1.

1 Matricea de planificare se compune după următoarele reguli:

 Fiecare punct g al matricei prezintă un şir de coordonate ale punctului

Zj , în care se efectuează experimetul;
 Se introduce o variabilă fictivă: Zog =xo= +1;
 Deoarece variabilele Z1g =x1g, Z2g = x2g, Z3g = x3g iau numai valori „+1” şi
„-1”, atunci toate celelalte variabile Zig pot lua aceleşi valori, ceea ce permit
simplificarea notificărilor,înlocuind „+1” şi „-1”respective cu semnele „+”şi „-”.
 Prima linie Zj se alege astfel, ca variabilele gestionate să se afle pe
nivelul inferior, adică z11 =x11=-1; z21= -1; z21 =x21=-1; liniile succedente
reprezintă toate combinaţiile binare pentru pozitiile z 11=z21=z21 în baza (+,-).
Următoarele puncte (linii) ale matricei de planificare sunt selectate modul
următor: la trierea tuturor variantelor din linii frecvenţa schimbării semnului
variabilelor controlabile pentru fiecare variabilă următoare este de două ori mai
mică decît pentru cea precedentă (tab.1).
Este uşor de observat că matricea de planificare este ortogonală cu valori –
coloană liniar independenţi Z j , de unde rezultă interdependenţa estimaţiilor
coeficienţilor ecuaţiei de regresie.

2
E necesar de menţionat că modelul obţinut nu conţine termenii de tipul x ji şi
deci el este incomplet. În cele mai multe cazuri aceasta nu se reflectă asupra
calităţii modelului, deoarece deseori bii  0 , modelul devine inexact (neadecvat) şi
trebuie de trecut de la EFC la alte principii de planificare (de regulă, aceasta are loc
în împrejurimea extremului local sau global al funcţiei).

Tabelul 1 Matricea de planificarea experimentului şi de prelucrare a rezultatelor

N Ordin Matricea planificării Rezultatele Testar

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 3
.
 r ea de ea
c realiz experimentului experimentului adecva
rt are ci-tăţii

z Y Y Y  
l z1 z2 z3 z4 z5 z6 z7 Y S2 Y (Y  Y ) 2
0 1 2 3

X1 X2 X3
X1 X3
X1 X2

X2X3
X0
X1
X2
X3
k1
k2
k3

1 5 8 2 + - - - + + + -

2 7 7 4 + + - - - - + +

3 1 6 8 + - + - - + - +

4 6 4 7 + + + - + - - -

5 2 1 3 + - - + + - - +

6 4 3 6 + + - + - + - -

7 3 5 1 + - + + - - + -

8 8 2 5 + + + + + + + +

1.2 Efectuarea experimentului şi testarea reproducerii

Deoarece varierea mărimii de ieşire Z are un caracter aleatoriu, e necesar de

efectuat m experimente paralele în fiecare punct şi de calculat media valorilor
Y1g , Y2 g , ... , Ymg :

1 m 
Yg    Y jg  (2)
m  j 1 

Numărul de experienţe m trebuie să fie m  3 . Atunci experimentul se

împarte în m serii de experienţe; în fiecare serie se realizează complet matricea de
planificare (adică experimentul se realizează în N=2n puncte ale spaţiului factorial).
Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 4
.
 Pe de altă parte, planul experimental trebuie să fie aleatorizat, adică trebuie
aleatorizaţi acei factori sistematici, care nu pot fi controlaţi ca variabile aleatoare şi
ca urmare a-i estimate statistic.Pentru a realiza planul pe obiect prealabil este
necesar de efectuat aleatorizarea. Cu ajutorul tabelului cu valori aleatorii distribuite
uniform (tabelul 2) se determină ordinea realizării liniilor matricei de planificare în
fiecare serie de m experienţe (încercări). Pentru aceasta, la început din tab. 2 se
alege un număr oarecare şi se înscrie în poziţia g=1 a coloanei k 1 a tab. 2. Poziţiile
următoare sunt completate cu numerele de la 1 la N care urmează în tab. 1 după
primul număr selectat. Trebuie ca numerele din coloane (tab. 2) să nu se repete.
Fie, de exemplu, pentru g=4 avem k14=8; aceasta înseamnă că în prima serie de
experimente punctul z4 va fi echivalent cu al 8-lea.

În mod analog se aleatorizează experienţele în fiecare punct al planului

experimental, iar ordinea de realizare a experienţelor se înscrie în coloanele k 1,
k2, ... , km.

Rezultatele experimentului pentru fiecare serie de experienţe se introduc în

coloanele Y1 , Y2 , ... , Ym .

