CAPITOLUL 1

________________________________________________________________________1

MATERIALE PIEZOELECTRICE

1.1 Generalităţi
Descoperirea efectului piezoelectric în anul 1880 de către fraţii
Pierre şi Jack Curie a facilitat realizarea primelor dispozitive utilizând unde
elastice de volum şi anume a traductoarelor semnal electric-undă elastică de
volum sau undă elastică de volum-semnal electric. După o idee a lui Paul
Langevin în perioada 1917-1920, A. N. Nicolson şi W. G. Cady au realizat
pe cuarţ primele antene pentru emiterea şi recepţionarea ultrasunetelor
folosite pentru comunicarea cu submarinele şi pentru detectarea acestora. În
anul 1917 A. N. Nicolson a construit primele microfoane, difuzoare şi doze
pick-up folosind traductoare piezoelectrice din sare Segnette. Aceluiaşi
cercetător îi aparţine şi primul brevet de rezonator piezoelectric realizat din
sare Segnette folosit pentru stabilizarea frecvenţei generatoarelor
electronice.
În anul 1921 W. G. Cady a brevetat rezonatorul cu cuarţ, dispozitiv
piezoelectric care a rămas până în prezent, cu permanente îmbunătăţiri
constructive şi tehnologice, elementul de neânlocuit al generării şi filtrării
semnalelor electrice, în domeniul de frecvenţă de la kiloherţi la sute de
megaherţi. Fără a egala răspândirea rezonatoarelor cu cuarţ, cercetările din
ultimul deceniu au impus noi materiale piezoelectrice pentru dispozitivele
cu undă elastică de volum îndeosebi pentru frecvenţele de zeci şi sute de
gigaherţi. Sunt de menţionat în acest sens, niobatul de litiu, oxidul de zinc,
sulfura de cadmiu.
Cu toate eforturile depuse, preţul dispozitivelor piezoelectrice
realizate pe materiale monocristaline a rămas suficient de ridicat. Din acest
motiv, deşi performanţele de circuit sunt mai modeste, s-au utilizat în
dispozitivele cu undă elastică de volum ceramicele piezoelectrice. În
 CAPITOLUL 1
2________________________________________________________________________
perioada 1941-1947 a fost studiat în diferite ţări titanatul de bariu (H.
Thurnauer şi J. Deaderick în S. U. A., B. N. Wull şi I. N. Goldman în U. R.
S. S., P. R. Coursey şi K. G. Brand în Anglia, S. Niyake şi R. Ueda în
Japonia). După anul 1948 au început studiile sistematice asupra efectului
piezoelectric în ceramicele feroelectrice, studii care au condus la realizarea
soluţiilor solide de titanat-zirconat de plumb (1954) şi niobat de sodiu şi
potasiu (1958). Efectul piezoelectric intens şi stabil care caracterizează
aceste soluţii solide precum şi tehnologia ceramică ce permite realizarea
unor forme constructive variate au impus utilizarea în aparatura electronică
a rezonatoarelor, filtrelor, transformatoarelor şi traductoarelor
piezoelectrice.

1.2 Efectul piezoelectric în materialele cristaline

Piezoelectricitatea este proprietatea materialelor de a-şi modifica
starea de polarizaţie sub acţiunea unor forţe mecanice (efect piezoelectric
direct) şi de a se deforma sub acţiunea unor tensiuni electrice aplicate din
exterior (efect piezoelectric invers).
Starea unui material cristalin la echilibru termic cu exteriorul este
caracterizată local, la un moment dat de următoarele mărimi de stare1:

mărimi de natură electrică, intensitatea câmpului electric E şi

inducţia electrică D ;

mărimi de natură mecanică, tensiunea mecanică T şi deformaţia

mecanică S .
Pentru definirea acestor mărimi se consideră un sistem rectangular
drept de axe arbitrar ales x1, x2, x3 , care uneori poate coincide cu sistemul
de axe cristalografic (x, y, z) propriu cristalului analizat. Într-un astfel de

1
În continuare vor fi utilizate următoarele notaţii: valori instantanee E, D, T, S; reprezentări în complex
simplificat E , D, T , S ; valori eficace E , D , T şi S .
CAPITOLUL 1
________________________________________________________________________3
sistem, intensitatea câmpului electric şi inducţia electrică sunt reprezentate
prin vectorii polari E şi D (Fig. 1-1), care la rândul lor pot fi descrişi prin
câte trei componente ce constituie proiecţiile vectorilor pe cele trei axe:
 E1   D1 
E   E 2  ; D   D2 
 
(1.1)
 E3   D3 

x3
E3

E
E2
x2
E1
x1
Fig. 1-1. Descompunerea vectorului E pe cele trei axe de coordonate.

Tensiunea mecanică şi deformaţia mecanică ale cristalelor sunt

tensori de ordinul doi în spaţiul tridimensional, având într-un sistem
cartezian de coordonate următoarele reprezentări echivalente matriciale:
T11 T12 T13   S11 S12 S13 
T   T  T21 T22 T23 ;  S   S   S 21 S 22 S 23  (1.2)
T31 T32 T33   S 31 S 32 S 33 

Pentru deformaţii omogene, specifice deformaţiilor cristalelor în

limitele de elasticitate, tensorii tensiunii şi ai deformaţiei sunt tensori

simetrici T ji  Tij  şi  S ji  S ij  astfel încât numărul componentelor

independente în fiecare din matricile (1.2) este numai de şase. În aceste
condiţii reprezentarea matricială a tensorilor tensiune şi deformaţie
mecanică este posibilă într-o formă prescurtată sub forma unor matrici
coloană, respectiv a unor tensori de ordinul unu, într-un spaţiu hexadimen-
sional:
 CAPITOLUL 1
4________________________________________________________________________
 T1   S1 
T  S 
 2  2
T  S 
 T    3 ; S   3  (1.3)
T4  S4 
T5   S5 
   
T6   S 6 
cu următoarele convenţii de notaţie:
T1  T11 S1  S11
T2  T22 S 2  S 22
T3  T33 S 3  S 33
(1.4)
T4  2T23 S 4  2 S 23
T5  2T13 S 5  2 S13
T6  2T12 S 6  2 S12

Tensorul tensiunilor mecanice descrie acţiunea locală a forţelor

elementare aplicate. Fie forţa elementară F care acţionează asupra unui
element de suprafaţă A j suficient de mic pentru a fi considerat plan
perpendicular pe axa xj. Componentele tensorului de tensiune mecanică Tij

se definesc cu ajutorul componentelor Fi ale forţei F pe cele trei axe

carteziene astfel:
 Fi 
Tij  lim   (1.5)

A j  0   A j


Componenta Tij este numeric egală cu componenta i a forţei F care
acţionează pe unitatea de arie perpendiculară pe axa j.
Ca exemplificare (Fig. 1-2) fie sistemul cartezian de axe x 1x2x3 şi o
suprafaţă elementară A2 perpendiculară pe axa x2.
CAPITOLUL 1
________________________________________________________________________5
x3
F3
 Ft F

 F2
A2

F1 x2

x1

Fig. 1-2. Definirea componentelor tensorului de tensiuni mecanice.

