DETERMINAREA NIVELULUI DE FIABILITATE AL UTILAJELOR

TEHNOLOGICE

Ing. Dan DRĂGUŢOIU, Universitatea din Petrosani

Abstract: Încercările de fiabilitate a utilajelor au ca scop determinarea indicatorilor de fiabilitate

necesari atât pentru perfecţionarea documentaţiei tehnice de execuţie cât şi pentru elaborarea
documentaţiei de însoţire a produsului.
Keywords: fiabilitate, medii pătratice, şir statistic;

Determinarea indicatorilor de fiabilitate se face pe baza datelor obţinute la

încercările pieselor şi subansamblurilor pe stand după eliminarea tuturor defecţiunilor
apărute, prin măsuri corespunzătoare a cauzelor care le-a produs (subdimensionarea,
material necorespunzător, condiţii tehnice insuficiente etc).
Pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate a maşinii este necesară
determinarea valorilor medii ale resurselor pieselor şi subansamblurilor, ceea ce impune
încercări repetate pentru fiecare element în parte.
Efectuarea încercărilor de fiabilitate pe stand prin probe repetate până la epuizarea
resurselor, după eliminarea tuturor defecţiunilor şi deficienţelor funcţionale apărute la
probe, demonstrează că nivelul de fiabilitate determinat în faza de concepţie-proiectare
este nivelul maxim de fiabilitate pe care-1 poate atinge maşina.
Indicatorii de fiabilitate a maşinii în ansamblu se pot determina prin calcul numai pe
baza valorilor medii ale indicatorilor şi abaterile medii pătratice ale acestora, obţinute în
urma încercării pe stand a componentelor maşinii.
Metodologia de calcul constă în:
- centralizarea datelor privind indicatorii de fiabilitate a componentelor într-un tabel
care trebuie să cuprindă: subansamblul, resursa medie a acestuia, abaterea medie
pătratică, prima informaţie to şi trei coloane ce se vor completa ulterior, una cu valoarea
x−t⎞
funcţiei tabelare a fiabilităţii F⎛⎜ ⎟ (la epuizările de resursă indicatorii de fiabilitate se
⎝ σ ⎠
supun legii nor normale de distribuţie), iar celelalte două au valorile funcţiilor F(t) şi
R(t) calculate cu valoarea to a componentei cu resursa cea mai mică;
-elaborarea schemei de funcţionare a componentelor în maşină (legături). Fiabilitatea
maşinii poate fi calculată fie ca produs al fiabilităţii componentelor conform schemei de
legături funcţionale ale acestora (figura 1), fie prin construirea şirului statistic al
epuizării resurselor componentelor.

Fig. 1. Schema de funcţionare a componentelor unei maşini

Calculul fiabilităţii prin produsul funcţiilor R(t) a tuturor componentelor este mult
mai complicat, deoarece pentru determinarea parametrilor tm, σ şi to pentru fiecare
subansamblu necesită un volum ridicat de probe pe stand, ceea ce conduce la cheltuieli
foarte ridicate şi la prelungirea exagerată a duratei probelor.

38 Fiabilitate si Durabilitate - Fiability & Durability nr.2/2009

Editura “Academica Brâncuşi” , Târgu Jiu, ISSN 1844 – 640X
 Din acest motiv valorile resurselor subansamblurilor obţinute la încercarea pe stand
se consideră epuizare de resursă (ceea ce de fapt şi sunt), deci evenimente ale funcţionării
maşinii de la epuizarea de resursă a subansamblului cu resursa cea mai mică până la
epuizarea resursei celui mai fiabil subansamblu.
În acest caz epuizările de resursă sunt evenimente în funcţionarea maşinii, a căror
legitate de distribuţie trebuie determinată conform teoriei fiabilităţii.
Exemplu de calcul. în urma încercărilor pe stand a unui număr de 25 componente
(subansambluri) ale unui utilaj tehnologic s-au determinat epuizările de resursă ale
fiecărui subansamblu, cuprinse în tabelul 1, în care mai sunt determinate intensităţile de
epuizare a resurselor pe fiecare subansamblu.

