10.

Integrale curbilinii

10.1. Integrala Stieltjes-Riemann

Fie a, b R, cu a < b, functiile f, g: [a, b] R si D [a, b], unde : a = x
0
< x
1
<< x
n
= b.
Construim suma integrala
,
( , )
f g

=
1
1
( ) ( ( ) ( ))
n
i i i
i
f g x g x

, unde

este o familie de puncte

intermediare, suma numita suma Stieltjes-Riemann. Functia f este integrabila Stieltjes Riemann in
raport cu g pe [a, b], daca exista un numar real I, cu proprietatea ca pentru orice 0 > exista > 0,
astfel incat D [a, b], cu < sa avem
,
( , )
f g
I

< ,

. Numarul I se numeste
integrala Stieltjes- Riemann a lui f in raport cu g pe [a, b], este unic determinat. si se noteaza
I = ( ) ( )
b
a
f x dg x

.
Teorema 10.1.1. f este integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu g pe [a, b] daca si numai daca exista
un numar real I, cu proprietatea ca pentru orice sir ( )
n n
D[a, b], cu lim
n
n
= 0, avem
,
lim ( , )
n
f g n
n

= I, pentru orice alegere a punctelor intermediare

n

.
Se observa ca integrabilitatea Riemann este un caz particular de integrabilitate Stieltjes-Riemann,
si anume cand g(x) = x.
Teorema 10.1.3. Daca f: [a, b] R este o functie continua si g: [a, b] R este o functie crescatoare,
atunci f este integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu g pe [a, b].
Daca g este o functie constanta pe [a, b], atunci rezulta ca orice functie f: [a, b] R este
integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu g pe [a, b] si: ( ) ( )
b
a
f x dg x

= 0.
Prezentam, in continuare, cateva proprietati ale integralei Stieltjes Riemann.

Propozitia 10.1.1. Fie functiile f, g: [a, b] R. Daca f este integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu
g pe [a, b] si [c, d] [a, b], atunci f este integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu g pe [c, d]
(ereditate).
Propozitia 10.1.2 Fie functiile f, g: [a, b] R. Daca f este integrabila Stieltjes -Riemann in raport cu
g pe [a, b], atunci oricare ar fi c [a, b] avem: ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
b c b
a a c
f x dg x f x dg x f x dg x +

. (aditivitatea
integralei ca functie de interval).
Propozitia 10.1.3. Daca functiile f
1
si f
2
sunt integrabile Stieltjes-Riemann in raport cu g pe [a, b] si
, R, atunci
1 2
f f + este integrabila in raport cu g pe [a, b] si avem:

1 2 1 2
( ( ) ( )) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
b b b
a a a
f x f x dg x f x dg x f x dg x + +

.
(prima proprietate de liniaritate).
Propozitia 10.1.4. Fie , R. Daca functia f este integrabila Stieltjes- Riemann in raport cu g
1
,
respectiv cu g
2
, pe [a, b], atunci f este integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu
1 2
g g + pe [a, b] si
avem:
1 2
( ) ( ( ) ( ))
b
a
f x d g x g x +

=
1
( ) ( )
b
a
f x dg x

+
2
( ) ( )
b
a
f x dg x

. (a doua proprietate de
liniaritate).
Propozitia 10.1.5. Daca functia f: [a, b] R este continua si g: [a, b] R este cu variatie marginita,
atunci f este integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu g pe [a, b]
In continuare ne intereseaza calculul integralei StieltjesRiemann.
Propozitia 10.1.6. Daca functia f: [a, b] R este continua si g este cu derivata continua pe [a, b],
atunci f este integrabila Stieltjes-Riemann in raport cu g pe [a, b] si avem:
( ) ( )
b
a
f x dg x

= ( ) ( )
b
a
f x g x dx

.