Descompunem forţa F în două componente:

  F2 de-a lungul axei x2 şi implicit perpendiculară pe planul
x1x3 respectiv A2 ;
  Ft în planul x1x3 deci conţinută în suprafaţa A2 .
Forţa  Ft poate fi la rândul ei descompusă în două componente

de-a lungul celor două axe x1  F1   şi x3   F3  . Cu ajutorul acestora

putem defini următoarele componente ale tensorului de tensiune mecanică:
F1
T12  lim
A2  0 A2
F2
T22  lim (1.6)
A2  0 A2
F3
T23  lim
A2  0 A2

Alegând suprafeţele elementare A1 şi respectiv A3 se definesc

şi celelalte elemente ale tensorului mecanic. Conform definiţiei elementele
 CAPITOLUL 1
6________________________________________________________________________
diagonale ale tensorului tensiunilor mecanice  Tii  corespund
componentelor de forţă care acţionează perpendicular pe suprafaţă
numindu-se componente normale, în timp ce elementele nediagonale
Tij  j  i  corespund componentelor de forţă situate în planul suprafeţelor şi
se numesc componente tangenţiale.
Componentele tensorului S sunt definite cu ajutorul deformaţiilor
fizice posibile ale unui corp solid care pot fi de două tipuri:
 deformaţii de alungire-contracţie (normale);
 deformaţii de forfecare (tangenţiale).
Se consideră un corp solid de o formă oarecare în interiorul căruia
se află un punct arbitrar A a cărui poziţie în raport cu un sistem de referinţă
x1x2x3 cu originea în 0 este rA (Fig. 1-3).

B
B
B

dr rB dr

A A
rA
A
rA
0
Fig. 1-3. Deformarea spaţială a elementului d r .

Sub acţiunea unor forţe exterioare, acest punct se deplasează într-o

altă poziţie A definită de vectorul de poziţie rA , şi o deplasare absolută

A legate prin relaţia:

r A  r A   A (1.7)
CAPITOLUL 1
________________________________________________________________________7
Fie un alt punct material B situat în imediata vecinătate dr a
punctului A înainte de aplicarea forţelor exterioare:
rB  rA  d r (1.8)
Sub acţiunea forţelor exterioare punctul B se deplasează într-o nouă
poziţie B definită de deplasarea absolută  B unde
rB   rB   B (1.9)
În cazul general cele două deplasări  A şi  B nu sunt paralele
putându-se scrie relaţia
  
B   A  d (1.10)
Deformaţia absolută d este o funcţie de coordonatele x 1,x2,x3
putând exprima într-o primă aproximaţie:
3

d   xii dxi (1.11)
i 1

După deformare, distanţa dintre noile poziţii ale celor două puncte
materiale devine:
  
d r   rB  rA  rB   B  rA   A  d r  d   (1.12)

 d r  2   d r  2  2 d r  d     d   2
respectiv

 d r  2   d r  2  2 x i dxi dx j   xk x k dxi dx j

3 3 3 3 3
(1.13)
i 1 j 1 j i 1 j 1k 1 i j

Deoarece se poate efectua permutarea indicilor

 i  j
dxi dx j  dx j dxi
x j xi

rezultă

 d r  2   d r  2    x i  x j  xk  x k dxi dx j

3 3 3
(1.14)
i 1 j 1 k 1 j i i j 
 CAPITOLUL 1
8________________________________________________________________________
Această ecuaţie defineşte termenul general al tensorului de
deformare relativă S ij :

1   i  j  k  k  1   i  j 

S ij      (1.15)
2  x j xi xi x j  2  x j xi 

Această aproximaţie este valabilă în cazul uzual al deformaţiilor
mici din domeniul de elasticitate în care
 i
 1
x j

ceea ce justifică simetria tensorului 

S S ji  S ij .
Componentele diagonale ale acestui tensor definesc deformaţiile de
alungire-contracţie care au ca efect modificarea dimensiunilor unui
paralelipiped elementar şi nu deformarea acestuia. Pentru a justifica această

afirmaţie se consideră sistemul principal de axe x1P x 2P x3P în care tensorul de

deformaţie relativă devine diagonal:
 S11
P
0 0 
 
P  P
S   0 S 22 0 

(1.16)
 0 0 P
S 33
 

P 1 P  2 P  3
unde S11  ; S 22  ; S 33  .
x1P x 2P x3P

În noul sistem de axe deformaţia se reduce la trei alungiri

independente de-a lungul celor trei axe principale

dxi'  dxi 1  S iiP  (1.17)

Prin convenţie S iiP este pozitiv dacă determină alungirea (creşterea

dimensiunii pe direcţia respectivă) şi este negativ, dacă determină scurtarea.
Elementele de volum înainte şi după deformaţie sunt:
CAPITOLUL 1
________________________________________________________________________9
dV  dx1P dx 2P dx3P

dV   dx1P  dx 2P  dx3P   1  S11
P
 P
1  S 22  P
1  S 33 
dx1dx 2 dx3 
 P
 1  S11 P
 S 22 P
 S 33 dV 
în condiţiile deformaţiilor elastice mici: Sii  1 .
P

Variaţia relativă a elementului de volum este

3
dV   dV

dV
 
S iiP (1.18)
i 1

adică efectul elementelor diagonale ale tensorului de deformare relativă este

acela de modificare a volumului.
Componentele nediagonale ale tensorului de deformare relativă
S ij  j  i  determină deplasări d j perpendiculare pe axa xi, definind
deformaţii de forfecare sau de torsiune. Pentru o analiză bidimensională se
consideră S12 singura componenta nediagonală nenulă. Conform Fig. 1-4
două elemente infinitezimale dx1  AB1 şi dx 2  AB2 perpendiculare
iniţial nu mai rămân perpendiculare după deformare:

punctul material A se deplasează în poziţia A rA  rA  d  ; 

punctul material B1 se deplasează în poziţia
  1 
B1'  rB1  rB1  d  ;
 

punctul material B2 se deplasează în poziţia

  2 
B'2  rB2  rB2  d  
 

1 
unde d
 1
are componentele pe cele trei axe dx1 , 2 dx1 şi 0,
x1 x1

1 
d
 2
are componentele pe cele trei axe dx2 , 2 dx2 şi 0.
x2 x2
 CAPITOLUL 1
10_______________________________________________________________________
1
x2  2 dx
dx2 x2 2
x2 B2
P2
 2
d
 2 B1
B2 12  2
1 dx
A x1 1
P1
dx2
( 1 )
d
1
 dx
x1 1
A x1
dx1 B1

Fig. 1-4. Deplasarea elementului planar B1AB2 prin deformare.

Deformarea constă în modificarea unghiului dintre cele două


elemente AB1 şi AB2 iniţial de ; unghiul 12 dintre segmente după
2
deformare este:

12   1   2 (1.19)
2
unde
 2  2
dx1
P B x1 x1 
1  tg1  1 1    2
AP1   x1
dx1  1 dx1 1  1
x1 x1
1 1
dx2
P2 B2 x2 x2 
 2  tg 2     1
AP2   x2
dx2  2 dx2 1  2
x 2 x2
Deci
     
12    2  1    2 S12 (1.20)
2  x1 x 2  2
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________11
adică elementul nediagonal S12 defineşte cantitativ variaţia unghiurilor din


planul x1x2 ale structurii; prin convenţie S12  0 dacă 12  şi S12  0
2


dacă 12  .
2
Într-un material dielectric piezoelectric inducţia electrică apare nu
numai sub acţiunea unui câmp electric (fenomenul de polarizare) ci şi
datorită unui câmp mecanic (efectul piezoelectric direct).
Dependenţa efectului de cele două cauze poate fi descrisă cantitativ
scriind diferenţiala totală cu luarea în considerare numai a derivatelor
parţiale de ordinul 1; pe componente
3 3 3  
 Di   Di
dDi   
E k
 dEk    T jk
 dT jk
 (1.21)
k 1 T j 1 k 1 E

Derivatele parţiale care intervin în dezvoltarea Taylor descriu

proprietăţile de material care caracterizează efectele specificate.

