CERCETĂRI PRIVIND STAREA PLANĂ DE DEFORMAŢII

REMANENTE LA SUDARE.
PARTEA II. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE
Doru DUMBRAVĂ1, Voicu SAFTA1, Laura BERTA1, Daniel COSTACHE2
1
Universitatea „Politehnica” Timişoara, Facultatea de Mecanică
2
S.C. Costache SRL. Timişoara

Rezumat
În cea de-a doua parte a lucrării se prezintă prelucrarea datelor experimentale obţinute în
cadrul experimentului ce a stat la baza realizării primei părţi. Această prelucrare se
realizează statistic, cu ajutorul metodei Chauvenet-Student. Se urmăreşte astfel
fundamentarea unor aprecieri, calitative şi cantitative asupra stării plane de deformaţie
remanentă la sudarea plăcilor din oţel.

Cuvinte cheie
Prelucrarea statistică a măsurătorilor experimentale, deformaţii remanente de încovoiere la
sudare, deformaţii unghiulare la sudare, contracţii la sudare

5. Introducere-continuare

În această a doua parte a lucrării sunt utilizate datele, notaţiile şi parţial bibliografia
prezentate în prima parte, iar numerotarea capitolelor, figurilor, tabelelor şi bibliografiei se
realizează în continuitate.

6. Prelucrarea statistică a măsurătorilor. Concluzii parţiale

Numărul relativ mare de măsurători experimentale efectuate, atât pentru starea plană
de deformaţie, cât şi pentru deformaţiile de contracţie, impune prelucrarea statistică a
acestora.
Este bine cunoscut faptul că rezultatele experimentale sunt afectate în mod inevitabil
de erori, mai mult sau mai puţin importante, datorate unor cauze obiective sau subiective cum
sunt: precizia insuficientă a aparatelor de măsură, citirea greşită a valorilor indicate de acestea,
utilizarea unui eşantion nesemnificativ pentru întreaga populaţie de valori posibile, etc.
În mod evident, prelucrarea directă a datelor experimentale poate conduce la concluzii
greşite în cazul în care unele dintre acestea sunt afectate de erori semnificative. Acestea sunt aşa
numitele valori aberante sau anormale, iar eliminarea lor este o necesitate. Una dintre metodele
cele mai răspândite de prelucrare statistică a măsurătorilor, metodă utilizată conform [7] şi în
această lucrare, este metoda Chauvenet-Student. Aceasta permite eliminarea valorilor anormale
şi limitelor intervalului de încredere în care se găseşte media valorilor normale cu un nivel de
încredere de 95%. De remarcat este faptul că metoda este tipic iterativă şi poate fi uşor
programată pe calculatoare electronice.
Valorile anormale detectate în urma aplicării testului Chauvenet-Student sunt marcate
prin haşurare în tabelele 1 şi 2 din prima parte a lucrării. Evident, prelucrarea statistică a datelor
159
experimentale s-a aplicat numai pentru grupele de valori ce pot varia după o singură funcţie
continuă pe întreg domeniul de variaţie, mai precis pentru ∆b, ∆L şi starea plană de deformaţie
corespunzătoare fibrelor de material paralele cu axa sudurii.
Analizând situaţia valorilor anormale (a se vedea din nou tabelele 1 şi 2 din prima
parte a lucrării) se pot avansa următoarele aprecieri:
ƒ în cazul plăcii cu sudură centrică (Tab.1)
- valorile 69; 22 (stare plană de deformaţie) şi 25,5 (∆b) pot proveni din erori de măsurare;
- valorile 7,5; 17 şi 13,3 (∆L) pot proveni atât din erori de măsurare cât şi din utilizarea
unui eşantion prea redus de valori experimentale;
- celelalte valori eliminate se pot datora şi preciziei foarte mari (95%) utilizate;
ƒ în cazul plăcii cu sudură excentrică (Tab.2)
- valorile 11 şi 20 (∆b) pot proveni din erori de măsurare;
- celelalte valori (stare plană de deformaţie) pot proveni şi dintr-un început de pierdere a
stabilităţii locale, având în vedere poziţia sudurii şi sensul ei de depunere;
ƒ din punct de vedere al analizei globale comparative se remarcă faptul că dintr-un total de
244 de măsurători propuse au fost ratate 3 (1,2%) şi depistate ca anormale 26 (10,7%),
situaţie ce poate fi considerată acceptabilă, mai puţin faptul că la placa cu sudură centrică
au fost depistate 3 valori anormale pentru ∆L (30%) din totalul de 10 valori măsurate;
ƒ toate măsurătorile ratate se referă la ∆L (contracţie longitudinală), fapt datorat erorilor de
pregătire a epruvetelor în contextul în care valorile efective se găsesc la limita inferioară a
preciziei de măsurare a deformetrului.
În această etapă se poate realiza şi o analiză comparativă a evoluţiei deformaţiilor de
contracţie, rezultând următoarele aprecieri:
ƒ în cazul contracţiei longitudinale (∆L)
- pentru placa sudată axial centric se remarcă o constanţă relativă în plaja de valori
[9,5..12] mm⋅10-2;
- pentru placa sudată axial excentric deformaţiile sunt maxime pentru fibrele de material
din vecinătatea sudurii şi scad semnificativ spre fibrele puţin afectate termic, ceea ce
atrage atenţia asupra apariţiei fenomenului de încovoiere oblică în astfel de situaţii;
ƒ în cazul contracţiei transversale (∆b) valorile obţinute nu diferă semnificativ, deşi uşor mai
mari în cazul sudării axial excentrice, dar în mod clar valorile minime se dezvoltă în
fibrele afectate termic la începutul procesului de sudare.
Prelucrarea statistică a datelor experimentale a permis şi calculul valorilor medii ale
valorilor normale (cu 95% nivel de încredere), prezentate în tabelele 3 şi 4.

