UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

ORGANIZAREA ȘI ANALIZA ACTIVITĂŢII

ECONOMICE ÎN DOMENIUL
TELECOMUNICAȚIILOR

Ghid metodic

Partea II

CHIŞINĂU
 2014
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Inginerie şi Management în Electronică

şi Telecomunicaţii

Catedra Sisteme şi Reţele de Comunicaţii

Optoelectronice

ORGANIZAREA ȘI ANALIZA ACTIVITĂŢII

ECONOMICE ÎN DOMENIUL
TELECOMUNICAȚIILOR

Ghid metodic

Partea II

CHIŞINĂU
Editura „Tehnica-UTM”
2014
1
 Ghidul de față este destinat masteranzilor încadrați în
programul Mentenanța și managementul rețelelor de
telecomunicații și studenţilor de la specialitatea Inginerie şi
management în telecomunicaţii.

Autori: conf. univ. Lilia SAVA

lect. univ. Maria GRIŢCO

Redactor responsabil: conf. univ., dr. Pavel NISTIRIUC

Recenzent: conf. univ., dr. Nicolae JOSAN

2
6. ANALIZA UTILIZĂRII MIJLOACELOR FIXE

6.1. Conţinutul şi sarcinile utilizării mijloacelor fixe

Orice întreprindere, indiferent de dimensiune şi spaţiul

socioeconomic în care activează, trebuie să ţină cont permanent de
componenţa, structura, eficienţa şi reînnoirea mijloacelor fixe.
Astfel, folosirea mai eficientă a mijloacelor fixe dă
posibilitatea intreprinderii a efectua un volum mai mare de prestări
servicii, aceasta reflectîndu-se pozitiv asupra rezultatelor finale ale
activităţii economico–financiare şi anume, asupra profitului.
Din acest punct de vedere, analiza economică serveşte drept
instrument efectiv de evidenţiere a căilor de îmbunătăţire a
calităţii mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii.
Mijloacele fixe ocupă un rol predominant printre factorii
de producţie, deoarece este unul din cel mai mobil element al lor. E
ştiut faptul că asigurarea și utilizarea eficientă a mijloacelor fixe
atît existente, cît şi a celor noi procurate influenţează direct asupra
indicatorilor economico-financiari cum ar fi:
1. Volumul activităţii de bază (VPV; VV; VPF; VA).
2. Consumurile şi cheltuielile.
3. Rezultatele financiare şi rentabilitatea producţiei
(vînzărilor; economică; financiară etc.).
În acest context, analiza asigurării şi utilizării mijloacelor
fixe la orice unitate economică ocupă un rol semnificativ.
Concomitent, în legătură cu aceasta, s-a redus esenţial
randamentul mijloacelor fixe, care după conţinutul său valoric
atinge nivelul subunitar.

Sarcinile analizei:

 Studierea dinamicii, structurii mişcării şi stării funcţionale a

mijloacelor fixe.
 Aprecierea eficenţei utilizării mijloacelor fixe pe baza
indicatorilor generalizatori sintetici.

3
 Calculul şi aprecierea factorilor ce ţin de asigurarea şi
utilizarea mijloacelor fixe la devierea volumului activităţii de
bază (VPV; VV; VPF; VA etc).
 Evidenţierea rezervelor interne şi elaborarea măsurilor concrete
pentru mobilizarea lor pe viitor.

6.2. Analiza structurii, mişcării şi stării funcţionale a

mijloacelor fixe

Dotarea agenţilor economici cu mijloace fixe necesare este

premisa dinamizării activităţii, modernizării şi facilitării
condiţiilor de muncă, a majorării calităţii serviciilor.
În practica analitică, analiza mijloacelor fixe, de regulă,
începe cu studierea dinamicii, structurii, mişcării şi stării
funcţionale a acestora.
Acest studiu se efectuează atît în total pe întreprindere, cît
şi pe categoriile de bază ale mijloacelor fixe. Analiza începe cu
studierea structurii mijloacelor fixe în total pe întreprindere şi
schimbările parvenite pe parcursul anului de gestiune.
Pentru aceasta se foloseşte tabelul analitic 6.1.
Tabelul 6.1. Analiza dinamicii şi structurii mijloacelor fixe
La finele anului La finele Abaterea
Tipuri de mijloace fixe precedent anului de (+/-)
pe categorii gestiune
mii lei % mii lei % mii %
lei
A 1 2 3 4 5 6
1. Clădiri 25344.80 29.29 25344. 29.30 - +0.0
80 5
2. Construcţii speciale 5450 6.30 5450 6.30 - -
3. Maşini, utilaje, instalaţii 49320.5 57 49300 56.99 - -
de transmisie 20.5 0.01
4. Mijloace de transport 5097.3 5.90 5097.3 5.90 - -
5. Alte mijloace fixe 1319.8 1.53 1311.1 1.52 -8.7 -
0.01
6. Mijloace fixe total 86532.40 100 86503. 100 29.2 x
2

4
 Concluzie. Conform datelor prezentate în tabelul 6.1,
putem menţiona că valoarea absolută a mijloacelor fixe pe
parcursul anului de gestiune s-a micşorat cu 29,2 mii lei. Dacă
examinăm fiecare compartiment în parte observăm că partea activă
a mijloacelor fixe, adică “maşini utilaje şi instalaţii de transmisie”
pe parcursul anului de gestiune s-a redus cu 20,5 mii lei. De
asemenea, observăm compartimentul “alte mijloace fixe” a
contribuit la reducerea valorii absolute totale cu 8,7 mii lei.
Cît priveşte structura mijloacelor fixe totale, observăm că
ponderea cea mai mare îi revine compartimentului “maşini şi
utilaje, instalaţii de transmisie” care pe parcursul anului de
gestiune s-a redus de la 57 la 56,99% sau cu 0,01 puncte.
Această reducere se apreciază negativ, deoarece pe
parcursul anului de gestiune mijloacele fixe ale întreprinderii se
găsesc în mişcare, apare necesitatea calculului şi aprecierii unor
indicatori mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe.
E necesar de menţionat că cu cît este mai mare ponderea
acestui compartiment în suma totală a mijloacelor fixe, cu atît sînt
mai favorabile condiţiile de organizare a procesului de producţie la
întreprinderea dată.
Analiza structurii mijloacelor fixe presupune o investigare a
modului de organizare internă a acestora şi o interacţiune între
elementele componente.
Starea funcţională a mijloacelor fixe poate fi caracterizată
cu ajutorul unui sistem de indicatori cum ar fi:
- coeficientul de uzură a mijloacelor fixe ce se determină ca
raportul dintre uzura acumulată şi valoarea de intrare în
patrimoniu a mijloacelor fixe;
- coeficientul de utilitate ce caracterizează gradul de păstrare a
mijloacelor fixe şi se determină ca raportul dintre valoarea
reziduală a mijlocelor fixe şi valoarea de inventar a mijloacelor
fixe la care se calculează uzura;
- coeficientul scoaterii din uz ce se determină ca raportul dintre
valoarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune şi valoarea
mijloacelor fixe la început de an. Creşterea în dinamică se
apreciază pozitiv, ceea ce denotă faptul că are loc majorarea
5
mijloacelor fixe care se află în stare de exploatare;
- coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe ce exprimă raportul
dintre valoarea mijloacelor fixe intrate ca urmare a relizării
programului de investiţii şi valoarea mijloacelor fixe existente la
sfîrşitul anului. Analiza poate fi efectuată pe total mijloace fixe, cît
şi pe categorii de mijloace fixe.
Pentru efectuarea analizei stării funcţionale a mijloacelor
fixe trebuie selectate datele iniţiale din tabelul 6.2.
Tabelul 6.2. Date iniţiale pentru determinarea stării funcţionale a MF
Indicatorii Anul Anul de
precedent gestiune
1. Valoarea mijloacelor fixe la început de an 89700 81600
2. Valoarea mijloacelor fixe la sfîrşit de an 81600 85300
3. Uzura mijloacelor fixe la sfîrşit de an 36560 33200
4. Valoarea reziduală a mijloacelor fixe la sfîrşit de an 36635 38420
5. Valoarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune 9700 6800
6. Valoarea mijloacelor fixe incluse în funcţiune 6020 9950

Concluzie. În baza datelor din tabelul 6.2 se determină

indicatorii stării funcţionale a mijloacelor fixe. Rezultatele vor fi
incluse în tabelul 6.3.

Tabelul 6.3. Calculul şi aprecierea coeficienţilor caracteristici

mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe
Indicatorii Anul Anul de Abateri
precedent gestiune (+, -)
Coeficientul de uzură (3/1) 0,407 0,406 -0,01
Coeficientul de utilitate (4/1) 0,408 0,470 + 0,62
Coeficientul scoaterii din funcţiune (5/1) 0,108 0,083 -0,025
Coeficientul de reоnnoire (6/2) 0,073 0,117 +0,044

Concluzie. Conform rezultatelor obţinute în tabelul 6.3 putem

menţiona că situaţia utilizării mijloacelor fixe este satisfăcătoare.
Reducerea coeficientului de uzură a mijloacelor fixe cu
0,01 se apreciază pozitiv, ceea ce denotă faptul că are loc
majorarea părţii utile a mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii.
Totodată, s-a majorat şi coeficientul de utilitate cu 0,062, ceea ce
demonstrează că are loc majorarea mijloacelor fixe care se află în
stare de exploatare, aceasta apreciindu-se pozitiv.
6
 Majorarea coeficientului de reînnoire în anul curent
comparativ cu anul precedent cu 0,044 se apreciază pozitiv,
exprimînd criteriul de reînnoire a mijloacelor fixe.

6.3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

Eficienţa economică reprezintă cerinţa fundamentală care

se impune în toate activităţile economice şi în acţiunea oricărei
întreprinderi. În acest context, scopul producătorului este nu
numai de a obţine rezultate maximale, dar şi de a determina cu ce
preţ vor fi obţinute acestea şi care-i eficienţa economică de
producere a lor.
Noţiunea de „eficienţă” este o concepţie modernă de
evaluare a activităţii şi serveşte la fundamentarea deciziilor, astfel
încît resursele disponibile să fie consumate cît mai eficient și
inofensiv pentru societate. Criteriul eficienţei economice, ca şi alt
criteriu are două părţi componente: calitativă şi cantitativă.
Partea calitativă a criteriului eficienţei economice constă în
aceea că ea reflectă esenţa relaţiilor de producere, apropiindu-se la
maximum de scopul producerii. În ceea ce priveşte partea
cantitativă, ea trebuie să-şi găsească exprimarea sa în indicatorul
general sau într-un sistem de indicatori ai eficienţei, ce
caracterizează părţile ei aparte.
Eficienţa economică a utilizării mijloacelor fixe exprimă
gradul de influenţă a acestora la sporirea volumului de producţie,
productivităţii muncii şi a veniturilor întreprinderii. Odată cu
creşterea eficienţei gestionării mijloacelor fixe, se creează premise
reale pentru creşterea eficienţei activităţii în ansamblu a
întreprinderii, a competitivităţii acesteia.
Asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe influenţează o
serie de factori cum ar fi:
- dezvoltarea progresului tehnico–ştiinţific;
- îmbunătăţirea întrebuinţării investiţiilor şi a mijloacelor fixe;
- îmbunătăţirea întrebuinţării resurselor de muncă.
Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe se efectuează
în baza următorilor indicatori:
7
 Randamentul mijloacelor fixe care ne arată acel volum în
expresie valorică care se obţine la fiecare leu de mijloace fixe a
activităţii de bază, la fel şi mărimea venitului din vînzări, valoarea
adăugată, profitul pînă la impozitare la 1 leu de mijloace. Creşterea
în dinamică se apreciază pozitiv, dat fiind faptul că se majorează
volumul producţiei, venitul din vînzări, valorii adăugate şi
profitului pînă la impozitare la 1 leu de mijloace fixe.
Randamentul mijloacelor fixe se determină conform
relaţiei : (6.1)
VPF
RMF = .
MF
Valoarea medie a mijloacelor fixe se calculează după media
aritmetică simplă în baza datelor bilanţului contabil sau după
media cronologică în baza datelor cărţii mari.
Capacitatea mijloacelor fixe este un indicator indirect de
eficienţă, care ne arată mărimea mijloacelor fixe de care trebuie să
dispună întreprinderea pentru a asigura creşterea productivităţii.
Capacitatea mijloacelor fixe se determină conform relaţiei 
(6.2)
MF
CMF = x100 , lei.
VPF
CMF se calculează numai în unităţi valorice. Deși intră în
sistemul indicatorilor de eficienţă, după conţinutul său economic
exprimă necesitatea procesului de producţie în fonduri fixe, adică
de cîte mijloace fixe avem nevoie pentru a obţine producţie în
valoare de un leu.
În prima etapă de analiză, aceşti doi indicatori se
examinează atît în dinamică, cît şi faţă de nivelul programat.
Totuşi, e de menţionat că pentru a aprecia mai obiectiv
rezultatele obţinute, apare necesitatea unei analize mai aprofundate
a sistemului de factori care influenţează asupra randamentului
mijloacelor fixe.
Ţinînd cont de necesităţile analizei, pot fi recomandate mai
multe modele, însă în cele mai dese cazuri se utilizează două:

