1

INTEGRALE DUBLE

Lector Dr. ADINA JURATONI

Departamentul de Matematica
UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA
2 Integrale duble

Integrale duble
0.0.1 Definiţia integralelor duble
Integrarea funcţiilor reale de o variabilă reală a constituit obiectul de studiu
in clasa a XII-a. Calculul ariei cuprinse ı̂ntre graficele a două funcţii sau al
lungimii unui arc de curbă plană sunt doar două dintre aplica ctiile imediate
ale integralei definite. Trecerea la studiul funcţiilor reale cu două, trei sau
mai multe variabile reale se impune ı̂n mod natural a fi studiată. Astfel vom
extinde conceptul de integrală.
Orice mulţime mărginită D din spaţiul metric euclidian R2 este conţinută
ı̂ntr-un dreptunghi [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] cu laturile paralele cu axele de coordonate.
Considerăm ∆x o diviziune segmentului [a1 , b1 ], adică

a1 = x0 ≤ x1 ≤ x2 ≤ ... ≤ xi ≤ ... ≤ xm = b1 ,

şi ∆y o diviziune segmentului [a2 , b2 ], adică

a2 = x0 ≤ y1 ≤ y2 ≤ ... ≤ yj ≤ ... ≤ yn = b2 .

Reuniunea dreptunghiurilor astfel obţinute

∆ij = [xi−1 , xi ] × [yj−1 , yj ]

m S
S n
acoperă complet mulţimea D şi D ⊂ ∆ij .
i=1 j=1

Definiţia 0.0.1 Spunem că familia de dreptunghiuri

PD = {∆ij , i = 1, m, j = 1, n}

realizează o partiţie a mulţimii D şi numim norma partiţiei numărul pozitiv

ν(PD ) = max{(xi − xi−1 )(yj − yj−1 ), i = 1, m, j = 1, n}.

Adina Juratoni 3

Familia punctelor intermediare (ξ ∆ , η ∆ ) corespunzătoare diviziunii ∆ au ca

elemente perechile (ξ i , η j ), unde ξ i ∈ [xi−1 , xi ], η j ∈ [yj−1 , yj ].
Construim suma Riemann corespunzătoare funcţiei f : D ⊂ R2 → R,
diviziunii ∆ şi punctelor intermediare (ξ ∆ , η ∆ ):
m X
X n
σ f (∆, (ξ ∆ , η ∆ )) = f (ξ i , η j )(xi − xi−1 )(yj − yj−1 )
i=1 j=1

care reprezintă suma volumelor pararlelipipedelor cu baza [xi−1 −xi ]×[yj−1 , yj ]

şi ı̂nălţimea f (ξ i , η j ).

Definiţia 0.0.2 Funcţia f : D ⊂ R → R, este integrabilă Riemann pe mulţimea

mărginită D dacă şi numai dacă există un număr real I cu proprietatea: ori-
care ar fi ε > 0, există δ > 0 şi o partiţie PD cu norma diviziunii ν(PD ) < δ
astfel ı̂ncât pentru orice familie de puncte intermediare (ξ ∆ , η ∆ ) suma Riemann
verifică inegalitatea
|σ f (∆, (ξ ∆ , η ∆ )) − I| < ε.

Numărul I (dacă există) este unic determinat, se numeşte integrala dublă a

funcţiei f pe domeniul D şi se notează
ZZ
I= f (x, y)dxdy.
D

Definiţia este utilă pentru a identifica anumite clase de funcţii integrabile.

Teorema 0.0.3 Orice funcţie continuă pe un domeniu mărginit şi ı̂nchis este
integrabilă.

Teorema 0.0.4 Orice funcţie definită pe un domeniu mărginit şi ı̂nchis ale
cărei puncte de discontinuitate sunt situate pe un număr finit de arce netede
este integrabilă.
4 Integrale duble

În al doilea rând, pe baza definiţiei se stabilesc proprietăţile integralei du-

ble care ı̂n esenţă sunt asemănătoare proprietăţilor integralei funcţiilor de o
variabilă.

