Lucrarea de laborator nr.

7
SEPARAREA GRUPULUI DE FACTORI SLAB CORELAŢI PRIN METODA
PLEIADELOR DE CORELAŢIE

Scopul lucrării: de studiat şi de aplicat în practică pe exemplu concret al situaţiei tehnologice, una dintre
metodele de determinare a grupului factorilor slab uniţi – metoda pleiadelor de corelaţie, pe baza căreia
de obţinut lista factorilor independenţi, supuşi modelării matematice ulterioare.

7.1. Generalităţi privind modelarea matematică

Optimizarea oricărui obiect multifactorial, de exemplu, a procesului tehnologic de producere a tehnicii

electronice, se începe cu determinarea modelului matematic – ecuaţia legăturii între indicele calitativ de
ieşire a produsului (funcţia-scop, parametrul optimizării) şi parametrii acestui produs sau procesului
tehnologic (factorii de intrare). În majoritatea cazurilor modelul matematic reprezintă o ecuaţie de regresie,
adică locul geometric al punctelor mediilor matematiceale repartiţiilor convenţionale ale funcţiei-scop. Cel
mai simplu exemplu al acestui model este ecuaţia de corelaţie pară, unde funcţia-scop este influenţată de un
factor. În practică, în producerea reală funcţia-scop este influenţată de mai mulţi factori, iar ecuaţia de
regresie necunoscută devine multidimensională.
Metodele existente de căutare a ecuaţiei de regresie convenţional pot fi împărţite în două clase: metodele
experimentului activ şi pasiv. Experimentul activ este un experiment, care se realizează după un plan special,
compus în aşa mod, ca să fie obţinută informaţie maximă despre funcţia-scop (cu dispersia minimă) şi un
număr minim de experienţe (planul eficace). Astfel de plan, de exemplu, experimentul factorial complet [1],
necesită variaţia simultană a tuturor factorilor în limitele destul de largi, ce este posibil în condiţii de
laborator, dar imposibil în condiţiile producerii reale (în special de masă), unde „oscilarea” artificială a
factorilor poate duce la rebuturi de mari proporţii sau chiar la avarie. În aceste condiţii se recurge la
experimentul pasiv.
Prin rezultatul experimentului pasiv se subînţelege tabelul, fiecare linie a căruia reprezintă valori numerice
ale factorilor (de intrare) analizaţi şi valoarea numerică corespunzătoare a funcţiei-scop în unele condiţii (la
un moment dat sau pentru un lot anumit de produse sau la efectuarea unei operaţiuni tehnologice, etc.).
Deoarece nici un fel de variaţie artificială a factorilor în limitele destul de largi nu există, se produce doar o
schimbare naturală de producere, de regulă, în limitele toleranţei per factor. Aceasta înseamnă, că varierea
funcţiei-scop va fi nesemnificativă şi, ca să fie distinsă pe fonul perturbaţiilor, este necesar de avut un tabel
de proporţii, în care influenţa posibilă a unui factor concret asupra funcţiei-scop s-ar manifesta destul de
puternic. Pe cale experimentală a fost stabilit că tabelul rezultatelor experimentului pasiv este suficient, dacă
fiecărui factor cercetat i se atribuie 10-15 linii..