8
 Modelul unu prevede calculul şi aprecierea factorilor generali
ce influenţează asupra randamentului mijloacelor fixe (prin
metoda substituţiei în lanţ), şi anume:
 modificarea ponderii mijloacelor fixe active în suma totală a
mijloacelor fixe (factor cantitativ);
 modificarea randamentului mijloacelor fixe active (factor
calitativ):
RMF = P% * rMfa . (6.3)
Modelul doi calculului şi aprecierii factorilor detaliaţi care
influențează asupra modificării randamentului mijloacelor fixe.
Astfel, asupra modificării randamentului mijloacelor fixe
influenţează următorii factori:

a) modificarea ponderii mijloacelor fixe active în suma totală a

mijloacelor fixe:
MFa
P% = ; (6.4)
MF
b) modificarea valorii medii a unităţii de utilaj (preţului mediu pe
unitate de utilaj):
MFa
Vu = ; (6.5)
U
unde: U – numărul de utilaje;
c) modificarea duratei medii de lucru a unui utilaj în utilaj- ore:
Tut
D=  ; (6.6)
U
unde: Tut – fondul de timp efectiv lucrat în utilaj-ore;

d) modificarea productivităţii medii pe oră a unui utilaj:

VPF
Wh = . (6.7)
Tut

Formula privind randamentul mijloacelor fixe se reprezintă

astfel:
VPF MFa U Tut VPF
RMF =  x x x . (6.8)
MF MF MFa U Tut
Efectuînd toate modificările respective, formula capătă
9
următorul conţinut:
1
RMF = P %  xD  Wh . (6.9)
Vu
Prin metoda substituţiei în lanţ sau varietăţile ei se
calculează influenţa acestor factori asupra modificării
randamentului mijloacelor fixe.
Pentru a evidenţia cauzele abaterii randamentului
mijloacelor fixe productive se efectuează analiza factorială a
acestui indicator sintetici de eficienţă. În acest scop trebuie să se
întocmească un tabel cu date iniţiale şi de calcul care va conţine
metoda calculării indicatorilor respectivi pentru analiza factorială.
Tabelul 6.4. Date iniţiale şi de calcul privind analiza factorială a
randamentului mijloacelor fixe de producţie
Indicatorii Semn Anul Anul de Abate-
conv. prece- gestiu- rea (+,-)
dent ne
A B 1 2 3
1. Volumul producţiei în preţuri VPF 40500 45900 +5400
comparabile, mii lei
2. Valoarea medie anuală a MF mii MF 38950 43200 4250
lei
3. Valoarea medie a MF active, mii MFa 24050 25900 1850
lei
4. Numărul mediu de utilaj instalat, U 405 345 -60
unităţi
5. Timpul efectiv lucrat în total, utilaj- Tut 6435 3780 -2655
ore
Date de calcul
6. Valoarea medie a unităţii de utilaj, VU 59,383 75,072 15,689
lei (3/4)
7. Ponderea MF active în suma totală P% 61,746 59,953 -1,793
a MF, % (3/2 ·100%)
8. Durata medie de lucru a unui utilaj, D 15,888 10,957 -4,931
utilaj-ore (5/4)
9. Productivitatea medie a unui utilaj Wh 6,294 12,143 5,849
pe oră, lei (1/5)
10. Randamentul MF active (1/3) RMFa 1,684 1,772 0,088
11. Randamentul MF, lei (1/2) RMF 1,040 1,063 0,023
În prima etapă de analiză, prin metoda substituţiei în lanţ,
calculăm influenţa factorilor generali asupra modificării
randamentului mijloacelor fixe, în tabelul 6.5.
Tabelul 6.5. Calculul influenţei factorilor generali asupra modificării
10
 randamentului mijloacelor fixe
Nr. Nr. Indictorii Rand. Rezult.
d/o de factor. corel. MF, Calculul influențe Denu-
subs. lei influenţei i mirea
P% rMFa (+/-), factori-
lei lor

1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 61.746 1.684 1,039 x x x
2 1 59.953 1.684 1,009 1,009-1,039 -0,03 ∆P%
3 2 59.953 1.772 1,062 1,062-1,009 +0,053 ∆rMFa
TOTAL x x x x +0,023 x

Concluzie. În baza rezultatelor obţinute din tabelul 6.5 se

poate constata că randamentul mijloacelor fixe la întreprinderea
analizată s-a majorat faţă de anul precedent cu 0,0016 lei.
Această majorare a fost determinată de creşterea ponderii
părţii active a mijloacelor fixe în suma totală a lor, ceea ce a dus la
majorarea randamentului mijloacelor fixe totale cu 0,023 lei.
Concomitent, utilizarea eficientă a utilizării randamentul
mijloacelor fixe active a dus la majorarea randamentului
mijloacelor fixe totale.
Deoarece nu toate, ci doar partea activă participă nemijlocit
la procesul de producţie (realizare), pentru o apreciere mai
obiectivă a rezultatelor obţinute apare necesitatea unei analize
aprofundate în baza sistemului detaliat de factori, care se
efectuează prin metoda diferenţelor absolute.

Tabelul 6.6. Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra

modificării randamentului mijloacelor fixe
Denumire Metoda Calculul Rezultat
a de influenţei ul
factorilor calcul factorilor influenţ
11
 factor
(+/-), lei
A B 1 2
1. Modif. P ∆P% x VU 0 x D 0 x Wh0 (-0,017) x1/59,383x 15,888 x -0,028
% 6,294
2. Modif. P%1 x ∆VU x D 0 x Wh0 0,599x(1/75,072 – -0,24
VU 1/59,383)x15,888 x 6,294
3. Modif. P%1 x VU 1 x ∆D x Wh0 0,599x 1/75,072 x (-4,931)x -0,242
D 6,294
4. Modif. P%1 x VU 1 x D 1 * ∆Wh 0,599x 1/75,072 x 10,957 x +0,499
Wh (+5,849)
Total x x -0,011

Concluzie. Calculele din tabelul 6.6 arată că randamentul

mijloacelor fixe în anul de gestiune faţă de anul precedent s-a
micşorat cu 0,011 lei. Acestă diminuare a fost cauzată de
micşorarea părții active în numărul total de mijloace fixe ce a dus
la micșorarea indicatorului rezultativ cu 0,028 lei.
La fel și valoarea medie a unui utilaj a dus la reducerea
randamentului mijloacelor fixe cu 0,24 lei. Dacă întreprinderea va
reduce staționările în utilaj-ore, randamentul mijloacelor fixe ar
putea crește cu 0,242 ore. Unicul indicator care a înregistrat o
creșterea asupra indicatorului rezultativ este productivitatea medie
a unui utilaj pe oră, ce a contribuit la sporirea randamentului
mijloacelor fixe cu 0,499 lei.

6.4. Calculul şi aprecierea factorilor ce ţin de asigurarea şi

utilizarea mijloacelor fixe la devierea volumului producţiei
fabricate (VPF şi VA)

În practica analitică se utilizează mai multe sisteme de

analiză factorială care aderă la asigurarea şi utilizarea mijloacelor
fixe ale întreprinderii şi influenţa lor asupra modificării
indicatorului rezultativ pe viitor (VV; VPV; VPF; VA etc.).
Totuşi, în cele mai dese cazuri se recomandă respectarea
următoarelor etape de analiză, care se bazează pe calcularea şi
aprecierea factorilor generali şi detaliaţi la devierea indicatorului
rezultativ, ţinînd cont de următoarea formulă factorială:
(6.10)
12
 VPF = MF · RMF.
În prima etapă de analiză, prin metoda diferenţelor absolute
cu doi factori, calculăm influenţa factorilor generali conform
tabelului 6.7.
Tabelul 6.7. Calculul influenţei factorilor generali ai mijloacelor fixe
asupra modificării volumului producţiei fabricate
Semn. Anul Anul Abatere Inclusiv
Indicatorii con prece- de a sub influienţa
ven. dent gesti- Abso- MF RMF
une lută
(+/-)
A B 1 2 3 4 5
1. Volumul VPF 40500 45900 +5400 +4415,8 +1036,8
producţiei
fabricate, mii lei
2. Valoarea MF 38950 43200 4250 x x
medie a MF, mii
lei
3. Randamentul RMF 1,039 1,063 +0,024 x x
MF, lei (1/2)

Concluzie. Calculele din tabelul 6.7 arată că volumul

producţiei fabricate a crescut cu 5400 mii lei ca rezultat al
influenţei pozitive a ambilor factori generali privind utilizarea
mijloacelor fixe, şi anume: creşterea valorii medii a mijloacelor
fixe cu 4250 mii lei a dus la majorarea volumuli producţiei
fabricate cu 4415,75 mii lei, iar sporirea cu 0,024 lei a
randamentului a dus la creşterea indicatorului rezultativ cu 1036,8
mii lei.
În etapa următoare de analiză, prin metoda substituţiei în
lanţ, calculăm influenţa factorilor detaliaţi la modificarea
randamentului mijloacelor fixe, ţinînd cont de datele iniţiale din
tabelul 6.8 și de următoarea formulă factorială:
1
VPF = MF  P%   D  Wh . (6.11)
Vu
Tabelul 6.8. Calculul influienţei factorilor detaliaţi asupra modificării
volumului producţiei fabricate
N Nr Indicatorii (factorii) corelaţi VP Calc. Rez. Den.

13
 r su 1 Wh F, influe influ factori
d bs. MF P% D mii nţei enţei lor
/o Vu lei fact.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 0 389 0,62 1/59,3 15,8 6,29 405 x x x
50 83 88 4 70
2 1 432 0,62 1/59,3 15,8 6,29 449 44997 +4427 MF
00 83 88 4 97 -
40570
3 2 432 0,60 1/59,3 15,8 6,29 435 43545 +1452 P%
00 83 88 4 45 -
44997
4 3 432 0,60 1/75,0 15,8 6,29 344 34473 -9072 1/Vu
00 72 88 4 73 -
43545
5 4 432 0,60 1/75,0 10,9 6,29 237 23774 - D
00 72 57 4 74 - 10699
34473
6 5 432 0,60 1/75,0 10,9 12,1 458 45867 +2209  Wh
00 72 57 43 67 - 3
23774
Total x x x x x x x +8201 x

Concluzie. În baza rezultatelor obţinute, din tabelul 6.8 se

poate constata că volumul producţiei fabricate s-a majorat faţă de
anul precedent cu 8201,0 mii lei. Această abatere a fost asigurată
de creşterea valorii medii a mijloacelor fixe cu 4250 mii lei,
majorării ponderii părţii active a mijloacelor fixe cu un punct
procentual şi a sporirii productivităţii unui utilaj pe oră cu 5,949
mii lei, care respectiv au condiţionat majorarea volumului
producţiei fabricate cu 4427 mii lei, 1452 mii lei şi 22093 mii lei.
Concomitent, creşterea preţului mediu al unui utilaj şi reducerea
duratei de lucru a unui utilaj au dus la fabricarea producţiei cu
9072 mii lei mai puțin şi respectiv 10699 mii lei.
Deci, rezultatele analizei factoriale fac posibilă să concluzia
că întreprinderea dispune de rezerve interne de majorare a
volumului producţiei care va fi fabricată în viitor, şi anume trebuie
luate măsuri privind majorarea duratei de funcţionare a unui utilaj.