10.2. Intergrala curbilinie de speta I

Notiunea de integrala curbilinie de speta I se introduce ca o generalizare a problemei determinarii
masei unui fir material, de grosime neglijabila, atunci cand se cunoaste densitatea sa punctuala. Fie
:[a, b] R
2
o curba rectificabila, avand ecuatiile parametrice:
( )
( )
x f t
y g t

'

, t [a, b] si D R
2
un
domeniu (i.e. multime deschisa si conexa) ce contine urma ( ). Considerand functia F: D R, daca
exista integrala Stieltjes-Riemann ( ( ) , ( )) ( )
b
a
F f t g t ds t

, unde functia s: [a, b] R reprezinta lungimea

arcului de curba, ea se va nota ( , ) F x y ds

, numindu-se integrala curbilinie de primul tip (de speta I) a

functiei F de-a lungul curbei . Integrala curbilinie de primul tip se defineste numai de-a lungul unei
curbe rectificabile.


Fiind dat un fir material de grosime neglijabila, admitem ca el este urma unei curbe rectificabile
: [a, b] R
2
, avand ecuatiile parametrice
( )
( )
x f t
y g t

'

,t [a, b]. Daca ( , ) x y este functia densitate

punctuala a firului, atunci masa firului este data de formula m = ( , ) x y ds

. Integrala curbilinie de
primul tip este bine definita, fiind independenta de alegerea drumului din curba
Ne punem acum problema posibilitatii reducerii calculului integralei de primul tip la calculul unei
integrale Riemann, urmatoarea teorema dandu-ne raspunsul cautat.
Teorema 10.2.1. Daca : [a, b] R
2
este o curba rectificabila, avand ecuatiile parametrice
( )
( )
x f t
y g t

'

,
t [a, b], unde f si g sunt derivabile cu derivatele continue pe [a, b], D R
2
un domeniu ce contine
urma ( ) si F: D R
2
este o functie continua pe D, atunci:
( , ) F x y ds

=
2 2
( ( ) , ( )) ( ( ) ) ( ( ) )
b
a
F f t g t f t g t dt +

.
exemplu:
Sa determinam masa repartizata pe frontiera elipsei
2 2
2 2
1
x y
a b
+ , daca densitatea sa liniara in fiecare
punct (x, y) este egala cu |y|. Avem curba data de ecuatiile
cos
sin
x a t
y b t

'

si
| | m y ds

=
2
2 2 2 2
0
| sin | . sin cos b t a t b tdt

=
2
2(b +
2 2 2
2 2
arcsin )
a b a b
a
a b

.
Toate consideratiile de mai sus pot fi transpuse in cazul curbelor din spatiu, adaugandu-se, evident a
treia functie in parametrizare, caz in care vom nota ( , , ) F x y z ds

.

10.3. Integrala curbilinie de speta a II-a

Daca D R
3
este domeniu, vom spune ca functia G: D R
3
defineste un camp de vectori (sau
ca G este un camp vectorial) si vom nota ( , , ) G x y z =( ( , , ), ( , , ), ( , , )) P x y z Q x y z R x y z , functiile P, Q si
R numindu-se componentele campului vectorial G. Este de fapt vorba de o functie vectoriala de mai
multe variabile reale. Cu alte cuvinte, in fiecare punct (x, y, z) D, campul G defineste un vector de
componente P(x, y, z), Q(x, y, z) si R(x, y, z). Daca functia G este de clasa C
k
pe D R
3
(i.e
componentele P, Q, R sunt de clasa C
k
) vom spune ca G este un camp de clasa C
k
.
Considerand : [a, b] R
3
o curba de clasa C
1
, cu ecuatiile parametrice:

( )
( )
( )
x f t
y g t
z h t

'

, t [a, b],
si G un camp vectorial continuu pe domeniul D ce contine urma ( ), atunci numarul real, dat de:
( ( )), ( )
b
a
G t t dt

