1 8

2.6 Calculul mecanic al liniilor electrice aeriene (L.E.A.)

2.6.1 Generalităţi
Liniile aeriene se dimensionează din punct de vedere electric ca şi
liniile electrice în cablu. În plus, secţiunea conductoarelor L.E.A. se
calculează astfel încât să reziste la solicitările mecanice ale liniei.
Conductoarele L.E.A. sunt solicitate de greutatea lor proprie, de chiciura
cu care se încarcă iarna şi de acţiunea vântului. Iarna tensiunea mecanică a
conductoarelor creşte şi ca urmare a fenomenului de contracţie termică.
Pentru ca în urma solicitării mecanice conductoarele să nu sufere o
deformare plastică, se impune ca la montaj, săgeata acestora, să aibă o
valoare bine determinată, în funcţie de secţiunea funiei şi de deschiderea
dintre stâlpii de susţinere şi temperatura mediului ambiant. În vederea
creşterii rezistenţei mecanice a conductoarelor, L.E.A. se realizează cu
conductoare multifilare din aluminiu sau cupru cu inimă din oţel (funie
din oţel).
La determinarea secţiunii conductoarelor L.E.A. se are în vedere
secţiunea minimă impusă care are valoarea 25 mm 2, pentru conductoarele
funie din oţel-aluminiu, oţel-aliaje din aluminiu şi aliaje din aluminiu şi 16
mm2, pentru conductoarele funie din oţel-cupru şi aliaje din cupru.

2.6.2 Conductor suspendat în două puncte aflate la aceeaşi

înălţime
2.6.2.1 Relaţii generale de calcul
Conductorul L.E.A. suspendat între punctele A şi B (fig.2.34) fiind
solicitat de o sarcină uniform distribuită, ia forma curbei lănţişorului care
poate să fie asimilată cu parabola:
g
y  h0 
2 0
 x2 (2.371)
în care: h0 [m] este distanţa minimă dintre conductor şi sol (axa 0-x), g
[daN/mmm2] - sarcina specifică a conductorului raportată la secţiunea de
1 mm2, iar 0 [daN/mm2] - efortul unitar la solicitarea la întindere în
punctul inferior al conductorului.
l
A y B

Pentru:
f
hA

l
x (2.372)
h0

2
0 x în care l [m] este deschiderea liniei,
 2 8
y  hA ; hA  hB (2.373)
2
g l
hA  h0 
8  0 (2.374)
Fig.2.34 Conductor al unei L.E.A.
suspendat între două puncte A şi B
aflate la aceeaşi înălţime
Din figura 2.34 şi relaţia (2.374) se obţine săgeata f a conductorului:
g  l2
f  hA  h0 ; f 
8 0 (2.375)
Lungimea L [m] a conductorului se determină cu formula:
l3  g2
Ll
24   02
(2.376)
sau în funcţie de săgeată, cu:
8 f 2
Ll
3l
(2.377)
F l
În continuare, se analizează solicitarea
A
F A AV B conductorului suspendat între punctele A şi B
F
(fig.2.35). Pentru aceasta se consideră numai
f

A0

G C F C0 porţiunea A-C a firului care are lungimea:

L
2 (2.378)
LAC 

Fig.2.35 Forţele care acţionează asupra

conductorului suspendat între punctele A şi B
Asupra acestei porţiuni acţionează următoarele forţe: G [daN] -
greutatea conductorului de lungime LAC, FC0 [daN] - tensiunea care solicită
conductorul în punctul C, FAV [daN] şi FA0 [daN] - proiecţiile forţei FA pe
axele 0y şi 0x. Condiţiile de echilibru ale firului de lungime A-C sunt:
F  G; G  L  s  g ;
AV AC (2.379)
F  F ; F  s
A0 C0 C0 0 (2.380)
în care: s [mm2] este secţiunea conductorului, iar 0 [daN/mm2]
solicitarea specifică a acestuia în punctul C.
Reazemul A este solicitat de forţa:
F  F F
A
2
Ao
2
AV (2.381)
Cu (2.379), (2.380) şi (2.381) se obţine:
F    s    L  s  g  ; F  s     L  g 
A 0
2
AC
2
A
2
0 AC(2.382)
2