Testarea reproducerii este controlul îndeplinirii premisei a doua a analizei de

regresie referitoare la omogenitatea dispersiilor S g2 ale lotului de date

experimentale. Problema constă în testarea ipotezei despre egalitatea dispersiilor
   
 2  Y1   2  Y2   ...   2  YN  în punctele corespunzătoare z1 , z 2 ,..., z g ,..., z N .

Dispersia se determină după formula:

1 m
 
2
S g2   Ylg  Y g
m  1 l 1
(3)

Deoarece toate dispersiile sunt obţinute pentru volume m egale de date

experimentale, atunci gradele de libertate sunt aceleaşi şi-s egale cu:

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 5
.
 1  m  1 (4)

Pentru testarea ipotezei despre omogenitatea dispersiilor, se aplică testul

Kohren, bazat pe legea de repartiţie a raportului dispersiei empirice maximale la
suma tuturor dispersiilor, adică:

max  S g2 
G N
(5)
S
g 1
2
g

Dacă valoarea calculată a testului G va fi mai mică decăt valoarea tabelară

Gcr, apreciată pentru nivelul de semnificaţie q%, numărul de grade de libertate
 numar   1 şi  numit   2  N (pentru q=5%;  numar  3  1  2;  numit  8 ; avem Gcr=0,5157),

atunci ipoteza despre omogenitatea dispersiilor se acceptă. În acest caz toată grupa

de dispersii S g poate fi socototă ca estimaţia S  Y  ; astfel:

2 2

N
1
S 2  Y 
N
S
g 1
2
g (6)

Dacă testarea de reproducere este negativă, atunci se recunoaşte

nereproducerea experimentului pentru variabilele gestionate; cauza poate fi în
existenţa fluctuaţiilor variabilelor necontrolate şi negestionate, care produc la ieşire
un nivel mare al ,,zgomotului”. De aceia este necesar de mărit numărul de
experienţe paralele.

Trebuie de remarcat, că testul lui Kohren poate fi aplicat numai la studiul

loturilor experimentale de volum egal, ceea ce are loc la planificarea
experimentului.

1.3 Obţinerea modelului matematic şi testul de adecvare

Modelul matematic al obiectului obţinut în rezultatul EFC, în corespundere

cu cele expuse în p. 1.1.1, poate fi prezentat sub forma:

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 6
.
 Y   0  1 x1  ...   n xn  12 x1 x2  ...   ( n 1) n xn1 xn  123 x1 x2 x3  ...  12...n x1 x2 x3 ...xn

(7)

Dar din cauza numărului limitat de experienţe este imposibil de obţinut

valorile precise ale coeficienţilor 1 , ci numai valorile lor de estimaţie, iar modelul
matematic va fi de estimare:

Yˆ  b0  b1 x1  ...  bn xn  b12 x1 x2  ...  b1...n x1...n (8)

Valorile coeficienţilor ecuaţiei de regresie se calculează după formula:

N
1
bi 
N
z
g 1
ig Yg (9)

Coeficienţii bi caracterizează gradul de legătură a factorului i cu parametrul

Y. Dacă această legătură lipseşte, atunci valoarea coeficientului respectiv este egală
cu zero (deşi numeric ea poate fi diferită de zero). Testarea ipotezei se realizează
cu ajutorul testului Student:

bi
ti  (10)
S 2  bi 

unde S  bi  este dispersia erorii de calcul a coeficienţilor bi . Pentru toţi i în

2

EFC şi în experimentul factorial fracţional, dispersia se determină în modul

următor:

S 2  y
S  bi  
2
(11)
N m

Dacă mărimea calculată a parametrului tj depăşeşte valoarea tabelară tcr,

determinată pentru nivelul de semnificaţie q% şi numărul de grade de libertate
 g  N (m  1) (pentru q=5%,  g  16 , tcr=2,199), atunci ipoteza nulă se respinge şi

coeficientul bi se recunoaşte nesemnificativ, deci se omite din modelul căutat.

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 7
.
 Nesemnificaţia statistică a coeficientului bi poate fi condiţionată de următorii
factori:

 Nivelul regimului de bază X  e aproape de extremul local după variabila X i

sau după produsul variabilelor. Pasul de variere X j este mic;
 Variabila analizată nu are legătură funcţională cu parametrul de ieşire Y;
 Este mare eroarea experimentului din cauza prezenţei variabilelor
negestionate şi necontrolate.
Pentru testarea ipotezei de adecvare, adică pe cît ecuaţia găsită corespunde

rezultatelor experimentului, e suficient de apreciat abaterea mărimii de ieşire Yˆg ,

calculată după ecuaţia de regresie, faţă de rezultatele experienţelor Y g în punctele

Z g ale spaţiului factorial.

