TRANSFORMĂRI LINIARE.

VALORI ŞI VECTORI PROPRII

PROBLEME REZOLVATE

P1. Să se verifice dacă următoarele aplicaţii sunt transformări liniare:

a) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x1  x2 , x2  x3 , x3  x1 ), x  ( x1 , x 2 , x3 )  R 3 ;

b) f : P2 (t )  P2 (t ) , f ( p(t ))  (a0  a1 )t 2  4a2 t  a1 ,

p(t )  a 0  a1t  a 2 t 2 ;

c) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x1 cos x2 , x1 sin x2 , x3 ), x  ( x1 , x 2 , x3 )  R 3 ;

d) f : C  R , f ( x)  x1  x2 , x  x1  ix2 ,

 a1 a 2  a3  a a2 
e) f : M 22 (R)  M 22 (R) , f ( A)    , A   1 ,
 a1  a3 2a1  a 4   a3 a 4 

f) f : R 2  R 2 , f ( x)  ( x2  x1 ,4 x12 ), x  ( x1 , x2 )  R 2 .

Soluţie. a) se verifică proprietăţile transformării liniare:

f (x  y)  f (x1  y1 , x 2  y 2 , x3  y3 )  (x1  y1 

x 2  y 2 , x 2  y 2  x3  y3 , x3  y3  x1  y1 )  ( ( x1 

 x 2 )  ( y1  y 2 ),  ( x 2  x3 )   ( y 2  y3 ),  ( x3  x1 )   ( y3  y1 )) 

  ( x1  x 2 , x 2  x3 , x3  x1 )   ( y1  y 2 , y 2  y3 , y3  y1 )  f ( x)  f ( y), deci, f este aplicaţie liniară; b) Fie

p1 (t )  a0  a1t  a2t 2 şi p2 (t )  b0  b1t  b2 t 2 . Se calculează

f (p1 (t )  p 2 (t ))  f (a0  a1t  a 2 t 2  b0  b1t  b2 t 2 ) 

 f (a0  b0  (a1  b1 )t  (a 2  b2 )t 2  (a0  b0  a1 
 b1 )t 2  4(a 2  b2 )t  (a1  b1 )   [( a0  a1 )t 2  4a 2 t  a1 ] 
  [b0  b1 )t 2  4b2t  b1 ]  f ( p1 (t ))  f ( p2 (t )), f liniară.

c) f (x  y)  f (x1  y1 , x2  y 2 , x3  y3 ) 

((x1  y1 ) cos(x2  y 2 ), (x1  y1 ) sin(x2  y 2 ), x3  y3 .) Cum, spre exemplu,
cos(x 2  y 2 )  cos x 2 cos y 2  sin x 2 sin y 2 

 cos x3  cos y 3 (funcţia cos nu este liniară), se deduce că f nu este transformare liniară.

d) Fie x, y  C . f (x  y)  f (x1  y1  i(x2  y2 )) 

x1  y1  x2  y2   ( x1  x2 )   ( y1  y2 )  f ( x)  f ( y) , f liniară.

e) Dacă A, B : M 22 (R) ,

 a  b1 a 2  b2   a1 a 2  a3   b b2  b3 
f (A  B)  f  1          1   f ( A)  f ( B), f
a3  b3 a 4  b4   a1  a3 2a1  a4   b1  b3 2b1  b4 
este liniară.

f) Pentru x, y  R 2 , f (x  y)  f (x1  y1 , x2  y 2 )   (x2  y2  x1  y1 ,4(x1  y1 ) 2 ) . Dar
f ( x)  f ( y) 

  ( x 2  x1 ,4 x12 )   ( y 2  y1 ,4 y12 )  (x2  y 2 ,4x12  4y12 ). Se observă că f (x  y)  f ( x)  f ( y) ; f

nu este liniară.

P2. Fie transformarea liniară T : R 2  R 2 ,

T ( x)  ( x1  x2 , x2  2 x1 ), x  ( x1 , x2 )

a) Determinaţi T (u ) , unde u  (3,2) ;

b) Determinaţi matricea transformării liniare T în raport cu baza canonică;

c) Care este matricea transformării liniare în raport cu baza B1  v1  (1,2), v2  (2,1)

Soluţie. a) T (u)  T (3,2)  (1,8) ; b) Fie B0  {e1  (1,0), e2  (0,1)} baza canonică din R 2 . Se calculează
f (e1 )  f (1,0)  (1,2) şi f (e2 )  f (0,1)  (1,1) . Matricea transformării liniare are pe coloane coordonatele
 1 1
vectorilor f (e1 ) şi f (e2 ) . Deci, A    ; c) Se calculează f (v1 ) şi f (v2 ) . Altfel. Dacă B este matricea
  2 1
transformării liniare T în baza B1 , ea se va determina din relaţia B  C 1  A  C , C fiind matricea de trecere de
la B0 la B1 . Se consideră v1  1e1   2 e2 şi v2  1e1   2 e2 . Prin înlocuire, se obţine 1  1,  2  2 ,
 1 2 1 1 
1  2,  2  1 . Ca urmare, C    , iar C 1    . Din calcul rezultă
2 1  2  1
  1 1  1 1 1 2    3  6
B         .
 2  1   2 1  2 1   6 9 

P3. Fie f : R 3  R 3 ,

f ( x)  (3x1  7 x2  5x3 ,2 x1  4 x2  3x3 , x1  3x2  2 x3 ), x  ( x1 , x2 , x3 ) . Să se verifice dacă f este

transformare liniară şi să se determine Kerf şi Im f .

Soluţie. Pentru x  ( x1 , x2 , x3 ) , y  ( y1 , y 2 , y3 )  R 3 ,

x  y  (x1  y1 , x2  y2 ,x3  y3 ),  ,   R .