Teorema 0.0.5 i) Integrala dublă este liniară:

ZZ ZZ ZZ
[αf (x, y) + βg(x, y)]dxdy = α f (x, y)dxdy + β g(x, y)dxdy,
D D D

oricare ar fi funcţiile integrabile f, g : D ⊂ R2 → R, oricare ar fi scalarii

α, β ∈ R.
ii) Integrala dublă a unei funcţii pozitive este un număr pozitiv, adică
ZZ
f : D → R integrabile cu f (x, y) ≥ 0 ⇒ f (x, y)dxdy ≥ 0
D

şi ı̂n consecinţă

ZZ ZZ
f, g : D → R integrabile cu f (x, y) ≥ g(x, y) ⇒ f (x, y)dxdy ≥ g(x, y)dxdy.
D D

iii) Integrala dublă este aditivă relativ la domeniul de integrare: dacă dome-
n
S
niul compact de integrare D şi dacă D = Di este reuniunea a n subdomenii
i=1
Di , i = 1, n, Di ∩ Dj = ∅, ∀i ̸= j atunci are loc următoarea descompunere
ZZ Xn ZZ
f (x, y)dxdy = f (x, y) dxdy,
D i=1 Di

oricare ar fi funcţia integrabilă f : D ⊂ R2 → R.

iv) Orice funcţie integrabilă f : D ⊂ R2 → R are modulul |f | integrabil şi
ı̂n plus este verificată inegalitatea:
 
Z Z  ZZ
 
 f (x, y)dxdy ≤ |f (x, y)| dxdy.
 
 
D D
Adina Juratoni 5

0.0.2 Calculul integralei duble

În cele ce urmează prezentăm metode de calcul ale integralelor duble
ZZ
f (x, y)dxdy,
D

unde f : D ⊂ R2 → R este o funcţie continuă pe un domeniu D cu aria nenulă.

1. Integrala dublă pe un dreptunghi cu laturile paralele cu axele
de coordonate
Fie f : D ⊂ R2 → R o funcţie reală continuă cu două variabile al cărui
domeniu de definiţie este un dreptunghi, sau mai precis D = [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ].
I. În plus, presupunem că funcţia de sub semnul integrală este cu variabile
separate, adică
f (x, y) = g(x)h(y),
unde g : [a1 , b1 ] → R, h : [a2 , b2 ] → R, sunt funcţii continue. Atunci are loc:
ZZ Zb1 Zb2
f (x, y)dxdy = g(x)dx · h(y)dy.
D a1 a2

Exemplul 0.0.6 Să se calculeze următoarele integrale duble pe domeniile drep-

tunghiulare
Z Z indicate:
π π
i) cos 2x sin2 ydxdy; D = [0, ] × [0, ];
6 4
D
ZZ 2
y −5
ii) dxdy; D = [0, 5] × [3, 4].
x2 + 25
D
Soluţie. i) Deoarece funcţia de sub integrală poate fi scrisă sub forma f1 (x)·
f2 (y) cu f1 (x) = cos 2x, f2 (y) = sin2 y rezultă
π/6 π/4 π/6 π/4
1 − cos 2y
ZZ Z Z Z Z
cos 2x sin2 ydxdy = cos 2xdx · sin2 ydy = cos 2xdx · dy =
2
D 0 0 0 0
π/6  π/4 √   √ √
sin 2x  y sin 2y  3 1 π 3 π 3
= · −  = 4 + =− + .
2 0 2 4 0 4 8 16 32
6 Integrale duble