14
7. ANALIZA APROVIZIONĂRII, ASIGURĂRII ŞI
UTILIZĂRII RESURSELOR MATERIALE

7.1. Conţinutul şi sarcinile aprovizionării şi asigurării

întreprinderii cu resurse materiale

Relaţiile activităţii de producţie în condiţiile economiei de

piaţă ne obligă să privim cu un sens nou la toate particularităţile,
proprii activității de aprovizionare şi asigurare a fiecărei
întreprinderi cu resurse materiale.
Principiul de bază utilizat în acest domeniu este procurarea
avantajoasă a mărfurilor şi resurselor materiale pentru procesul de
producţie, cît şi folosirea lor eficientă.
În acest context sarcinile principale ale analizei la tema dată
sunt:
1. Aprecierea gradului de aprovizionare şi asigurare a
întreprinderii cu resurse materiale.
2. Apecierea eficienţei utilizării resurselor materiale în baza
indicatorilor generalizatori sintetici.
3. Calculul şi aprecierea factorilor folosiți la aprovizionarea,
asigurarea şi utilizarea resurselor materiale asupra modificării
VPF, cît şi a produsului concret privind utilizarea materialului
concret.
4. Evidenţierea rezervelor interne în acest domeniu şi elaborarea
măsurilor concrete pentru modificarea lor.

7.2. Analiza aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu

resurse materiale

În practica analitică există mai multe metode folosite la

aprecierea gradului de aprovizionare şi asigurare a întreprinderii cu
resurse materiale. Practic, toate se bazează pe informaţia operativă
existentă în acest domeniu (de regulă, pe fiecare lună în parte).
În cele mai dese cazuri se apreciază:
 coeficientul de aprovizionare (ca raportul dintre
cantitatea intrată pe fiecare material în parte la cantitatea
15
 necesară);
 coeficientul de asigurare (ca raportul dintre cantitatea
asigurării necesarului la cantitatea necesară)
Pentru calculul acestor coeficienţi se utilizează tabelul 7.1.

Tabelul 7.1. Aprecierea aprovizionării şi asigurării

întreprinderii cu resurse materiale (materiale de construcţie,
de montare şi reparare)
Denumirea Necesar, Stoc Intrări Asigurarea Stoc
materialului кg iniţial, necesarului final
(materiei lun ziln кg da Q, кg zile Q, кg кg
prime) ar ic ta
A 1 2 3 4 5 6 7 = 6*2 8= 5-
7
Materiale de 769 530 28450 x x 5 26500 1950
construcţie, 00 0
de montare şi
reparare
- perioada I x x x 5 25340 4 21200 4140
- perioada II x x x 20 33070 6 31800 1270
- perioada III x x x 26 22290 4 21200 1090
TOTAL x x x x 80700 19 100700 8450

Coeficientul de aprovizionare:
Kap = (80700/76900)·100 = 104,94%;

Coeficientul de asigurare:
Kasi = (100700/76900)·100 = 130,94%.
Notă:
 Dacă avem intrări de 500 materiale, atunci alegem
ponderea cea mai mare;
 Pentru perioada a III se iau numai ultimele zile pînă la
sfîrşitul lunii 30-26 = 4

Concluzie. În baza datelor din tabelul 7.1 se poate constata

că gradul de aprovizionare şi asigurare a întreprinderii analizate cu
16
materiale de construcţie, de montare şi reparare a fost împlinit
respectiv cu 104,94 şi 130,94%. Totuşi, e de menţionat că dacă la
nivel de aprovizionare întreprinderea cu succes a suportat
programul de intrări a materialelor de construcţie, de montare şi
reparare, apoi la nivel de asigurare rezultatul obţinut este foarte
mare şi practic dovedeşte că concordanţa dintre aceşti doi
coeficienţi nu este respectată (nejustificată), ceea ce demonstrează
că la nivel de asigurare întreprinderea analizată are rezerve interne
de majorare a produselor fabricate la care materialul respectiv
ocupă ponderea cea mai mare.
În acest exemplu atestăm trei situaţii:
1. Ambii indicatori sînt subunitari (mai puţin de 100), ceea
ce se apreciază negativ şi practic influenţează direct asupra
procesului de producţie şi reducerea Q a produselor fabricate.
2. Primul coeficient este subunitar, iar coieficientul al
doilea supraunitar. Astfel de situaţie se apreciază pozitiv şi
dovedeşte că întreprinderea dată a utilizat toate rezervele interne
legate de utilizarea stocurilor (folosirea maximală a stocului iniţial
şi aducerea stocului final la nivelul minim, deşi numai în condiţiile
dacă reducerea stocului final nu va contribui la modificarea
negativă a ritmicităţii produselor care vor fi fabricate în luna
următoare).
3. Cînd ambii coeficienți sînt supraunitari, iar cel din urmă
(coeficient de asigurare) depăşeşte cu mult coeficientul de
aprovizionare.
Printre factorii de producţie locul principal îl ocupă
resursele materiale. Actualmente, fiecare unitate economică în
parte trebuie să-şi formeze un sistem favorabil de aprovizionare cu
resurse materiale pentru a nu întrerupe procesul de producţie.
Analiza stocurilor se efectuează conform tabelului 7.2.

Tabelul 7.2. Componenţa şi mişcarea stocurilor de materiale

pe parcursul anului de gestiune
17
 mii lei
Nr Compo-nenţa Soldul Mişcarea Soldul la Consum
d/o materialelor iniţial sfîrș. ul zilnic
perioadei

intrare consum
1 2 3 4 5 6= (5/4)
·360
1 Materie primă 1485,7 8942,1 23327,7 200,1 3,08
şi materiale de
bază
2 Combustibil 38,9 326,9 336,4 29,4 31,5
3 Ambalaj 1566,8 22457,8 22239,4 1785,2 29
4 Piese de 271,9 178,7 236,6 214,0 326
schimb
5 Alte materile 2407,7 3100,9 3983,6 1525 138
6 Atelierele de 32,7 11,9 21,8 22,8 377
construcție
7 Obiecte de 193,6 196,5 270,0 120,1 160
mică valoare şi
scurtă durată
TOTAL 19097,3 35214,8 50415,5 3896,8 28

Concluzie. În baza datelor din tabelul 7.2 se poate constata

că întreprinderea analizată îşi poate asigura procesul de producţie cu
toate materiale necesare doar cu 3 zile înainte de a începe perioada
de gestiune. Această situaţie este destul de costisitoare.

7.3. Analiza eficienţei utilizării materialelor

Eficienţa utilizării materialelor poate fi exprimată prin doi

indicatori generatori sintetici, şi anume:

1. Randamentul materialelor consumate:

(7.1)

unde: CM este consumul de materiale.

2. Consumul specific de materiale:

18
 CM
Cs  . (7.2)
VPF
Analiza eficienţei utilizării resurselor materiale se efectuează în
conformitate cu tabelul 7.3.

Tabelul 7.3. Baza informaţională pentru analiza eficienţei

utilizării resurselor materiale
Nr Indicatori Anul Anul de Abaterea
. precedent gestiune (+,-)
d/o
1 Consumul total de materie, mii 20877,5 21875,9 +998,4
lei
2 Volumul producţiei fabricate, 20715,0 30340,0 +9625,0
mii lei
3 Consumul specific de 100,78 72,10 -28,68
materiale, lei (1/2∙100)
4. Randamentul materialelor 0,9922 1,3887 +0,3947
consumate, lei

Concluzie: În baza datelor din tabelul 7.3 putem constata

că la întreprinderea analizată consumul specific de materiale s-a
micşorat pe parcursul anului de gestiune cu 28,68 lei, iar
randamentul materialelor s-a majorat în această perioadă cu 0,3947
lei. Totuşi, trebuie de menţionat că numai randamentul materialelor
consumate reflectă gradul de eficienţă, iar consumul specific de
materiale reflectă necesitatea de resurse materiale pentru fabricarea
unui volum de produse concret.

7.4. Calculul influenţei factorilor ce ţin de aprovizionarea şi

utilizarea resurselor materiale la devierea VPF şi produsului
concret privind utilizarea materialului concret

În practica analitică eficienţa utilizării resurselor materiale,

cît şi calculul şi aprecierea factorilor generalizatori ce ţin de
aprovizionarea, asigurarea şi utilizarea lor se efectuează în două
etape:

Prima etapă se efectuează pe baza utilizării indicatorilor

19
valorici în total pe întreprindere.
În această etapă se calculează şi se apreciază influenţa a doi
factori asupra devierii VPF:
- modificarea resurselor materiale (factor cantitativ);
- modificarea randamentului resurselor materiale (factor
calitativ):
VPF
VPF = RM · = RM · RRM . (7.3)
RM
Calculul şi aprecierea se efectuează prin metoda
diferenţelor absolute cu factori conform tabelului 7.4.
Tabelul 7.4. Calculul influienţei factorilor generali ce ţin de
asigurarea resurselor materiale la devierea VPF
inclusiv sub
Anul curent
Abaterea influenţa
Indicatorii
progra- absolută
efectiv  RM  RRM
mat
A 1 2 3 4 5
1. Volumul 20877,5 21875,9 9625,0 +990,6 +8634,4
producţiei fabricate,
mii lei
2. Consumul total de 20877,5 21875,9 +998,4 x x
materiale, mii lei
3. Randamentul 0,9922 1,3887 +0,3947 x x
resurselor materiale,
lei (1/2)

Concluzie. Conform rezultatelor obţinute, din tabelul 7.4

putem constata că la întreprinderea analizată asupra majorării
volumului producţiei fabricate cu 9625 mii lei au influenţat
următorii doi factori:
1. Modificarea resurselor materiale care faţă de nivelul programat
s-a majorat cu 990,6 mii lei a contribuit la creşterea indicatorului
rezultativ respectiv cu 990,6 mii lei:
(+998,4) · 0,9922.
2. Modificarea randamentului resurselor materiale majorîndu-se
faţă de nivelul programat a contribuit la creşterea volumului
producţiei fabricate, respectiv cu 8634,4 mii lei:
(+0,3047) · 21875,9
BIF: (+990,6) +8634,4 = + 9625,0 mii lei.
20
 Deci rezultatele analizei factoriale fac posibilă constatarea
că la majorarea volumului producţiei fabricate a contribuit atît
factorul calitativ, cît şi factorul cantitativ.
În a doua etapă apare necesitatea unei analize aprofundate în
domeniul examinării factorilor ce ţin de aprovizionarea şi utilizarea
unui material concret la fabricarea unui produs concret (se
efectuează în unităţi naturale). Astfel, la abaterea volumului
produsului concret privind utilizarea materialului concret
influenţează următorii factori:
1) modificarea soldului materialului concret la începutul
perioadei (Si);
2) modificarea intrărilor de material de la furnizori pe
parcursul perioadei (I);
3) modificarea normei de consum a materialului concret (Nc);
4) modificarea soldului materialului concret la finele perioadei
(Sf).
Preventiv, toată informaţia necesară se colectează în tabelul
7.5.
Tabelul 7.5. Date iniţiale pentru analiză
Unitatea Anul de gestiune Abaterea
Indicatorii de progra- efectiv absolută
măsură mat (+/-)
A B 1 2 3
1. Fabricarea salopetelor buc 3400 3600 +200
2. Stocul de material la înc. m 4000 4100 +100
perioadei de gestiune
3. Intrarea materialului de la m 5800 6000 +200
furnizori
4. Consumul de material pentru m 6200 6900 +600
fabricarea salopetelor (r.2+r.3-r.6)
5. Norma de consum pe o unitate m 1,824 1,917 +0,093
de produs (4/1)
6. Stocul de material la sfîrşitul m 3600 3200 -400
perioadei

În baza datelor din tabelul 7.5, efectuăm analiza factorială.