Deoarece,

f (x  y)  (3(x1  y1 )  7(x2  y 2 )  5(x3  y3 ),

2(x1  y1 )  4(x2  y 2 )  3(x3  y3 ), (x1  y1 ) 
3(x2  y2 )  2(x2  y2 ))  ...  f ( x)  f ( y) , f este liniară.

Kerf se determină din ecuaţia f ( x)  0 , echivalentă cu sistemul omogen

3x1  7 x2  5x3  0,2 x1  4 x2  3x3  0, x1  3x2  2 x3  0 . Rangul matricei sistemului fiind doi, Kerf este
format din soluţia sistemului compatibil nedeterminat 3x1  7 x2  5x3  0 , 2 x1  4 x2  3x3  0 . Notând
 1 1  
x3  t , se obţine x1  t / 2 , x2  t / 2 . Prin urmare, Kerf  t   , ,1 , t  R  . Ecuaţiile imaginii lui f,
 2 2  
deduse din f ( x)  y , sunt

y1  3x1  7 x2  5x3 , y2  2 x1  4x2  3x3 , y3   x1  3x2  2 x3 , y  ( y1 , y 2 , y3 )  R 3 . Prin eliminarea

coordonatelor lui x din sistem rezultă ecuaţia implicită y1  y 2  y3  0 . Deci
Im f  { y  R 3 / y1  y2  y3  0}

P4. Să se determine matricea asociată transformării liniare în raport cu bazele canonice ale spaţiilor
vectoriale, în fiecare din cazurile:

a) f : R 3  R 3 , f ( x)  ix ;

b) f : M 22 (K)  M 22 (K) , f ( A) t A ;

 1 i
c) f : C  M 22 (C) , f ( x)    .
  i 1

Soluţie. a) Deoarece baza canonică din R 3 este

e1  (1,0,0), e2  (0,1,0), e3  (0,0,1) , f (ei )  iei , i  1,3 . Matricea

 i 0 0
  1 0
transformării liniare va fi în acest caz A   0 i 0  ; b) În M 2 2 (K ) baza canonică este E11    ,
0 0 i   0 0
 
0 1  0 0  0 0
E12    , E 21    , E 22    . Prin calcul, f ( E11)  E11 , f ( E12 )  E21 , f ( E21)  E12 ,
 0 0 1 0 0 1
1 0 0 0
 
0 0 1 0
f ( E22 )  E22 . Se obţine matricea A   ; c) Pentru bazele {1},{E11, E12 , E21, E22} se găseşte
0 1 0 0
 
0 0 0 1
 
 1 i
f (1)     1  E11  i  E12  i  E21  1  E 22 . Deci A t (1, i,i,1) .
  i 1

1  1 2 
 
P5. Fie transformarea liniară f : R  R dată prin matricea A  1 0 1  , în raport cu baza
3 3

1 0  1
 
canonică a lui R 3 . Să se determine matricea lui f în raport cu baza v1  (1,2,3), v2  (3,1,2), v3  (2,3,1) .
Soluţie. Matricea de trecere de la baza canonică {e1 , e2 , e3 } la baza {v1 , v2 , v3 } are pe coloane coordonatele
1 3 2
 
vectorilor v1 , v2 , v3 . Deci C   2 1 3  . Prin urmare, B  C 1  A  C este matricea lui f în raport cu noua
3 2 1
 
bază.

P6. Să se determine forma liniară f : R 3  R care duce vectorii x  (1,3,1) , y  (0,1,0) , z  (3,2,1)
în numerele 3,3,10.

Soluţie. Expresia analitică a formei liniare este f ( x)  a1 x1  a2 x2  a3 x3 , ai  R,i  1,3 , x  ( x1, x2 , x3 )  R3 .

Prin calcul, f ( x)  a1  3a2  a3  3 , f ( y)  a 2  3 , f ( z)  3a1  2a2  a3  10 , cu soluţia
a1  4, a2  3, a3  8 .

Deci f ( x)  4 x1  3x2  8x3 , x  R 3 .

P7. Fie vectorii u1  (2,3,5), u 2  (0,1,2), u3  (1,0,0) din R 3 . Să se determine transformarea liniară
f : R 3  R 3 astfel încât f (ui )  vi , i  1,3 , unde v1  (1,1,1), v2  (1,1,1), v3  (2,1,2) .

Soluţie. Forma matriceală a expresiei analitice a unei transformări liniare este f ( x)  Ax, x  R 3 , de unde,
 v1   u1 
   
vi  Aui , i  1,3 ,  v 2   (a1 , a 2 , a3 ) u 2  .
v  u 
 3  3

(1,1,1)  2 f (e1 )  3 f (e2 )  5 f (e3 ),

Se obţine sistemul: (1,1,1)  f (e2 )  2 f (e3 ), .
(1,1,2)  f (e1 )

Expresiile vectorilor vi , i  1,3 în baza canonică sunt v1  e1  e2  e3 , v2  e1  e2  e3 , v3  2e1  e2  2e3 .

Sistemul devine:

2 f (e1 )  3 f (e2 )  5 f (e3 )  e1  e2  e3 , f (e2 )  2 f (e3 )   e1  e2  e3 , f (e1 )  2e1  e2  2e3 , cu soluţia

a1  f (e1 )  2e1  e2  2e3 , a2  f (e2 )  11e1  7e2  e3 , a3  f (e3 )  6e1  4e2 , adică

 2  11 6 
 
A   1  7 4  . Transformarea liniară are expresia analitică
 2 1 0
 

f ( x)  (2 x1  11x2  6 x3 , x1  7 x2  4 x3 , 2 x1  x2 ) .

