2.5.

Undele sferice

Într-un mediu omogen şi izotrop, o perturbaţie produsă de o sursă punctuală se

propagă sub formă de unde sferice (sau, undele sferice sunt undele care se propagă într-
un spaţiu omogen şi izotrop care are simetrie sferică).
În acest caz perturbaţia se propagă cu aceeaşi viteză în toate direcţiile, astfel că
frontul de undă este o sferă cu centrul în sursa punctiformă (Fig. 3).

Fig. 3. Frontul de undă – undele pleacă în toate direcţiile, iar după un interval de timp ajung
la aceeaşi distanţă de sursă şi se aşează după o sferă.

Definim suprafaţa de undă ca fiind locul geometric al punctelor care oscilează în

fază sau ca fiind suprafaţa pe care faza undei are aceeaşi valoare la un moment dat.
Suprafaţa de undă cea mai îndepărtată de sursă la un moment dat se numeşte front
de undă.
Datorită simetriei sferice, este mai corect să lucrăm în coordonate sferice, adică în
coordonatele r ,  şi  (Fig. 4):
 x  r sin  cos

 y  r sin  sin  . (2.30)
 z  r cos

În acest caz funcţia de undă este:   r, ,, t  .

Fig. 4. Coordonatele sferice r ,  şi .

Astfel, ecuaţia de propagare este de forma următoare:

1  2 r , , , t 
r , , , t   2  0, (2.31)
v t 2
unde laplacianul în coordonate sferice este:
  2  2  2 1    2   1     2 
r , , , t  
1
     r    sin    .
r 2  2  2 r 2  r  r  sin      sin 2   2 
Ţinând cont de coordonatele sferice date de relaţiile (2.30) și de expresia
laplacianului în coordonate sferice, ecuaţia de propagare (2.31) poate fi scrisă sub forma:
1    2   1     1  2  1  2
  r    sin     0. (2.32)
r 2  r  r  sin      sin 2   2  v 2 t 2
Într-un mediu omogen şi izotrop funcţia de undă  nu depinde de  şi 
 
(datorită simetriei sferice), adică   0.
 
Astfel ecuaţia de propagare (2.32) devine:
1    2   1  2 
r   0 (2.33)
r 2  r  r  v 2 t 2
În continuare luăm primul termen din ecuaţia (2.33) şi încercăm să obţinem o altă
formă pentru acesta:

 r  
 
1    2   1   r 2 
  r 2     
    
1  
2 r  r 2 
2

 
r 2  r  r  r 2  r r r  r   r 2  r r 2 
. (2.34)
2    1  2 2
  2  r 
r r r r r 2

Observaţii - pentru a se obține forma finală a relației (2.34) s-au utilizat următoarele 2
relații:

1. r   r    r     r  .
r r r r
2.
1    1   r       1     2  2   2
   r       r       r   2
r r  r  r  r r r r  r   r  r r r 2  r r r

Astfel, ţinând cont de relaţia (2.34), ecuaţia de propagare a undelor sferice (2.33)
devine:
1 2 1  2
r    0. (2.35)
r r 2 v 2 t 2
Dacă înmulţim cu r ecuaţia (2.35) obţinem ecuaţia de propagare sub forma finală
următoare:
2 1 2
r   r   0 , (2.36)
r 2 v 2 t 2
unde r , t sunt variabile independente.
Ecuaţia (2.36) este o ecuaţie de tip undă, iar soluţia ei este de forma:
 r  r
r  f  t    g  t   , de unde rezultă:
 v  v
 1  r 1  r
 r , t   f  t    g t   . (2.37)
r  v r  v
Din relaţia (2.37) se observă că pentru undele sferice amplitudinea scade cu r ,
1
adică A  , deoarece energia emisă se distribuie pe suprafeţe din ce în ce mai mari.
r
Undele care diverg din sursă şi pentru care funcţia de undă este dată de relaţia:
1  r
p r , t   f  t   , (2.38)
r  v
se numesc unde progresive sau unde directe.
Undele care converg către sursă şi pentru care funcţia de undă este dată de relaţia:
1  r
r r , t   g  t   , (2.39)
r  v
se numesc unde regresive sau unde inverse.