3.

MOMENTE DE INERȚIE (partea a II-a)

3.1. Relațiile de transformare ale momentelor de inerție cu rotația axelor

Se consideră axele Oz și Oy ca fiind o pereche de axe rectangulare față de care se

 
cunosc momentele de inerție axiale I z , I y și momentul de inerție centrifugal I zy al
ariei A (fig. 3.9):

Iz  y
2
dA ; I y   z 2 dA ; I zy   zy dA . (3.30)
A A A

Se consideră o rotire în sens pozitiv (sensul

acelor de ceasornic) a axelor cu unghiul  și
se notează noile axe cu z1 și y1 .
Coordonatele unui element de arie dA față de
noul sistem de referință z1O1 y1 pot fi
calculate cu relațiile:

 z1  z cos  y sin  ;
 (3.31)
 y1  y cos  z sin  .
Utilizând relațiile de definiție ale momentelor
Fig. 3.9 de inerție, se pot calcula aceste mărimi față
de sistemul z1O1 y1 după cum urmează:

A y1 dA  A  y cos  z sin   dA 
2 2
I z1 

  y 2 cos2   2 zy cos sin   z 2 sin 2  dA I z cos2   I zy sin 2  I y sin 2  

A
1  cos 2 1  cos 2
 Iz   Iy   I zy sin 2 ;
2 2 (3.32)

I y1   z12 dA   z cos  y sin  2 dA 

A A
 
  z 2 cos2   2 zy cos sin   y 2 sin 2  dA  I y cos2   I z sin 2   I zy sin 2 
A

1
 Curs 5 - Cap. 3. Momente statice și momentele de inerție (partea a II-a)

1  cos 2 1  cos 2
 Iz   Iy   I zy sin 2 ; (3.33)
2 2

I z1 y1   z1 y1 dA   z cos  y sin   y cos  z sin   dA 

A A


  zy cos2   z 2 sin  cos  y 2 sin  cos  yz sin 2  dA 
A

  
 I z  I y sin  cos  I zy cos2   sin 2    Iz  Iy
2
 sin 2  I zy cos 2 . (3.34)

În relațiile (3.32-3.34) se înlocuiesc următoarele relații din trigonometrie:

1  cos 2 1  cos 2
sin 2   ; cos2   . (3.35)
2 2
și în final, relațiile de transformare ale momentelor de inerție axiale I z , I y și a  
momentului de inerție centrifugal I zy față de noul sistem de referință z1O1 y1 în
funție de mărimile corespunzătoare calculate față de sistemul de referință inițial,
pentru unghiul de rotație  , se pot scrie sub forma

 1  cos 2 1  cos 2
 I z1  I z   Iy   I zy sin 2 ;
 2 2
1  cos 2 1  cos 2
 I y1  I z   Iy   I zy sin 2 ; (3.36)
 2 2
I Iz  Iy
 z1 y1   sin 2  I zy cos 2 .
2
Analizând relațiile (3.36), se poate observa că I z1 , I y1 si I z1 y1 sunt funcții de
unghiul . Pentru a găsi unghiul de rotație  a sistemului de referință corespunzător
valorilor extreme ale momentelor de inerție, primele două ecuații din (3.36) se
derivează în raport cu 2 iar derivatele se egalează cu zero:
 d I z1 Iz  I y
   sin 2   cos 2  I zy   I z1 y1  0 ;
 d 2  2
 dI Iz  I y
(3.37)
 y1
 sin 2   cos 2  I zy  I z1 y1  0 .

 d 2  2

Deci, soluțiile ecuației

2 I zy 2 I yz
tg 21, 2    (3.38)
Iz  I y I y  Iz
reprezintă direcțiile axelor principale de inerție. Există două soluții ale ecuației

2
 Camelia CERBU – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

(3.38). Una dintre soluții este 21 iar cealaltă soluție este 2 2  21  180 .
Înseamnă că există două axe principale de inerție: una dintre cele două axe
corespunde la unghiul 1 iar cealaltă are direcția perpendiculară pe prima axă
(  2  1  90 ). Deoarece

d 2 I z1 d 2 I y1
 , (3.39)
d 2
d 2

înseamnă că momentul de inerție este maxim față de una dintre cele două axe
principale de inerție în timp ce valoarea minima a momentului de inerție se obține
față de cealaltă axă principal de inerție.

Observații
1. Din relațiile (3.36) se poate observa că:
I z1  I y1  I z  I y  const . (3.40)

care arată că suma momentelor de inerție axiale calculate față de oricare pereche de
axe ortogonale care trec printr-un punct dat, este o valoare constantă iar această
valoare este egală cu momentul de inerție polar I p .
2. În relația (3.37) se arată că momentul de inerție centrifugal față de axele
principale de inerție, este egal cu zero.