Tabelul 7.6. Calculul influenţei factorilor ce ţin de

21
 aprovizionarea şi utilizarea îmbrăcămintei speciale
Rezultatul
Calculul
Metoda de influenţei
Factorii influenţei
calcul (+/-),
factorilor
buc.
A B 1 2
1. Modificarea
Si / Nc0 (+100) / 1,824 +54,82
stocului iniţial
2. Modificarea
I / Nc0 (+200) / 1,824 +109,65
intrărilor
3. Modificarea -
-((Nc1 - Nc0 )/ Nc0 )
normei de consum ((+0,093)/1,824)*3 -183,55
*Q1
600
4. Modificarea
-(Sf / Nc0 ) -((-400)/1,824) +219,30
stocului final
Total x x +200

Concluzie. Conform rezultatelor obţinute, din tabelul 7.6

constatăm că la întreprinderea în cauză a fost supraîndeplinită
programa de producţie la fabricarea îmbrăcămintei speciale cu 200
buc. Această abatere a fost asigurată de majorarea stocului iniţial
cu 100 m, creşterea întrărilor de material cu 200 m şi de reducerea
stocului final cu 400 m, care au contribuit la creşterea indicatorului
rezultativ, respectiv cu 54,82; 109,65 şi 219,30 buc. Negativ a
influenţat creşterea normei de consum cu 0,093 m, care a contribuit
la reducerea produsului finit respectiv cu 183,55 buc.

8. ANALIZA COSTULUI DE PRODUCŢIE

8.1. Conţinutul şi sarcinile analizei costului de producţie

Desfăşurarea neîntreruptă a activităţii economice presupune

un consum continuu de factori de producţie. În condiţiile limitării
cantitative a acestora, firmele aleg categoriile şi cantităţile de
bunuri care vor fi produse şi optimizează combinarea factorilor de
producţie disponibili cu obiectivul de a maximiza profitul
economic obţinut. Maximizarea profiturilor se poate realiza însă
numai prin minimizarea costurilor.
Sarcinile principale ale analizei costului de producţie sînt:
22
  clasificarea cheltuielilor după articole ale calculaţiei;
 analiza consumurilor şi cheltuielilor întreprindererii;
 analiza structurii consumurilor înterprinderii;
 analiza cheltuielilor întreprinderii.

Costul de producţie (CP) - expresia în bani a consumului de

factori de producție necesar producerii și vînzării de bunuri
materiale și servicii, concretizat în cheltuieli pentru materii prime,
materiale, combustibil, energie, salarii, mașini unelte, utilaje,
instalații, chirii, întreținere, conducere, administrație etc., pe care le
suportă agenții economici.
Totalitatea cheltuielilor şi consumurilor ce sînt incluse în
costul de producţie necesită o grupare ştiinţific argumentată.
Gruparea corectă (certă) va asigura comparabilitatea
indicatorilor costului de producţie a diferitelor perioade şi între
diferite întreprinderi; va permite utilizarea unei metodici generale
(unice) privind planificarea, evidenţa, analiza şi găsirea căilor de
reducere a costului de producție în toate verigile industriei.
Cu alte cuvinte, în activitatea de planificare şi analiză
trebuie cunoscută structura costului de producţie, adică
elementele componente ale cheltuielilor de producţie şi ponderea
fiecărui element în parte în totalul cheltuielilor ce compun costul
de producţie respectiv.
Totalitatea cheltuielilor se divizează în două grupe mari:
- elemente economice (după componenta economică);
- articole de calculaţie, fiecare din ele avînd o destinaţie
bine determinată (după caracterul apariţiei şi destinaţiei).
Cheltuielile după conţinutul economic caracterizează tot
volumul de producţie a întreprinderii și nu permite determinarea
tuturor indicatorilor costului de producţie, şi anume, indicatorul
costului unitar de producţie.

8.2. Clasificarea cheltuielilor după articolele calculaţiei

23
 În cazul cînd trebuie determinate consumurile şi
cheltuielile pentru anumite tipuri de produse, se foloseşte
clasificarea după articole ale calculaţiei.
Determinarea costului de producţie a unei unităţi de
producţie obţinută de întreprindere se numeşte calculare a
costului de producţie.
Articolele de calculaţie sînt următoarele:
I. Consumurile de producţie
1. Consumuri directe de materiale:
a) materii prime şi materiale;
b) articole de completare, semifabricate şi servicii cu caracter
de producţie;
c) combustibil şi energie de toate felurile.
2. Consumuri directe privind retribuirea muncii:
a) salariul de bază şi suplimentar al muncitorilor de bază;
b) contribuţia pentru asigurarea socială.
3. Consumuri indirecte de producţie:
a) materiale;
b) retribuţii;
c) uzura mijloacelor fixe;
d) amortizarea activelor nemateriale;
e) chiria;
f) deplasări;
g) cheltuieli de întreţinere şi reparaţie a MF;
h) asigurări obligatorii.
Total I: consumuri de producţie (1+2+3).
II. Costul produselor fabricate
1. Se adaugă producţia în curs de execuţie la începutul perioadei
de gestiune;
2. Se scade producţia în curs de execuţie la începutul perioadei
de gestiune.
Total II: costul produselor fabricate (costul producţiei marfă/
costul vînzărilor).

III. Costul de producţie se constituie din Total I însumat

24
cu 4:
4. Cheltuielile perioadei de gestiune:
a) cheltuieli comerciale;
b) cheltuieli generate şi administrative,
c) alte cheltuieli operaţionale.
Total III: costul de producţie complet (l+2+3+4).

Articolele l-2 sînt articole de cheltuieli omogene şi directe.

Omogene - după componenţă şi directe - după metoda
introducerii în cost. Articolele 3 - 4 sînt: compexe - după
componenţă şi indirecte - după metoda introducerii în cost pe
o unitate de producţie.
Suma articolelor 1-3 constituie costul produselor
fabricate (secţiei).
Suma tuturor articolelor formează costul de producţie
total.
Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie în diferite
ramuri diferă.
În cele mai multe cazuri, consumurile indirecte de
producţie şi cheltuielile generale şi administrative se
repartizează pe tipurile de producţie proporţional salariului
muncitorilor de bază.
Cheltuielile comerciale se repartizează proporţional
costului de producere de fabrică.

8.3. Analiza consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii

Consumurile reprezintă resursele pentru fabricarea

produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit.
Cheltuieli - toate cheltuielile şi pierderile care se scad din
venit la calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.
Lista recomandată a articolelor de cheltuieli generale şi
administrative pentru întreprinderile industriale şi întreprinderile
de prestare a serviciilor este următoarea:
 materiale auxiliare;
25
 salariul personalului administrativ;
 salariul personalului gospodăresc;
 plata angajaţilor primelor, sporurilor, îndemnizaţiilor,
bonificaţiilor şi compensaţiilor;
 plata indemnizaţiei de concediere;
 contribuţii de asigurări sociale de stat şi asistenţă medicală;
 cheltuieli pentru întreţinerea şi reparaţia mijloacelor fixe
administrative şi gospodăreşti;
 uzura mijloacelor fixe administrative şi gospodăreşti;
 cheltuieli pentru combustibil, gaz, energie electrică şi apă;
 asigurarea patrimoniului întreprinderii;
 amortizarea activelor nemateriale;
 uzura obiectelor cu preţ redus (veselă, salopete, instrumente);
 cheltuieli la operaţiile cu tara;
 cheltuieli pentru arenda curentă a încăperilor şi utilajelor
neimplicate în procesul de producţie;
 plata serviciilor bancare, juridice, de audit etc.;
 pierderi predeterminate de staţionări neproductive;
 cheltuieli pentru achiziţionarea licenţei;
 cheltuieli pentru asigurarea pazei şi securităţii antiincendiare;
 cheltuieli judecătoreşti;
 cheltuieli pentru birotică şi servicii de telecomunicaţii;
 cotizaţii în organizaţiile de binefacere;
 cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare;
 cheltuieli pentru şcolarizarea personalului;
 cheltuieli pentru plata impozitelor, altor cotizaţii obligatorii, în
afara impozitului pe venit;
 cheltuieli pentru vizite de serviciu (deplăsări);
 cheltuieli pentru transportarea angajaţilor;
 cheltuieli pentru ocrotirea mediului înconjurător;
 alte cheltuieli administrative şi gospodăreşti.

Componenţa cheltuielilor (conform tipului de activitate)

26
este prezentată în tabelul 8.1.
Tabelul 8.1. Componenţa cheltuielilor unei întreprinderi
Nr. Indicatorii dării de seamă privind Întreprinderile
d/o rezultatele financiare Industriale de prestare
a
serviciilor
1 Vînzări nete x x
2 Costul vânzărilor
- cheltuieli materiale directe x -
- cheltuieli pentru salarizare x -
- cheltuieli de producţie indirecte x x
3 Venitul brut (pierderi) rîndul 1 minus rîndul 2
4 Cheltuieli ale perioadei de gestiune
- cheltuieli comerciale x x
- cheltuieli generale şi administrative, x x
- alte cheltuieli operaţionale x x
5 Cheltuieli ale activităţii de investiţii x x
6 Cheltuieli ale activităţii financiare x x
7 Pierderi excepţionale x x
8 Profitul (pierderea) pînă la impozitare rînd.3 minus rînd. 4, 5, 6 şi 7

8.4. Analiza structurii consumurilor întreprinderii

Analiza consumurilor de producţie de regulă se începe de la

examinarea structurii costului de producţie în dinamică. Pentru
aceasta vom utiliza datele din raportul statistic Nr.5-C
"Consumurile de producție" şi datele conturilor contabile ce aderă
la consumuri clasa 8 şi documentele privind calcularea costului
vînzărilor.
Schema generală pentru calculaţia costului produselor
fabricate în perioada de gestiune este reprezentată în tabelele 8.2 şi
8.3.

Tabelul 8.2. Calculul costului produselor fabricate în

27
 perioada de gestiune
Nr.d/o Indicatorul Suma,
mii lei
1 Consumuri directe de materiale:
1.1 stocuri de materii prime la începutul perioadei de x
gestiune x
1.2 achiziţionarea materiilor prime şi materialelor
3 Total: materii prime şi materiale destinate procesului de 1+2
producţie
4 Stocuri de materii prime şi materiale la finele perioadei x
de gestiune
5 Materii prime şi materiale utilizate în procesul de 3-4
producţie
6 Consumuri directe privind retribuirea muncii x
Consumuri indirecte de producţie:
7 Materiale x
8 Retribuţii x
9 Uzura mijloacelor fixe x
10 Amortizarea activelor nemateriale x
11 Chiria x
12 Deplasări x
13 Cheltuieli de întreţinere şi reparare a mijloacelor fixe x
14 Asigurări obligatorii x
15 Total consumuri indirecte de producţie 7…+…14
16 Consumuri de producţie 5 +6 +15
17 Se adaugă producţia în curs de execuţie la începutul x
perioadei de gestiune
18 Se scade producţia în curs de execuţie la finele perioadei x
de gestiune
19 Costul produselor fabricate 16+17-18

Tabelul 8.3. Analiza costului producţiei fabricate

28
 Nr. Indicatori Anul precedent Anul de Abaterea(+,-)
d/o gestiunea
suma, ponde suma, ponde Mii lei %
mii lei rea, mii lei rea,
% %
1 2 3 4 5 6 7
1 Consumuri
de 20877.5 80.19 21875.9 80.92 +998.4 +0.73
materiale
2 Consumuri
privind
578.0 0.22 605.7 2.24 +27.7 +0.02
retribuirea
muncii
3 Consumuri
indirecte
4576.6 17.5 4551.4 16.83 -25.2 -0.67
de
producție
4 Costul
producției
26032.1 100 27033.0 100 +1000.9 X
fabricate
(1+2+3)

Concluzie. În baza datelor din tabelul 8.3 putem constata

că costul producţiei fabricate s-a majorat din anul precedent cu
1000,9 mii lei (27033,0-26032,1). Această abatere a fost
condiţionaţă de majorarea consumurilor directe (materiale şi
retrebuirea muncii) de producție respectiv cu 998,4 şi 27,7 mii lei.
Concomitent, consumurile indirecte de producţie s-au redus în
perioada de gestiune cu 25,2 mii lei.
Dacă examinăm structura costului de producţie fabricată,
apoi observăm ca la consumurile materiale ponderea lor s-a
majorat cu 0,73 puncte.
La consumurile privind retribuirea muncii ponderea s-a
majorat cu 0,02 puncte.
Cît priveşte ponderea consumurilor indirecte de producţie
apoi pe parcursul perioadei de gestiune s-au redus cu 0,67 puncte.
Analiza consumurilor directe în costul producţiei prevede
examinarea a două grupe de consumuri directe:
- consumuri directe de materiale;
- consumuri privind remunerarea muncii.

