Avram Andrei

OPTO – 9LF911

POLARIZAREA LUMINII.
VERIFICAREA LEGII LUI MALUS (experiment)

Consideraţii teoretice

În conformitate cu teoria ondulatorie, unda luminoasă este o undă

electromagnetică transversală în care vectorul electric este vectorul luminos.
În lumina naturală vectorul electric oscilează perpendicular pe direcţia de
propagare, în toate direcţiile posibile. În lumina total polarizată oscilatiile
vectorului electric au loc într-un singur plan, numit plan de vibraţie. Planul
perpendicular pe planul de vibraţie se numeşte plan de polarizare.
Polarizarea luminii se poate face prin mai multe metode:
- reflexie, când planul de vibraţie este perpendicular pe planul de incidenţă;
- refracţie, când planul de vibraţie coincide cu planul de incidenţă;
- dublă refracţie (birefringenţă), în cazul cristalelor anizotrope, când unei raze
incidente îi corespund în general două raze refractate: raza ordinară si raza
extraordinară. Aceste raze sunt polarizate astfel: în raza ordinară oscilaţiile
vectorului electric au loc perpendicular pe planul secţiunii principale (planul ce
conţine axa optică a cristalului şi raza incidentă), iar în cea extraordinară au
loc în planul secţiunii principale.
În această lucrare polarizarea luminii se produce cu ajutorul unor
polaroizi carereprezintă plăci polarizatoare confecţionate din substanţe optic
anizotrope, cu proprietăţidicroice. Dicroismul este proprietatea unor substanţe
birefrigente (turmalina, herapatita) de a
absorbi selectiv unul din aceste două fascicule. Cristalele dicroice,
microscopice, se înglobeazăîntr-o masă plastică. Ele sunt orientate în câmpuri
exterioare (electrice sau magnetice) sau printr-o operaţie de laminare. De
obicei se folosesc asociaţii de doi nicoli sau polaroizi. Primul, care polarizează
lumina se numeşte polarizor, iar al doilea, cu care analizăm lumina transmisă,
se numeşte analizor. Intensitatea luminoasă transmisă de analizor depinde de
unghiul dintre planele secţiunilor principale ale celor doi polaroizi, conform legii
lui Malus:
I=I0cos^2a
unde I0 este intensitatea undei incidente pe analizor, iar I este intensitatea
undei luminoase emergente din analizor. Intensitatea transmisă de analizor
este deci maximă când planele secţiunilor principale ale celor doi polaroizi
sunt paralele, adică 0=α sauπ (polarizori paraleli) şi minim când sunt
perpendiculare, adică α = π /2 (polarizori încrucişaţi).
Dacă fasciculul luminos transmis de analizor cade pe catodul unei celule
fotoelectrice, el, determină un curent fotoelectric cu intensitatea proporţională
cu intensitatea luminoasă transmisă
de analizor. Atunci pentru două valori αj şi αk ale unghiului vom avea:

Modul de lucru

Instalaţia folosită se compune dintr-un banc optic pe care se pot deplasa

sursa de lumină prevăzută cu o diafragmă iris, cei doi polaroizi (polarizorul şi
analizorul) şi celula fotoelectrică care este conectată la un galvanometru.

Tabel cu date experimentale

Tabel 1
α(grade) I1(div) I2(div) I3(div) I4(div) I5(div) I mediu(div)
0 27 25,5 25 25,5 25,5 25,7
10 26 24,5 24,5 23,5 24 24,5
20 24 23 23 23 22 23
30 21,5 21 21 21 20 20,9
40 19 18 18 18 17 18
50 14 14 15 14,5 13,5 14,2
60 10 9 19 9,5 9 9,5
70 5 5 5 5 5 5
80 2 2 2 1,8 3 2,1
90 1 1 1 1 1 1
100 2 3 3 2,5 3,5 2,8
110 5 6 6,5 6 6 5,9
120 10 11 11 10,5 10 10,5
 130 14 15 15 15 15 14,8
140 19 19 19 18 19 18,8
150 21 21 21 21 21,5 21,1
160 23 23 22 23 23,5 22,9
170 24 24 24 24 25 24,2
180 25 25 25 25 25,5 25,1

Tabel 2

In concluzie, rezultatele sunt optime datorita modului de lucru realizat corect.