 Di  T
Permitivitatea dielectrică     ik definită la tensiune mecanică
 E k T
constantă este un tensor de ordinul doi în spaţiul tridimensional:
  11  12  13 
     21  22  23  (1.22)
 31  32  33 

Deoarece energia în câmp electric din unitatea de volum este o

diferenţială totală rezultă  ik   ki deci numărul de componente
independente ale tensorului permitivitate este de numai 6.
Di  
Coeficientul piezoelectric de sarcină  T   d ijk caracterizează
jk  E

efectul piezoelectric direct şi este un tensor de ordinul trei în

 CAPITOLUL 1
12_______________________________________________________________________
spaţiul tridimensional având 27 de componente.
Datorită simetriei tensorului de tensiune mecanică (1.3) tensorul
coeficientului piezoelectric poate fi reprezentat în forma matriceală
prescurtată următoare:
 d11 d12 d 13 d14 d15 d16 
 d   d 21 d 22 d 23 d 24 d 25 d 26  (1.23)
 d 31 d 32 d 33 d 34 d 35 d 36 
cu termenul general dim unde i=1,2,3 iar m=1,2,3,4,5,6.
Printr-o analiză similară deformaţia materialului dielectric
piezoelectric determinată de câmpul de forţe mecanice si electrice poate fi
dezvoltată în serie Taylor astfel:
3  S  3 3  S 
 
ij
dS ij    dE k   ij  dTk (1.24)
 E   T 
k 1 k T k 11  k  E

 S ij 
Coeficientul   care descrie efectul piezoelectric invers este

 E k T

identic cu cel care descrie efectul piezoelectric direct. Într-adevăr

diferenţiala totală a potenţialului termodinamic poate fi scrisă astfel:
3 3 3
dF    Di dEi    S jk dT jk (1.25)
i 1 j 1 k 1
Pentru un sistem conservativ diferenţiala potenţialului
termodinamic este o diferenţială totală exactă, deci
 Di   S 
    jk  (1.26)
 T jk   
  E  Ei T
De menţionat că matricea care descrie efectul piezoelectric invers
este transpusă matricii (1.23) deoarece în egalitatea (1.26) în cei doi membri
indicii liniilor şi coloanelor sunt inversaţi între ei. Coeficientul de

 S ij 
elasticitate (elastanţa)    s E definit la câmp electric cu intensitatea
T  ijk
 k 
constantă caracterizează în limitele de elasticitate ale cristalului
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________13
proporţionalitatea dintre deformaţii şi tensiunile mecanice aplicate. În
spaţiul tridimensional coeficientul de elasticitate este un tensor de ordinul 4
având 81 componente; datorită simetriei tensorilor de deformaţie relativă si
de tensiuni mecanice:
sijk  sijk  s jik  s jik (1.27)
astfel încât cele 36 de componente independente pot fi reprezentate într-o
formă tensorială şi matricială prescurtată prin comprimarea perechilor de
indici  ij   m şi  k  n adică
s s12 s13 s14 s15 s16 
 11 
 s 21 s 22 s 23 s 24 s 25 s 26 
 s36 
 s    s31 s32 s33 s34 s35
 (1.28)
 s 41 s 42 s 43 s 44 s 45 s 46 
 
 s51 s52 s53 s54 s55 s56 
 s61 s62 s63 s64 s65 s66 

Pentru transformări izoterme din ecuaţia (1.28) rezultă s mn  s nm

deci numărul componentelor independente se reduce la 21; simetria
cristalului reduce şi mai mult acest număr.
Situaţiile de interes practic sunt caracterizate de variaţia în timp
după o lege sinusoidală a mărimilor cauză care pot fi scrise sub următoarea
formă:
  
Tij  t   Tij cos  t  T   Re T ij exp jt   Re T ij exp j  t  T   
(1.29)

E k  t   E k cos t   E   Re  E k exp jt    Re E k exp j  t   E   
În această situaţie (aproximaţia mediilor liniare) mărimile efect vor
avea, de asemenea, o variaţie sinusoidală în timp cu aceeaşi pulsaţie ,
astfel încât sistemul de ecuaţii care caracterizează efectul piezoelectric are
următoarea formă în complex simplificat:

 
  D    T  E    d  T 

 
 S    d t  E   s E  T 
(1.30)
 CAPITOLUL 1
14_______________________________________________________________________
Deoarece din sistemul (1.30) pot fi explicitate oricare alte două
mărimi rezultă că efectul piezoelectric poate fi descris şi cu ajutorul
următoarelor trei sisteme echivalente:

 
 T   e E  S    e  E 
 
t

  D    e  S     E 
s

 
  S   s D  T    g t  D 

 
 E    g  T    T  D 
(1.31)

 
  T   c D  S    ht  D 

 
 E    h  S    S  D 

Coeficienţii tensoriali electrici, elastici şi piezoelectrici introduşi

pot fi deduşi uşor printr-un calcul matricial din cei definiţi anterior.
Existenţa diferitelor elemente de simetrie într-un cristal, determină
configuraţiile concrete ale coeficienţilor matriciali de material, anulând
unele dintre componentele matriciale şi stabilind relaţii de legătură între
altele; important este faptul că, indiferent de proprietatea fizică pe care o
descrie, configuraţia unei matrici care aparţine unui cristal caracterizat de un
anumit grup de elemente de simetrie nu depinde decât de grupul de simetrie
caracteristic acelui cristal.
În acest sens se poate da un exemplu concludent: existenţa

centrului de simetrie  1 într-un cristal implică automat lipsa efectului

piezoelectric în cristalul respectiv.

x3 Într-adevăr, să considerăm o
x1
tensiune elastică T care aplicată
T
cristalului centrosimetric produce o
D
x2 T x2 inducţie electrică D într-o direcţie dată,
conform Fig. 1-5.
Existenţa centrului de simetrie
x1 x3
permite inversarea cristalului prin acest
Fig. 1-5. Configuraţia centrosimetrică.
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________15
centru, ceea ce corespunde schimbării sistemului de axe x1 x2 x3 în sistemul

x1x2 x3 unde x1   x1 ; x2   x2 ; x3   x3 . Inducţia electrică, fiind un vector

îşi schimbă şi ea sensul D   D , în timp ce tensiunea elastică nefiind un

vector nu-şi schimbă sensul; conform Fig. 1-5 tensiunea elastică de
contradicţie rămâne de contracţie indiferent de sensul axelor.