Tabel 1
Nr. Denumirea Rcsurea Nr. Denumirea Rcsuisa
λ × 10 −4 λ × 10 −4
cit subansambluri -ore- crt subansamblului -ore-
1 motor 4 000 2,5 14 sistem frânare 3 900 2,56
2 electromotor pornire 8 000 1,25 15 anvelopă 2 000 5
3 pompă injecţie 4600 2,17 16 pompă hidraulică 5 600 1,78
4 pompă alimentare 5 000 2 17 distribuitor 6 300 1,58
5 curea pompă apă 1700 5,8 18 ridicător hidraulic 3 900 2,56
6 radiator apă 4 200 2,3 19 dispozitiv 6 700 1,49
7 radiator ulei 4 700 2,12 20 Reductor roţi 5 500 1,81
8 compresor 4 500 2,22 21 transmisie faţă 5 000 2
9 curea compresor 1900 5,26 22 transmisie spate 5 000 2
10 ambreiaj 3 600 2,77 23 aparatură bord 3 600 2,63
11 cutie viteze 6 200 1,61 24 instalaţie electrică 2 900 3,44
12 arbori cardanici 5 800 1,72 _25J alternator 7 800 1,28
13 sistem direcţie 4 000 2,5 N = 25

- se construieşte şirui statistic complet. Pentru aceasta se determină mărimea

intervalului (tabelul 2).
t max − t min 1800 − 1700
A= = ; se alege n = 7 şi rezultă A = 900.
n n

Şirul statistic al resurselor epuizate

Tabelul 2
înteival -ore- 1700-2600 2601-3500 3501-4400 4401-5300 5301-6200 6201-7100 7101-8000
1
Am -ore- 2150 3050 3950 4850 5750 6650 7550
mi 3 1 7 6 4 2 2
Pe 0,12 0,28 0,24 0,16 0,08 0,08
Σpe 0,12 0,16 0,44 0,68 0,84 0,92 1

ft) 0,06 0,19 0,23 0,22 0,17 0,09 0,04

F(t) 0,06 0,25 0,48 0,70 0,87 0,96 1
R(t) 0,94 0,75 0,52 0,30 0,13 0,04 0

- se calculează indicatorii tm,σ şi V. Valoarea medie a resursei tm se calculează prin metoda

sumelor. Pentru aceasta se construieşte tabelul 3 al sumelor.

39 Fiabilitate si Durabilitate - Fiability & Durability nr.2/2009

Editura “Academica Brâncuşi” , Târgu Jiu, ISSN 1844 – 640X
 Şirul statistic al resurselor epuizate
A„ -ore- 2150 3050 3950 4850 5750 6650 7550 Am =
mi 3 1 7 6 4 2 2 N=25
a,=18 3 4 11 - 8 4 2 b,=14
a2=10 3 7 - - - 6 2 b2=8

- se calculează parametrii sumelor M1 şi M2:

M1 = a 1 - b 1 = 18- 14 = 4
M2 = a1+ b! + 2a2 + 2b2 = 18 + 14 + 20 + 16 = 68
A × M1 900 × 4
tm = Am − = 4850 − = 4706ore
N 25

M 12 42
M2 − 68 −
σ = A× N = 900 × 25 = 1476ore
N 25
σ 1476
V= = = 0.491
t m − t 0 4700 − 1700
Rezultă că datele obţinute se supun legii de distribuţie Weibull. Parametrii legii de distribuţie
Weibull pentru V = 0,491 se determină din tabel, astfel : b = 2,1, Kb = 0,886,
t m − t 0 4706 − 1700
Celălalt parametru se calculează cu relaţia a = = = 3392ore
Kb 0.886
- se calculează valorile f(t) pentru jumătăţile intervalelor:
Am − t0 1476
= = 0.491
a 4706 − 1700
t
din anexa 4, pentru = 0,132 şi b = 2,1 se determină a x f1(t) = 0,233. Deci:
a
0.233
f (2150 ) = × 900 = 0.06
3392

3050 − 1700 0.710

= 0.397; af 2 (t ) = 0.710; f (3050) = × 900 = 0.19
3392 3392

3950 − 1700 0.861

= 0.663; af 3 (t ) = 0.861; f (3950) = × 900 = 0.23
3392 3392

4850 − 1700 0.830

= 0.928; a × f 4 (t ) = 0.830; f (4850 ) = × 900 = 0.22
3392 3392
5750 − 1700 0.600
= 1.19; a × f 5 (t ) = 0.600; f (5750) = × 900 = 0.17
3392 3.392
6650 − 1700 0.350
= 1.45; a × f 6 (t ) = 0.350; f (6650) = × 900 = 0.09
3392 3.392
7550 − 1700 0.155
= 1.72; a × f 7 (t ) = 0.155; f (7550) = × 900 = 0.04
3392 3.392

Datele obţinute se înscriu în tabelul 2.

Funcţiile F(t) şi R(t) se determină prin însumare pe intervale, respectiv R(t) =
1 - F(t).

40 Fiabilitate si Durabilitate - Fiability & Durability nr.2/2009

Editura “Academica Brâncuşi” , Târgu Jiu, ISSN 1844 – 640X
 În baza datelor din şirul statistic se construiesc graficele teoretice ale funcţiilor f(t),
F(t) şi R(t) prezentate în figura 2.