= [ ( ( ), ( ), ( )) ( )
b
a
P f t g t h t f t +

( ( ), ( ), ( )) ( ) Q f t g t h t g t + ( ( ) , ( ), ( ) ) ( )] R f t g t h t h t dt ,
si notat G

se numeste integrala curbilinie (de speta a doua) a lui G pe

Daca se inlocuieste cu drumul opus

, avem: G

= - G

.
Daca este o curba neteda, simpla, vectorul tangent unitar la ea este dat de
( )
( )
t
t

si nu depinde
de alegerea reprezentantului curbei (este nevoie doar de acelasi sens de parcurgere). Notand acest
vector cu T( (t)), avem ( ( )), ( )
b
a
G t t dt

= ( ( )), ( ( ) ) ( )
b
a
G t T t t dt

.
Tinand seama ca ( ) ( ) t s t , functia s fiind definita anterior, avem:
( ( )), ( )
b
a
G t t dt

= ( ( )), ( ( )) ( )
b
a
G t T t ds t

= , G T ds

,
ceea ce inseamna ca integrala curbilinie a lui G pe se reduce la integrala de speta intai a functiei
x ( ), ( ) G x T x a pe .
Din cele prezentate mai sus remarcam faptul ca integrala curbilinie de speta a doua si integrala
Riemann au proprietati comune, si anume:
1. Liniaritatea fata de integrant. Daca
1 2
, G G sunt campuri vectoriale continue si , R, atunci
1 2
G G +

=
1
G

+
2
G

.
2. Aditivitatea fata de curba. Daca
1
: [a, b] R
3
,
2
: [b, c] R
3
sunt curbe de clasa C
1
cu
1
(b)
=
2
(b), considerand
1 2
, atunci pentru G un camp vectorial continuu pe domeniul D ce contine
urma (
1 2
), avem
1 2
G

=
1
G

2
G

.
Rezultatele prezentate mai sus sunt valabile si in cazul D R
n
, campul vectorial fiind G: D R
n
iar :[a, b] R
n
.
Sa amintim ca un element din L(R
n
, R) se mai numeste si forma liniara.. Campul vectorial G
determina in fiecare punct x D o forma liniara pe R
n
, v R
n
a ( ), G x v R. Valoarea acestei
forme liniare in ( ) x t , pentru vectorul ( ) v t intervine direct in definirea integralei de speta a
doua.
O forma diferentiala pe domeniul D R
n
este o aplicatie care asociaza fiecarui punct al multimii D un
element ( ) x L(R
n
, R) (i.e. dualul lui R
n
). Daca f este diferentiabila in orice punct din D, atunci
aplicatia ( ) a df a a L(R
n
, R) este o forma diferentiala pe D. In dualul L(R
n
, R) elementele
i
dx : R
n
R, prin
i
dx (
1
,...,
n
v v ) =
i
v , 1 i n, constituie o baza, ceea ce inseamna ca pentru fiecare
x D, ( ) x se poate scrie unic ca o combinatie liniara de
1
dx ,,
n
dx si anume ( ) x =
1
( )
n
i i
i
a x dx

,
unde ( )
i
a x , 1 i n, sunt numere reale. Forma este astfel definita de functiile reale :
i
a D R,
1 i n. va fi de clasa C
k
, k = 0, 1,, daca toate functiile
i
a sunt de clasa C
k
.

exemplu: Fie A R
n
o multime deschisa si f: A R o functie diferentiabila. Atunci : df A
L(R
n
, R) este o forma diferentiala pe A. Scriem
1
( ) ( )
n
i
i
i
f
df a a dx
x