Acest lucru nu este posibil decât dacă D  0 , adică cristalele
centrosimetrice nu pot fi piezoelectrice.
Din cele 32 de clase de simetrie, 11 au centrul de simetrie ( 1 ; 2/m;
mmm/m; 4/mmm; 3 ; 3 m; 6/m; 6/mmm; 3m; m3m), determinând oprirea
cercetărilor privind performanţele piezoelectrice ale cristalelor care aparţin
acestor clase, rezultatele fiind cunoscute. Interesant este faptul că din cele
21 clase de simetrie fără centru de simetrie la nivelul celulei elementare,
numai 11 clase sunt în realitate piezoelectrice la orice temperatură (222; 4 ;

4 22; 4 2m; 32; 6 ; 6 22; 6 2; 23; 432; 4 3m). Celelalte 10 clase (1; 2; 3; 4;
6; m; mm2; 3m; 4mm; 6mm) prezintă centru de simetrie la nivel
macroscopic, deşi celula elementară nu este centrosimetrică; în cazul acestor
cristale există o temperatură caracteristică de tranziţie, numită temperatură
Curie (TC), sub care acest centru de simetrie dispare şi cristalele respective
prezint piezoelectricitate. În aceste cristale piezoelectricitatea este în strânsă
legătură cu feroelectricitatea prin existenţa unei polarizaţii spontane la
temperaturi mai mici decât TC care determină un efect piezoelectric puternic.
În continuare din cele 21 de clase cristalografice piezoelectrice vor
fi prezentate doar acele clase de simetrie care sunt reprezentate de cristale
ale căror caracteristici piezoelectrice le recomandă în mod deosebit pentru
realizarea de dispozitive piezoelectrice.

1.3 Materiale piezoelectrice

 CAPITOLUL 1
16_______________________________________________________________________
1.3.1 Clasa de simetrie 222
Este reprezentată de sarea Rochelle (tartrat dublu de sodiu şi
potasiu) la temperaturi mai mari de 24C, aparţine sistemului ortorombic,
fiind caracterizată de trei axe de simetrie de ordinul 2 perpendiculare.
Coeficienţii matriciali care descriu efectul piezoelectric în acest
cristal au următoarele configuraţii:
 0 0 0 d14 0 0 
 d   0 0 0 0 d 25 0 

 0 0 0 0 0 d36 
11 0 0
     0  22 0 

 0 0  33 
 s11 s12 s13 0 0 0 
s 0 
 12 s22 s23 0 0
s s s 0 0 0 
 s   013 023 033 s 0 0 
 44 
0 0 0 0 s55 0 
 
 0 0 0 0 0 s66 

La temperatura de 34C, elementele independente ale coeficienţilor

matriciali au următoarele valori:
d14  345 10 12 C N ; d 25  54 1012 C N ; d36  12 10 12 C N ;

s11E  52 1012 m2 N ; s12E  16,3 1012 m 2 N ; s13E  11, 6 1012 m 2 N ;

E
s22  36,8 1012 m2 N ; s23E  12, 2 1012 m 2 N ; s33E  35,9 1012 m2 N ;

s44E  150, 2 1012 m2 N ; s55E  350,3 1012 m 2 N ; s66E  104, 2 1012 m 2 N ;

11Tr  205 ;  22
Tr  9 ,6 ;  33
Tr  9 ,5

104  11Tr
În acest cristal un
103 câmp electric paralel cu o

102

10
250 260 270 280 290 300 T(K)
Fig. 1-6. Dependenţa de temperatură a coeficientului
pentru sarea Rochelle.
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________17
axă de simetrie produce o deformaţie elastică tangen-ţială mare în planul
perpendicular pe această axă, cuplajul energetic electrostatic fiind

determinat de coeficienţii: K14  0 , 4 ; K 25  0 ,3 ; K 36  0,15 ; cuplajul cel

mai puternic se realizează pentru câmpul electric E1 şi deformaţia elastică în

planul x1 x2 . Din Fig. 1-6 care prezintă dependenţa de temperatură a

coeficientului de permitivitate dielectrică relativă 11 r rezultă domeniul în

T

care sarea Rochelle este feroelectrică  255 K  295 K  .

1.3.2 Clasa de simetrie 42m

Este reprezentată de cristalele din familia KDP la temperaturi
superioare temperaturii TC şi aparţine sistemului tetragonal fiind
caracterizată de o axă de inversie de ordinul patru, trei axe de simetrie de
ordinul doi ortogonale şi două plane de simetrie care conţin axa principală şi
formează între ele un unghi de 45. Coeficienţii matriciali piezoelectrici,
dielectrici şi elastici au următoarele configuraţii:
 0 0 0 d14 0 0  11 0 0
 d   0 0 0 0 d14 0       0 11 0 

 0 0 0 0 0 d36   0 0  33 

 s11 s12 s13 0 0 0 

s s11 s13 0 0 0 
 12
s s13 s33 0 0 0 
 s   013 0 0 s44 0 0 


0 0 0 0 s44 0 
 
 0 0 0 0 0 s66 

În ceea ce priveşte coeficientul de cuplaj piezoelectric, din

configuraţia matricială rezultă că un câmp electric pe direcţia unei axe
cuplează elastic numai planul perpendicular pe această axă, celelalte
 CAPITOLUL 1
18_______________________________________________________________________
deformaţii fiind piezoelectric inactive, astfel încât coeficienţii principali de
cuplaj piezoelectric sunt:
d36
K 36  K16  (1.32)
 33T s66
E

d14
K14  K 25  K11  (1.33)
11T s44
E

Din această familie cristalele cele mai utilizate sunt următoarele:

KH 2 PO4  KDP  , NH 4 H 2 PO4  ADP  şi KH 2 A8O4  KDA  .

Tabelul 1-2 prezintă valorile coeficienţilor piezoelectrici şi acestor

cristale la temperatura ambiantă.
Tabelul 1-2. Valorile coeficienţilor de material pentru familia KDP.
Cristal s11E s12E s13E s33E s44E s66E d14 d36 11T r  33r
3
TC
Unitate  10 12
m2 N   10 12
C N (1) (K)

KDP 17,5 +4 -7,5 20 77,7 161 1,3 21 42 21 123

ADP 18,1 1,9 - 43,5 116 166 -1,5 48 56 56 125
KDA 19 2 11,8 27 88,6 149 23,5 22 56,7 56,7 97
1
La temperatura T  TC cristalul devine ortorombic (mm)
caracterizat de o polarizaţie spontană pe direcţia x3, ceea ce determină o
 şi d36 în jurul temperaturii Curie,
variaţie spontană a coeficienţilor  33
conform Fig. 1-7 şi 1-8.
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________19
d 36
 10 
-1
10 12
mV
T
33 r
105 10-2
104 10-2

103 10-3

102
10-4
10
TC

380 385 390 395 400 405 T (K) 10-5

150 200 250 T (K)

Fig. 1-7. Variaţia cu temperatura a Fig. 1-8. Variaţia cu temperatura a

permitivităţii dielectrice pentru KDP. coeficientului piezoelectric de sarcină
pentru KDP.

Spre deosebire de aceştia, d14 şi 11 prezintă variaţii

nesemnificative la TC, nefiind corelate cu axa polară.