Momentele de inerție axiale calculate față de axele principale de inerție, se numesc

momente principale de inerție. Pentru a calcula momente principale de inerție, soluția
(3.38) se înlocuiește în ecuațiile (3.36) utilizând următoarele relații trigonometrice:

tg 21,2 
2 I zy
sin 21,2  cos 21,2  tg 21,2    .
1  tg 2 21,2 
I z  I y 2  4 I zy
2


I y  Iz  (3.41)
1 
cos 21,2    .
1  tg 2 21,2 
I z  I y 2  4 I zy
2
 


În final, momentele principale de inerție se calculează cu relația:

I I
I
1,2  z y1 I z  I y2  4I zy
2
2 2 . (3.42)

3
 Curs 5 - Cap. 3. Momente statice și momentele de inerție (partea a II-a)

Dacă se presupune că axa 1 corespunde

întotdeauna la momentul principal maxim I1
(corespunde la semnul pozitiv în relația de mai
sus), se poate demonstra că:
 pentru I zy  0 axa principală de inerție 1
trece prin primul cadran al sistemului de
coordonate central zG OyG (fig. 3.10);
Fig. 3.10  pentru I zy  0 axa principală de inerție 1
trece prin al doilea cadran al sistemului de
coordonate central zG OyG .

3.2. Raza de inerție. Elipsa de inerție

Uneori ca de exemplu, în cazul proiectării coloanelor sau al stâlpilor, este mai

convenabil ca momentele de inerție să se exprime utilizând produsul dintre aria
considerată și pătratul distanței de la axa respective până la un punct în care se
presupune că este concentrată suprafața:

I z  A  i z2 și I z  A  i z2 (3.43)

în care distanțele i z și i y se numesc raze de inerție. Valorile acestora se pot calcula

din relațiile de mai sus, după cum urmează:

Iz Iy
iz  și iy  . (3.44)
A A
Există două raze principale de inerție corespunzătoare celor două momente
principale de inerție:

I1 I2
i1  și i2  . (3.45)
A A
Utilizând razele de inerție, variația momentelor de inerție cu rotația axelor poate fi
reprezentată grafic (Fig. 3.11). Pentru o arie A, se presupune că se calculează razele
de inerție. Apoi, raza de inerție i1 se măsoară pe axa principal 2 a sistemulul de
referință 1O2 în timp ce raza principal de inerție i2 se consideră pe axa principală 1.
Elipsa rezultată (fig. 3.11) se numește elipsă principală centrală de inerție.

4
 Camelia CERBU – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

Ecuația elipsei principale centrale de inerție

corespunzătoare unei arii A se poate exprima sub
forma următoare:

z2 y2
 1 0 . (3.46)
i22 i12

iar forma acesteia depinde de forma și

dimensiunile suprafeței. De exemplu, elipsa
prezentată în figura 3.11 corespunde unei
Fig. 3.11 suprafețe a cărei lățime este mai mare decât
înălțimea acesteia, pentru care I1  I 2 . Din acest
motiv, elipsa este mai alungită pe direcția axei
orizontale 1.

Observații
Pentru a reprezenta grafic elipsa de inerție pentru o secțiune a grinzii, trebuie să se
parcurgă câteva etape importante. Pentru a facilita înțelegerea metodologiei, aceste
etape de calcul sunt prezentate sub formă de schemă logică în figura 3.12.

5
 Curs 5 - Cap. 3. Momente statice și momentele de inerție (partea a II-a)

1
START

Se calculează direcțiile principale de inerție:

Suprafața complexă A se împarte în
suprafețe simple având ariile A1, A2,...An. ; .

Se reprezintă centrele de greutate Oi și axele centrale

proprii yiOizi ale fiecărei suprafețe simple.

Se stabilește sistemul de coordonate arbitrar zOy.

Se calculează coordonatele (zi, yi) ale centrelor de

greutate Oi în raport cu sistemul de coordonate zOy. Se calculează momentele principale de
inerție cu relația:

Se calculează coordonatele centrului de

greutate G în raport cu sistemul zOy: și

; .
(A) (F)
Izy<0

Se reprezintă sistemul de axe centrale zGGyG.

Se calculează coordonatele y0i and z0i ale centrelor de

greutate Oi față de sistemul zGGyG.
Se calculează razele de inerție ale
elipsei principale de inerție:
Se calculează momentele de ineție (Iyi, Izi, Iyizi) ale
fiecărei suprafețe simple i față de propriile axe centrale. ; .

Utilizând relațiile lui Steiner, se calculează momentele

Se reprezintă grafic elipsa
de inerție (Iz, Iy, Izy) ale suprafeței complexe:
principală de inerție.
; ;

1 STOP

Fig. 3.12

6
 Camelia CERBU – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

Probleme rezolvate

Problema 3.1
Pentru secțiunea din figura 3.13a, se cere:
1) să se calculeze yG și zG ale centrului de greutate al secțiunii;
2) să se calculeze momentele de inerție I z și I y față de axele centrale z și
respective, y; momentul centrifugal I zy ;
3) să se calculeze direcțiile principale de inerție 1, 2 1, 2  și momentele
principale de inerție corespunzătoare I1 și respective, I 2 ;
4) să se deseneze elipsa de inerție a secțiunii.