Distribuţia rezultatelor experienţelor în apropierea ecuaţiei de legătură, care

aproximează dependenţa funcţională căutată, poate fi caracterizată de dispersia de
neadecvare  ad2 , valoarea căreia S ad2 se calculează după formula:

1 N
 
2
S ad2  
N  d g 1
Yg  Yˆg (12)

unde d – este numărul termenilor ce aproximează polinomul;   N  d -

numărul gradelor de liberatate cu care se determină dispersia de adecvare.

Testarea adecvării constă în determinarea relaţiei dintre dispersia de

neadecvare  ad2 şi dispersia de reproducere   Y  . Dacă  ad2 nu depăşeşte dispersia

2

experimentului, atunci modelul matematic obţinut adecvat reprezintă rezultatele

experimentului; dacă  ad2 >   Y  , atunci descrierea obiectului este neadecvată.

2

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 8
.
 Testarea ipotezei de adecvare se realizează cu ajutorul testului Fisher F.
Testul F verifică iporeza – nulă despre egalitatea a două dispersii generale  ad2 şi
 2  Y  . Testul F este dat de

 Sad2
F (13)
S 2  Y

Dacă mărimea calculată după formul 15 e mai mică decît valoarea tabelară
Fcr, aflată pentru nivelul de semnificaţie q %, numărul de grade de libertate a
numărătorului  numar   ad   4  N  d şi a numitorului  numit   3  N (m  1) , atunci
ipoteza nulă se admite, în caz contrar – se respinge, iar modelul obţinut se
recunoaşte neadecvat.

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 9
.
 Tema: Determinarea modelului matematic al obiectului prin metodele
experimentului factorial complect și fracţionar.
Scopul lucrării: Cercetarea şi aplicarea în practică a metodelor de construire a
planului de executare a experimentului şi prelucrarea datelor obţinute pentru
determinarea modelului matematic prin metoda experimentului factorial fracţionar.
Mersul lucrării:
1. În calitate de model de cercetare folosim schema amplificatorului unicascad
de tensiune. Compunem schema pe baza tranzistorului Q1 Zetex FTZ658 în
versiune electronică în mediul EWB. Alcătuind schema introducem în ea
următoarele valori ale parametrilor.
Parametrii constanţi:
Ualim = + 12 V
Uin = 2 mV, f = 0.1 MHz
C1=1 μF
R1 = 47 kΩ (30 kΩ, 52 kΩ)
R2 = 4.7 kΩ (3 kΩ, 5.2 kΩ)
C2=100pF L1=25 mH
Parametrii variabili:
Min (-) Max (+)
X1 R3 = 430 Ω – 510 Ω
X2 R4 = 90 kΩ – 110 kΩ
X3 С3 = 50 pF – 150 pF
X4 С4 = 0.03 μF – 0.07 μF
De alcătuit planul EEF de tipul 24-1, de înscris şi de motivat relaţia generatoare
x4=x1x2x3
De executat 3 cicluri ale planului experimentului, măsurînd mărimea de ieşire
Y – coeficientul de amplificare a schemei. Valorile parametrilor constanţi şi
variabili sunt indicate mai sus.

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 10
.
 De prelucrat rezultatele experimentului conform procedurii specificate în
îndrumarul metodic:
De testat reproducerea datelor experimentale
De calculat coeficienţii ecuatiei, de determinat dispersiile coeficienţilor, de
verificat semnificaţia coeficienţilor.
De verificat modelul matematic obţinut.
Conform modelului, de calculat coeficientul de amplificare maximal şi minimal,
specificînd valorile factorilor pentru care se ating.
De perfectat raportul cu toate tabelele şi calculele. În concluzie de efectuat
analiza rezultatelor obţinute.
Partea experimentală:
Construim în EWB schema amplificatorului.

Figura 1 Schema amplificatorului

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 11
.
 Alcătuim planul experimentului de tipul 24-1. (tabelul 1)
Tabelul 1 Matricea planificării experimentului şi prelucrarea datelor obţinute
Matricea planificării Rezultatele
Nr. Testarea adecva-
crt. Ordinea de cităţii
realizare
experimentului experimentului
 