Daca G: D R
3
, D R
3
domeniu, este un camp vectorial, atunci ( , , ) x y z : R
3
R data de
( , , ) x y z v = ( , , ), G x y z v este o forma diferentiala. Daca ( , , ) G P Q R , , , P Q R : D R, atunci
avem ( , , ) x y z = ( , , ) ( , , ) ( , , ) P x y z dx Q x y z dy R x y z dz + + .
Formele diferentiale pe D formeaza un spatiu vectorial, dupa cum urmeaza.
Fie si
1
doua forme diferentiale. Definim +
1
ca fiind forma diferentiala pe D ce ia in x
valoarea (x)+
1
(x) (+ reprezinta adunarea in L(R
n
, R));
Fie o forma diferentiala pe D si f o functie f: D R. Definim forma diferentiala f ca fiind
forma diferentiala pe D ce ia in x valoarea ( ) ( ) f x x ( reprezinta inmultirea elementului
(x)L(R
n
, R) cu scalarul f(x).
Daca : [a, b] R
3
este o curba de clasa C
1
, de ecuatii parametrice:
( )
( )
( )
x f t
y g t
z h t

'

, t [a, b] ,si
o forma diferentiala continua pe domeniul D R
3
ce contine urma ( ), vom defini integrala lui pe
ca fiind numarul ( ( )) ( )
b
a
t t dt

.
Retinem ca ( ( )) ( ) t t reprezinta valoarea lui ( ( )) t L(R
3
, R) in vectorul ( ) t R
3
, functia de
integrat depinzand continuu de parametrul t. Considerand baza uzuala din L(R
3
, R), avem:
( , , ) x y z = ( , , ) P x y z dx + ( , , ) ( , , ) Q x y z dy R x y z dz + ,
si astfel putem scrie:
( ( )) ( )
b
a
t t dt

= [ ( ( ), ( ), ( )) ( ) ( ( ), ( ) , ( )) ( )
b
a
P f t g t h t f t Q f t g t h t g t + +

( ( ), ( ), ( )) ( )] R f t g t h t h t dt ,
formula ce permite calculul efectiv al integralei lui pe . In mod obisnuit, se foloseste notatia:

sau ( , , ) ( , , ) ( , , ) P x y z dx Q x y z dx R x y z dz

+ +

.
Se verifica relativ usor ca

nu se schimba daca inlocuim cu un drum echivalent cu acelasi sens

1
. Se schimba semnul integralei daca
1
este un drum echivalent de sens invers. Sa retinem ca
integrala curbilinie a unui camp vectorial G: D R
3
, G = (P, Q, R) pe curba este de fapt integrala
formei diferentiale corespunzatoare ( , , ) P x y z dx ( , , ) ( , , ) Q x y z dy R x y z dz + + .
exemplu: Fie D = R
2
\ {(0, 0)} si (x,y) =
2 2 2 2
y x
dx dy
x y x y
+
+ +
, (x, y)D. Ne propunem sa
calculam

, unde : [0, 1] D de ecuatii parametrice:

cos
sin
x t
y t

'

, t [0, 1]. Avem:

=
1
2 2
0
sin ( sin ) (cos )( cos )
cos sin
t t t t
dt
t t


+
+

= .

O forma diferentiala , definita pe un domeniu D R
n
, este o forma diferentiala exacta daca
exista o functie diferentiabila f: D R, astfel incat df pe D.
Fie
1 1
( ) ( ) ... ( ) ,
n n
x a x dx a x dx + +
1
( ,..., )
n
x x x D. Conditia df pe D inseamna:

1
1
( ) ( ),..., ( ) ( )
n
n
f f
a x x a x x
x x



, x D.
exemplu: Forma diferentiala
1 1
( ) ... ,
n n
x x dx x dx + +
1
( ,..., )
n
x x x R
n
este exacta deoarece
df unde
2 2
1
1
...
( ,..., )
2
n
n
x x
f x x
+ +
.
Observam ca daca este continua, atunci f este de clasa C
1
. Daca forma diferentiala
1 1
( ) ( ) ... ( )
n n
x a x dx a x dx + + este exacta si de clasa C
1
, atunci ( )
i
j
a
x
x