Tabel de mari proporţii poate să conţină şi date eronate. De aceea înainte de lucru toate coloanele
tabelului trebuie să fie verificate contra erorilor grosolane printr-o metodă cunoscută, de exemplu,
metoda-standard [2].
 7.2. Construirea matricei de corelaţie
Înainte de efectuarea lucrărilor de construire a modelului matematic în experimentul activ şi pasiv se
recomandă reducerea listei primare de factori până la minimul posibil, fiindcă la creşterea numărului de
factori complexitatea modelării creşte exponenţial. Precum este cunoscut, în modelul matematic se includ
numai factorii reciproc independenţi, adică factorii necorelaţi. Aceasta devine premisa principală pentru
analiza de regresie. Dar, în mulţimea factorilor de intrare, în afara celor independenţi, mai sunt prezenţi şi
factori, care într-un mod sau altul sunt legaţi între ei, dar care anume nu-i ştiut. De aceea, din mulţimea
iniţială de factori trebuie de depistat grupe (sau perechi) reciproc independente, dar cu legătura interioară
puternică. După aceea, din fiecare grup trebuie de luat câte un factor care va participa în modelarea
ulterioară, iar restul se poate de exclus din model, fiind neinformativi. Nu există nici un criteriu formal, care
indică ce factor trebuie să fie exclus, şi care trebuie să fie lăsat. Întrebarea, în mare parte, se referă la
comoditatea lucrului ulterior, intuiţiei şi experienţei inginerului-tehnolog, performanţelor aparatajului de
măsurare etc.
Pentru comoditatea înţelegerii procedurilor de calcul, expunerea ulterioară va fi ilustrată printr-un
exemplu real din producţie. Să admitem că la producerea cristalelor circuitelor integrate a fost obţinut tabelul
experimentului pasiv, unde în calitate de funcţie-scop este acceptat procentul de ieşire a cristalelor bune
(PICB) pe placă, în calitate de factori de intrare – caracteristicile electrofizice, măsurate la diferite momente
de trecere a plăcilor pe rută tehnologică, unde fiecărei linii îi corespunde o placă (tabelul 7.1.). Se va
considera că datele numerice ale acestui tabel iniţial deja sunt corectate (de erori brutale).
Efectuăm analiza corelaţiei dintre factori după principiul „fiecare cu fiecare”. Cu acest scop, în fiecare
coloană (factor) a tabelului iniţial se verifică existenţa coeficientului de corelaţie pară cu toate celelalte
coloane (factori) printr-o metodă cunoscută, de exemplu, prin metoda Cebâşev [3, 4]. Rezultatul calculelor
este comod de prezentat în forma de matrice de corelaţie R, elementele diagonale ale căreia sunt egale cu 1,
iar cele nediagonale – cu valoarea coeficientului de corelaţie pară rij. Pentru datele tabelului 7.1 matricea de
corelaţie are forma ca în tabelul 7.2.
Analiza matricei de corelaţie este relativ complexă. De aceea pentru analiza ei se utilizează metoda
pleiadelor de corelaţie [5].
 Tabelul 7.1
Fragmentul tabelului rezultatelor experimentului pasiv

Funcţia
- scop
Parametrii electrofizici
Numărul liniei

Uдш Uдш
Rsb1 R /sb1 R sb2 R /sb 2 Rsэ Uкэ Rsi Uкэ PIC
βк βр прям. oбр. β
Ом/кв Ом/кв Ом/кв Ом/кв Ом/кв В Ом/кв вых, В B%
)

В В

Semne convenţionale

X1 X2 X3 X4 X5 X6 X7 X8 X9 X10 X11 X12 X13

(

1 81,0 79,0 163 160 10,2 19,1 11,2 15 0,60 12,2 19,6 106 18 35,0
2 79,0 77,2 163 161 19,7 20,3 12,0 18 0,61 11,5 21,5 170 15 51,1
3 79,8 80,4 171 169 14,0 13,2 12,0 15 0,62 12,2 21,3 120 16 54,8
4 83,0 81,2 151 150 17,7 17,0 7,5 9 0,64 14,2 19,0 150 10 28,3
5 81,0 80,5 162 159 18,2 19,5 10,2 16 0,65 15,5 19,0 160 15 40,6
6 76,0 76,9 157 156 16,1 15,8 13,0 16 0,61 11,0 20,0 139 15 44,3
7 78,0 79,1 164 162 16,6 16,0 13,6 16 0,60 11,8 19,0 145 17 45,5
8 78,4 79,5 168 167 13,0 12,7 12,9 15 0,63 13,2 20,0 120 16 35,9
9 82,2 80,9 160 158 12,5 12,1 10,2 16 0,62 12,7 18,0 110 18 49,2
10 81,8 80,7 178 176 15,1 15,6 11,6 17 0,59 10,8 24,0 140 15 51,0
11 ….. ….. …. …. …… … …… …. ….. …… …… ….. ….. …
… … …… … … …… … …… … …… …… …… …… ….. ……