y2 − 5
ii) Funcţia f (x, y) = 2 poate fi scrisă sub forma f (x, y) = f1 (x)f2 (y),
x + 25
1
unde f1 (x) = 2 , iar f2 (y) = y 2 − 5 avem
x + 25
Z5 Z4
y2 − 5
ZZ
1
dxdy = dx · (y 2 − 5)dy =
x2 + 25 2
x + 25
D 0 3
 5  3 4
1 x  y  π 22 11π
= arctg  · − 5y  = · = .
5 5 0 3 3 20 3 30
II. Presupunem acum că domeniul D este dreptunghiul [a, b] × [c, d], dar
renuntăm la ipoteza că funcţia continuă de sub semnul integrală ar avea
variabilele separate. Ordinea ı̂n care apar intervalele ı̂n produsul cartezian
[a, b] × [c, d] este esenţială. Dacă f este o funcţie continuă arbitrară integrala
dublă nu mai este un produs de integrale simple, ci o succesiune de două
asemenea integrale:
 
ZZ Zb Zd
f (x, y)dxdy =  f (x, y)dy  dx,
D a c
sau  
ZZ Zd Zb
f (x, y)dxdy =  f (x, y)dx dy.
D c a

Observaţia 0.0.7 Conform teoremei lui Fubini, (de intervertire a ordinii de

integrare) cele două integrale iterate din membrul drept sunt egale, deci ordinea
de integrare este dictată doar de comoditatea calculelor.

Exemplul 0.0.8 Să se calculeze integralele iterate ale funcţiei

f (x, y) = x2 + 2y 2 pe dreptunghiul D = [0, 2] × [−1, 1] .

Soluţie. Avem
Z2 Z1 Z2 
2 3  y=1

2 2 2
I12 = dx (x + 2y ) dy = x y+ y  dx = 8
3 y=−1
0 −1 0
Adina Juratoni 7
Z1 Z2 Z1  Z1 
x3
 x=2 
 8
I21 = dy (x2 + 2y 2 ) dx = 2
+ 2y x  dy =
 2
4y + dy =
3 x=0 3
−1 0 −1 −1
= 8.

Exemplul 0.0.9 Să se calculeze integralele iterate ale funcţiei

x−y
f (x, y) = , pe pătratul D = [0, 1] × [0, 1] .
(x + y)3

Soluţie. Avem
Z1 Z1 Z1 Z1  
x−y 2x 1
I12 = dx dy = dx − dy =
(x + y)3 (x + y)3 (x + y)2
0 0 0 0
Z1 y=1 Z1
y  dx 1
= 2
 dx =
2 = ;
(x + y) y=0 (x + 1) 2
0 0
Z1 Z1 Z1
−x x=1

x−y 1
I21 = dy 3 dx = 2 dy = − .
(x + y) (x + y) x=0 2
0 0 0
Cele două integrale iterate nu coincid deoarece funcţia de sub integrală
este nemărginită ı̂n vecinătatea originii, deci nu este integrabilă pe pătratul
considerat.
1. Integrala dublă pe domenii simple
Pentru a stabili regula generală de calcul a unei integrale duble
ı̂n cazul când domeniul D nu mai este dreptunghi este necesară noţiunea de
domeniu standard (sau simplu ı̂n raport cu o axă).

Definiţia 0.0.10 Un domeniu compact D ⊂ R2 se numeşte domeniu standard

ı̂n raport cu o axă (simplu ı̂n raport cu o axă) dacă orice dreaptă paralelă cu
acea axă dusă prin domeniul D intersectează frontiera acestuia numai ı̂n două
puncte.

Dacă D ⊂ R2 este un domeniu compact cu frontiera ı̂nchisă şi netedă pe

porţiuni, atunci notând a = inf{x ∈ R |(x, y) ∈ D }, b = sup{x ∈ R |(x, y) ∈ D },
8 Integrale duble

c = inf{y ∈ R |(x, y) ∈ D } şi d = sup{y ∈ R |(x, y) ∈ D }, rezultă că domeniul

D este conţinut ı̂n dreptunghiul D1 = [a, b] × [c, d] . Un domeniu simplu ı̂n
raport cu Oy este definit de

D = {(x, y) ∈ R2 |a ≤ x ≤ b, φ1 (x) ≤ y ≤ φ2 (x)},

ı̂n care funcţiile φ1 şi φ2 sunt continue pe [a, b] .