1.3.3 Clasa de simetrie 4mm

Este reprezentată de BaTiO3 la temperaturi ambiante şi aparţine
sistemului tetragonal, fiind caracterizată de o axă de rotaţie de ordinul patru
şi patru plane de simetrie care conţin această axă, coeficienţii săi având
următoarea configuraţie:
0 0 0 0 d15 0 11 0 0
 0       0 11 0 
 
 d   0 0 0 d15 0
 d31 d31 d33 0 0 0   0 0  33 

 s11 s12 s13 0 0 0 

s s11 s13 0 0 0 
 12
s s13 s33 0 0 0 
 s   013 0 0 s44 0 0 


0 0 0 0 s44 0 
 
 0 0 0 0 0 s66 
 CAPITOLUL 1
20_______________________________________________________________________
La temperatura ambiantă, elementele independente caracteristice
cristalului de BaTiO3 au următoarele valori:
s11E  8, 05 1012 m2 N ; s12E  2,35 1012 m 2 N ; s13E  24 1012 m 2 N ;

s33E  15,7 1012 m2 N ; s44

E
 18, 4 1012 m 2 N ; s66E  8,84 1012 m 2 N;

d31  34,5 1012 C N ; d33  85, 6 1012 C N ; d15  392 1012 C N ;

11Tr  2920 ;  33
Tr  168

 asociaţi direcţiei polarizaţiei spontane x3

Coeficienţii d31, d33 şi  33

cresc puternic în apropiere de temperatura Curie, Tc  120C ; peste Tc,

BaTiO3 are o structură cristalină cubică şi nu prezintă efect piezoelectric:
[d]=0.
T ,  32
 33 S
103 

15
 33T

10
 33S
5

110 120 130 140 150 T(C)

Fig. 1-9. Parametrii  33Tr şi  33Sr în funcţie de temperatură pentru BaTiO3.

T  f  1kHz  şi  33
Fig. 1-9 prezintă caracteristicile  33 S  f  1kHz 

în funcţie de temperatură.

1.3.4 Clasa de simetrie 32

Este reprezentată de cuarţ şi aparţine sistemului trigonal fiind
caracterizată de o axă de simetrie de ordinul trei şi trei axe de ordinul doi.
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________21
Coeficienţii matriciali care definesc efectul piezoelectric în cuarţ au
următoarea configuraţie:
 d11 d11 0 d14 0 0 
 d   0 0 0 0  d14 d11 
0 0 0 0 0 0 
11 0 0
     0 11 0 

 0 0  33 

 s11 s12 s13 s14 0 0 

s s11 s13  s14 0 0 
 12
s s13 s33 0 0 0 
 s    s13  s14 0 s44 0 0 

 14
0 0 0 0 s44 s14 
 
 0 0 0 0 s14 s66 

La temperatură ambiantă coeficienţii piezoelectrici dielectrici şi

elastici au următoarele valori:
d11  2,31 1012 C N ; d14  0, 727 1012 C N ;

11Sr  4 ,55 ;  33
Tr  4 , 65 ;

s11E  127 ,9 1012 m 2 N ; s12

 E  15, 4 1012 m 2 N ; s13E  11 1012 m 2 N ;

E  44, 6 1012 m2 N ; s33

s14 E  95, 6 1012 m 2 N ; s44
E  197 ,8 1012 m2 N ;

E  286 ,6 1012 m 2 N
s66

Factorul de calitate elastic foarte mare determină cu predilecţie

utilizarea cuarţului pentru realizarea rezonatoarelor piezoelectrice în timp ce
datorită coeficienţilor de cuplaj piezoelectric mici (0,1), cuarţul nu este
recomandat pentru traductoare piezoelectrice.
Materialele ceramice piezoelectrice s-au dezvoltat puternic în
ultimele decenii, reprezentând la ora actuală materialul principal pentru
realizarea de dispozitive piezoelectrice de putere medie şi mare, randament
 CAPITOLUL 1
22_______________________________________________________________________
al transformării energetice electro-elastice mare (0,5) şi factori de calitate
electrici şi elastici de valori medii.
Spre deosebire de materialele analizate anterior, materialele
ceramice nu sunt monocristale, având o structură policristalină. Caracteristic
este faptul că în stare normală aceste materiale sunt electrostrictive nu
piezoelectrice, deoarece cristalitele sunt orientate aleatoriu în masa
ceramică, în aşa fel încât deşi la nivelul fiecărei cristalite există o structură
de domeniu feroelectric caracterizat de un vector de polarizaţie spontană
nenulă, la nivel macroscopic, prin mediere, polarizaţia globală este nulă pe
orice direcţie, vectorii de polarizaţie spontană neutralizându-se reciproc.
Materialele ceramice feroelectrice pot fi piezoelectrice la
temperaturi inferioare temperaturii Curie, în urma unui proces special de
polarizare prin care se induce o axă polară, toate domeniile devenind
orientate într-o anumită direcţie şi sens, ceea ce determină o polarizaţie
spontană netă. În acest fel materialele ceramice care în stare nepolarizată
erau izotrope, proprietăţile sale fizice fiind identice pe orice direcţie,
căpătând o axă privilegiată devin transversal izotrope, proprietăţile fiind
aceleaşi într-un plan perpendicular pe axa polară şi mult diferite de
proprietăţile pe direcţia acestei axe.
Deoarece axa polară poate fi indusă pe orice direcţie, se consideră
prin convenţie că direcţia şi sensul polarizaţiei spontane Ps determină axa x3
a sistemului cartezian drept axa ataşat, alegerea celorlalte două axe x1 şi x2
neavând importanţă datorită perfectei izotropii transversale a materialului
piezoceramic. Aceste materiale au o simetrie de tip m fiind caracterizate
de o axă de rotaţie de ordinul  şi o infinitate de plane de simetrie care
conţin această axă; raportaţi la sistemul de axe stabilit anterior coeficienţii
matriciali au următoarea configuraţie:
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________23
0 0 0 0 d15 0
 d   0 0 0 d15 0 0 
 d31 d31 d33 0 0 0 
11 0 0
     0 11 0 
 0 0  33 

 s11 s12 s13 0 0 0 

s s11 s13 0 0 0 
 12 
 s13 s13 s33 0 0 0 
 s   0 0 0 s44 0 0


0 0 0 0 s44 0 
 
0 s11  s12 
0 0 0 0
 2 
Cuplajul electromecanic în materialele piezoceramice depinde de
direcţia câmpului electric a polarizaţiei spontane şi a deformaţiei elastice,
putând fi definiţi astfel 11 coeficienţi de material, dintre care cei mai
importanţi sunt următorii:
a. –K31 definit de condiţiile

T1  0;T2  T3  0; S1  S2  0; K 31  d 31  s11E  33
T 
1
2

b. K33 definit de condiţiile

T1  T2  0;T2  0;S1  S 2  0;S3  0;

K 33  d33  s33 T 
1
E  33 2

c. Kp definit de condiţiile
T1  T2  0;T3  0; S1  S2  0; S 2  0;
1
 2  2
K p  K 31  E 
 1 
d. Kt definit de condiţiile
 CAPITOLUL 1
24_______________________________________________________________________
T1  T2  0;T3  0; S1  S 2  0; S3  0;
1
  33
S  2
K t  h33  D 
 
  33
e. K31 definit de condiţiile
T1  0;T2  0;T3  0;S1  0; S 2  0;S3  0
1
2  1  
E 2
 K 31  1  K 312 
1
1
K 31  E 
 1 
f. K33 definit de condiţiile
T1  0;T2  0;T3  0;S1  0; S 2  0;

   K33  AK 31   1  B 2   1 K 
1 1
2  2
2
K 33 31

g. Kh definit de condiţiile
T1  T2  T3  0;S1  S 2  0;S3  0
2d31  d33
Kh 
T  2  s11
 33 E   4 s13
E  s12 E 
E  s33
 
unde:

E  s33 E 
1
B  s13  E s44 2
(1.34)

iar  E este coeficientul Poisson la câmp electric constant.