P8. Se consideră subspaţiul vectorial al lui R 4 U  L((1, h,2,0), (1,2,0, h), (1  h, h,0,2)) . Să se calculeze
dimensiunea în funcţie de h  R . Pentru h  2 , determinaţi endomorfismul f din R 4 astfel încât Kerf  U ,
f (0,0,1,1)  (1,1,1,1) , f (1,0,1,0)  (3,1,2,2). Dat subspaţiul W  L((0,1,0,1), (2,0,1,3), (1,0,1,3))  R 4
determinaţi dimensiunile şi bazele subspaţiilor W , f (W ), W  f (W ), W  f (W ).
Soluţie. Pentru h  2 , dimU  2 ; pentru h  2 , dimU  3 ;

1 1
f ( x1 , x2 , x3 , x 4 )  (5 x1  x2  2 x3  3x 4 , x1  x 2  x 4 ,
2 2

1 1
3x1  x2  x3  2 x4 ,3x1  x2  x3  2 x 4 ) . dimW  3 ,
2 2

dim f (W )  2 , dim(W  f (W ))  1 , dim(W  f (W ))  4 .

P9. Pentru orice   R, fie T : R 3  R 4 o transformare liniară având ca matrice asociată în raport
cu bazele canonice matricea

  2  1  1 
 
 0 1 1 
A   .
  2 2(  2) 2  1
 
 0  1 


Determinaţi în funcţie de   R, bazele şi dimensiunile subspaţiilor KerT şi Im T .

Pentru   2, determinaţi transformarea liniară f : R 3  R 4 având ca matrice asociată în raport cu baza

canonică din R 3 şi baza B  {(1,0,1,0), (0,1,0,1), (0,0,1,1), (0,0,0,2)} din R 4 .

Soluţie. Pentru   2, dim Im T  3 ; pentru   2, dim Im T  2 ;

f ( x1 , x2 , x3 )  ( x2  x3 , x2  x3 , x1  x2  2 x3 , x2  2 x3 ) .

P10. Dată, pentru orice  R , transformarea liniară f : R 4  R 4 ,

f  ( x1 , x 2 , x3 , x 4 )  ( x1  x 2  3x3  4 x 4 ,2 x1  x 2  2x3  2x 4 , 3x1  x 2  x3  x 4 ,4 x1  3x 2  4 x3  6 x 4 ) ,
determinaţi, dacă există, valorile lui  pentru care vectorul v  (1,4,3,2) aparţine Im f .

Soluţie. v  Im f pentru orice   R .

P11. Dată. pentru orice  R , transformarea liniară f : R 3  R 3 ,

f ( x1 , x2 , x3 )  (3x1  3x2  3x3 ,3x1  x2  x3 , x 2  x3 ) , determinaţi, dacă există, valorile lui  pentru
care vectorul v  ( ,0,2) aparţine Im f .

Soluţie. v  Im f  pentru orice   1 .

P12. Să se determine, dacă există, valorile parametrului   R pentru care există o bază B din R 4
în raport cu care să fie diagonală matricea asociată endomorfismului T din R 4 definit de:
T ( x1 , x2 , x3 , x4 )  (3x1  x2  x3 ,4 x1  3x2  2 x3 ,2 x1  x2  3x3  5x 4 ) . Pentru aceste valori ale
parametrului determinaţi B .

Soluţie.   1 , B  {(1,0,2,1), (0,1,1,1), (1,2,0,0), (0,0,0,1)}

P13. Stabiliţi, motivând răspunsul, dacă există o bază B din R 3 în raport cu care matricea asociată
endomorfismului

1 0 1
 
f ( x1 , x2 , x3 )  (2 x1  x2 , x1  x3 , x3 ) să fie A   2  1 1  .
1 2 3 


P14. Pentru ce valori ale parametrului h  R , transformarea liniară Fh : R 3  R 4 astfel încât

Fh ( x1, x2 , x3 )  ( x1  hx2 , x2 , hx3 , hx1  h) să fie transformare liniară.

a) h  1 ; b) h  2 ; c) h  3 ; d) h  0 .

P15. Fie f : M 22 (R) transformarea liniară dată de

 a b 
f      (a  b  d , b  c, a  c  d ) . Determinaţi Im f .

 c d 

a) Im f  L((1,0,0), (1,0,1)) ; b) Im f  L((1,0,0), (1,1,0)) ;

c) Im f  L((1,0,0), (2,1,0), (0,1,0)) ; d) Im f  L((1,0,1), (1,1,0))

P16. Să se determine   R astfel ca între formele liniare f1  x1  2 x2  3x3  x4 ,

f 2  2 x1  3x2  x3  2 x4 , f 3  3x1  x2  2 x3  x4 , f 4  4 x2  2 x3  5x4 să existe relaţia

f1  f 2  f 3  f 4  0 .

Soluţie. f1  f 2  f 3  f 4  x1  2 x2  3x3  x4  2 x1  3x2  x3 

2 x 4  3x1  x 2  2 x3  x 4  4 x 2  2 x3  5x 4  0 este echivalentă cu 2 x4  x4  0 , relaţie adevărată dacă
şi numai dacă   2 .

P17. Fie transformarea liniară f : R4  R4 definită prin

f ( x)  ( x1  2 x3  x 4 , x 2  4 x3  2x 4 ,2 x1  x 2  x 4 ,2 x1  x 2  x3  2 x 4 ),

x  ( x1 , x2 , x3 , x4 )  R 4 . Să se determine valorile şi vectorii proprii.

 1 0 2 1
 
0 1 4  2
Soluţie. Matricea asociată transformării liniare în raport cu baza canonică este A   . Valorile
2 1 0 1 
 
2 1 1 2 
 
1  0 2 1
0 1  4 2
proprii sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice det( A  I )  0 . Din A   0 , sau,
2 1   1
2 1 1 2  
(  1) 4  0 , se obţin valorile proprii 1  2  3  4  1 . Pentru determinarea vectorilor proprii se
foloseşte ecuaţia AX  X . Pentru   1, X  t ( x1 , x2 , x3 , x4 ) , sistemul obţinut este

 x1  2 x3  x 4  x1

 x 2  4 x3  2 x 4  x 2 2 x3  x 4  0
 , adică ,  .
2 x1  x 2  x 4  x3 2 x1  x 2  x3  2 x 4  0
2 x1  x 2  x3  2 x 4  x 4

Cum sistemul este compatibil dublu nedeterminat, se notează x1  t şi x3  u şi rezultă x2  2t  u , x4  2u

. Deci

X  t (t ,2t  u, u,2u) t t (1,2,0,0) u t (0,1,1,2) . În concluzie, valorii proprii   1 îi corespund doi vectori proprii
v1  t (1,2,0,0) şi v2  t (0,1,1,2) .