( )
j
i
a
x
x

, i, j {1, 2,.., n},

x D, deoarece fiind exacta, avem:
( )
i
j
a
x
x

( )( )
j i
f
x
x x

2
( )
j i
f
x
x x

si
( )
j
i
a
x
x

= ( )( )
i j
f
x
x x

2
( )
i j
f
x
x x

,
egalitatea rezultand din criteriul lui Schwarz. Forma diferentiala de clasa C
1
pe D se numeste
inchisa daca ( )
i
j
a
x
x

( )
j
i
a
x
x

, i, j{1,2,.., n}, xD, asadar o forma diferentiala exacta este

inchisa.
Propozitia 10.3.1. Fie dF o forma diferentiala continua si exacta pe domeniul D R
3
si
:[a, b] R
3
o curba de clasa C
1
, avand urma ( ) D si ecuatiile parametrice
( )
( )
( )
x f t
y g t
z h t

'

, t [a, b].
Atunci dF

( ( )) F b - ( ( )) F a .
In particular, daca este inchisa, atunci dF

= 0.
Sa prezentam si reciproca propozitiei anterioare.

Propozitia 10.3.2. Fie o forma diferentiala continua pe domeniul D R
3
. Atunci urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
1) este forma diferentiala exacta pe D.
2)

= 0, oricare ar fi curba inchisa, clasa C
1
pe portiuni, ( ) D.
3)
1

, oricare ar fi curbele
1
,
2
: [a, b] R
3
de clasa C
1
, avand urmele (
i
) D si
avand aceleasi extremitati
1
(a) =
2
(a),
1
(b) =
2
(b).
Aceste rezultate pot fi interpretate in termeni de camp de forte, astfel: un camp de forte
( , , ) G P Q R definit si continuu pe un domeniu D R
3
se numeste conservativ sau deriva dintr-un
potential sau, inca, este camp gradient, daca exista o functie de clasa C
1
, g: D R, astfel incat:
( , , ) ( , , ) G x y z g x y z , (x, y, z) D.
Functia g se numeste potentialul lui G. Lucrul mecanic efectuat de aceasta forta pentru deplasarea
punctului de aplicatie de-a lungul curbei de la (a) la (b) este, conform propozitiei 10.3.1.,
g( (b)) - g( (a)), adica diferenta de potential dintre capetele curbei. Propozitia 10.3.2. ne spune ca un
camp de forte este conservativ daca si numai daca lucrul mecanic efectuat pentru a trece de la un punct
la altul nu depinde de drumul ales.
exemplu:
In R
3
\ {(0, 0, 0)} sa consideram:

2 2 2 3
( , , ) (
( )
x
G x y z
x y z

+ +
,
2 2 2 3
( )
y
x y z

+ +
,
2 2 2 3
( )
z
x y z

+ +
).
Functia ( , , ) g x y z
2 2 2
1
x y z + +
este potentialul acestui camp de forte, potential ce se numeste
newtonian.
Suntem interesati acum de a gasi o metoda simpla de verificare daca un camp vectorial deriva sau
nu dintr-un potential si propozitia urmatoare ne da raspunsul la intrebare.

Propozitia 10.3.3. Fie G = (P, Q, R) un camp vectorial de clasa C
1
intr-un domeniu convex D R
3
.
Daca avem
P
y

=
Q
x

,
P
z

=
R
x

,
Q
z

=
R
y

, pe D, atunci G deriva dintr-un potential.

Urmatorul rezultat este analog: O forma diferentiala inchisa , definita pe un domeniu convex D
R
n
, este o forma diferentiala exacta.
Sa consideram R
2
raportat la un sistem ortogonal xOy de versori , i j
r v
si fie D R
2
o

multime
deschis a si f: D R o functie de clasa C
1
pe D. Am definit anterior notiunea de curba de clasa C
1
,
avand ecuatia carteziana ( , ) 0 f x y , ca fiind multimea = {(x, y) D | ( , ) 0 f x y }. Sa consideram
ca ( ) este frontiera unui compact K R
2
si, in plus, nu admite puncte singulare. Sa amintim ca
(
0 0
, x y ) este punct singular daca
f
x