Dar:
FA   A  s (2.383)
unde A [daN/mm2] efortul unitar la solicitarea la întindere a
conductorului în punctul A. Înlocuind (2.383) în (2.382) se obţine:
 3 8
A   02   LAC  g 
2
(2.384)
Pentru deschiderile obişnuite:
0  LAC  g (2.385)
deci se poate considera că:
A = 0 (2.386)
Deoarece:
FA   A  s şi FC 0   0  s

ţinând seama de egalitatea (2.386) rezultă că:

FA = FC0 (2.387)
deci tensiunea în lungul ramurii A-C a firului se poate considera constantă
şi egală cu tensiunea conductorului în punctul C.
2.6.2.2 Ecuaţia de stare a conductorului
Conductorul suspendat între punctele A şi B (fig.2.35) lăsat pe sol nu
mai este tensionat şi are, la temperatura 0 = 00C, lungimea L0. La o
temperatură 1  0, lungimea conductorului este:
L 1  L0  1    1   0    m (2.388)
unde  [grd-1] este coeficientul de dilatare liniară. Notând cu 1 diferenţa
dintre temperaturi:
 1   1   2  grd  (2.389)
rezultă că:
L 1  L0   1     1   m (2.390)
Dacă la această temperatură conductorul este solicitat la tracţiune cu
forţa Ft, lungimea acestuia creşte la valoarea:
L  L  l
1 1 1 (2.391)
unde l1 [m] este alungirea absolută a firului.
Utilizând relaţia lui Hooke, în domeniul de deformare elastică:
l1
 t  1  E; t  E (2.392)
L1
în care:
l1
1  (2.393)
L1

este alungirea relativă, t [daN/mm2] este efortul unitar din conductorul

liniei solicitat la tracţiune, într-un mediu cu temperatura 1, iar E
[daN/mm2] este modulul de elasticitate al materialului din care este
realizat conductorul.
Pe de altă:
 4 8
F
t  t
s
(2.394)
Cu formulele (2.392), (2.390 şi (2.391), se obţine:

L1  L0   1     1   L1  t (2.395)
E
deci:
  
L1   1  t   L0   1     1 
 E
L1  L0 
1     1 (2.396)

1 t
E
t
Înmulţind şi împărţinind relaţia (2.396) cu 1
E
, se obţine:
1
L1  L0   1     1    1     t   (2.397)
1   2   t2
2

în care:
1  mm 2 

E

 daN 
 (2.398)
Deoarece:
    t  2  1 (2.399)
cu (2.397) şi (2.399) se obţine:
L1  L0   1     1    1     t 
(2.400)
Din egalitatea expresiilor (2.376) şi (2.400), considerând în (2.376):
0 = t (2.401)
şi:
g = gt (2.402)
se obţine:
l 3  gt2
l  L0   1     t     1       t   1  (2.403)
24   t2
Deoarece termenul        este mult mai mic decât ceilalţi termeni
t 1

din paranteză; acesta poate să fie neglijat. Cu această simplificare, ţinând

seama că:
l  L0 (2.404)
din (2.403) rezultă:
l 2  gt2    1
t   (2.405)
24     t2

Dacă conductorul se găseşte într-o altă stare, cu temperatura ,
sarcina specifică g şi solicitarea care determină efortul unitar , relaţia
(2.405) capătă forma:
 5 8
l2  g2   

24     2

 (2.406)
Dacă scădem din (2.406) expresia (2.405) se obţine ecuaţia de stare a
conductorului:
l2  g2 l 2  gt2 
   t        1  (2.407)
24     2
24     t 
2

Deoarece 0 = 00C iar 1 corespunde stării caracterizată de t şi gt (1

= t), relaţia (2.407) are forma:
l2  g2 l 2  gt2 
   t       t  (2.408)
24     2 24     t2 
Ecuaţia de stare (2.408), exprimă legătura dintre parametrii ,  şi g a
unei stări oarecare, şi t, t, gt, a unei stări de referinţă. În acest caz dacă se
cunosc cinci parametrii, din ecuaţia de stare rezultă al şaselea. Pentru
dimensionarea liniei, din punct de vedere mecanic, se impune
determinarea efortului unitar  pentru o stare oarecare. Cunoscând
tensiunea mecanică FC0 din conductor se obţine secţiunea necesară a
firului:
FC 0
s