l z0 z1 z2 z3 z4 z5 z6 z7 Y1 Y2 Y3 Yg Yg (Y  Y ) 2
2
g Sg

x 1x2x 3
x1x2
x1x3
x2x3

=x4
x0

x1
x2

x3
k1 k2 k3
1 8 5 8 1 -1 -1 -1 1 1 1 -1 128 129,5 149 136 2848,1 129,54 41,7316
2 1 7 7 1 1 -1 -1 -1 -1 1 1 175 178 258 204 2230,8 219,29 249,3241
3 6 1 6 1 -1 1 -1 -1 1 -1 1 237 242 337 272 3142,6 257,71 199,4685
4 2 6 4 1 1 1 -1 1 -1 -1 -1 149 150,5 178 159 257,25 167,96 80,2816
5 5 2 1 1 -1 -1 1 1 -1 -1 1 197 202 280 226 2166,3 219,29 49,6085
6 3 4 3 1 1 -1 1 -1 1 -1 -1 124 125 148 132 184,33 129,54 7,8027
7 7 3 5 1 -1 1 1 -1 -1 1 -1 159 161 184 168 193 167,96 0,0016
8 4 8 2 1 1 1 1 1 1 1 1 217 221 320 253 3422,3 257,71 27,1441
bi= 193,69 -6,85 19,15 35,08 -0,23 4,48 -3,69 44,85 Σ= 14444,63 655,36
ti= 24,88 0,90 2,5 0,2 0,027 0,573 0,477 5,767 Gcalc= 0,24 <0,51
Gcr= 0,51
tcr= 2,13 2
S (bi)= 75,23
Sy= 1805,58
S2ad= 131
Ycalc= 188,17
F= 0,07

Realizăm 3 cicluri a planului experimentului, măsurînd în calitate de valoare

de ieşire Y coeficientul de amplificare a circuitului. Introducem datele obţinute în
tabelul 1.
Calcule:
Efectuăm verificarea reproductibilităţii experimentelor – verificarea
uniformităţii a dispersiilor alese S g2 . Pentru aceasta determinăm pentru fiecare
experiment valorile Yg şi S g2 după formulele:
1 m
Yg   Yl
m l 1
2

 Ylg  Yg 
1 m
S g2 
m  1 l 1

Şi introducem valorile obţinute în tabelul 1.

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 12
.
 Pentru verificarea ipotezei despre unicitate ne vom folosi de criteriul Cohren:

Gcrit= 0.51
Aşa cum G< Gcrit, atunci ipoteza despre uniformitate se acceptă.
Calculăm dispersia Y, fiind ca media celorlalte dispersii

1805,58

Calculăm presupunerea coeficienţilor ecuaţiei

1 N
bi 
N
 zig Yg
g 1

Şi le introducem în tabelul 2:
Tabelul 2 Coeficienţii ecuaţiei
bi= 193,69 -6,85 19,15 35,08 -0,23 4,48 -3,69 44,85
ti= 24,88 0,90 2,5 0,2 0,027 0,573 0,477 5,767

După formula:

bi
ti 
S 2  bi 

unde - dispersia determinării coeficienţilor bi

t crit  2.13

Valorile respective ale coeficienţilor sunt indicate în tabelul 2 cu culoare roșie.

Eliminîndu-le din model obţinem următorul polinom:

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 13
.
 Verificăm adecvateţea modelului obţinut:

 Y 
N
1 2
2
S àä  g  Yˆg  655,36
N d g 1

Din comparaţia de mai sus observam ca criteriul este corect și omogenitatea

acestor dispersii este adevarată.
Observăm că sunt consideraţi nuli coeficienţii de pe lîngă
x1,x3,x12,x13,x23 de aici apare conluzia că ei poate fi neglijat din ecuaţie.Și deci
ecuația finală va avea forma urmatoare:

Figura 2 Graficul varierii Y teoretic și cel experimental

Analizând modelul matematic obţinut şi coeficientii calculaţi observăm că

coeficientul maxim de amplificare Y se va obţine în cazul cînd toate coordonatele
x vor fi +1, atunci coeficientul va fi :

Ymax= 193,63+19,15+ 44,85 = 257,63

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 14
.
 Iar valoarea minimă se va obţine cînd toate coordonatele x vor fi negative:

Ymin= 193,63 - 19,15 - 44,85 = 129,63

CONCLUZII:

Pentru determinarea modelului matematic prin metoda experimentului

factorial fracţionar, s-a utilizat în calitate de model de cercetare schema
amplificatorului unicascad de tensiune.

S-au executat trei cicluri ale experimentului şi s-au înscris valorile de

ieşire a parametrului Y. Am efectuat calculele necesare şi am obţinut coeficienţii
necesari, care cu ajutorul criteriului Student, au fost selectaţi pentru construirea
polinomului care va descrie modelul matematic al experimentului.

Modelul matematic corespunzător experimentului efectuat este:

Graficul varierii valorilor lui Y experimental şi cel teoretic confirmă că modelul

matematic obţinut este veridic, prin faptul că curbele coincid. Astfel putem afirma
că am atins scopul propus şi am determinat modelul matematic prin metoda
experimentului factorial fracţionar.

Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 15
.
 Coala
MMRT 525.171.026 LL
Mod Coala N. docum Semn. Data 16
.