Tabelul 7.2
Matricea coeficienţilor de corelaţie pară

X1 X2 X3 X4 X5 X6 X7 X8 X9 X10 X11 X12 X13

X1 1 0.96 0.34 0.31 -0.11 -0.09 -0.27 0.04 0.17 0.13 -0.22 0.37 0.06
X2 0.96 1 0.31 0.27 -0.10 -0.08 -0.25 0.05 0.18 0.12 -0.24 0.35 0.07
X3 0.34 0.31 1 0.94 0.14 0.11 0.34 -0.12 -0.25 -0.19 0.04 -0.28 -0.11
X4 0.31 0.27 0.94 1 0.12 0.09 0.31 -0.10 -0.22 -0.17 0.05 -0.26 -0.09
X5 -0.11 -0.10 0.14 0.12 1 0.98 0.17 0.02 0.33 0.29 0.06 0.91 0.12
X6 -0.09 -0.08 0.11 0.09 0.98 1 0.15 0.05 0.30 0.26 0.08 0.94 0.10
X7 -0.27 -0.25 0.34 0.31 0.17 0.15 1 0.42 -0.14 -0.16 0.04 0.05 0.38
X8 0.04 0.05 -0.12 -0.10 0.02 0.05 0.42 1 0.02 0.03 0.24 0.08 0.99
X9 0.17 0.18 -0.25 -0.22 0.33 0.30 -0.14 0.02 1 0.92 0.37 0.12 0.09
X10 0.13 0.13 -0.19 -0.17 0.29 0.26 -0.16 0.03 0.92 1 -0.21 0.30 0.05
X11 -0.22 -0.24 0.04 0.05 0.06 0.08 0.04 0.24 0.37 -0.21 1 0.02 -0.09
X12 0.37 0.35 -0.28 -0.26 0.91 0.94 0.05 -0.08 -0.12 0.30 0.02 1 -0.10
X13 0.06 0.07 -0.11 -0.09 0.12 0.10 0.38 0.99 0.09 0.05 -0.09 -0.10 1
 7.3. Metoda pleiadelor de corelaţie
Metoda pleiadelor de corelaţie se realizează ca un şir de acţiuni, rezultatul cărora este construirea grafului
de legături, vârfurile căruia sunt factori, iar muchiile – legăturile maxime dintre factori. În acelaşi timp
lungimile muchiilor sunt invers proporţionale cu valorile respective ale coeficienţilor de corelaţie. Procedura
care realizează metoda constă în următoarele:
1. În matricea de corelaţie se caută elementul nediagonal cu valoarea absolută maximală rij. Pe graf se
reprezintă două vârfuri, care corespund factorilor Xi şi Xj, la distanţa, proporţională cu valoarea rij
(fig.7.1).
2. Din matrice se exclud coloanele i şi j, iar din liniile cu indiciii i şi j se alege următorul element
maximal (după valoarea absolută), de exemplu rik. Pe graf se indică următorul factor Xk, legat cu Xi
luând în consideraţie valoarea rik.
3. Coloana k se exclude, iar din liniile i, j, k se alege următorul element maximal.
4. Procedura continuă până când se termină toate datele din matrice.
Rezultatul acestei lucrări este construirea grafului de legături între factori, exemplul căruia este prezentat
în fig.7.1. După alegerea unei valori de prag a coeficientului de corelaţie, de exemplu |rпор| = 0.5, se poate de
ales grupele de factori, care formează pleiade (în graf ele sunt evidenţiate prin linie înreruptă). În fiecare
pleiadă legătura se consideră strânsă, iar între pleiade – slabă.
Aceasta semnifică, că dacă din fiecare pleiadă se alege câte un reprezentant, numărul de factori se va
reduce până la numărul de pleiade. Grupa de factori va conţine aceiaşi informaţie despre obiectul cercetat, în
cazul analizat - procesul tehnologic, ca şi datele iniţiale. În acelaşi timp factorii listei obţinute vor fi slab
corelaţi între ei, ceea ce este una din cauzele principale pentru trecerea la modelarea matematică

