1 6

3.7 Stabilitatea electrodinamică a instalaţiilor electrice în regim de

scurtcircuit

Între două conductoare parcurse de curent apar forţe electrodinamice.

Dacă conductoarele de lungime l paralele (fig.3.17), situate în aer (r = 1)
la distanţa
1 i
d, forţele electrodinamice care acţionează asupra lor sunt:
1
i i
d i
F
F
12 F  F12  F21  2  1 2  l  10 7  N  (3.87)
2 2 21 d
Forţa electrodinamică specifică care acţionează
asupra conductoarelor este:
Fig.3.17 Forţele electrodinamice
dintre două conductoare paralele
F i i N 
f  ; f  2  1 2  10 7   (3.88)
l d m
În prima perioadă a regimului de scurtcircuit curenţii au valori de
zeci chiar sute de ori mai mari decât cei nominali; forţele electrodinamice
sunt mari şi pot produce distrugerea instalaţiei electrice. Cunoaşterea
valorii acestor forţe se impune pentru dimensionarea mecanică a
elementelor instalaţiei electrice solicitate de forţele electrodinamice.
În continuare se determină valorile forţelor electrodinamice specifice
care acţionează asupra conductoarelor unei instalaţii electrice trifazate
formată din conductoare paralele şi coplanare (fig.3.18).
Iniţial se consideră că linia este străbătută de curenţii i1, i2 şi i3 în
regim normal de funcţionare:
i1  I m  sin   t
i1
1  2  
i2 f21 f12 f13 d i2  I m  sin   t  
+
2  3  (3.89)
i3 f23 f32 f31 d  2  
3 i3  I m  sin   t  
 3 
Fig.3.17 Forţele electrodinamice
dintre conductoarele coplanare şi
paralele ale unei linii trifazate
Forţele electrodinamice specifice, din instalaţia electrică sunt:
i1  i2 2  I m2  2    7
f12  f 21  2   10 7 ; f12  f 21  sin   t  sin   t    10
d d  3 
(3.90)
i2  i3 2  I m2
 2    2    7
f 23  f 32  2   107 ; f 23  f 32  sin  t    sin   t    10
d d  3   3 
 2 6
(3.91)
i1  i3 2  I m2  2    7
f13  f 31  2   10 7 ; f13  f 31  sin   t  sin   t    10
2d 2d  3 
(3.92)
Forţa specifică rezultantă care acţionează asupra conductorului 1
este:
f1  f12  f13 ;
2  I m2   2   1  2    7 (3.93)
f1    sin   t  sin   t     sin   t  sin   t    10
d   3  2  3 
deci:
2  I m2
f1    1  t   10 7 (3.94)
d
unde
 2   1  2  
 1  t   sin   t  sin   t     sin   t  sin   t   (3.95)
 3  2  3 

Se derivează 1(t) în raport cu timpul, se egalează cu zero derivata şi

se obţine valoarea timpului t pentru care 1(t) = 1(t)max (1(t)max = 0,8085
).
Rezultă:
1,617  I m2 N 
f1 max 
d
 10 7  m  (3.96)
În acelaşi mod se procedează şi pentru determinarea forţelor
electrodinamice specifice maxime f2max şi f3max şi rezultă:
1,732  I m2 N 
f 2 max 
d
 10 7  m  (3.97)
1,617  I m2 N 
f 3 max 
d
 10 7  m  (3.98)
Solicitarea cea mai mare o are conductorul 2. Pentru dimensionarea
mecanică a elementelor liniei se utilizează relaţia (3.97) în care I  i   : m
3
şoc

f max 
 
 3
1,732  işoc
2

 10 7
N 
(3.99)
d  m 

Se consideră că toate conductoarele liniei sunt solicitate de fmax;

deoarece diferenţa dintre f1max, respectiv f3max şi f2max, este mică (pentru ca
toate conductoarele liniei să aibă aceeaşi secţiune).
Ştiind că:
 3
işoc  2  k şoc  I sc 3 

rezultă:
f max 
2
3,464  k şoc  
 I sc 3 
2

 10 7
N 
(3.100)
d  m 
 3 6
Se verifică la stabilitate electrodinamică, barele de distribuţie din
posturile de transformare, transformatoarele de curent, întrerupătoarele şi
separatoarele. Pentru barele din P.T. stabilitatea electrodinamică se
determină cu formulele (3.99) sau (3.100). Transformatoarele de curent şi
aparatele de comutaţie (întreruptoare şi separatoare) se verifică la
stabilitate electrodinamică cu valoarea curentului limită dinamic (Ild) a
aparatului respectiv. Acesta trebuie să fie mai mare decât valoarea
maximă a curentului de scurtcircuit trifazat işoc
 3
 . Deci:
I  i 
ld
3
şoc (3.101)
Pe plăcuţa cu caracteristicile principale ale aparatelor este trecut
coeficientul dinamic kd:
I ld
kd  (3.102)
I nm
unde Inm - valoarea maximă a curentului nominal, deci:
I ld
kd  (3.103)
2  In
Ţinând seama de (3.101) şi (3,103), rezultă condiţia de stabilitate
electrodinamică:
i   2  k  I
3
şoc d n (3.104)
deci:
I sc 3 
kd  k şoc 
In (3.105)
Celelalte elemente ale instalaţiilor electrice: linii aeriene sau în cablu,
transformatoare etc., nu se mai verifică la stabilitate electrodinamică
deoarece acestea sunt în aşa fel proiectate încât să reziste la solicitări
mecanice importante.