Analog domeniul compact D ⊂ R2 simplu ı̂n raport cu Ox este definit
de
D = {(x, y) ∈ R2 |c ≤ y ≤ d, ψ 1 (y) ≤ x ≤ ψ 2 (y)},

unde ψ 1 şi ψ 2 sunt continue pe [c, d] .

Imaginea geometrică a acestor domenii este dată ı̂n figura 1.
y y
y=φ2(x)
d
D
D
c
y=φ1(x)
x x
O a b O

Figura 1

Pentru un domeniu compact standard simplu ı̂n raort cu y, regula de calcul

a integralei duble este dată de teorema următoare.

Teorema 0.0.11 (Domeniu simplu ı̂n raport cu y). Fie f : D ⊂ R2 → R,

o funcţie mărginită şi integrabilă pe domeniul compact D. Dacă pentru orice
φZ
2 (x)

x ∈ [a, b] există integrala Φ (x) = f (x, y) dy atunci există şi integrala

φ1 (x)
Adina Juratoni 9
 
Zb φZ
2 (x)

f (x, y) dy  dx şi are loc egalitatea

 

a φ1 (x)

 
ZZ Zb φZ
2 (x)

f (x, y) dxdy = f (x, y) dy  dx. (1)

 

D a φ1 (x)

2
( Considerăm funcţia g : D1 ⊂ R → R, definită prin
Demonstraţie.
f (x, y) , (x, y) ∈ D
g (x, y) =
0, (x, y) ∈ D1 \D.
Geometric domeniile D1 şi D sunt reprezentate ı̂n figura 2.

d
y=φ2(x)

y=φ1(x)
c

x
O a x b

Figura 2

Domeniul D1 este dreptunghiul D1 = [a, b] × [c, d] , iar domeniul D este

definit prin D = {(x, y) ∈ R2 |a ≤ x ≤ b, φ1 (x) ≤ y ≤ φ2 (x)} ⊂ D1 . Funcţia
g este
Z Z integrabilă pe D1Z,Zdeci ZZ ZZ
g (x, y) dxdy = g (x, y) dxdy+ g (x, y) dxdy = g (x, y) dxdy.
D1 D D1 \D D
Conform proprietăţilor integralei se poate scrie
10 Integrale duble
 
ZZ Zb Zd
g (x, y) dxdy =  g (x, y) dy  dx =
D
1 a c

Zb φZ
1 (x) φZ
2 (x) Zd
= g (x, y) dy + g (x, y) dy + g (x, y) dy  dx =
 

a c
  φ1 (x) φ2 (x)
 
Zb φZ
2 (x) ZZ Zb φZ
2 (x)

= f (x, y) dy  dx, deci f (x, y) dxdy = f (x, y) dy  dx,

   
 
a φ1 (x) D a φ1 (x)
care ı̂ncheie demonstraţia teoremei.
În cazul când este simplu ı̂n raport cu Ox, avem
 
ZZ Zd ψZ2 (x)
f (x, y) dxdy =  f (x, y) dx dy. (2)
 

D c ψ 1 (x)

Dinegalităţile (1) şi(2) se obţine

Zb φZ2 (x)
f (x, y) dy  dx = 
 

a φ1 (x)
 direct egalitatea  (Fubini)
Zd ψZ2 (x)
f (x, y) dx dy.
 
c ψ 1 (x)

Exemplul
Z Z 0.0.12 Să se calculeze următoarele integrale duble:
i) xydxdy, unde D1 = {(x, y) ∈ R2 | x2 ≤ y ≤ x };
D1
Z Z
ii) xdxdy, unde D2 = {(x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 − 2y ≤ 0, 0 ≤ x ≤ y };
D2
ZZ
iii) (x2 + y 2 ) dxdy, D3 fiind triunghiul mărginit de dreptele y = 0,
D3
y = x + 1, y = −x + 1.

Soluţie. i) D1 din figura 3 este simplu ı̂n raport cu fiecare axă.