29
 Tabelul 8.4. Aprecierea generală a consumurilor de materie
în costul producţiei
mii lei
Nr. Indicatori Anul Anul de Abaterea Abate- Cota
d/o precede gestiune (+,-) rea parte
nt relativă %
(+,-),
%
A 1 2 3 4 5
1 Consumuri de 18877.5 19875.9 +998.4 +5.02 +4.37
materiale
2 Consumuri de 21832.1 22833.0 +1000.9 x x
producţie

Concluzie. În baza datelor din tabelul 8.4 se poate constata că

la întreprinderea dată consumurile materiale în costul producţiei
fabricate s-a majorat faţă de anul precedent cu 998,4 mii lei.
Abaterea relativă a acestui compartiment înregistrează o majorare
de 5,02 %.
Aprecierea generală a consumurilor privind retribuirea
muncii poate fi efectuată conform tabelului 8.5.
Tabelul 8.5. Aprecierea generală a consumurilor privind
retribuirea muncii în costul produselor fabricate
Nr. Indicatori Anul Anul de Abaterea Abaterea
d/o precedent gestiune (+,-) relativă
(+,-)%
1 2 3 4 5
1 Consumul 378.0 405.7 +27.7 +6.82
privind
retribuirea muncii
2 Consumuri de 21832.1 22833.0 +1000.9 x
producție

Concluzie. În baza datelor din tabelul 8.5 se poate constata ca la

analiza consumurilor privind retribuirea muncii în costul producţiei
fabricate s-a majorat faţă de anul precedent cu 27,7 mii lei.
Abaterea relativă a acestui compartiment înregistrează o majorare
de 6,82 %.
8.5. Analiza cheltuielilor întreprinderii

30
 Prima etapă de analiză a acestui compartiment este analiza
structurală a cheltuielilor. Drept bază informaţională pentru
efectuarea acestei analize vor servi datele din anexele la Raportul
financiar.
Analiza structurii cheltuielilor în dinamică se va efectua în
conformitate cu tabelul 8.6.

Tabelul 8.6. Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii

după tipul de activitate în dinamică
Nr Indicatorii Anul precedent Anul de gestiune Abaterea(+,-)
. suma pond. suma, pond. Mii lei %
d/o mii lei % mii lei %
1 2 3 4 5 6 7
1 Cheltuielile activ. 33334. 95.76 34979.5 95.71 +1645.3 -0.05
operaţionale total, 2
inclusiv:
1.1 costul vînzărilor 2124.3 61.02 25266.6 69.13 +23142.2 +8.11
4 6
1.2 cheltuieli 562.5 1.61 3115.5 8.52 +753.0 +6.91
comerciale
1.3 cheltuieli generale 4777.9 13.72 5135.6 14.05 +357.7 +0.33
şi administrative
1.4 alte cheltuieli 10950. 31.45 7461.8 20.41 -3488.6 -11.04
operaţionale 4
1.5 cheltuieli activ. 400.2 1.14 - - -400.2 -1.14
Investiționale
1.6 cheltuieli 1075.7 3.09 1567.8 4.28 +492.1 +1.19
activ.financiare
2 Cheltuieli - - - - - -
excepţionale
3 Total cheltuieli 34810. 100 36547.3 100 +1937.2 X
(rd.1+2+3+4) 1

Concluzie. În baza datelor din tabelul 8.6 se poate afirma că

cheltuielile totale s-au majorat faţă de anul precedent cu 1937,2 mii
lei. Această creştere a fost condiţionată de creşterea cheltuielilor în
urma activității operaţionale.
Din aceste cheltuieli, numai compartimentul “Alte cheltuieli
operaţionale” și-a redus cheltuielile cu 11,04 puncte. Cît priveşte

31
ponderea cheltuielilor activităţii financiare în totalul cheltuielilor,
atunci aici se observă o majorare faţă de anul precedent cu 1,19
puncte sau cu 492,1 mii lei.
De asemenea, pe parcursul anului de gestiune cheltuielile în
urma activității de investiții au lipsit. Concomitent, dacă examinăm
structura cheltuielilor activităţii operaţionale în totalul cheltuielilor
perioadei, observăm că ponderea lor s-a redus cu 0,05 puncte.

8.6. Calcularea amortizării dispozitivelor utilizate

Pentru calcularea amortizării vom utiliza metoda liniară.

În conformitate cu această metodă, amortizarea
dispozitivelor va fi decontată (repartizată) uniform pe parcursul
duratei de funcţionare utilă.
Suma amortizării nu depinde de intensitatea utilizării
activului şi se determină prin raportul valorii uzurabile către
numărul anilor (perioadelor gestionare) duratei de funcţionare
utilă.
Norma de amortizare va fi egală cu raportul 100 la numărul
de ani ai duratei de funcţionare utilă.

Cităm un exemplu numeric.

Să se calculeze amortizarea marşrutizatorului dacă sînt

date:
- valoarea de intrare – 13200 mii lei;
- valoarea probabilă rămasă – 6300 mii lei;
- durata de funcţionare – 5 ani;
- norma uzurii anuale 20% .
Amortizarea anuală constituie:
Aan =(13200-6300)/5=1380 mii lei.

Tabelul 8.7. Calculul amortizării unui marşrutizator

32
 Perioada de gestiune Valoarea Suma Uzura Valoarea
de intrare, uzurii acumulată, de bilanţ,
mii lei anuale, mii lei mii lei
mii lei

La data punerii în funcţiune 13200 13200

La sfîrşitul primului an 13200 1380 1380 11820

La sfîrşitul anului doi 13200 1380 2760 10440

La sfîrşitul anului trei 13200 1380 4140 9060
La sfîrşitul anului patru 13200 1380 5520 7680
La sfîrşitul anului cinci 13200 1380 6900 6300

Concluzie. Conform datelor din tabelul 8.7 se poate afirma,

că pe parcursul duratei de funcţionare utilă, în fiecare an la
consumuri sau cheltuieli se trece una şi aceeaşi sumă a amortizării.
Evident că dispozitivele nu sunt scoase întotdeauna la sfârşitul
sau începutul anului. De aceea, problema începerii calculării
amortizării la punerea lor în funcţiune şi suspendarea calculării la
scoaterea din uz se soluţionează în baza zilelor efectiv folosite, ca
şi în alte ţări europene.
De asemenea se poate calcula amortizarea lunară, deoarece nu
întotdeauna dispozitivele sînt puse în uz la începutul anului, de
aceea se poate calcula valoarea uzurii lunare:
(8.1)
Uzlun= Uzan/12,
unde: Uzan este uzura anuală.

9. ANALIZA PROFITULUI

9.1. Profitul: noţiune, tipuri, funcţiile şi sarcinile analizei

Profitul este un indicator de bază al aprecierii eficienţei

economice, care face posibilă identificarea disponibilităţilor şi
posibilităţilor de dezvoltare ale firmei. Aceasta se determină ca
diferenţa dintre suma veniturilor şi suma cheltuielilor efectuate
pentru desfăşurarea activităţii.
33
 Profitul reflectă rezultatul întregii activităţi a întreprinderii
şi în plan se determină în două direcţii:
1. Profitul în urma activității producţiei de bază; profitul în
urma realizării producţiei şi serviciilor la secţiilor auxiliare, ce nu
sînt incluse în volumul producţiei realizate (de ex., producţia
secţiilor anexe);
2. Profitul în urma operaţiilor ce nu ţine de realizarea
producţiei.
Pe baza acestor indicatori se determină profitul brut ce
acumulează toate varietăţile profitului.
Alte tipuri de profit ce pot fi calculate la întreprindere sînt:
 profitul impozabil – constituie baza de calcul a impozitelor;
se obţine prin scăderea din profitul brut a facilităţilor
fiscale prevăzute de lege;
 profitul normal – constituie un minim de câştig pe care
trebuie să-l obţină întreprinzătorul pentru a-şi investi
capitalul;
 profitul suplimentar – reprezintă profitul obținut de
întreprinzătorii care produc produse cu costuri individuale
mai reduse decît cele considerate normale; se determină ca
diferenţă dintre profitul net şi cel normal;
 dividendele –  reprezintă o formă specială de profit care
reprezintă sumele încasate de acţionar din profitul net
realizat de societăţile pe acţiuni.

Profitul îndeplineşte mai multe funcţii printre care:

1. Indicator sintetic de apreciere a eficienţei activităţilor
întreprinderii;
2. Mijloc de control al gestiunii economice şi financiare;
3. Sursă de autofinanţare şi de autodezvoltare a firmei;
4. Pârghia de cointeresare a acţionarilor sau asociaţilor,
proprietarilor individuali şi salariaţilor;
5. Sursă de plată a costurilor capitalurilor împrumutate.

O cale principală de creştere a profitului este reducerea

34
costurilor de producţie ce se poate obţine prin numeroase măsuri şi
acţiuni printre care:
 reducerea costurilor specifice ale rebuturilor şi deşeurilor;
 reducerea cheltuielilor neproductive;
 creşterea productivităţii muncii;
 retehnologizarea producţiei;
 organizarea raţională a muncii şi producţiei.
În condiţiile economiei de piaţă un rol semnificativ în
activitatea unităţilor de producţie ocupă determinarea şi aprecierea
justificativă a rezultatelor financiare obţinute pe parcursul
perioadei de gestiune.
Conform noului sitem contabil, rezultatul financiar al
agenților economici din R.M. se formează ca însumarea a cîtorva
rezultate din diferite activităţi cum ar fi:
- operaţională;
- investiţională;
- financiară.
În acest context, ținînd cont de necesitățile analizei, pot fi
evidențiate caracteristicile generale privind analiza profitului:
1. Aprecierea generală a modificării profitului în dinamică
sau/și față de nivelul programat;
2. Calculul și aprecierea factorilor respectivi ce au contribuit
la modificarea profitului;
3. Elaborarea măsurilor concrete pentru implementarea
rezervelor interne de majorare a indictorului rezultativ în
practică (ținînd cont de conținutul fiecărui indicator în
parte).

9.2. Dinamica şi structura profitului pînă la impozitare

Profitul obținut în perioada de gestiune pînă la impozitare

reprezintă suma rezultatelor în urma celorlalte activităţi desfaşurate
de întreprindere şi rezultatul excepţional:
Pimp = P oper + P inv + P fin +P exc , (9.1)

unde: Pimp – profitul pîna la impozitare;

35
 P ope r – profitul din activitatea operaţională;
P inv – profitul din activitatea investiţională;
P fin – profitul din activitatea financiară;
P exc – profitul din activitatea excepțională.