Ceramicile piezoelectrice pot fi caracterizate cu ajutorul a doi
coeficienţi piezoelectrici principali de cuplaj dintre care unul este dublu
degenerat (pe direcţia x1 şi x2); definiţi astfel:
S
 33
K132  1  (1.35)
T
 33

11S
K112  K122  K152  1  (1.36)
11T
Dintre structurile ceramice analizate, cele mai avantajoase s-au
dovedit a fi soluţiile solide de titanat şi zirconat de plumb (denumirea
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________25
industrială fiind PZT sau PXE), care aşa după cum rezultă din valorile
coeficienţilor matriciali (tabelul 1-3) prezintă un efect piezoelectric puternic,
stabil în timp; ceramicile de tip PZT prezintă avantajul posibilităţii obţinerii
unei game largi de valori a coeficienţilor piezoelectrici, elastici şi dielectrici
prin modificarea concentraţiilor oxizilor de bază (TiO2, ZrO2, PbO) şi prin
adăugarea de alţi constituenţi în cantităţi infime.
Tabelul 1-3. Caracteristicile electrice, elastice şi piezoelectrice ale
materialelor de tip PZT.
Parametrul Unitate de PZT-4 PZT-5A PZT- PZT-7A PZT-8
măsură 5M
T  0
 33 1 1400 1700 3400 425 1020
S  0
 33 1 635 830 1470 235 582

11T  0 1 1475 1730 3130 840 1291

S  0
 33 1 730 916 1700 460 698
tan   1 0,004 0,02 0,02 0,017 0,004
kp 1 -0,38 -0,50 -0,65 -0,51 -0,51
k31 1 -0,334 -0,344 -0,388 -0,30 -0,302
k33 1 0,70 -0,705 -0,752 0,66 0,643
d31 1012 m V -123 -171 -274 -60 -97,4
d33 1012 m V 289 374 593 150 225
d15 1012 m V 496 384 741 362 333
s31 103 m V -11,1 -11,4 -9,11 -15,9 -10,8
s33 3
10 m V 26,1 24,8 19,7 39,9 24,9
s15 103 m V 39,4 38,2 26,8 48,8 29,2
e31 c/m2 -5,2 -5,4 -6,5 -2,1 -4,0
e33 c/m2 15,1 15,8 23,3 9,5 13,8
e15 c/m2 12,1 12,3 17,0 9,2 10,4
h31 103 V m -9,2 -7,3 -5,05 -10,2 -7,8
h33 103 V m 26,8 21,5 18,0 15,8 26,9
h15 103 V m 19,7 15,2 11,3 23,0 13,1
s11E 1012 m 2 N 12,3 16,4 16,5 10,7 11,5
sE
33 10 12 2
m N 15,5 18,8 20,7 13,9 13,5
s44E 1012 m 2 N 39,0 47,5 43,5 39,5 38,9
 CAPITOLUL 1
26_______________________________________________________________________
Parametrul Unitate de PZT-4 PZT-5A PZT- PZT-7A PZT-8
măsură 5M
s12E 1012 m 2 N -4,05 -5,74 -4,78 -3,2 -3,38
s13E 1012 m 2 N -5,31 -7,22 -8,45 -4,6 -4,69
s66 10 12 2
m N 32,7 44,3 42,6 29,7 27,8
s11D 1012 m 2 N 10,9 14,4 14,05 9,7 10,42
s33D 1012 m 2 N 7,90 9,46 8,99 7,85 7,96
s D
44 10 12 2
m N 19,3 25,2 23,7 21,8 22,2
s12D 1012 m 2 N -5,42 -7,71 -7,27 -4,2 -4,43
s13D 1012 m 2 N -2,10 -2,98 -3,05 -2,3 -2,27
cE
11
10
10 N m 2
13,9 12,1 12,6 14,8 13,7
c33E 1010 N m 2 11,5 11,1 11,7 13,1 12,4
c E
44
10
10 N m 2
2,56 2,11 2,30 2,53 3,14
c12E 1010 N m 2 7,78 7,54 7,95 7,62 6,97
c13E 1010 N m 2 7,43 7,52 8,41 7,42 7,16
c66 10
10 N m 2
3,06 2,26 2,35 3,60 3,37
c11D 1010 N m 2 14,5 12,6 13,0 15,7 14,0
c33D 1010 N m 2 15,9 14,7 15,7 17,5 16,1
c D
44
10
10 N m 2
5,18 3,97 4,22 4,72 4,51
c12D 1010 N m 2 8,39 8,09 8,28 8,54 7,28
c D
13
10
10 N m 2
6,09 6,52 7,22 7,30 6,08
Qm 1 500 75 65 600 1000
V3D m s 4600 4350 4560 4800 4600
V4D m s 2630 2260 2375 2490 2435
V4E m s 1850 1650 1750 1820 2030
103 kg m3 7,5 7,75 7,5 7,6 7,6
TC C 328 365 193 350 300
Materialul PZT-4 este utilizat în mod deosebit pentru realizarea
traductoarelor de putere deoarece suportă amplitudini mari ale oscilaţiilor
elastice, are pierderi dielectrice mici şi temperatură Curie mare.
Materialul PZT-5A este utilizat pentru realizarea traductoarelor
piezoelectrice sensibile datorită coeficienţilor piezoelectrici de sarcină dij
mari şi stabilităţii deosebite în temperatură a parametrilor de material.
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________27
Materialul PZT-5H se distinge prin valori foarte mari ale
coeficienţilor de permitivitate dielectrică fiind cel mai bun material
piezoceramic pentru conversia energiei mecanice în energie electrică.
Materialul PZT-7 se caracterizează prin coeficienţi piezoelectrici
de tensiune gij cei mai mari, coeficienţi de permitivitate dielectrică cei mai
mici şi fenomene neglijabile de îmbătrânire, fiind utilizat pentru construcţia
de linii de întârzieri piezoelectrice, accelerometre, etc., care necesită
sensibilitate în tensiune mare.
Materialul PZT-8 are un factor de calitate mecnic Qm deosebit de
mare şi valori mici a pierderilor dielectrice la temperaturi mari, având
utilizări ca PZT-4.