Adina Juratoni 11

Considerând D1 simplu ı̂n raport cu Oy se poate scrie

Z1 Zx Z1 Z1
y 2  y=x
ZZ 
1 1
xydxdy = dx xydy = x  dx = x (x2 − x4 ) dx = .
2 y=x2 2 24
D1 0 x2 0 0

y y y
2
y=x
y=x D2 B(0,1)
y=x
D1 (1,1)
(1,1)
D3
x x x
O O x C(-1,0) O A(1,0)

Figura 3
ii) Domeniul D2 este simplu ı̂n raport cu fiecare axă. Considerându-l sim-
plu ı̂n raport cu y se poate
 √ scrie 
ZZ Z1 1+ Z1−x2

xdxdy = x  dy  dx =
 

D2 0 x
Z1
√ 2 3 1
 
x
1 3 x  = 1.
= x 1+ 1 − x2 − x dx = − (1 − x2 ) 2 −
2 3 3 0 2
0
iii) Vârfurile triunghiului D3 sunt A (1, 0) , B (0, 1) şi C (−1, 0) . Domeniul
D3 este simplu ı̂n raport cu fiecare axă, dar calculul este mai scurt considerând
D3 simplu ı̂n raport cu Ox,, deci
ZZ Z1 −y+1
Z
2 2
(x + y ) dxdy = dy (x2 + y 2 ) dx =
D3 0 y−1
Z1  Z1 Z1 Z1
x3
 x=−y+1
2 1
(y − 1)3 dy − 2 y 3 dy + 2 y 2 dy = .

= + y 2 x  dy = −
3 x=y−1 3 3
0 0 0 0

Observaţia 0.0.13 Dacă domeniul compact nu este simplu ı̂n raport cu nici
una din axe, atunci se descompune ı̂n subdomenii compacte simple ı̂n raport
cu una din axe şi se aplică proprietatea de aditivitatea integralei duble.
12 Integrale duble

0.0.3 Schimbarea de variabile ı̂n integrala dublă

În cazul integralelor duble când se trece de la coordonate curbilinii (u, v) ∈
∈ ∆ la coordonate carteziene (x, y) ∈ D prin transformarea regulată (difeo-
morfism) (ϕ) : x = φ (u, v) , y = ψ (u, v) , (u, v) ∈ ∆ ı̂n care D = ϕ (∆) ,
( ∆−compact) atunci F r (D) = Γ = ϕ (Γ′ ) , unde (Γ′ ) = F r (D′ ) şi are loc
relaţia
ZZ ZZ  
D (x, y)
f (x, y) dxdy = f (φ (u, v) , ψ (u, v)) 
 dudv. (3)
D (u, v)
D ∆

Difeomorfismul ϕ este direct orientat dacă un punct care se deplasează direct

pe curba Γ′ este transformat prin ϕ ı̂ntr-un punct care se deplasează pe Γ tot
ı̂n sens direct. În caz contrar transformarea este inversă, figura 4.
v y
D
Φ

Δ
M’ M
-1
Φ
A
A’
u x
O’ O

Figura 4

Exemplul 0.0.14 i) Să se calculeze aria domeniului mărginit de hiperbolele

xy = a, xy = b, unde 0 < a < b, şi parabolele y 2 = mx şi y 2 = nx, unde
0 < m < n.
ii) Să se calculeze aria domeniului mărginit de curbele de ecuaţii x2 = ay,
x2 = by, x3 = cy 2 , x3 = dy 2 , unde 0 ≤ a ≤ b, 0 ≤ c ≤ d.