Datele pentru analiză se preiau din compartimentul Raportul

privind rezultatele financiare din Raportul financiar.
Tabelul 9.1. Analiza structurii profitului perioadei de
gestiune pînă la impozitare
Nr Anul de Abaterea
. Anul precedent
gestiune (+,-)
d/o Indicatorii
suma, pond., suma, pond., mii lei %
mii lei % mii lei %
1 2 3 4 5 6 7
1 Rezultat din -
4664,0
activit. 10745,06 92,92 58.78 9081,0 -34,14
1
operaţională 5
2 Rezultat din
activit. 74,03 0,64 7,54 0.09 -59,57 -0,55
investiţională
3 Rezultat din
activit. financiară 744,53 6,43 3262 41.12 -718,18 34,69
4 Rezultat din -
7934,2
activit.econ.-fin. 15563,62 100 100 3629,3 X
6
(rd.1+2+3) 6
5 Rezultat din
activit. - - - - - -
excepţională
6 Profitul (pierderea)
-
perioadei de 7934,2
11563,62 100 100 3629,3 X
gestiune pînă la 6
6
impozitare

Concluzie. În baza datelor din tabelul 9.1 observăm că la

pierderile suportate în perioada de gestiune pînă la impozitare la
întreptindere s-au redus faţă de anul precedent de la 11563,62 mii
lei la 7934,26 mii lei sau cu 3629,36 mii lei.
Dacă examinăm structura pierderilor din perioada de
gestiune pînă la impozitare observam ca ponderea cea mai mare îi
revine compartimentului Rezultatul din activitatea operaţională,
care pe parcursul anului de gestiune s-a redus de la 92,92% pînă la
36
58,78%.

9.3. Analiza factorială a profitului brut

Profitul brut este compartimentul de bază al profitului

obținut în urma activităţii operaţionale:
P brut = VVn – Cv (9.2.)
unde: Pbrut – profitul brut;
VVn – volumul vînzărilor nete;
Cv – costul vînzărilor.
Pentru analiza factorială a profitului brut preventiv informaţia
se introduce în tabelul 9.2.

Tabelul 9.2. Date iniţiale privind analiza factorială a

profitului brut
mii lei
Indicatorii Anul precedent Anul de gestiune
recalculat efectiv
1. Vînzări nete 20438 24774,94 29580
2. Costul vînzărilor 20743 25146,56 24766
3. Profitul brut (pierderea (305) (371,62) 4814
globală) (rd.1-rd.2)

În baza datelor iniţiale din tabelul 9.2 vom efectua următoarele

calcule:
1. Calculăm volumul vînzărilor nete recalculate:
a) calculăm ritmul modificării vînzărilor nete faţă de anul
precedent:
(29580 : 20438) · 100% = 144,73%;
b) calculăm ritmul modificării costului vînzărilor faţă de anul
precedent:
(24766 : 20743) ·100% = 119,39%;
c) calculăm coeficientul de recalculare:
144,73 : 119,39 = 1,2122;

d) calculăm vînzările nete recalculate:

1,2122 · 20438 = 24774,94 mii lei.

37
 2. Calculăm costul vînzărilor la 1 leu vîzări nete în anul
precedent:
20743 : 20438 = 1,015.

3. Calculăm costul vînzărilor recalculate:

1.015 · 24774,94 = 25146,56 mii lei.

4. Calculăm profitul brut recalculat:

24774,94 – 25146,56 = - 371,59 mii lei.

Tabelul 9.3. Calculul şi aprecierea inflaţiei factorilor

asupra modificării profitului brut
Denumirea Metoda de calcul Calculul influenţei Rezultatul
factorilor factorilor influenţei
A B 1 2
1. Modificarea [(% VVn)*Pbrut0]/100 [(21,23)*(-305)]/100 -64,75
volumului
vînzărilor nete
2. Modificarea [(PBrutrec- Pbrut0)- F1] [(-371.62)-(-305)- -1,87
structurii şi (-64,75)]
sortimentul
vînzărilor nete
3. Modificarea -CV1-CVrec -(24766-25146,56) +380,56
costului vînzărilor
nete
4. Modificarea (VVn1 – VVn rec) (29580-24774,94) +4805,06
preţului la
produsele vîndute
TOTAL X X +5119

% VVn= ( 25146,56 : 20743) ·100-100 = +21,23%.

Verificare: 4814 – (-305) = (-64,75)+(-1,87)+380,56 +4805,06 =
+5119 mii lei

Concluzie. În baza rezultatelor obţinute în tabelul 9.3 putem

constata că la întreprindere profitul brut s-a majorat faţă de anul
precedent cu 5119 mii lei. Această abatere a avutloc datorită
influienţei pozitive a “modificării costului vînzărilor nete” şi
“modificării preţurilor la produsele vîndute” care au contribuit la
38
sporirea indicatorului rezultativ respectiv cu 380,56 și 4805,06 mii
lei.
Concomitent, datorită influenţei negative a “modificării
volumului vînzărilor nete” şi “modificării structurii şi
sortimentului vînzărilor nete”, indicatorul rezultativ s-a redus cu
64,75 şi 1,87 mii lei. Aceasta poate fi considerată ca rezervă
internă de majorare a indicatorului rezultativ viitor dacă nivelul
acestui factor se va respecta în limita anului precedent. Aceasta va
permite întreprinderii să sporească mărimea profitului brut cu
66,62 mii lei (64,75+1,87).
Dacă nu luăm în consideraţie influenţa pozitivă asupra
modificării preţurilor la produsele vîndute (deoarece nu depinde de
întreprindere), atunci observăm că datorită efortului propriu al
colectivului de muncă profitul brut în perioada de gestiune s-a
majorat doar cu 313,94 mii lei (-64,75+(-1,87)+380,56).

9.4. Analiza profitului din activitatea operaţională

Din punct de vedere al conţinutului economic, profitul din

activitatea operaţională este partea componentă a profitului, obținut
pînă la impozitare.
Formula de calcul este urmatoarea:

Pop = P brut + AV op - Chop , (9.3.)

unde: Pop– profitul din activitatea operaţională;
P brut – profitul brut;
AVop – alte venituri operaţionale;
Chop – cheltuieli operaţionale.

Tabelul 9.4. Analiza factorială a profitului din activitatea

operaţională
Indicatorii Anul Anul de Abaterea Rezul.

39
 precedent gestiunea (+,-) influenț.
A 1 2 3 4
1. Profitul brut ( pierderea (305) 4814 4509 +5119
globală)
2. Alte venituri operaţionale 5150 4416 -734 -734
3. Cheltuieli comerciale 512 2615 +2103 -2103
4. Cheltuieli generale şi 4277 4635 +358 -358
administrative
5. Alte cheltuieli 10450 6961 -3489 +3489
operaţionale
6. Rezultatul din activitatea (9784) (4981) +4803 X
operaţională (1+2-3-4-5)

Concluzie. În baza rezultatelor obţinute din tabelul 9.4 se

poate constata că pe parcursul perioadei de gestiune pierderea din
activitatea operaţională s-a redus cu 4803 mii lei.
Această abatere a avut loc datorită influenţei pozitive a
factorilor “profitului brut“ şi “alte cheltuieli operaţionale” care au
contribuit la reducerea indicatorului rezultativ respectiv cu 5119 şi
3489 mii lei.
Concomitent, datorită influienţei negative a factorilor “alte
venituri operaţionale”, “cheltuieli comerciale” , “cheltuieli
generale şi administrative” pierderile din activitatea operaţională s-
au majorat respectiv cu 734, 2103 și 358 mii lei. Reducerea acestor
trei factori în viitor pot servi ca rezervă internă de reducere a
pierderilor din activitatea operaţională.

10. ANALIZA RENTABILITĂŢII

10.1. Rentabilitatea: noţiunea şi sarcinile analizei

Rentabilitatea – sintetic este definită ca fiind capacitatea

intreprinderii de a obține profitul necesar atît pentru activitatea
curentă, cît și de perspectivă (previzională).
De regulă formula de baza a rentabilității este raportul dintre
efect și efort în procente:
Efect
R  100% . (10.1)
Efort

40
 După conţinutul său economic indicatorul rentabilităţii este
un indicator generalizator de eficienţă şi reflectă partea relativă a
profitului în procente.
Luînd în considerare ca în formula de bază atît numărătorul,
cît și numitorul poate avea conţinut diferit, în practica analitică se
utilizează un sistem larg de indicatori privind rentabilitatea, ce
urmează a fi analizaţi în continuare.
În acest context, ținînd cont de necesitățile analizei, pot fi
evidențiate sarcinile generale privind analiza rentabilității:
1. Aprecierea generală a modificării indicatorilor rentabilității în
dinamică sau/și față de nivelul programat.
2. Calculul și aprecierea factorilor respectivi ce au contribuit la
modificarea indicatorilor rentabilității (pentru fiecare
compartiment de analiză în parte).
3. Evidențierea rezervelor interne de majorare a indicatorului
rezultativ pentru viitor (pentru fiecare compartiment în parte).
4. Elaborarea măsurilor concrete privind implementarea
rezervelor interne de majorare a indicatorului rezultativ în
practică (ținînd cont de conținutul fiecărui indicator în parte).

10.2 Analiza rentabilităţii venitului din vînzări

Din punct de vedere al conţinutului economic rentabilitatea

veniturilor poate fi examinată atît în baza profitului brut, cît şi a
profitului obținut în perioada de gestiune până la impozitare, ţinînd
cont de necesităţile anlizei.

Rentabilitatea veniturilor se determină după relaţia:

(10.2)

Rentabilitatea veniturilor = Profit brut / Venitul din vînzări ·100%

De regulă, în contextul relațiilor economiei de piaţă, pentru a

desfășura o activitate profitabilă mărimea acestui indicator relativ
trebuie să atingă nivelul de la 25% în sus – pentru rentabilitatea
veniturilor calculată în baza profitului brut şi respectiv de la 10%
41
pentru rentabilitatea veniturilor calculată în baza profitului
impozabil.
Acest indicator poate să se modifice pe parcursul anului de
gestiune sub influența următorilor trei factori:
1) modificarea structurii și sortimentului vînzărilor;
2) modificarea costului vînzărilor;
3) modificarea prețurilor la produsele vîndute, lucrările executate
și serviciile prestate.
Preventiv toată informația necesară pentru analiză se
introduce în tabelul analitic 10.1

Tabelul 10.1. Date inițiale privind analiza factoriala a

rentabilităţii venitului din vînzări
mii lei
Anul precedent Efectiv
Indicatorii
1 2 3
1. Vînzări nete 20438 29580
2. Costul vînzărilor 20743 24766
3. Profitul brut (pierderea globală) (305) 4814
(rd.1-rd.2)
4. Rentabilitatea veniturilor, % (rd.3:rd2) 1,49 16,27

Concluzie. Din tabelul 10.1 rezultă că la întreprinderea

analizată rentabilitatea venitului din vînzări s-a majorat comparativ
cu anul precedent de la 1,49 la 16,27% sau cu 14,98 puncte
procentuale (16,47 – 1,49). Totuși, pentru o apreciere mai
obiectivă vom efectua analiza factorială, prin metoda substituției în
lanț sau prin concluzia textuală prin calcul, ţinînd cont de metoda
determinării influenței fiecărui factor în parte.
Astfel, pentru determinarea influenței factorului 1
(modificarea structurii şi sortimentului vînzărilor) preventiv apare
necesitatea de a determina rentabilitatea venitului recalculat 1.

(10.3)
Venitul din vînzări recalc. – Costul vînzărilor recalc.
Rentabilitatea = ------------------------------------------------------------------- · 100%
venitului (rec.1) Venitul din vînzări recalculat
42
 Deci, în baza datelor din tabelul 10.1 vom efectua
următorul calcul:

26773,78  23596,02
Rvvrec.I =  100%  11,87%.
26773,78
Modificarea rentabilității venitului sub influența factorului 1
se determină ca diferența dintre rentabilitatea venitului recalculat1
și rentabilitatea venitului din anul precedent. În exemplul nostru:

∆ Rvv(f.I) = 11,87 – 1,49 = +10,38 puncte.

Modificarea rentabilității sub influența costului produselor

vîndute (factorului 2): preventiv, pentru a determina influența
acestui factor, trebuie să calculăm rentabilitatea venitului recalculat
2:
(10.4)
Venitul din vîzări recalculat – Costul vînzărilor efectiv
Rvvrec.II = ------------------------------------------------------------------------ · 100%;
Venitul din vînzări recalculat

26773,78 – 24766
Rvvrec.II = --------------------------- · 100% = 7,50%.
26773,78

Influența modificării costului vînzărilor asupra modificarii

indicatorului rezultativ se determină ca diferenţa dintre
rentabilitatea venitului recalculat II şi rentabilitatea venitului
recalculat I.
În exemplul nostru:
∆ Rvv(f.2) = 7,50 –11,87 = –4,37 puncte.