(
0 0
, x y ) =
f
y

(
0 0
, x y ) = 0. Pentru orice punct P ( ), curba
imparte planul in doua regiuni, una continand puncte din K, iar cealalta continand puncte din R
2
\ K.
Versorul normalei in P la curba este
P
n
v
. Dintre cei doi versori ai tangentei in P alegem pe cel notat
P

r
, astfel incat reperul (
P

r
,
P
n
v
) sa aiba aceeasi orientare cu ( , i j
r v
), stabilind astfel sensul pozitiv al
tangentei, adica orientarea pozitiva a curbei . Intuitiv, parcurgand pe in sens pozitiv, compactul K
trebuie sa ramana tot timpul la stanga.
O multime compacta K R
2
se numeste compact bordat daca frontiera sa este o reuniune finita de
curbe plane, parametrizate, de clasa C
1
, nesingulare, simple, inchise si orientate pozitiv.
exemplu: Daca [a, b] R si
1 2
, g g : [a, b] R sunt functii de clasa C
1
, cu proprietatea ca
1 2
( ) ( ) g x g x , x [a, b], atunci multimea: K
x
= {(x, y) R
2
| x [a, b],
1 2
( ) ( ) g x y g x }, este un
compact bordat. Daca [c, d] R si
1 2
, h h : [c, d] R functii de clasa C
1
, cu proprietatea ca
1 2
( ) ( ) h y h y , y [c, d], atunci multimea K
y
= {(x, y) R
2
| y [c, d],
1 2
( ) ( ) h y x h y } este tot un
compact bordat.
Un compact bordat K se numeste elementar daca multimea K poate fi descompusa ca o reuniune
finita de multimi de tip K
x
, avand in comun cel mult puncte de pe frontiera, respectiv admite o
descompunere similara in multimi de tip K
y
.
exemplu: Poligoanele convexe, bilele inchise (discurile) sunt compacti bordati elementar.
Teorema 10.3.1. (GreenRiemann ) Fie K R
2
un compact bordat elementar si fie D R
2
o multime
deschisa ce contine K si P, Q : D R, functii de clasa C
1
pe D. Atunci:
( , ) ( , )
FrK
P x y dx Q x y dy +

= ( , ) ( , )
K
Q P
x y x y dxdy
x y
| `

. ,

.
Corolar 1. Aria unui compact bordat elementar K R
2
este data de formula
1
2
ari aK
FrK
xdy ydx

.
Corolar 2. O forma diferentiala inchisa , definita pe un domeniu convex D R
2
, este o forma
diferentiala exacta.
exemplu:. Sa calculam
2 2
( ) x y dx xy dy +

, unde este cercul

2 2 2
x y R + , parcurs in sens
pozitiv. Aplicand formula Green-Riemann, obtinem
2 2
( ) x y dx xy dy +

=
2 2
( )
K
y x dxdy +

, unde
K = {(x, y) R
2
| x [a, b],
2 2 2
x y R + }. Trecand la coordonate polare, obtinem:

2 2
( )
K
y x dxdy +

=
2
3
0 0
R
d r dr

=
4
2
R
.

Probleme.

1. Calculati
2 2
4
ds
x y + +

, unde este segmentul de dreapta ce uneste punctele O(0, 0) si A(1, 2).

2. Calculati
2 2
( )
n
x y ds

, unde este cercul

2 2 2
x y a + .
3. Calculati
2 2 2
ds
x y z

+ +

, unde este prima spira a elicei:

cos , sin , x a t y a t z bt , ( adica [0,2 ] t ).

4. Calculati 2
dx
xdy
y

, fiind semicercul
2 2
2 0, 0 x y x y + , parcurs in sens trigonometric.
R. Tinand seama ca
2 2
2 0, 0 x y x y +
2 2
( 1) 1, 0 x y y + , ecuatiile parametrice ale
semicercului sunt 1 cos , sin , [0, ] x t y t t + .