P18. Fie o transformare liniară f : R3  R3 , f ( x)  f ( x1 , x2 , x3 )  ( x1  x2 , x2  x3 , x1  x3 ) .

Calculaţi valorile proprii şi determinaţi câte o bază pentru fiecare subspaţiu propriu al lui f .

1 i 3 1 i 3
Soluţie. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice det( A  I )  0 sunt 1  2, 2 , 2  . Prin urmare
2 2
f are o singură valoare proprie 2 (singura soluţie reală a ecuaţiei caracteristice). Subspaţiul propriu
corespunzător acestei valori proprii este V (2)  {(t , t , t ), t  R}  L((1,1,1)) .

1 1 0
 
P19. Fie f : R  R , o transformare liniară dată prin matricea A   3 3  1  . Determinaţi valorile
3 3

9 9  2
 
proprii, vectorii proprii şi câte o bază pentru fiecare subspaţiu propriu al lui f .

Soluţie. 1  0,  2, 3  1 . Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii 1  0 este

V (0)  {(t ,t ,0) / t  R}  L((1,1,0)) . O bază a lui V (0) este {(1,1,0)} . Analog, se determină
V (1)  {(a,0,3a) / a  R}  L((1,0,3)) . O bază a lui V (1) este {(1,0,3)} .
  2 1
P20. Găsiţi valorile proprii ale matricii A    şi ale matricii A  2I . Care este relaţia dintre
 2 3
valorile proprii? Stabiliţi relaţiile existente între subspaţiile proprii corespunzătoare celor două matrici.

Soluţie. Valorile proprii ale lui A sunt 1  1, 2  4, în timp ce ale lui A  2I sunt 1  3  1  2 şi
2  6  2  2 . Subspaţiile proprii sunt:

V (1)  {(t , t )  R 2 / t  R}  L(( 1,1))

V (4)  {( ,2 )  R 2 /   R}  L((1,2))

V (3)  V (1)

V (6)  V (4) .

P21. Determinaţi transformarea liniară f : R 2  R 2 care verifică următoarele condiţii:

a) (1,2) este un vector propriu al lui f corespunzător valorii proprii   1 ;

b) (0,1) este un vector din Kerf .

Soluţie. Condiţia b) este echivalentă cu faptul că (0,1) este un vector propriu asociat valorii proprii   0 .
1 0
Matricea lui f în raport cu baza formată din vectorii proprii B  {(1,2), (0,1)} este AB    . Pentru a scrie
 0 0
matricea lui f în baza canonică {(1,0), (0,1)} trebuie să calculăm f (1,0) . Coordonatele lui (1,0) în raport cu B
sunt (1,2) deoarece (1,0)  (1,2)  2(0,1) . Din liniaritatea lui f obţinem
 1 0
f (1,0)  f (1,2)  2 f (0,1)  (1,2)  2(0,0)  (1,2) . Prin urmare, AB0    . Rezultă f ( x1 , x2 )  ( x1 ,2 x1 ) .
 2 0

 1 1 0
 
P22. Fie f : R  R o transformare liniară dată de matricea A    1 2 1  . Atunci:
3 3

 0 1 1
 

a) f este injectivă;

b) (1,1,1) este un vector propriu al lui f ;

c) (1,1,1) este o valoare proprie a lui f ;

d) 2 este o valoare proprie a lui f .

Soluţie. a) f este injectivă dacă rg ( A)  3 . Cum rg ( A)  2, afirmaţia este falsă.

  1
 
b) Calculăm f (1,1,1)  A   1   0 . Deci f (1,1,1)  0  (1,1,1) adică (1,1,1) este vector propriu al lui f
  1
 
corespunzător valorii proprii 0 . Deci b) este adevărată.

c) Este evident falsă pentru că valorile proprii sunt numere reale, în nici un caz vectori.

 1 1 0
 
d) Pentru a o verifica, este suficient să stabilim dacă det( A  2I )  0. Cum det( A  2 I )  det   1 0 1   2,
 0 1  1
 
rezultă că 2 nu e soluţie a ecuaţiei caracteristice, deci nici valoare proprie a lui A.

P23. Fie f : R 3  R 3 o transformare liniară care asociază oricărui vector x  ( x1 , x2 , x3 ) vectorul

f ( x)  f ( x1 , x 2 , x3 ) 

 ( x2  2 x1 ,2 x3  2 x2 ,2 x3 ) . Atunci

a) f are o singură valoare proprie;

b) orice vector ( x1 , x2 , x3 ) este vector propriu al lui f .

c) (2,2,2)  Kerf .

 2 1 0
 
Soluţie. a) Matricea lui f în raport cu baza canonică este A   0  2 2  . Polinomul caracteristic este
 0 0  2 

P( )  (2   ) 3 . Deducem că a) este adevărată pentru că singura valoare proprie a lui f este 2 de
multiplicitate 3 .

b) Este falsă pentru că f (0,1,0)  (1,2,0) şi prin urmare (0,1,0) nu este vector propriu al lui f

c) Este falsă pentru că f (2,2,2)  (6,6,4)  (0,0,0) .

P24. Să se diagonalizeze endomorfismul definit prin

  3  7  5
 
a) matricea A   2 4 3 ;
 1 2 
 2

b) f : R 4  R 4 , f ( x)  ( x1  x4 , x2 , x3  2 x4 , x1  2 x3  5x4 ),

x  ( x1 , x2 , x3 , x4 ) .

