimp, Oradea, 1993,

17

2. Vleanu, Ivanciu Nicolae, Istoria gndirii economice, Ed Didactic i Pedagogic, Bucureti,

3.
4.
5.
6.
7.
8.

1992.
Sut-Selejan, Sultana, Doctrine economice, Ed ALL, Bucureti, 1994.
Ciulbea T. Doctrine economice, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,1995
Popescu Silvia ,Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti,2010
Heyne, Paul.- Modul economic de gndire.- Editura Didactica si Pedagogica, 1991
Silvia PALAC Matematic n economie. ntre necesitate i suficien
Ionescu, Toader, Istoria gndirii economice universale i romneti, Ed.Sarmis, Cluj, 1999.

9. Ben Seligman, Curentele fundamentale ale gndirii economice contemporane, Moscova, 1968,
p.
10. http://www.stiucum.com/economie/doctrine-si-curente/322/geneza-slcaracteristicile-par85825.php

11. http://www.gpopescu.ro/ege3.pdf
12. http://www.academia.edu/4913350/MARGINALISMUL_NEOCLASICISMUL_ECONOMIC_
?login=&email_was_taken=true
13. http://ase.md/~cepde/varianta_search/c7/7_3/index.htm

18