5. Calculati
2 2
y dx x dy

, unde este semielipsa superioara

2 2
2 2
1
x y
a b
+ , parcursa in sens
trigonometric.

6. Calculati ( ) x y dx ydy

, unde este curba 2, 2 , , 0

2
x
xy y x y x .

7. Calculati urmatoarele integrale curbilinii din forme diferentiale exacte:

1)
(5,12)
2 2
(3,4)
xdx ydy
x y
+
+

, 2)
(2,2)
2 2
(1,1)
xdx ydy
x y
+
+

.

R. Integralele nu depind de drumul ales. Astfel, pentru 1) alegem drumul (3, 4) (5, 4) (5, 12),
adica
1 2
unde avem parametrizarile date de
1
, [3,5]
4
x t
t
y

'

,
2
5
, [4,12]
x
t
y t

'

si astfel:

(5,12)
2 2
(3,4)
xdx ydy
x y
+
+

=
5
2
3
4
t
dt
t +

+
12
2
4
25
t
dt
t +

= ln
13
5
.
Problema mai poate fi rezolvata si astfel:

(5,12)
2 2
(3,4)
xdx ydy
x y
+
+

=
(5,12)
2 2
(3,4)
1
( ln( ))
2
d x y +

= (3,4) f -- (5,12) f = ln
13
5
.
8. Gasiti functiile ale caror diferentiale sunt:
1)
2 2
4( )( ) du x y xdx ydy ,
2)
2
( 2 )
( )
x y dx ydy
du
x y
+ +

+
.
R. Se foloseste formula:

0 0
( , )
( , )
( , ) ( , ) ( , )
x y
x y
F x y P x y dx Q x y dy +

=
0
0
( , )
x
x
P t y dt +

0
( , )
y
y
Q x t dt

.

9. Calculati:
1)
(3,4,1)
(0,2,3)
yzdx zxdy xydz + +

, 2)
(5,3,1)
2
(7,2,3)
( )
zxdy xydz yzdx
x yz
+

, (curba pe care integram nu intersecteaza

suprafata
x
z
y
).
R. 1) alegem drumul (0, 2, 3) (3, 2, 3) (3, 4, 3) (3, 4, 1), adica drumul
1 2 3
, unde:

1
2, [0,3]
3
x t
y t
z

'

,
1
3
, [2,4]
3
x
y t t
z

'

,
3
3
2 [1,3]
4
x
y t
z t

'

,

si astfel
(3,2,1)
(0,2,3)
yzdx zxdy xydz + +

=
3
0
6dt

+
4
2
9dt

-
3
1
6dt

.
Se observa ca
(3,2,1)
(0,2,3)
yzdx zxdy xydz + +

=
(3,2,1)
(0,2,3)
( ) d xyz

= 6.

10. Gasiti functiile ale caror diferentiale sunt:
1)
2 2 2
xdx ydy zdz
du
x y z
+ +

+ +
, 2)
2 2 2
1
yzdx xzdy xydz
du
x y z
+ +

+
.
R. Se foloseste formula:

0 0 0
( , , )
( , , )
( , , ) ( , , ) ( , , ) ( , , )
x y z
x y z
F x y z P x y z dx Q x y z dy R x y z dz + +

=
=
0
0 0
( , , )
x
x
P t y z dt +

0
0
( , , )
y
y
Q x t z dt

+
0
( , , )
z
z
R x y t dt

.

11. Calculati integrala
2 2 2
2( ) ( ) x y dx x y dy

+ + +

, unde este perimetrul triunghiului de varfuri A(1,
1), B(2, 2), C(1, 3), folosind formula Green-Riemann. Verificati apoi rezultatul prin calcul direct.

12. Calculati cu ajutorul formulei Green-Riemann integrala
3 3
( ) y dx x dy +

, fiind cercul
2 2
1 x y + , parcurs in sens trigonometric.