Soluţie. a) Ecuaţia caracteristică P( )  0 este în acest caz:

 3 7 5
A 2 4 3 0 cu valorile proprii 1  2  3  1 (triplă, m1  3 ),
1 2 2
  4  7  5
 
rang ( A  I )  rang  2 3 3   2  n  m1  3  3 . Deci endomorfismul dat prin matricea A nu este
 1 1 
 2
1 0 0 1 
 
0 1 0 0 
diagonalizabil; b) Matricea lui f în raport cu baza canonică este A   .
0 0 1  2
 
1 0  2 5 

P( )  det( A  I )   (1   ) 2 (  6) . Se obţin valorile proprii 1  0, 2  3  1, 4  6 cu ordinele de
multiplicitate m1  1, m2  2, m3  1 . Cum rang ( A  1 I )  3  n  m1  4  1  3 , rezolvând sistemul
AX  1 X se obţine vectorul propriu v1  (1,0,2,1) . Deoarece rang ( A  2 I )  2 
 n  m2  4  2  2, dim S 2  2 . Vectorii proprii corespunzători sunt v2  (0,1,0,0) şi v3  (2,0,1,0) .
Rang ( A  4 I )  3  n  m3 astfel că vectorul propriu corespunzător valorii proprii 4  6 este (1,0,2,5) .
Deci, endomorfismul f este diagonalizabil cu matricea diagonalizatoare (conţinând pe

1 0 2 1  0 0 0 0
   
0 1 0 0  1 0 1 0 0
coloane vectorii proprii): C    . Se obţine D  C AC   .
2 0 1 2 0 0 1 0
   
1   6 
 0 0 5  0 0 0

P25. Să se aducă la forma Jordan matricea A a transformării f : R 4  R 4 , dată prin matricea

1 2 3 4
 
0 1 2 3
A .
0 0 1 2
 
0 1 
 0 0

Soluţie. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice:

1  2 3 4
0 1  2 3
A  0 sunt 1  2  3  4  1 . Determinăm vectorii proprii corespunzători
0 0 1  2
0 0 0 1 
valorii proprii   1 . Sistemul AX  X este echivalent cu 2 x2  3x3  4 x4  0, 2 x3  3x4  0, x4  0 . Se
obţine X  ( ,0,0,0), x1   , deci vectorul propriu asociat este v1  (1,0,0,0) . Se determină
v2  ( y1 , y 2 , y3 , y 4 ) astfel încât Av2  v2  v1 , adică 2 y 2  3 y3  4 y 4  1, 2 y3  3 y 4  0, y 4  0 , cu soluţia
v2  ( y1 ,1 / 2,0,0) . Cel de-al treilea vector din bază este v3  ( z1 , z 2 , z3 , z 4 ) cu Av3  v3  v2 se determină din
1 3 1
sistemul: 2 z 2  3z3  4 z 4  y1 , z3  3z 4  1 / 2, z 4  0 cu soluţia z 2  y1  , z 3  , z 4  0 . Pentru y1  0 ,
2 8 4
v3  ( z1 ,  3 / 8 , 1 / 4, 0) . Vectorul propriu v4  (t1 , t 2 , t 3 , t 4 ) care verifică Av 4  v4  v3 , se determină din
sistemul: 2t 2  3t 3  4t 4  z1 ,2t 3  3t 4  3 / 8, t 4  1 / 4 . Soluţia acestui sistem este
1 11 9 1  11 9 1
t2  z1  , t 3   , t 4  , deci v 4   0, ,  ,  . Cum z1 ,t1 sunt arbitrari, considerăm z1  t1  0
2 32 16 4  32 16 4
. Obţinem baza: v1  (1,0,0,0) , v2  (0,1 / 2,0,0) , v3  (0,  3 / 8 , 1 / 4 ,9 ) , v4  ( 0, 11 / 32 ,  9 / 16 , 1 / 4) .
1 1 0 0
 
0 1 1 0
Matricea transformării în această bază are forma Jordan şi este  .
0 0 1 1
 
0 1 
 0 0

PROBLEME PROPUSE

P1. Să se determine forma liniară f : R 3  R care duce vectorii

a) x  (1,2,0), y  (4,1,2), z  (0,0,1) în numerele -1,7,1;

b) x  (2,4,5), y  (0,2,0), z  (1,1,1) în numerele 3,2,0.

Indicaţie. Din f ( x)  a1 x1  a2 x2  a3 x3 se deduce sistemul a1  2a2  1, 4a1  a2  2a3  7 , a3  1 .

Forma liniară are expresia analitică f ( x)  x1  x2  x3 .

P2. Să se determine transformarea liniară ce satisface condiţiile f (ui )  vi , i  1,3 , dacă:

a) u1  (3,0,5), u 2  (0,1,0), u3  (3,9,9) ,

v1  (2,1,2), v2  (4,2,0), v3  (0,1,0) ;

b) u1  (1,2,1), u 2  (0,0,1), u3  (0,2,0) ,

v1  (1,1,1), v2  (1,2,0), v3  (2,2,0) .

Indicaţie. a) Cum vi  Aui , i  1,3 , A  (a1 , a2 , a3 )

se obţine sistemul 3a1  5a3  2e1  e2  2e3 ,
33 47 3
a2  4e1  2e2 , 3a1  9a2  9a3  e2 cu soluţia a1   e1  e2  e3 , a2  4e1  2e2 ,
7 21 7
 33 17 
 4  
 7 7
17 8 1
a3   e1  e2  e3 . Matricea transformării liniare fiind A    47
2   , expresia analitică este
8
7 7 7  21 7
 3 1 
 0 
 7 7 
 33 17 47 8 3 1 
f ( x)    x1  4 x 2  x3 , x1  2 x 2  x3 , x1  x3 , x  R 3 ;
 7 7 21 7 7 7 

c) Analog, se obţine sistemul a1  2a 2  a3  e1  e2  e3 , a3  e1  2e2 , 2a 2  e1  e2 , cu soluţia

a1  2e1  e2  e3 , a 2  e1  e2 , a3  e1  2e2 . Expresia analitică a transformării liniare va fi

d) f ( x)   2 x1  x 2  x3 , x1  2 x 2  2 x3 , x1 , x  R 3 .
 P3. Să se determine  ,   R astfel încât între formele liniare f1  2 x1  x2  3x3  x4 ,
1
f 2  x1  x2  x3  x4 , f 3  2 x1  x2  2 x3  2 x4 , f 4  x1  2 x2  2 x3 , f 5  x1  2 x3  x 4 să existe relaţia
2

2 f1  2 f 2  f 3  f 4  2 f 5  0 .