a. b.
Fig. 3.13

Rezolvare: 1) Secțiunea se împarte în trei suprafețe simple (fig. 3.13, b): (1)
jumătatea unei suprafețe circulare de rază 3t; (2) suprafața dreptunghiulară având
dimensiunile 8t și 9t; (3) suprafața dreptunghiulară având dimensiunile 2t și 3t.
Mai întâi, centrele de greutate corespunzătoare celor trei suprafețe, se notează cu
O1 , O2 , O3 . Se desenează axele central proprii pentru fiecare suprafață simplă.
Apoi, se stabilește un sistem de coordonate în mod arbitrar, astfel încât originea
acestuia să coincide cu originea O1 O1  O  . În relațiile de calcul corespunzătoare
coordonatelor ale centrului de greutate G al secțiunii, coordonatele originilor
O1, O2 , O3 se calculează în raport cu sistemul de coordonate zOy:

7
 Curs 5 - Cap. 3. Momente statice și momentele de inerție (partea a II-a)

3
 yi Ai  4  3t 9t 
0
 4  3t
   72t 2  
3t 
 9t    6t 2
yG  i 1   3 2  3 2
 5,278 t ;
3
 3t   72t  6t
1 2 2 2
 Ai 2
i 1

3
 zi Ai 0   t   72t 2   4t   6t 2
zG  i 1   1,042 t ,
3
  3t  2
 Ai 2
 72t 2  6t 2
i 1

în care ( ) reprezintă coordonatele centrului de greutate față de sistemul de

coordonate zOy (sau altfel spus, yi reprezintă distanța dintre axa Oz a sistemului
arbitrar de coordonate și axa Oi zi corespunzătoare suprafeței simple i; zi reprezintă
distanța dintre axa Oy a sistemului arbitrar de coordonate și axa Oi yi
corespunzătoare suprafeței simple i; Ai - aria suprafeței simple i.
În relațiile de mai sus, s-au utilizat valorile din tabelul de mai jos:
Suprafața

1 0 0  3t 2 0 0
2
4  3t 9t  4  3t 9t 
2  t 72t 2     72t 2  t   72t 2
3 2  3 2
4  3t 3t  4  3t 3t 
3  9t   4t 6t 2   9t    6t 2  4t   6t 2
3 2  3 2

2) Se notează cu: I zi , I yi , I zi yi momentele de inerție axiale față de propriile axe

centrale z și respective, y ale suprafeței simple având numărul i; I zi yi momentul de
inerție centrifugal față de propriile axe centrale z și respective, y ale suprafeței simple
având numărul i; y0i - distanța dintre axa centrală zG a întregii suprafețe și axa Oi zi
a suprafeței simple i; z0i - distanța dintre axa centrală yG a întregii suprafețe și axa
Oi yi a suprafeței simple i.
Apoi, momentele de inerție axiale I z , I y și momentul de inerție centrifugal I zy
corespunzătoare întregii suprafețe, sunt calculate utilizând relațiile lui Steiner:

8
 Camelia CERBU – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

  2  3t  
3   8  4 2
3t    5,278 t  
2
I z  I zG  I zi  y0i  Ai    
 8 9  2 
i 1
 8t  9t 3
2   2t  3t 
3 
  0,495t   72t   
2
 6,4952  6t 2   1163,9653 t 4 ;
 12   12 

 
3  6t 4 2  3t    8t   9t
2 3
2
I y  I yG  2
I yi  z0i  Ai    1,042t   
   0,042t 2
 72t 
i 1  128 2   12 
 2t 3  3t 
   2,958t 2  6t 2   485,784 t 4 ;
 12 

  I  y z  A   0   5,278 t  1,042t    0  0,495t  0,042t  72t 

  3t  
3 2
2
I zy zi yi 0i 0i i
i 1  2 

 0  6,495t   2,958t   6t   191,526 t .

2 4

Rezultatul de mai sus, arată că I zy  0 , ceea ce înseamnă cp axa principală 1 de

inerție trece prin cadranul I al sistemului de coordonate zG OyG .

3) Direcțiile principale de inerție, notate cu 1 și 2, se calculează utilizând relația

(3.38):

2 I zy 2   191,526t 4
tg 21    0,5648.
I y  Iz 4
485,784t  1163,9653t 4

Rezultă că:

21  arctg0,5704  29,46.

În final, direcțiile principale de inerție sunt date de următoarele unghiuri:

1  14,73 și  2  1  90  104,73

și acestea se reprezintă ca în figura 3.13.
Valorile corespunzătoare momentelor principale de inerție se calculează utilizând
relația (3.42):

9
 Curs 5 - Cap. 3. Momente statice și momentele de inerție (partea a II-a)

I y  Iz 1
I1, 2 
2

2
I y  I z 2  4I zy2 

485,784 t 4  1163,9653 t 4 1
2

2
 2

485,784 t 4  1163,9653 t 4  4   191,526 t 2
care conduce la următoarele rezultate:

I1  1214,316 t 4 și I 2  435,433 t 4 .

4) Mai întâi, se calculează razele de ineție utilizând relația (3.45):

I1 1214,316 t 4
i1    3,63 t ;
A  3t 2
 72t 2  6t 2
2
I2 435,433 t 4
i2    2,17 t.
A  3t 2
 72t 2  6t 2
2
Apoi, elipsa de inerție se reprezintă ca în figura 3.13.

10