Fig. 2. Graficele funcţiilor

Intensitatea producerii epuizărilor de resursă a subansamblurilor maşinii are valoarea:

1 1
λ= = = 2.12 × 10 − 4 subansambluri/oră
t m 4706
- se determină limitele de încredere ale parametrului tm pentru care, din anexa 8, pentru
b = 2,1 ,
α = 0,90 şi N = 25 rezultă r3 = 0,99 şi r1= 1,33:
1 1
t inf
m =( )
t m − t 0 × r3b + t 0 = (4706 − 1700 )× 0.79 2.1 + 1700 = 4046ore
1 1
t sup
m =( )
t m − t 0 × r1b + t 0 = (4706 − 1700 ) × 1.33 .1
2 + 1700 = 5755ore
Deci tm = 4 706 ore variază în limitele 4 046 - 5 755 ore.
De asemenea, λm = 2,12 • 10-4 variază în limitele 2,47 x 10-4 - 1,73 x 10-4 subans./oră.
După determinarea nivelului de fiabilitate, prototipul cu toate elementele verificate va
fi încercat în condiţii de lucru pentru determinarea parametrilor de lucru şi
definitivarea măsurilor de mentenanţă ce vor fi recomandate în cartea tehnică.
La încercările prototipului este posibil să apară şi unele probleme care să impună
perfecţionarea documentaţiei de execuţie, însă acestea nu sunt de anvergură şi se referă în
special la condiţii tehnice de montaj, reglaje, stabilirea limitelor de patinare ale cuplajelor
de siguranţă, momente de strângere a şuruburilor etc.
Determinarea nivelului de fiabilitate al utilajelor în faza de concepţie-proiectare este
foarte importantă pentru fazele următoare, în special pentru faza de fabricaţie, deoarece
pe baza acestora se poate stabili un necesar preliminar de piese şi subansambluri pentru
garanţii precum şi estima costurile cu service-ul, necesare calculului preţului de cost al
utilajului.
De asemenea, fiind vorba de probe, este posibil să apară unele defecţiuni sau
deficienţe care, deşi vor fi înlăturate prin măsuri în documentaţie, din punct de vedere al
teoriei fiabilităţii în exploatare se înregistrează şi se iau în calcul.
Aceasta poate conduce la obţinerea în urma calculelor a unui nivel scăzut de
fiabilitate. Acest fapt nu poate fi conform realităţii, deoarece acele defecţiuni sau deficienţe
pe de o parte au fost înlăturate prin modificări în documentaţie (adoptarea altor soluţii), iar
pe de altă parte au fost înregistrate pe un prototip nedefinitivat.

41 Fiabilitate si Durabilitate - Fiability & Durability nr.2/2009

Editura “Academica Brâncuşi” , Târgu Jiu, ISSN 1844 – 640X
 Nivelul de fiabilitate în faza de concepţie-proiectare pe baza încercărilor de resursă pe
stand reprezintă nivelul maxim de fiabilitate şi din următorul considerent: fiabilitatea reală
în exploatare a utilajelor este un produs între fiabilitatea datorată uzurii normale a reperelor
componente sau epuizarea resurselor subansamblurilor şi fiabilitatea datorată defecţiunilor
(penelor) apărute în condiţii de exploatare (figura 2):

Ru(t) = Rr(t) x Rd(t)

în care: Rd(t) - fiabilitatea utilajului în timpul exploatării;
Rr(t) - fiabilitatea utilajului dată de epuizările de resursă;
Ru(t) - fiabilitatea reală a utilajului.
Întrucât fiabilitatea în exploatare Rr este determinată în principal de abateri de
execuţie şi greşeli de exploatare (nerespectarea prescripţiilor cărţilor tehnice), rezultă că
fiabilitatea determinată de epuizarea resurselor are nivelul cel mai ridicat, fapt care
demonstrează de ce nivelul de fiabilitate stabilit în faza de concepţie-proiectare reprezintă
nivelul maxim de fiabilitate pe care-l poate avea utilajul.

Fig. 3. Niveluri de fiabilitate

Bibliografie:
[1].Constantin Gagiu – Fiabilitatea şi mentenanţa echipamentelor tehnice, Editura tehnică,
Bucureşti 1980
[2].Florea Alexandru- Fiabilitatea şi mentenanţa utilajelor, Editura Universitatea din
Petroşani, 2005
[3].Băjănescu T.- Fiabilitatea, disponibilitatea şi mentenabilitatea sistemelor complexe –
Editura de Vest Timişoara – 1997. 

42 Fiabilitate si Durabilitate - Fiability & Durability nr.2/2009

Editura “Academica Brâncuşi” , Târgu Jiu, ISSN 1844 – 640X