Indicaţie.   3,   4 .

P4. Să se determine care din următoarele aplicaţii sunt transformări liniare:

a) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x3 , x1 , x2 ), x  ( x1 , x2 , x3 )  R 3 ;

b) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x1 , x2 , x32 ), x  ( x1 , x2 , x3 )  R 3 ;

c) f : R 3  R 3 , f ( x)  x  a, a  R 3 fixat;

d) f : R 3  R 3 , x  ( x1 , x2 , x3 )

f ( x)  ( x1  2 x2  3x3 ,3x1  x2  3x3 , 4 x1  7 x2  8x3 ) ;

e) f : R 2  R 3 , f ( x)  2 x1  x2 ,3x2 , x2  4 x1 , x  ( x1 , x2 )  R 2 ;

f) f : P2 (t )  P2 (t ) ,

f (a0  a1t  a2 t 2 )  a0  a1  (a1  a2 )t  (a0  a2 )t 2 ;

g) f : C  C , f ( x1  ix2 )  0 ,

h) f : P2 (t )  R 2 , f (a0  a1t )  (2a0  a1 ,3a0  a1 ) ;

i) f : P1 (t )  P2 (t ) , f (a0  a1t )  2a0  a1t 2 ;

j) f : M 23 (R)  M 22 (R) ,

a a2 a3   a1 a 2  a3 
f  1  .
 a4 a5 a6   a 4  a5 a6 

Indicaţie. Se verifică proprietăţile transformării liniare. Sunt transformări liniare cele definite la punctele
a,d,e,f,g,h,i,j.

P5. Să se determine matricele transformărilor liniare f : R 3  R 3 în raport cu baza formată din vectorii
v1  (1,2,3), v2  (2,1,3), v3  (1,1,1) cunoscând că:

 3 2 0  1 2  3  1  1 2
     
a) A    1 0 0  ; b) A    2 2  6  ; c) A   3  3 6 
 0 0 0   2 2  6  2  2 4
     

sunt matricele transformărilor respective în raport cu baza canonică a lui R 3 .

Indicaţie. a) Expresia analitică a transformării liniare, f ( x)  Ax, x  R 3 este, conform matricii date,
f ( x)  (3x1  2 x2 , x1 ,0) . Matricea în raport cu baza formată din vectorii v1 , v2 , v3 are pe coloane vectorii
7 8 5
 
f (v1 ), f (v2 ), f (v3 ) ; A    1  2  1 ;
0 0 
 0

b) Analog, f ( x)  ( x1  2 x 2  3x3 ,2 x1  2 x 2  6 x3 ,

  6  9  2
 
2 x1  2 x 2  6 x3 ) are în baza nouă matricea A    16  20  6  ;
  16  20  6 
 

 5 7 2
 
c) f ( x)  ( x1  x2  2 x3 ,3x1  3x2  6 x3 , 2 x1  2 x2  4 x3 ) , A  15 21 6  .
10 14 4 
 

P6. Stabiliţi care din următoarele transformări sunt liniare; pentru acestea din urmă determinaţi
dimensiunea şi o bază a nucleului şi imaginii. Stabiliţi de asemenea care din aceste transformări sunt injective,
surjective şi izomorfisme.

a) f1 : R 4  R 3 , f1 ( x1 , x 2 , x3 , x 4 )  ( x1  x 2 , x 2  x3 , x 4 )

b) f 2 : R 3  R 2 , f 2 ( x1 , x 2 , x3 )  ( x1  3x 2 , x 2  4 x3  x1 )

c) f 3  f 2  f1

d) f 4 : R 2  R 3 , f 4 ( x1 , x2 )  ( x1  x2 , x2 , x1 )

e) f 5 : R 2  R 4 , f 5 ( x1 , x 2 )  (3x1 , x1 ,2 x1 ,0)

f) f 6 : R 3  R 2 , f 6 ( x1 , x2 , x3 )  ( x1  3, x2 )

g) f 7 : R 3  R 3 , f 7 ( x1 , x2 , x3 )  (2 x1  x2 , x1  x2 )

Indicaţie. a) f 1 e surjectivă, dim Kerf1  1, Kerf1  L((1,1,1,0)) ;

b) f 2 e surjectivă, dim Kerf 2  1, Kerf 2  L(( 3,1,1)) ;

c) f 3 e surjectivă, dim Kerf 3  2, Kerf 3  L(( 2,1,0,1), (3,0,1,1)) ;

d) f 4 e surjectivă, dim Im f 4  2, Im f 4  L((1,0,1), (1,1,0)) ;

e) dim Im f 5  1, dim Kerf 5  1, Im f 5  L((3,1,2,0)),

Kerf 5  L((0,1)) ;

f) f 6 nu e liniară;
g) f 7 e un automorfism.