Soluţie. i) Domeniul D ⊂ R2 este reprezentat ı̂n figura 5. Aria domeniului

Adina Juratoni 13

D are expresia
Z ZZ ZZ  
D (x, y)
aria (D) = dxdy = f (x, y) dxdy = D (u, v)dudv.
  (4)
D D ∆

y2
Notând xy = u, = v, unde u > 0, v > 0 rezultă că hiperbolele ce
x
mărginesc domeniul D ⊂ xOy ı̂n planul uO′ v le corespund dreptele u = a şi
u = b, iar parabolelor date le corespund dreptele v = m şi v = n ı̂n planul uO′ v.
Prin urmare domeniul ∆ este dreptunghiul ∆ = {(u, v) |a ≤ u ≤ b, m ≤ v ≤ n}.
Pentru a aplica formula (16) a ariei căutate, vom calcula
 ∂u ∂u   
D (u, v)  ∂x ∂y   2
   y x 
 y2 D (x, y) 1
=  ∂v ∂v  =  y 2y  = 3 = 3v, deci = .
D (x, y)   − x D (u, v) 3v
x2 x

∂x ∂y
 
Aşadar,
ZZ ZZ Zb Zn
1 1 1 dv 1 n
µ (D) = aria (D) = dxdy = dudv = du = (b − a) ln .
3 v 3 v 3 m
D ∆ a m

y v

n
Δ
D

O O a b

Figura 5
x2 x3
ii) Notând = u, 2 = v, rezultă că patrulaterul curbiliniu ı̂nchis D din
y y
planul xOy ı̂i corespunde dreptunghiul ∆ ⊂ uO′ v, unde
∆ = {(u, v) |a ≤ u ≤ b, c ≤ v ≤ d}, şi reciproc (corespondenţa fiind de fapt un
14 Integrale duble

D (x, y) u4
difeomorfism). Prin calcul se obţine expresia = 4 , aşa că aplicând
D (u, v) v
formula (4) a ariei rezultă
ZZ   Zb Zd
D (x, y) 4 dv
µ (D) = aria (D) = D (u, v)dudv = u du v 4
 
∆ a c
1 5
= (b − a5 ) (c−3 − d−3 ) .
15
Observaţia 0.0.15 Una dintre schimbările de variabile des utilizate ı̂n cal-
culul integralelor duble este schimbarea de variabile ı̂n coordonate po-
lare definită de difeomorfismul ϕ : ∆ → D, D = R2 \{(x, 0) |x ≥ 0 }; ∆ =
(0, ∞) × (0, 2π) , unde ϕ (ρ, θ) = (ρ cos θ, ρ sin θ) = (x, y) ∈ D.
Domeniile ∆ şi D = φ (∆) sunt reprezentate ı̂n figura 6.
θ

Φ
2π -1
Δ Φ
M’
M
O’ R ρ O R x
D

Figura 6

Având ı̂n vedere că formula schimbării de variabile (3) devine

ZZ ZZ
f (x, y) dxdy = f (ρ cos θ, ρ sin θ) ρdρdθ (5)
D ∆

Uneori se folosesc şi coordonate polare generalizate, date de transformarea

x = aρ cosα θ, y = bρ sinα θ (6)

ı̂n care parametrul α se alege ı̂n mod convenabil.

D (x, y)
În acest caz avem = abαρ sinα−1 θ cosα−1 θ.
D (ρ, θ)
Adina Juratoni 15

Exemplul
Z Z p0.0.16 Să se calculeze următoarele integrale duble:
i) x2 + y 2 dxdy, D fiind domeniul cuprins ı̂ntre cercurile x2 + y 2 = 4
D
şi x2 +ZyZ
2
= 9. r r
x y
ii) dxdy, D fiind mărginit de curba 4
+ 4
= 1 şi dreptele x = 0,
a b
D
y = 0 (a, b > 0).