1.4 Unde elastice în materiale cristaline

Deformarea unui corp solid necesită acţiuni exterioare. Forţele se
pot exercita la suprafaţa sa exterioară, prin contact mecanic sau în interiorul
său printr-un câmp intern de forţe; efectele câmpului în interiorul
materialului pot fi evaluate prin intermediul unei densităţi de forţă din
unitatea de volum. În solidul deformat apar tensiuni mecanice care tind să-l
aducă în starea de repaus, asigurând echilibrul materialului. Aceste tensiuni
se transmit din aproape în aproape prin forţele de legătură înteratomice, a
căror rază de acţiune (câteva distanţe interatomice) este foarte mică din
punct de vedere macroscopic. Dacă tensiunile se caracterizează printr-o
periodicitate temporală atunci deformaţiile rezultate devin oscilaţii mecanice
şi se pot propaga sub formă de unde elastice. Aceste oscilaţii pot fi
determinate din ecuaţia fundamentală a dinamicii sub formă locală. Pentru a
explicita expresia forţei care acţionează pe unitatea de arie a unei suprafeţe
oarecare T într-un material, definim o suprafaţă plană elementară dA
 CAPITOLUL 1
28_______________________________________________________________________
raportată la sistemul cartezian x1 x 2 x3 definită ca orientare prin versorul n

normal pe această suprafaţă (Fig. 1-10).

x3

dA T dA

dA1

n x2
dA2

dA3
x1

Fig. 1-10. Definirea tensiunii mecanice T pentru o suprafaţă orientată arbitrar.

Versorul n are componentele n1 , n2 şi n3 pe cele trei axe

rezultând proiecţiile dA1 , dA2 şi dA3 ale elementului de arie dA pe
planele x 2 x3 , x1 x3 şi respectiv x1 x 2 . Forţa dF care acţionează asupra
elementului de arie dA defineşte vectorul de tensiune mecanică T prin
relaţia:
d F  T n dA   (1.37)
sau pe componente:
dFi  Ti n dA  (1.38)
Dar conform definiţiei tensorului de tensiune mecanică
componenta dFi a forţei elementare poate fi scrisă cu ajutorul
componentelor acestui tensor astfel
3
dFi   Tij dA j (1.39)
j 1
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________29
Totodată proiecţia dA j a elementului de arie dA poate fi scrisă
cu ajutorul versorului n :
dA j  dA  n j (1.40)
Deci tensiunea mecanică  
T n care se exercită pe o suprafaţă a
cărui orientare este dată de versorul n poate fi exprimată cu ajutorul
elementelor tensorului T şi ale versorului n astfel:

 3
Ti n   Tij  n j (1.41)
j 1

unde   este componenta i a vectorului de tensiune mecanică T .

Ti n

Pentru o suprafaţă oarecare forţa rezultată F se obţine prin

integrarea tensiunii mecanice  
T n pe suprafaţa A:

F   T  n dA (1.42)
A

sau pe componente, ţinând seama de (1.41):

3
Fi   Ti  n  dA    Tij  n j  dA (1.43)
A A j 1

Dacă A reprezintă suprafaţa care închide un volum V, această

integrală de suprafaţă poate fi transformată în integrală de volum cu ajutorul
formulei lui Gauss-Ostrogradski
3 dT
  dx j
ij
Fi  dV (1.44)
VA j 1

Se poate introduce o mărime locală definită ca densitate de forţă f

care se exercită pe unitatea de volum a materialului deformat:

F   f dV (1.45)
VA

sau pe componente

Fi   f i dV (1.46)
VA
 CAPITOLUL 1
30_______________________________________________________________________
Prin identificarea integranţilor din ecuaţiile (1.44) şi (1.46) obţinem
expresia densităţii de forţă funcţie de tensorul de tensiune mecanică
3 dTij
fi   dx j (1.47)
j 1

Legea fundamentală a dinamicii  F  ma  aplicată unităţii de

volum a unui corp poate fi scrisă sub forma:
d 2
f  (1.48)
dt 2

unde  este densitatea materialului iar  deformaţia locală.

Pe componente
3
 2 i Tij
fi  
dt 2
  x j (1.49)
i 1

Pentru un material nepiezoelectric, din (1.41) rezultă

3 3 3 3
 k
Tij   cijkl S kl   cijkl xl
(1.50)
k 1 l 1 k 1 l 1
deci
3 3 3
d 2 i d 2 k

dt 2
  cijkl
dx j dxl (1.51)
j 1k 1 l 1
care constituie ecuaţia undelor elastice într-un material solid arbitrar,
structura cristalină manifestându-se în configuraţia concretă a tensorului de
elasticitate c.
Sistemul de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale de ordinul doi
permite determinarea undelor elastice care se pot propaga într-un material.
Soluţiile acestui sistem sunt unde plane progresive care se propagă pe o

direcţie dată de versorul n  n1 , n2 , n3  , perpendicular pe suprafeţele echifază

planare definite de ecuaţia
n  r  cons tan t

Aceste soluţii au forma generală

 3 

 

(1.52)
njxj
  P  
n r  j 1
t 
 i  P i F   i F  t  
 v    v 
 
 
 
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________31
P
unde v este viteza de fază iar  i defineşte polarizaţia undei, adică direcţia

de deplasare a particulelor, F fiind o funcţie arbitrară.

Introducând soluţia generală în ecuaţia (1.51) se obţine ecuaţia
finală a undelor
3 3 3 3
v 2 P i   cijkl n j nk P l   il P l (1.53)
j 1 k 1 l 1 l 1

numită şi ecuaţia lui Christoffel, iar tensorul de ordinul doi introdus se

numeşte tensorul Christoffel:
3 3
 il   cijkl n j nk  ci11l n12  ci 22l n22  ci 33l n32 
j 1 k 1
(1.54)
  ci12l  ci 21l  n1n2 
  ci13l  ci 31l  n1n3   ci 23l  ci 32l  n2 n3

Analizând ecuaţia undelor se constată că polarizaţiile definite de

P
componentele  i constituie vectorii proprii ai tensorului Christoffel, iar

v 2 valorile proprii ale acestuia. Deci vitezele si polarizaţiile undelor plane

care se pot propaga pe o direcţie n într-un cristal definit elastic de tensorul
cijkl se obţin căutând valorile proprii şi vectorii proprii ai tensorului  .
Valorile proprii ale tensorului  se obţin din ecuaţia seculară
11  v 2 12 13
2 2
il  v  il  21 22  v 23 0 (1.55)
2
31 32 33  v

Deoarece tensorul  este simetric

3 3 3 3
li   cljki n j nk   ccilj n j nk 
j 1 k 1 j 1 k 1
3 3
  cijkl n j nk
j 1 k 1

valorile proprii sunt reale şi pozitive, deci în general avem întotdeauna trei
moduri proprii fizice posibile adică pentru o direcţie de propagare dată avem
 CAPITOLUL 1
32_______________________________________________________________________
trei unde plane progresive cu anumite viteze de fază, fiecărei viteze
corespunzându-i un vector propriu adică o direcţie de oscilaţie bine definită
(Fig. 1-11).

P
  2


P
  1


P
  3
Fig. 1-11. Direcţiile de oscilaţie ortogonale ale celor trei unde care se pot propaga pe
direcţia n .

De remarcat faptul că cele trei direcţii de polarizare sunt

perpendiculare între ele, dar în cazul general acestea nu sunt colineare sau
perpendiculare pe direcţia de propagare, adică, nu sunt unde longitudinale
sau transversale. Numai în materiale amorfe (izotrope) undele plane care se
propagă pe o direcţie oarecare sunt longitudinale sau transversale cu viteze
diferite dar independente de direcţie. În cazul materialelor cristaline cele trei
unde pot fi longitudinale sau transversale numai pentru anumite direcţii
particulare de propagare; în mod normal unda a cărei polarizaţie face
unghiul cel mai mic cu n este numită cvasilongitudinală P  1 (Fig. 1-11);
iar celelalte două se numesc unde cvasitransversale.