P7. Pentru fiecare din următoarele transformări liniare determinaţi matricea asociată în raport cu bazele
B1 şi B 2 , dimensiunea şi o bază a imaginii şi nucleului.

a) f : P3 (t )  P2 (t ) , f (at 3  bt 2  ct  d )  (a  c)t 2  (2a  3b  c)t 

(a  b  4d )

B1  {1, t , t 2 , t 3 }, B2  {1, t , t 2 }

b) f : M 33 (R)  R , f ( A)  trA  a11

2
 a22
2
 a33
2
,

 a11 a12 a13 

 
A   a 21 a 22 a 23 
a a 33 
 31 a32

B1 - baza canonică din M 33 (R)

B 2 - baza canonică din R .

4 0 1 1
 
Indicaţie. a) A   0 1 3  2
0 1 1 
 0

b) A  (1 0 0 0 1 0 0 0 1)

P8. Dată familia de transformări liniare f  : R 3  R 4 ,

f  ( x1 , x2 , x3 )  ( x1  x2  (1   ) x3 , x1  2x2  x3 ,2 x1 , x2  2 x3 ) determinaţi dimensiunea Im f  în funcţie

de   R .

Indicaţie. Pentru   2 , dim Im f   3 ; pentru   2 , dim Im f   2

P9. Să se determine KerT şi Im T pentru funcţiile următoare:

a) T : R 2  R 3 , T ( x)  ( x1 , x2 , x1  x2 ), x  ( x1 , x2 ) ;

b) T : R 3  R 3 ,

T ( x)  ( x1  x2  x3 , x1  x2  x3 , x1  x2  x3 ), x  ( x1 , x2 , x3 ) ;

Indicaţie. a) KerT  {(0,0)} , Im T  {( y1 , y 2 , y3 )  R 3 / y1  y 2  y3 } ;

b) KerT  { (1,0,1)   (0,1,1),  ,   R} ,

Im T  {( y1 , y 2 , y3 )  R 3 / y1  y 2  y3 } .

P10. Dată familia de transformări liniare f : R 4  R 3 (  R) ,

f ( x1 , x2 , x3 , x4 )  (x1 , x2  x4 ,2 x1  x3 ) determinaţi eventualele valori ale lui  pentru care
dim Kerf   2 . Pentru valorile găsite determinaţi o bază pentru Kerf  şi Im f .

Indicaţie.   0, Kerf  L((0,1,0,1), (0,0,1,0)),

Im f  L((0,1,0), (0,0,2))

P11. Determinaţi eventualele valori ale lui   R pentru care transformarea liniară f  : R 3  R 3 ,
f  ( x1 , x 2 , x3 )  (5x1  2 x 2 , (  2) x3 ,

x 2  x1 ) este izomorfism. Pentru valorile găsite, determinaţi inversa lui f  .

1 1 2 1 5 1 
Indicaţie.   2 , f ( x1 , x2 , x3 )   x1  x3 , x1  x3 , x2 
7 7 7 7  2 

P12. Fie V un spaţiu vectorial peste un câmp K şi f : V  V o transformare liniară. Fie

U  {u V / f 2 (u)  u} (unde f 2
 f  f ). Demonstraţi că U este subspaţiu vectorial al lui V . În cazul în
care V  R 3 şi f ( x1 , x2 , x3 )  (2 x1  x2 , x2  x3 , x3 ) , găsiţi dimensiunea şi o bază pentru U .

Indicaţie. U  L((1,1,2)).

P13. Determinaţi transformarea liniară f : R3  R4 , astfel încât Kerf  L((1,0,1)),

f (( 2,1,3))  (2,0,1,3), f ((1,0,0))  (2,3,1,1). Spuneţi dacă există o bază B din R 4
şi una B  din R 3
 1 3 1
 
1 0  2
astfel încât matricea asociată lui f în raport cu bazele B şi B  să fie matricea  .
0 2  2
 
 2 0 
 1

Indicaţie. f ( x1 , x 2 , x3 )  (2 x1  2 x3 ,3x1  3x 2  3x3 , x1  x3 , x1  2x 2  x3 ) ; nu există.

P14. Fie f : R4  R4 o transformare liniară astfel încât f (1,1,0,0)  (2,4,2,0),

f (0,0,0,1)  (2,1,1,5), f (2,0,1,0)  (2,1,1,0),

f (0,0,1,0)  (2,1,3,0) . Determinaţi imaginea vectorului v  (2,3,3,4) .

Indicaţie. f (2,3,3,4)  (4,10,10,20) .

  5  1 11
P15. Determinaţi transformarea liniară f : R 3  R 2 care are matricea   ca matrice
0 2  8 
asociată în raport cu bazele B  ((1,1,1), (0,2,1), (2,4,3)) din R 3 şi B  ((1,1), (0,2)) din R 2 .

Indicaţie. f ( x1 , x2 , x3 )  (5x1  x2  x3 ,2 x1  3x3 ) .

P16. Fie V3 un spaţiu vectorial şi B  {e1 , e2 , e3 } o bază a sa. Fie T : V3  V3 o transformare liniară
astfel încât: T (e1  3e3 )  e1  2e2  e3 , T (e1  e2  e3 )  3e2  4e3 , T (e2  e3 )  e1 . Determinaţi valoarea
parametrului real  astfel încât vectorul v  (  1)e2  4( 2  1)e3 să aparţină nucleului lui T .

Indicaţie.

 1 3 2
  
 5 5 5
A 1 1 1  ,   1
 2 1 1 

 

P17. Fie transformarea liniară T : R3  R3 definită prin

T ( x)  (7 x1  12 x2  6 x3 ,10 x1  19x2  10 x3 ,12 x1  24x2  13x3 ) . Să se determine valorile şi vectorii proprii.

Indicaţie. 1  1, 2  3  1 , v1  (1,2,1), v2  (5 / 3 , 1,0), v3  (2,0,1) .