0.94 0.96

Fig. 7.1. Graful legăturilor maxime

Obiectivul alegerii unui factor din pleiadă este un obiectiv neformal şi, prin urmare, trebuie ales în
mod obligatoriu luând în consideraţie părerea inginerului-tehnolog al procesului cercetat. Dacă numărul
factorilor în pleiadă este mare, trebuie de aplicat metodele de estimare de expert.
 Fie, de exemplu, în sarcina analizată pentru lucrul ulterior au fost aleşi factorii X1, X3, X7, X8, X9, X11,
X12. Factorii aleşi constituie lista căutată, în baza căreia se poate efectua modelarea matematică a procesului.
Reducerea ulterioară a dimensiunii spaţiului factorial (adică reducerea numărului de factori fără pierderea
considerabilă a informaţiei) se poate de efectuat prin câteva metode: metoda verosimilităţii maximale,
modelare, estimarea de expert etc.

7.4. Modul de lucru

1. De obţinut de la profesor tabelul iniţial al rezultatelor de măsurare a parametrilor obiectului
tehnologic, care conţine valorile factorilor de intrare şi a funcţiei-scop.
2. După metodologia expusă în lucrarea de laborator nr. 2 de calculat tabelul de corelaţie a perechilor.
3. Prin metoda pleiadelor de corelaţie de construit graful de legături reciproce şi de evidenţiat
pleiadele, valoarea de prag a coeficientului de corelaţie consideraţi-o egală cu 0,5 (dacă nu-s alte indicaţii).
4. De selectat din fiecare pleiadă câte un reprezentant şi de obţinut lista căutată de factori independenţi,
pentru modelarea matematică ulterioară.

7.5. Conţinutul raportului

Raportul la lucrarea de laborator trebuie să conţină:
 tabelul datelor iniţiale,
 matricea corelaţiei perechilor,
 calculele necesare,
 graful de legături dintre factori,
 lista factorilor independenţi, selectaţi din graful de legături,
 concluziile privind lucrarea.
Pentru susţinerea lucrării de laborator este necesar să faceţi cunoştinţă cu întrebările de control şi să
pregătiţi răspunsurile la ele.

7.6. Întrebări de control

1. Ce problemă rezolvă metoda pleiadelor de corelaţie?

2. Ce tipuri de experimente cunoaşteţi? Care din ele se utilizează în metoda pleiadelor de corelaţie?
3. În ce constă esenţa metodei pleiadelor de corelaţie?
4. Cum se calculează matricea corelării perechilor?
5. Cum se construieşte graful de legături între parametri?
6. Cum se formează pleiadele de corelaţie?
7. După ce principiu se efectuează selecţia factorilor informativi?
8. În ce constă avantajele şi nejunsurile metodei pleiadelor de corelaţie?
 Bibliografie

1. Адлер Ю.П., Маркова Е.В., Грановский Ю.В. Планирование эксперимента при поиске
оптимальных условий. – 2-е изд., перераб. и доп. – М.: Наука, 1976. – 279 с.
2. СТ 545-77. Прикладная статистика. Правила оценки анормальности результатов
наблюдений. – М.: Изд-во стандартов, 1988.- 15 с.
3. Митропольский А.К. Техника статистических вычислений. – 2-е изд., перераб. и доп. –
М.: Наука, 1971. –576 с.
4. Фёрстер Э., Рёнц Б. Методы корреляционного и регрессионного анализа.
Руководство для экономистов: Пер. с нем. – М.: Финансы и статистика, 1993. – 302 с.
5. Дружинин Г.Ф. Методы и оценки прогнозирования качества. – М.: Радио и связь,
1992. – 160 с.