Abaterea cu semnul minus se apreciaza negativ și invers.

Modificarea rentabilității sub influența prețurilor la produsele
vîndute, lucrările executate și serviciile prestate (factorul 3) se
determină ca diferența dintre rentabilitatea venitului din anul de
gestiune şi renatbilitatea venitului recalculat II.
43
 În exemplul nostru:
∆ Rvv(f.3) = 16,27 – 7,50 = + 8,77 puncte.

Orice abatere sub influența acestui factor poate fi neglijată.

Balanţa influenţei factorilor: 10,38 – 4,37 +8,77 = +14,78 puncte

procentuale.
Verificare: 16,27 – 1,46 = +14,78 puncte procentuale.

Concluzie. Din rezultatele analizei factoriale deducem că din

cei trei factori care au contribuit la sporirea indicatorului rezultativ
numai factorul 1 (modificarea structurii și sortimentului vînzărilor)
și factorul 3 (modificarea preţului la produsele vîndute) au
influențat pozitiv, respectiv cu 10,38 și 8,77 puncte procentuale.
Concomitent, sub influența negativă a factorului 2
(modificarea costului vînzărilor) indicatorul rezultativ s-a redus cu
4,37 puncte procentuale. Totuși pentru o apreciere mai obiectivă
introducem următoarele rectificări în concluzia anterioară. Astfel,
majorarea rentabilității venitului din vînzări sub influența
factorului 3 (modificarea preţului la produsele vîndute) poate fi
neglijată. În acest context, datorită efortului propriu al colectivului
de muncă, rentabilitatea venitului din vînzări s-a majorat cu 6,01
puncte procentuale (14,78 - 8,77). Totodată, rezerva internă de
majorare a indicatorului rezultativ pentru viitor va constitui 4,37
puncte procentuale, în baza respectării costului vînzărilor la nivelul
anului precedent.

10.3. Analiza rentabilităţii activelor

Rentabilitatea activelor reflectă eficienţa utilizării tuturor

activelor întreprinderii indiferent de sursele de provenienţă a
acestora. Formula de bază:
P
RA   100%,
TA
(10.5)
unde : Ra – randamentul activelor;
44
 P – profitul perioadei pînă la impozitare;
TA – suma totală a activelor.
Pentru a înțelege mai bine sistemul factorial inclus în acest
compartiment de analiză, formula de bază poate fi transformată
astfel:
(10.6)
P VV VVn P
RA      ra  Pv ,
TA VV TA VV

unde : VVn/TA  recuperabilitatea activelor (ra);

P/VVn  probabilitatea vînzărilor (RV).
Calculul şi aprecierea factorilor se efectuează prin metoda
substituţiei în lanţ. Datele pentru analiză se iau din Raportul
financiar (anexa 1 şi 2).
Tabelul 10.2. Date inițiale privind analiza rentabilității
activelor
Nr. Indicatori Sem- Anul Anul de Abaterea
d/o ne precedent gestiune (+,-)
conv.

1 Profitul perioadei de P 11563,62 7934,26 -3629,36

gestiune pînă la
impozitare, mii lei
2 Volumul vînzărilor nete, VVn 20939,0 30091,0 +9152,0
mii lei
3 Suma totală a activelor, mii TA 82400 81150,70 -1249,3
lei
4 Rata recuperării activelor ra 0,2541 0,3708 +0,1177
(rd.2: rd.3)
5 Rentabilitatea vînzărilor RV 55,23 26,37 -28,86
(rd.1:rd.2 ∙ 100), %
6 Rentabilitatea activelor Ra 14,03 9,78 -4,25
(rd.1: rd.3 ∙ 100), %

Concluzie. Examinînd datele din tabelul 10.2, constatăm că pe

parcursul anului de gestiune rentabilitatea activelor are tendinţă de
micşorare cu 4,25 mii lei.
Pentru determinarea cauzelor acestor devieri vom efectua
analiza factorială a rentabilităţii activelor.
45
 Tabelul 10.3. Calculul influenţei factorilor calităţii asupra
modificării rentabilităţii activelor în dinamică
Nr. Nr. Indicatori (factori) Ra Calculul Rezult. Denu-
d/o sub corelaţi % inf. influenţ mirea
ra RV factorilor factorilor
1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 0,2541 55,23 14,06 x X
2 1 0,3708 55,23 20,48 20,48- +6,42 Δra
14,06
3 2 0,3708 26,35 9,78 9,78- -10,7 ΔRV
20,48
TOTAL X X X X -4,28 X

Verificare: 9,78 – 14,06 = 6,42+ (–10,7) = –4,28.

Concluzie. În baza rezultatelor obţinute din tabelul 10.3
constatăm că micsorarea rentabilităţii activelor faţă de anul
precedent cu 4,28 puncte a avut loc datorită influenței pozitive a
”modificării recuperabilităţii activelor", care a contribuit la
majorarea indicatorului rezultativ cu 6,42 puncte.
Concomitent, datorită influenţei negative a "modificării
profitabilităţii activelor", indicatorul rezultativ s-a redus cu
10,7puncte. Deci din rezultatele analizei factoriale deducem că
întreprinderea în cauză dispune de rezerve interne de majorare a
rentabilităţii activelor pentru viitor. Astfel, dacă indicatorul
"modificarea profitabilităţii activelor" va atinge nivelul anului
precedent indicatorul rezultativ nu se va micșora cu 4,28 puncte,
ci va spori cu 6,42 puncte (-4,28 + 10,7).

10.4. Analiza rentabilitaţii economice

Rentabilitatea economică reflectă eficacitatea utilizării

capitalului permanent al întreprinderii și se calculează cu raportul:

46
 P
Re c   100%, (10.7)
CP
unde: Rec - rentabilitatea economică;
P - profitul pînă la impozitare;
CP - capitalul permanent = capitalul propriu + datorii pe
termen lung.
Factorii de influenţă sunt următorii:
P% - ponderea capitalului propriu în capitalul permanent;
Cr - corelaţia dintre profitul pîna la impozitare şi profitul net;
Rf - rentabilitatea financiară.
Ca bază de calcul se iau datele din Raportul Financiar (anexa 1
şi 2).
Tabelul 10.4. Date iniţiale privind analiza rentabilităţii
economice
Nr Indicatori Semne Anul Anul de Abaterea
d/o conv. precedent gestiune (+,-)
1 Profitul perioadei de P 11563,62 7934.26 -5422,4
gestiune pînă la
impozitare, mii lei
2 Profitul net, mii lei Pnet 11563,62 7934,26 -5422,4

3 Capitalul propriu, CPr 7834,87 5830,13 -2004,74

mii lei
4 Capitalul permanent, mii CP 8010,67 5830,13 -2180,54
lei
5 Ponderea cap. propriu în P% 97,81 100 +2,19
cap. permanent, %
(3:4) ∙ 100
6 Corelaţia dintre profitul Cr 1 1 -
pînă la impozitare şi
profitul net (1:2)
7 Rentabilitatea financiară, % Rf 147,59 136,1 -11,49
(2:3) ∙ 100
8 Rentabilitatea economică, Re 144,35 136,1 -8,25
% (1:4) ∙ 100

Concluzie. În baza datelor din tabelul 10.4 constatăm că

rentabilitatea economică are un nivel negativ.
Pentru aprecierea mai obiectivă a nivelului rentabilităţii
economice atinsă de întreprinderea în cauză poate fi efectuată
47
analiza factorială.
Asupra rentabilităţii economice influențează următorii factori:
1) modificarea ponderii capitalului propriu în capitalul
permanent;
2) modificarea corelaţiei dintre profitul perioadei de gestiune
pînă la impozitare şi profitul net;
3) modificarea rentabilităţii financiare.

Tabelul 10.5. Calculul influenţei factorilor asupra modificării

rentabilităţii economice în dinamică
Nr. Nr. Indicatori (factori) Rec. Calculul Rez. Denumi
d/o su corelați % influen- Influ- rea
bs. ţei factori-lor enţei factori-
lor
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 0 97,81 1 147,59 144,36 X X X
2 1 100 1 147,59 147,59 147,59-144,36 +3,23 ΔP%
3 2 100 1 147,59 147,59 147,59-147,59 - ΔCr
4 3 100 1 136,1 136,10 136,10-147,59 -11,49 ΔRf
TOTAL X X X X X -8,26 X

Verificare : 136,10–144,36 = 3,23+(–11,49) = –8,26.

Concluzie. Examinînd rezultatele obţinute din tabelul 10.5

constatăm că micșorarea rentabilităţii economice faţă de anul
precedent cu 8,26 puncte a fost condiţionată de influenţa,
"modificarea rentabilităţii financiare", care a contribuit la
micșorarea indicatorului rezultativ cu 11,49 puncte.
De asemenea, sub influenţa pozitivă a "modificarea ponderii
capitalului propriu în capitalul permanent" indicatorul rezultativ s-
a majorat cu 3,23 puncte.
Cît priveşte factorul "modificarea corelaţiei dintre profitul
perioadei de gestiune pînă la impozitare şi profitul net" în perioada
de gestiune nu a înregistrat nici o modificare, deoarece
întreprinderea nu a achitat impozitul pe venit din cauza pierderilor
obținute.
Deci, rezultatele analizei factoriale dau posibilitatea să
deducem ca întreprinderea dată dispune de rezerve interne de
48
majorare a indicatorului rezultativ pentru viitor. Astfel, dacă
indicatorul "modificarea rentabilităţii financiare" va fi respectat la
nivelul anului precedent, atunci rentabilitatea economică se va
majora cu 3,23 puncte.

10.5. Analiza rentabilităţii financiare

Din punct de vedere al conţinutului economic, rentabilitatea

financiară reflectă gradul de autofinanţare a întreprinderii, fiind
calculat prin următoarea formulă:
P
Rf  net  100%,
CPr
(10.8)
unde: Rf – rentabilitatea financiară;
Pnet – profitul net;
CPr – capitalul propriu.
Pentru a ințelege mai bine atît conţinutul acestui indicator, cît
şi metoda de calcul se recomandă a introduce în formula de bază
urmatoarele modificări:

Pnet TA P TA Pnet P
Rf        E p  Pf  Ra , (10.9)
CPr TA P CPr P TA
unde: TA - suma totală a activelor;
P - profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare;
Ep - efectul de pîrghie;
Pf - presiunea fiscală;
Ra - rentabilitatea activelor.

Informaţia pentru analiza factorială se ia din raportul financiar.

Tabelul 10.6. Date iniţiale privind analiza rentabilităţii

financiare

49
 Nr. Indicatori Semne Anul Anul de Abaterea
d/o conv. precedent gestiune (+,-)

1 2 3 4 5 6
1 Profitul perioadei P 11563,62 7934,26 -3629,36
de gestiune pînă la
impozitare, mii lei
2 Profitul net, mii lei Pnet 11563,62 7934,26 -3629,36
3 Capitalul propriu, CPr 7834,87 5830,13 -2004,74
mii lei
4 Suma totală a TA 82400 81150,70 -1249,3
activelor, mii lei
5 Efectul de pîrghie Ep 10,5170 13,9192 +3,4022
(4:3)
6 Presiunea fiscală Pf 1 1 -
(2:1)
7 Rentabilitatea Ra 14,03 9,78 -4,25
activelor, %
(1:4) ∙ 100
8 Rentabilitatea Rf 147,59 136,09 -15,5
financiară, %
(2:3) ∙ 100

Concluzie. Conform datelor din tabelul 10.6 constatăm că

rentabilitatea financiară s-a micşorat faţă de anul precedent cu 15,5
puncte. E de menţionat că nivelul acestui indicator este negativ,
deci rezultă că întreprinderea înregistrează pierderi.
Pentru analiza obiectivă a nivelului rentabilităţii financiare se
efectuează analiza factorială. Asupra acestui indicator influenţează
următorii factori:
1. Modificarea efectului de pîrghie;
2. Modificarea presiunii fiscale;
3. Modificarea rentabilitaţii activelor.