P18. Să se determine valorile şi vectorii proprii pentru transformările liniare următoare:

a) T : R 2  R 2 , T ( x)  (2 x1  2 x2 , x1  x2 ), x  ( x1 , x2 ) ;

b) T : R 3  R 3 , T ( x)  ( x1  x2  2 x3 , x1  x2  2 x3 ,2 x1  2 x2 ) ;

x  ( x1 , x2 , x3 ) ;

 4  3  3
 
c) T : R 3  R 3 , A   6  5  6  fiind matricea asociată în raport cu baza canonică.
0 0 1 


Indicaţie. a) 1  0, 2  3 , v1  (1,1), v2  (2,1) ; b) 1  0, 2  4, 3  2 , v1  (1,1,0), v2  (1,1,1) ,

v3  (1 / 2 , 1 / 2 ,1 ) ; c) 1  2  1, 3  2 , v1  (1,1,0), v2  (1,0,1) , v3  (1,2,0 ) .

P19. Dacă f ( x)  f ( x1 , x2 )  ( x1 , x2 ) , atunci (1,1) este vector propriu al lui f corespunzător valorii
proprii   2 (A/F).

Indicaţie. f (1,1)  (1,1)  1  (1,1) . Deci (1,1) este vector propriu al valorii proprii   1 , deci fals.
 P20. Dacă f (1,0)  f (0,1) atunci (1,1) este vector propriu al lui f corespunzător valorii proprii 0
(A/F).

Indicaţie. Din ipoteză avem că f (1,0)  f (0,1)  (0,0) . Din liniaritatea lui f rezultă f ((1,0)  (0,1))  (0,0),
adică f (1,1)  (0,0)  0  (1,1). Prin urmare, (1,1) este vector propriu al lui f corespunzător valorii proprii
  0 , deci afirmaţia este adevărată.

P21. Fie o transformare liniară f k : R3  R3 definită de

f k ( x1 , x2 , x3 )  ((1  k ) x1  x3 , x2  (1  k ) x3 , x2 ). Determinaţi valorile lui k pentru care vectorul (1, k ,0) este
un vector propriu al lui f k .

Indicaţie. k  0

P22. Să se determine, dacă există, endomorfismul T din R 3 care admite v1  (1,1,1) şi v2  (1,2,1)
ca vectori proprii corespunzători valorilor proprii 7 şi 3 şi astfel încât T (1,0,0)  (2,10,5).

Indicaţie. T ( x1 , x 2 , x3 )  (2 x1  10 x 2  15x3 ,10 x1  13x 2  30 x3 ,5x1  10 x 2  22 x3 )

 a 2 a  1
 
P23. Dată matricea A    3 5  2 , a  R .
 4 4 1 
 

a) determinaţi a  R astfel încât matricea A să admită o valoare proprie   1 ;

b) pentru a  0 , există 3 vectori proprii ai lui A liniar independenţi?

Indicaţie. a) a  0 ; b) Nu.

 0 x x 
 
P24. Dată matricea A   1 x x
2
1 , x  R .
 x 1 x  1
 0

a) determinaţi valoarea lui x pentru care A are rangul mai mic decât 3 ;

b) determinaţi valorile şi vectorii proprii pentru x  0.

Indicaţie. a) x  {0,1} b) 1  1, 2  0, 3  1, V (1)  L(( 1,1,0)), V (0)  L(( 1,1,0)), V (1)  L((1,1,0)).
  1 2  4
 
P25. Dată matricea A   2  2  2  să se determine:
 4  2 1 


a) valorile şi vectorii proprii ai lui A ;

b) o bază ortonormată constituită din vectorii proprii ai lui A .

Indicaţie. a) 1,2  3, 3  6

V (3)  L((1,0,1), (1,2,0)), V (6)  L(( 2,2,2))

 1 1   1 2 2 1   2 1 2  
b) B    ,0, ,  , , ,  , , 
 2
 2   3 2 3 3 2   3 3 3  


 3 2 1 
 
P26. Fie matricea A    3  2   1,   R .
 6 2 
 4

a) pentru ce valoare a lui  matricea A are o valoare proprie egală cu 3 ;

b) pentru   0 determinaţi valorile şi vectorii proprii.

Indicaţie. a)   2 ; b) 1, 2  0, 3  3 , V (0)  L(( 1,0,3), (2,3,0)), V (3)  L((1,1,2)) .

1  2 4 1
 
 2  3 9 1
P27. Spuneţi dacă matricea A   admite valoarea proprie   0 .
1 0 6  5
 
2  5 7 5 


Indicaţie. Da.

P28. Să se determine bazele faţă de care următoarele endomorfisme au forma diagonală:

 7 4  1  4 6 0
   
a) T : R R ,
3 3
A 4 7  1 ; b) T : R R ,
3 3
A    3  5 0 ; c) T : R4  R4 ,
 4  4 4    3  6 1
   
1 0 0 1 
 
0 1 0 0 
A .
0 0 1  2
 
1 0  2 5 

Indicaţie. a) 1  2  3, 3  12 ; B  {v1  (5,4,4), v2  (4,5,4), v3  (1,1,1 )} ; b) 1  2  1 ,
B  {v1  (2,1,1), v2  (2,1,2), ; v3  (0,0,1 )} c) 1  0, 2  3  1, 4  6 , B  {v1  (1,0,2,1),
v2  (0,1,0,0), v3  (2,0,1,0 ), v4  (1,0,2,5)} .

P29. Să se determine bazele faţă de care următoarele endomorfisme au forma Jordan:

 0 1 0
 2 1  
a) T : R  R , A  
2 2
 ; b) T : R  R , A   0 0 1  ;
3 3

 1 4  2  5 4
 

2 0 0 0
 
1 3 1 1
c) T : R 4  R 4 , A   .
0 0 0  1
 
1 1 0 2 


Indicaţie a) 1  2  3 , v1  (1,1), v2  (0,1) ; b) 1  2  1, 3  2 ,

B  {v1  (1,1,1), v2  (0,1,2), v3  (1,2,4 )} ; c) 1  2  3  4  2 ,
{v1  (1,1,0,0), v2  (0,0,1,1), v3  (0,1,1,0 ), v4  (0,0,1,0) .