Tab.3. Valorile medii ale deformaţiilor remanente pentru placa cu sudură axial centrică, în mm⋅10-2
∆L

64,2
30,9
-1,4
-35,1
10,29 -67,6
-76,2
-39,1
-6,6
29,9
63,8
15,4 ∆b

160
 Tab.4. Valorile medii ale deformaţiilor remanente pentru placa cu sudură axial excentrică, în mm⋅10-2

∆L

1,6
0,4
-2,4
-3,3
6,94 -5,9
-7,7
-8,3
-10,4
14,3
66,6
16,1 ∆b

Aceste date confirmă principial aprecierile formulate anterior privind deformaţiile

remanente de tip ∆L şi ∆b.
În ceea ce priveşte starea plană de deformaţie (ce include săgeata de încovoiere şi
frângerea unghiulară) diferenţierea între cele două cazuri de studiu (sudură centrică şi
excentrică) devine evidentă. Prin prisma rezultatelor de până acum se pare că nota dominantă
o dă în acest caz deformaţia remanentă de frângere unghiulară. Graficul de variaţie a valorilor
medii ale stării plane de deformaţie (pe fibrele paralele cu sudura) este prezentat în figura 5.
Se observă aici o diferenţiere clară între starea de deformaţie produsă de sudarea excentrică
faţă de cea centrică.

Fig.5. Variaţia valorilor medii ale stării plane de deformaţie în cazul sudurii axial
centrice (S1) – curba1 şi al sudurii axial excentrice (S2) – curba 2.

Pentru o vizualizare mai bună şi mai plastică a rezultatelor experimentale s-a realizat o
reprezentare grafică spaţială a stării generale de deformaţie ca în figurile 6 şi 7. S-a apelat în
acest scop la utilitarul Microsoft Excel.

161
 80 80
60 60
60-80
40 40
40-60
20 20-40 20
0 0-20 0
-20 -20-0 -20
-40 -40--20 -40
-60 S9 -60--40 -60 S9
-80 S5 -80--60 -80 S5

1
1

3
3

5
5

S1 S1

7
7

9
9

Fig. 6. Starea plană de deformaţie a plăcii cu sudură axial centrică

80
80 70
70-80
70 60
60 60-70
50
50 50-60
40
40 40-50
30
30 30-40
20 20
20-30
10 10
0 10-20 0
S9 0-10 S9
-10 -10
-20 S5 -10-0 -20 S5
1

1
3

-20--10
5

S1
5
7

S1
7
9

9
Fig. 7. Starea plană de deformaţie a plăcii cu sudură axial excentrică

7. Concluzii finale

- Problematica deformaţiilor remanente la sudare poate fi considerată a fi de permanentă

actualitate;
- Măsurarea stării plane de deformaţie (cu un dispozitiv specializat) în corelaţie cu măsurarea
deformaţiilor de contracţie (cu utilizarea unui aparat specializat) permite atât punerea în
evidenţă a stării generale de deformaţie remanentă, cât şi a modului de variaţie a acestuia în
diferite situaţii de sudare;
- S-a constatat că, în cazul plăcilor, starea generală de deformaţie este influenţată relativ puţin
de sensul în care se face sudarea dar substanţial de excentricitatea axei sudurii faţă de axa
longitudinală a piesei;
- Rezultatele obţinute şi prezentate permit dezvoltarea cercetărilor în domeniu, cu utilizarea
unei metodici puse de acum la punct.

Bibiliografie

7. Safta V., Dumbravă D., Controlul sudurilor şi construcţiilor sudate – îndrumător de

laborator, Litografia IPTVT, Timişoara, România, 1984, 18-19.
162