Soluţie. i) Domeniul D sugerează trecerea la coordonatele polare,

x = ρ cos θ, y = ρ sin θ care aplică biunivoc coroana circulară D ı̂n dreptunghiul
∆ din figura 7.
Pe baza relaţiei (8.40) rezultă uşor că integrala dată devine
ZZ p ZZ Z2π Z3 Z2π 3 3 Z2π
ρ  19
x2 + y 2 dxdy = ρ2 dρdθ = dθ ρ2 dρ =  dθ = dθ =
3 2 3
D ∆ 0 2 0 0
38π
= .
3

y θ

2 2
x +y =9 2π

D
θM
O
2 2
x +y =4 Δ
ρ
O’ 2 3

Figura 7
r r
 x y 2
ii) Domeniul D este mărginit de curba Γ = {(x, y) ∈ R   4
+ 4 = 1}
a b
şi segmentele 0 ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤ b situate pe axele de coordonate. Trecând la
coordonate polare generalizate (6) considerând α = 8 rezultă că
D (x, y)
= 8abρ sin7 θ cos7 θ şi astfel integrala dată devine
D (ρ, θ)
16 Integrale duble
π
ZZ Z2 Z1
7
dxdy = µ (D) = aria (D) = 8ab sin θ cos7 θdθ ρdρ
D 0 0
π
2
Γ2 (4)
Z
7 7 ab
= 4ab sin θ cos θdθ = 2ab =
Γ (8) 70
0

0.0.4 Aplicaţii ale integralelor duble

I. Calculul ariilor şi volumelor. Dacă D ⊂ Rp este o mulţime compactă
având F rD o curbă ı̂nchisă şi netedă pe porţiuni, atunci aria mulţimii D este
dată de egalitatea ZZ
aria (D) = dxdy. (7)
D

Dacă f : D ⊂ R2 → R+ , atunci volumul ”cilindrului” V cu baza D, mărginit

de planul xOy şi suprafaţa z = f (x, y) are expresia
ZZ
V = f (x, y) dxdy. (8)
D

 2 2 2
2
Exemplul 0.0.17 Fie D = {(x, y) ∈ R x 3 + y 3 ≤ a 3 }. Să se calculeze
aria (D) .
2 2 2
Soluţie. Frontiera domeniului D este astroida x 3 + y 3 = a 3 , figura 8 a).
Trecând la coordonate polare generalizate x = ρ cos3 θ, y = ρ sin3 θ, cu
D (x, y)
ρ ∈ [0, a] , θ ∈ [0, 2π] şi având ı̂n vedere că = 3ρ cos2 θ sin2 θ rezultă
D (ρ, θ)
ZZ Z2π Za
aria (D) = µ (D) = dxdy = dθ 3ρ cos2 θ sin2 θdρ
D 0 0
2 Z2π
3a 2 3πa2
= sin 2θdθ = .
8 8
0
Adina Juratoni 17
y z

(0,a)
z=2

x O y
O (a,0) 2

Figura 8

II. Coordonatele centrelor de greutate ale plăcilor plane. Dacă

D ⊂ R2 este o placă materială de grosime neglijabilă având densitatea
ρ : D ⊂ R2 → R+ , atunci
ZZ ZZ
1
m (D) = ρ (x, y) dxdy, xG = xρ (x, y) dxdy, (9)
m (D)
D D
ZZ
1
yG = yρ (x, y) dxdy.
m (D)
D

Dacă placa este omogenă (ρ = ρ0 = constant) atunci

ZZ ZZ
1 1
m (D) = ρ0 aria (D) , xG = xdxdy, yG = ydxdy.
aria (D) aria (D)
D D
(9’)

Exemplul 0.0.18 Să se calculeze centrele de greutate ale plăcilor:

i) D = {(x, y) ∈ R2 |0 ≤ x ≤ 2, 0 ≤ y ≤ x2 }, ρ = ρ0 = const = 1 (placă
omogenă);
ii) D = {(x, y) ∈ R2 |0 ≤ x ≤ 2, 0 ≤ y ≤ 2 }, ρ (x, y) = x + y.

Soluţie. i) Domeniul D este ilustrat ı̂n figura 9.