Tabelul 10.7. Calculul influenţei factorilor asupra modificării

rentabilităţii financiare în dinamică
50
Nr. Nr. Indicatorii (factori) Rent. Calculul Rez. Denu-
d/o sub corelaţi financ. influenţei influ- mirea
% factorilor enţei
Ep Pf Ra factori-
lor
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 0 10,5170 1 14,03 147,55 X X X
2 1 13,9192 1 14,03 192,29 192,29-147,55 +44,7 ΔEp
4
3 2 13,9192 1 14,03 192,29 192,29-192,29 - ΔPf
4 3 13,9192 1 9,78 136,16 136,16-192,29 -56,13 Δra
TOTAL X X X X X -11,42 X

Verificare: 136,16 – 147,55 = 44,74+(-56,13) = -11,4.

Concluzie. În baza rezultatelor din tabelul 10.7 constatăm că

la întreprinderea analizată micşorarea rentabilităţii financiare pe
parcursul anului de gestiune cu 11,42 puncte, se datorează
influenței negative a indicatorului ”modificarea rentabilităţii
activelor” care a contribuit la micşorarea indicatorului rezultativ
respectiv cu 56,13 puncte, ceea ce poate fi considerat ca rezervă
internă de majorare a rentabilității financiare pentru viitor.
Concomitent, sub influenţa indicatorului “modificarea
efectului de pîrghie”, indicatorul rezultativ s-a majorat cu 44,74
puncte.
Deoarece ponderea principală în modificarea rentabilităţii
financiare revine rentabilităţii activelor, întreprinderea analizată
trebuie sa ia măsuri concrete (pentru asigurarea sporirii
rentabilităţii financiare pe viitor) privind perfecţionarea structurii
patrimoniului întreprinderii, cît şi sporirea rezultatului financiar în
urma activităţii desfăşurate.

51
11. PLANIFICAREA DEZVOLTĂRII TEHNICE ŞI
ORGANIZATORICE A PRODUCŢIEI

Sarcina principală a planului constă în elaborarea

măsurilor, implementarea cărora în producere asigură realizarea
obiectivelor prevăzute.
Dezvoltarea tehnică la întreprindere are loc în baza unui
program complex ce presupune dezvoltarea tehnică pe o
perioadă îndelungată, iar în planul economic anual se vor
include numai măsurile care trebuie implementate în anul dat.
Sarcina acestui compartiment constă în eliminarea
golurilor sau locurilor înguste în tehnică, tehnologie, în
organizarea satisfăcătoare a utilizării resurselor economice.
Toate măsurile tehnice şi organizatorice pot fi grupate
astfel:
• însuşirea noilor tipuri de produse şi îmbunatăţirea calităţii lor;
• ridicarea nivelului de mecanizare şi automatizare;
• măsuri organizatorice orientate spre îmbunătăţirea resurselor
umane;
• perfecţionarea managementului întreprinderii;
• măsuri orientate spre ocrotirea naturii (ecologice) şi folosirea
raţională a resurselor materiale.
Eficienţa economică la înnoirea utilajului pentru linia
tehnologică se calculează conform tabelului 11.1.

Tabelul 11.1. Calculul eficienţei economice la înnoirea

utilajului pentru linia tehnologică
I. Cheltuieli generale
Costul utilajului:
1
Costul unităţii de utilaj ∙ Numărul de unităţi
Cheltuieli pentru transport şi montare:
2 Costul utilajului ∙ Transportarea şi montarea (% din cost)
Costul suprafețelor de producere:
3 Suprafaţa ocupată de o unitate ∙ Nr. de unităţi ∙ Costul l m 2

Suma cheltuielilor capitale I 

52
 continuarea tabelului 11.1
II. Cheltuieli de exploatare
Salariul tarifar:
1 Tarif oră ∙ Fondul efectiv de timp ∙ Nr. de schimburi ∙ Nr. de
persoane
Salariul suplimentar:
2
Salariul tarifar ∙ (10-14) %
3 II. 1 ∙ Premii (în % din salariul tarifar)
Contribuții la fondul social:
4
(II.1+II.2) ∙ % de asigurare socială
Contribuții la fondul medical:
5
(II.1+II.2) ∙ % de asigurare medicală
Amortizarea utilajului:
6
(I.1+I.2) ∙ % din amortizarea utilajului
Costul energiei electrice consumate:
7 En. el. consumată de o unitate de utilaj ∙ Nr. de unităţi ∙ Fondul efectiv
de timp ∙ Coeficientul de exploatare a utilajului ∙ Costul l Kw/oră
Cheltuieli pentru întreţinerea utilajului:
8
(I.1+I.2) ∙ întreţinerea şi reparaţia
Suma cheltuielilor de exploatare II 
TOTAL

Măsurile incluse în planul dezvoltării tehnice sînt

considerate mijloace de elaborare a politicii tehnice a
întreprinderii.
Întocmirea planului începe de la analiza locurilor înguste.
Se vor propune mai multe variante alternative de rezolvare.
Direcţia tehnică împreună cu direcția financiară va justifica tehnic
şi economic toate variantele şi apoi va fi aleasă cea mai eficientă.
Varianta optimală se va alege în baza eficienţei economice
comparative, unde din două sau mai multe variante propuse pentru
efectuarea investiţiilor capitale privind satisfacerea nevoilor
omogene se alege cea mai efectivă care necesită un minimum de
cheltuieli recalculate:

  
E A  II 1  K e  I 1  II  2  K e  I  2   Q; (11.1)

53
 E A    C1  EN  K1    C2  EN  K 2    Q, (11.2)

unde: C1, C2 - cheltuieli curente, lei;

K1, K2 - cheltuieli capitale, lei;
ke - coeficientul eficienţei economice;
Qi - volumul de produse.

Implementarea în producere a variantei eficiente, va

condiționa un efect economic (Eec) relativ în comparaţie cu
varianta existentă.

54
 Concluzii generale

Pentru a desfăşura o activitate economică, orice

întreprindere are nevoie de capital, care este unul din principalii
factorii ai activităţii economice. Pe baza capitalului se formează
potenţialul tehnico material de producţie.
Funcţia principală a firmelor este producerea bunurilor
materiale şi oferirea unor servicii destinate pieţei. Astfel, firmele
alcătuiesc, de fapt, sectorul productiv al economiei de piaţă.
Scopul principal al oricărei întreprinderi în economia de
piaţă este de a obţine profit, în acelaşi timp urmărind saturaţia
pieței cu diferite mărfuri. Astfel, activitatea întreprinderii
urmăreşte dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific şi sporirea
eficienţei economice a producţiei.
Preţul este expresia valorică a produsului şi a serviciilor
prestate. Cu alte cuvinte, reprezintă cantitatea de bani pe care
cumpărătorul este dispus să o ofere producătorului în schimbul
unui bun prezentat pe piaţa. Stabilirea preţului de vînzare al
produselor şi serviciilor este una dintre cele mai dificile decizii ale
întreprinderii, deoarece acesta influenţează direct interesele
producătorilor şi consumatorilor, adică oferta şi cererea.
După ce piața va fi asigurată cu bunuri materiale, se vor
face investiţii. Investiţiile pot fi făcute atît de investitorii autohtoni
cît şi de cei străini. Motivaţia investitorului întotdeauna a fost şi
rămîne obţinerea unui beneficiu.

55
 CUPRINS

6. ANALIZA UTILIZĂRII MIJLOACELOR FIXE.................3

6.1. Conţinutul şi sarcinile utilizării mijloacelor fixe......................3
6.2. Analiza structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor
fixe…………………………………………………………..…….4
6.3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe.............................7
6.4. Calculul şi aprecierea factorilor ce ţin de asigurarea şi
utilizarea mijloacelor fixe la devierea volumului producţiei
fabricate (VPF şi VA)...................................................................12

7. ANALIZA APROVIZIONĂRII, ASIGURĂRII ŞI

UTILIZĂRII RESURSELOR MATERIALE...........................15
7.1. Conţinutul şi sarcinile aprovizionării şi asigurării întreprinderii
cu resurse materiale........................................................................15
7.2. Analiza aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu resurse
materiale………………………………………...………………..15
7.3. Analiza eficienţei utilizării materialelor……………………18
7.4. Calculul influienţei factorilor ce ţin de aprovizionarea şi
utilizarea resurselor materiale la devierea VPF şi produsului
concret privind utilizarea materialului concret…………………..19

8. ANALIZA COSTULUI DE PRODUCŢIE..........................22

8.1. Conţinutul şi sarcinile analizei costului de producţie.............22
8.2. Clasificarea cheltuielelor după articolele calculaţiei.............24
8.3. Analiza consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii………....25
8.4. Analiza structurii consumurilor întreprinderii………………27
8.5. Analiza cheltuielilor întreprinderii……………………….….31
8.6. Calcularea amortizării dispozitivelor utilizate........................32

9. ANALIZA PROFITULUI…………………………………..33
9.1. Profitul: noţiune, tipuri, funcţii şi sarcinile analizei..............33
9.2. Dinamica şi structura profitului pînă la impozitare………....35
9.3. Analiza factorială a profitului brut…………………………..37
9.4. Analiza profitului din activitatea operaţională…………....…39

56
10. ANALIZA RENTABILITĂŢII………………....…………40
10.1. Rentabilitatea: noţiunea şi sarcinile analizei........................40
10.2. Analiza rentabilităţii venitului din vânzări…………...……41
10.3. Analiza rentabilităţii activelor………………………..…....44
10.4. Analiza rentabilitaţii economice……………………...……47
10.5. Analiza rentabilităţii financiare………………………….....49

11. PLANIFICAREA DEZVOLTĂRII TEHNICE ŞI

ORGANIZATORICE A ÎNTREPRINDERII...........................52

CONCLUZII GENERALE.............................................................55

57
 BIBLIOGRAFIE

1. Concepţia strategiei de dezvoltare social-economică a

Republicii Moldova pînă în anul 2005(Guvernul Republicii
Moldova), Chişinău, 1998.
2. Gribincea A.,, Maxim V. Metode de elaborare a tezelor de masterat
şi de licenţă la specialitatea REI, Chişinău: ARISDIP, 2001.
3. Grabarovschi L. Indicaţii metodice privind elaborarea tezei
de licenţă. Chişinău: ASEM, 1998.
4. Lani-Bayle M., Ecrire une recherche: memoire ou these,
Lyon: Chronique Sociale, 1999.
5. Turcov E. Indicaţii metodice privind executarea tezelor de
licenţă. Chişinău: ASEM, 1998.
6. Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane.
Chişinău, 1999.
7. Gortolomei D. Finanţele şi evidenţa contabilă a afacerii.
Chişinău: Poligraf, 2003.
8. Gortolomei V., Talmaţchi S. Culegere de probleme la
disciplina Analiza activităţii economico-fiananciare pentru
studenţii specialităţii Tursm şi servicii hoteliere. Chişinău:
ASEM, 2006.
9. Mihăilescu N. Analiza activităţii economico-financiare.
Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1997.
10. Paladi V., Gavriliuc L. Analiza rapoartelor financiare.
Chişinău: ASEM, 2004.
11. Pautea I. M. Analiza situaţiei financiare a firmei. Bucureşti:
Economică, 2001.
12. Pavloaia W., Pavloaia D. Analiza economico-financiară.
Bucureşti: Tehnopress, 2009.
13. Petcu M. Analiza economico-financiară a întreprinderii.
Probleme, abordări, metode, aplicaţii. Ediţia a doua.
Bucureşti: Economica, 2009.
14. Ştefea P. Analiza rezultatelor intreprinderii. Timişoara:
Mirton, 2002.

58
 ORGANIZAREA ȘI ANALIZA ACTIVITĂŢII
ECONOMICE ÎN DOMENIUL
TELECOMUNICAȚIILOR

Ghid metodic

Partea II

Autori: Lilia Sava, Maria Griţco

Redactor: Eugenia Balan

Bun de tipar Formatul 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar Comanda nr.

2004, UTM, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168

Editura „Tehnica–UTM”
2068, Chişinău, str. Studenților, 9/9

59
60