Calcul integral

Integrala Riemann
Definiție Fie a, b ∈ R, a < b.

i) Se numește diviziune a intervalului [a, b] o mulțime finită de numere reale ∆ = {x0, x1, . . . , xn} (unde n ∈ N* ) cu
proprietatea că

Mulțimea diviziunilor intervalului [a, b] se notează cu D([a, b]).

ii) Se numește norma diviziunii ∆ ∈ D([a, b]) valoarea

iii) Se numește sistem de puncte intermediare asociat diviziunii ∆ ∈ D([a, b]) o mulțime de puncte Ξ = (ξi) i=1,n cu
proprietatea

iv) Se numește sumă Riemann corespunzătoare funcției f : [a, b] → R, diviziunii ∆ ∈ D([a, b])și sistemului de puncte
intermediare Ξ = (ξi) i=1,n asociat diviziunii ∆ valoarea

Definiție Spunem că functia f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe intervalul [a, b] dacă există un număr I ∈ R astfel
încât pentru orice ε > 0 există δ > 0 cu proprietatea că, pentru orice diviziune ∆ ∈ D([a, b]), cu ||∆ ||< δ ¸si orice sistem Ξ
de puncte intermediare asociat diviziunii ∆, are loc

Uneori vom mai scrie

înțelegând că limita este ”uniformă” în Ξ (aceea¸si pentru orice Ξ). Numărul real I din definiția anterioară este unic (lucru
care rezultă din unicitatea limitei unui șir), se numește integrala Riemann a lui f pe [a, b] ¸si se notează cu

Convenim că

Mulțimea funcțiilor integrabile Riemann pe [a, b] se notează cu R([a, b]).

Definiție Fie o funcție f : I ⊂ R → R. Spunem că o funcție F : I → R este o primitivă a funcției f pe I dacă F este derivabilă
pe I și pentru ∀x ∈ I

Formula lui Leibniz-Newton Dacă f : [a, b] → R este o funcție integrabilă Riemann pe [a, b] și admite o primitivă F pe
[a, b], atunci

Formula de integrare prin părți Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcții de clasă C^1 pe [a, b]^1 , atunci

Formula de schimbare de variabilă Fie f : [a, b] → R o funcție continuă. Fie J ⊂ R un interval și ϕ : J → [a, b] o funcție
de clasă C^1 . Dacă a = ϕ(c) și b = ϕ(d), cu c, d ∈ J, atunci

Clase de funcii integrabile

Două clase importante de funcții integrabile Riemann sunt funcțiile continue și funcțiile monotone.

Teoremă Dacă f : [a, b] → R este continuă pe [a, b], atunci f ∈ R([a, b]).

Teoremă Dacă f : [a, b] → R este o funcție monotonă pe [a, b], atunci f este integrabilă Riemann pe [a, b].

Proprietăți ale integralei Riemann și ale funcțiilor integrabile Riemann

Teoremă

i) Liniaritatea integralei Riemann Dacă f, g ∈ R([a, b]) și α, β ∈ R, atunci αf + βg ∈ R([a, b]) și

ii) Monotonia integralei Riemann în raport cu funcția Dacă f ∈ R([a, b]) și m ≤ f(x) ≤ M, pentru orice x ∈ [a, b] (unde
m, M ∈ R), atunci

iii) Dacă f ∈ R([a, b]), atunci |f| ∈ R([a, b]) și

iv) Dacă f, g ∈ R([a, b]), atunci fg ∈ R([a, b]).

v) Dacă f ∈ R([a, b]) și există o constantă c > 0 astfel încât f(x) ≥ c pentru orice x ∈ [a, b], atunci 1/f ∈ R([a, b]).