18 Integrale duble

y y

(2,4)

2
y=x
(2,2)
D

D
x x
O O

Figura 9

Formulele (9′ ) conduc la expresiile:

ZZ Z2 Zx2 Z2
8
aria (D) = µ (D) = dxdy = dx dy = x2 dx = ;
3
D 0 0 0
ZZ Z2 Zx2 Z2
3 3 3 3
xG = xdxdy = xdx dy = x3 dx = ;
8 8 8 2
D 0 0 0
Z2 Zx2 Z2
x4
ZZ
3 3 3 6
yG = ydxdy = dx ydy = dx = .
8 8 8 2 5
D 0 0 0
ZZ Z2 Z2
ii) Masa corpului este : m = ρ (x, y) dxdy = dx (x + y) dy = 8;
D 0 0
ZZ Z2 Z2 Z2
1 1 1 7
xG = xρ (x, y) dxdy = dx (x2 + xy) dy = (2x2 + 2x) dx = ;
8 8 8 6
D 0 0 0
ZZ Z2 Z2 Z2  
1 1 2 1 8 7
yG = yρ (x, y) dxdy = dx (xy + y ) dy = 2x + dx = .
8 8 8 3 6
D 0 0 0
Faptul că xG = yG se explică prin aceea că D este simetric, figura 9.

III. Momentele statice şi momentele de inerţie ale plăcilor plane

Adina Juratoni 19

ZZ
x2 + y 2 ρ (x, y) dxdy,


IO = (10)
D

este momentul de inerţie al plăcii ı̂n raport cu originea.

Momentele de inerţie ale plăcii D ⊂ R2 , având densitatea ρ ı̂n raport cu
axele de coordonate se definesc prin formulele
ZZ ZZ
2
IOx = y ρ (x, y) dxdy, IOy = x2 ρ (x, y) dxdy. (11)
D D

Rezultă că IO = IOx + IOy .

Momentele
Z Z statice ı̂n raport cu axele
Z Z Ox şi Oy se definesc prin
MOx = yρ (x, y) dxdy, MOy = xρ (x, y) dxdy.
D D
2
Dacă densitatea ρ a plăcii D ⊂ R este constantă pe D (egală cu unu),
atunci momentele corespunzătoare ı̂n raport cu axele de coordonate Ox şi Oy
se numesc momente geometrice.

Exemplul 0.0.19 i) Să se calculeze  momentul dexinerţie ı̂n raport cu axa Oy

2 y
al plăcii omogene D = {(x, y) ∈ R x ≥ 0, y ≥ 0, + ≤ 1, a, b > 0};
a b
ii) Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu originea (momentul po-
lar) al plăcii omogene D = {(x, y) ∈ R2 |x2 + y 2 ≥ r2 , x2 + y 2 ≤ R2 , x, y ≥ 0 }.

Soluţie.i) Domeniul D esre reprezentat ı̂n Z figura

Z 10 a). Placa fiind
omogenă ρ = ρ0 −constant. Atunci rezultă IOy = ρ x2 dxdy. Atunci
D
b(1− x
a)
Za Za 
x3 ba3
ZZ Z 
2 2 2
IOy = ρ0 x dxdy = ρ0 x dx dy = ρ0 x − dx = ρ0 .
a 12
∆OAB ZZ 0 0 ZZ 0
ba
Masa plăcii este: m = ρ0 dxdy = ρ0 dxdy = ρ0 aria (∆AOB) = ρ0 .
2
D ∆OAB
20 Integrale duble
y y

a) b)
B(0,b)
D
D

O x r R x
A(a,0) O

Figura 10

ii) Momentul polar pentru placă D ⊂ R2 , figura 10 b) este dat de integrala

dublăZ Z
IO = (x2 + y 2 ) ρ0 dxdy, ı̂n care prin trecere la coordonate polare avem
D
π
ZZ ZR Z2
ρ0 π 4
IO = ρ0 ρ2 ρdρdθ = ρ0 ρ3 dρ dθ = (R − r4 ) .
8
∆ r 0
Masa plăcii este
π
ZZ ZZ Z2 ZR
πρ
m= ρ0 dxdy = ρ0 ρdρdθ = ρ0 dθ ρdρ = 0 (R2 − r2 ) .
4
D ∆ 0 r