1 17

Ecuaţia de stare a conductorului

Conductorul suspendat între punctele A şi B (fig.2.35) lăsat pe sol nu
mai este tensionat şi are, la temperatura 0 = 00C, lungimea L0. La o
temperatură 1  0, lungimea conductorului este:
L 1  L0  1    1   0    m (2.388)
unde  [grd-1] este coeficientul de dilatare liniară. Notând cu 1 diferenţa
dintre temperaturi:
 1   1   2  grd  (2.389)
rezultă că:
L 1  L0   1     1   m (2.390)
Dacă la această temperatură conductorul este solicitat la tracţiune cu
forţa Ft, lungimea acestuia creşte la valoarea:
L  L  l
1 1 1 (2.391)
unde l1 [m] este alungirea absolută a firului.
Utilizând relaţia lui Hooke, în domeniul de deformare elastică:
l1
 t  1  E; t  E (2.392)
L1
în care:
l1
1  (2.393)
L1

este alungirea relativă, t [daN/mm2] este efortul unitar din conductorul

liniei solicitat la tracţiune, într-un mediu cu temperatura 1, iar E
[daN/mm2] este modulul de elasticitate al materialului din care este
realizat conductorul.
Pe de altă:
F
t  t
s
(2.394)
Cu formulele (2.392), (2.390 şi (2.391), se obţine:

L1  L0   1     1   L1  t (2.395)
E
deci:
  
L1   1  t   L0   1     1 
 E
L1  L0 
1     1 (2.396)

1 t
E
t
Înmulţind şi împărţinind relaţia (2.396) cu 1
E
, se obţine:
1
L1  L0   1     1    1     t   (2.397)
1   2   t2
2
 2 17
în care:
1  mm 2 

E

 daN 
 (2.398)
Deoarece:
    t  2  1 (2.399)
cu (2.397) şi (2.399) se obţine: L1  L0   1     1    1     t  (2.400)
Din egalitatea expresiilor (2.376) şi (2.400), considerând în (2.376):
0 = t (2.401)
şi: g = gt (2.402)
l 3  gt2
se obţine: l  24   2  L0   1     t    1       t  1  (2.403)
t

Deoarece termenul        este mult mai mic decât ceilalţi termeni

t 1

din paranteză; acesta poate să fie neglijat. Cu această simplificare, ţinând

seama că:l  L0 (2.404)
l 2  gt2   
din (2.403) rezultă:  t  24     2    1 (2.405)
t

Dacă conductorul se găseşte într-o altă stare, cu temperatura ,

sarcina specifică g şi solicitarea care determină efortul unitar , relaţia
l g    2 2

(2.405) capătă forma:   24        (2.406)

2

Dacă scădem din (2.406) expresia (2.405) se obţine ecuaţia de stare a

l2  g2 l 2  gt2 
conductorului:     t        1  (2.407)
24     2
24     t 
2

Deoarece 0 = 00C iar 1 corespunde stării caracterizată de t şi gt (1

l2  g2 l 2  gt2 
= t), relaţia (2.407) are forma:     t       t 
24     2
24     t 
2

Ecuaţia de stare (2.408), exprimă legătura dintre parametrii ,  şi g a

unei stări oarecare, şi t, t, gt, a unei stări de referinţă. În acest caz dacă se
cunosc cinci parametrii, din ecuaţia de stare rezultă al şaselea. Pentru
dimensionarea liniei, din punct de vedere mecanic, se impune
determinarea efortului unitar  pentru o stare oarecare. Cunoscând
tensiunea mecanică FC0 din conductor se obţine secţiunea necesară a
firului:
F
s  C0

(2.409)