1.5 Unde elastice în cuarţ

CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________33
Undele elastice care se pot propaga în cuarţ pot fi determinate prin
aplicarea metodologiei prezentate în paragraful 1.4 şi se porneşte de la
tensorul Christoffel care conform formulei 1.54 are următoarele
componente:
11  c11n12  c66 n22  c44 n32  2c14 n2 n3
12   c12  c66  n1n2  2c14 n1n3
13  2c14 n1n2   c13  c44  n1n3
 22  c66 n12  c11n22  c44 n32  2c14 n2 n3
 23  c14  n12  n22    c13  c44  n2 n3
 33  c44  n12  n22   c33n32

Viteza de propagare şi direcţia de polarizaţie a undelor elastice

depind atât de proprietăţile mecanice definite de tensorul de elasticitate , cât
şi de direcţia de propagare.
Pentru o undă care se propagă de-a lungul axei x1, versorul n are
componentele (1,0,0), astfel încât
c11 0 0
    0 c66 c14 
 0 c14 c44 

astfel încât valorile proprii rezultă din ecuaţia

 c11   v 2 0 0 
 
 0 c66   v 2 c14   0
 0 c14 c44   v 2 


adică  c11   v   c44   v   c66   v   c14   0

2 2 2 2

cu soluţiile
 CAPITOLUL 1
34_______________________________________________________________________
c11
v1   5697 m s


 c44  c66 
2
c44  c66   4c142
v2   5141 m s
2

 c44  c66 
2
c44  c66   4c142
v3   3319 m s
2
Conform Fig. 1-12 undele care se propagă de-a lungul axei x1 sunt
următoarele:
 o undă longitudinală cu viteza v1;
 o undă transversală cu oscilaţia în planul x2x3 pe o direcţie care

c14
formează cu x2 unghiul   arctg  24, 2 ;
c66

 o undă transversală cu oscilaţia în planul x2x3 pe o direcţie care

formează cu x3 unghiul   24, 2 .
x2

P  2  

P  1 
n x1


x3 
P  3
Fig. 1-12. Polarizaţiile celor trei unde care se pot propaga în cuarţ de-a lungul axei
cristalografice x1.

Propagarea de-a lungul axei x2 definită de versorul n  0,1, 0  este

descrisă de tensorul
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________35
c66 0 0 
    0 c11 c14 
 0 c14 c44 

permiţând următoarele unde:

c66
 o undă transversală cu viteza v1   3913 m s şi oscilaţie

de-a lungul axei x1;
 o undă longitudinală cu viteza 4367 m s şi oscilaţia în plan x2x3

c14
pe o direcţie ce formează cu axa x2 un unghi   arctg  11,97 .
c11

 o undă cvasitransversală cu viteza 6024 m s şi oscilaţia în

planul x2x3 pe o direcţie ce formează cu axa x2 un unghi   101,97 ;

Propagarea undelor de-a lungul axei de simetrie de ordinul 3 (x3),

definită de versorul n  0 , 0,1 este descrisă de tensorul

c44 0 0
    0 c44 0 
 0 0 c33 

permiţând următoarele unde:

c33
 o undă longitudinală cu viteza v1   6357 m s ;


 două unde transversale degenerate având aceeaşi viteză

c44
v2  v3   4704 m s

Acest rezultat trebuie interpretat astfel: de-a lungul axei de simetrie
de ordinul 3 în cuarţ se poate propaga orice undă pur transversală, indiferent
de direcţia de oscilaţie din planul x1x2 .
 CAPITOLUL 1
36_______________________________________________________________________
Propagarea undelor mecanice într-un plan care conţine axa de
simetrie de ordinul 3 (x3) de exemplu x2x3 este definită de versorul

n  0 ,sin  ,cos   pentru care

 0 0 
  11
   0  22  23 
 0  23  33 

unde
11  c66 sin 2   c44 cos 2   c14 sin 2
 22  c11 sin 2   c44 cos 2   c14 sin 2
c13  c44
 23  c14 sin 2   sin 2
2
 33  c44 sin 2   c33 cos 2 
Deci o undă elastică ce se propagă pe o direcţie situată în planul
cristalin x2x3 şi formează unghiul  cu axa x3 poate fi:
 o undă transversală cu direcţia de oscilaţie x1 şi viteza de
propagare dependentă de direcţia de propagare

11 c sin 2   c44 cos 2   c14 sin 2

v3   66
 
Valorile extreme ale vitezei sunt:
 v3 max  5139 m s corespunzătoare direcţiei definite de

1  148, 2 ;

 v3 min  3324 m s corespunzătoare direcţiei definite de

 2  58, 2 .
Celelalte două unde posibile dintre care una este cvasilongitudinală
şi alta cvasi transversală cu vitezele dependente de direcţia de propagare,
valorile fiind date de expresiile:
CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________37
1
          2  4 2  2
v1,2  
22 33 22 33 23 

 2 
 
 c  c sin 2   c33 cos 2   c14 sin 2
  44 11 
 2
1

 c11 sin   c33 cos   c44 cos 2  c14 sin 2    c13  c44  sin 2  2c14 sin   
2 2 2
2 2 2

 
2 

cu valorile extreme:
v1max  7030m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   49 , 2

v1min  5285m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   107 ,7

v2 max  4845m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   10 , 4

v2 min  3759m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   63, 2

În Fig. 1-13 sunt reprezentate grafic vitezele celor trei unde elastice
care se propagă în cuarţ în planul x2x3.
v1 (m/s)

 ( )
v3 (m/s)
v2 (m/s)

v1 (m/s)

 ( )  ( )  ( )
 CAPITOLUL 1
38_______________________________________________________________________
Fig.1-13. Dependenţa de direcţie () a vitezelor celor trei unde elastice care se propagă pe

direcţia definită de versorul n  0 ,sin  ,cos   .

Propagarea undelor mecanice în planul perpendicular pe axa de


simetrie de ordinul 3 (x3) este definită de versorul n  cos  ,sin  , 0  şi are

următoarele componente ale tensorului  :
11  c11 cos 2   c66 sin 2 

12 
 c11  c66  sin 2
2
13  c14 sin 2
 22  c66 cos 2   c11 sin 2 
 23  c14 cos 2
 33  c44

Toate cele trei unde elastice care se pot propaga în planul x1x2 au
viteze de propagare şi direcţii de oscilaţie diferite, funcţie de direcţia de
propagare (Fig. 1-14).
 CAPITOLUL 1
_______________________________________________________________________39

v1 (m/s)
v1 (m/s)

 ( )
v2 (m/s)

 ( )
 CAPITOLUL 1
40_______________________________________________________________________

v3 (m/s)

 ( )
Fig. 1-14. Dependenţa de direcţie () a vitezelor celor trei unde elastice care se propagă pe

direcţia definită de versorul n  cos  ,sin  , 0  .

cu valorile extreme:
v1max  5993m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   30

v2 max  5139m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   60

v3 max  3914m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   30

v1min  5698m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   60

v2 min  4323m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   30

v3 min  3323m / s corespunzătoare direcţiei definite de unghiul   60