MIŞCAREA FLUIDELOR

INCOMPRESIBILE
ÎN MEDII POROASE OMOGENE
Mişcările studiate în acest capitol fac parte din categoria mişcărilor
staţionare, caracterizate de condiţia dp/dt = 0 în orice punct al
domeniului mişcării şi la orice timp t. Deşi condiţia ca mişcarea să fie
staţionară este îndeplinită, cu unele excepţii, doar în cadrul
experimentelor de laborator, soluţiile ecuaţiilor fundamentale obţinute
pentru aceste mişcări pot fi folosite fie la studierea calitativă a anumitor
aspecte ale mişcărilor nestaţionare, fie la tratarea mişcărilor
nestaţionare prin metoda asimilării acestora cu o succesiune de stări
staţionare.

2
3.1. Ecuaţiile mişcării
Titeiul este considerat fluid incompresibil.
Se admite că procesele din zăcământ sunt izoterme.
Ecuaţia de stare, în acest caz, are forma:
 = 0 = ct (3.1)

Ecuaţia de continuitate, în absenţa surselor este:

v x v y v z (3.2)
+ + =0
x y z
Ţinând seama de legea lui Darcy:
 k (3.3)
v=− p

ecuaţia (3.2), după simplificare cu k/μ , devine:
(3.4)
2 p 2 p 2 p
+ + =0
x 2 y 2 z 2
(3.5)
p  = 0
 este operatorul lui Laplace (laplacianul) şi are expresia
2 2 2
= + + 2
x 2
y 2
z 3
3.2. Mişcarea unidimensională a unui fluid incompresibil

În zăcămintele de titei compartimentate prin falii în blocuri

necomunicante, asimilabile unor zone paralelipipedice, mişcarea
titeiului spre şirul sondelor de extracţie, amplasat în partea
superioară a fiecărui bloc, aflat sub acţiunea avansării de tip
piston a apei injectate prin şirul sondelor de injecţie, este practic o
mişcare unidimensională, cu excepţia unor zone din vecinătatea
celor două şiruri de sonde, unde liniile de curent au caracter
convergent sau divergent.
Teoretic, mişcarea este unidimensională dacă suprafeţele
A1B1C1D1 şi A2B2C2D2 (fig. 3.1) aparţin unor galerii de intrare,
respectiv de ieşire a titeiului în/din blocul considerat.

4
 A2
Alegând axa x paralelă cu

x
ps
direcţia mişcării ecuatia
D2 B2

l
diferentiala a presiunii devine

Q
d2 p A1 C2
=0 (3.6)
dx 2
D1 B1
pc
Se integrareza ecuaţia (3.6): C1
Fig. 3.1. Model de studiu unidimensional

p = ax + b (3.7)

a, b sunt constante de integrare.

5
Condiţiile la limită:


x = 0, p = pc (3.8)

 x = l, p = ps

Se obţine sistemul de ecuaţii:
p = b (3.9)
 c

 p = al + b
 s
Prin rezolvarea sistemului (3.9) se obţin expresiile
constantelor a şi b.
 p −p (3.10)
a = − c s
 l
b = p
 c
6
Se obţine expresia legii de variaţie a presiunii pentru mişcarea unidimensională
a unui fluid incompresibil în mediu poros omogen.
pc − ps
p = pc − x (3.11)
l
Presiunea scade liniar de la conturul de alimentare spre sondele de extracţie.
Din legea lui Darcy k dp
v=−  (3.12)
 dx
şi ţinând seama de relaţia (3.11) rezultă legea de variaţie a vitezei:
k pc − ps
v=  (3.13)
 l
Din ecuaţia macroscopică a continuităţii se obţine formula debitului:
Q = Av (3.14)

Înlocuind relaţia (3.13) în expresia (3.14) debitul este:

pc − p s
k
(3.15)
Q=A 
 l
Viteza şi debitul sunt direct proporţionale cu gradientul de presiune.
7
3.3. Mişcarea radial plană a unui fluid incompresibil

O sondă verticală care străbate întreaga

grosime a stratului productiv şi
primeşte fluid prin peretele ei natural se
numeşte sondă perfectă din punct de
vedere hidrodinamic. Dacă stratul
productiv este orizontal şi are grosimea h
constantă, iar sonda produce, la o
presiune constantă ps, dintr-o zonă
cilindrică coaxială având pe frontiera
exterioară, de rază rc, presiunea
constantă pc (figura 3.2). mişcarea este
staţionară radial plană în sens
generalizat. Notaţiile folosite în figura 3.2
au următoarele semnificaţii: rs – raza
sondei, rc – raza conturului (frontierei) de
alimentare, ps – presiunea dinamică de
adâncime a sondei (măsurată la
adâncimea medie a intervalului perforat),
pc – presiunea statică a stratului
productiv, numită şi presiune pe conturul
de alimentare. 8
9
Condiţia ca presiunea pc să fie constantă, asigurând caracterul staţionar al
mişcării generate de sondă, este îndeplinită dacă, prin frontiera exterioară de
rază rc, care trebuie să fie permeabilă şi poartă numele de frontieră de
alimentare, pătrunde în zona de drenaj a sondei o cantitate de lichid egală cu
cea produsă de sondă.

Având în vedere caracterul axial simetric al mişcării, este avantajos ca ea să fie

studiată în coordonate cilindrice care, pentru mişcarea plană, se reduc la
coordonatele polare r, θ. În aceste condiţii, ecuaţia microscopică a continuităţii,
1  1   
 (rvr ) +  ( v ) + ( v z ) + (m ) = 0
r r r  z t
asociată cu ecuaţia de stare a lichidului incompresibil, se reduce la forma
(3.16)

unde viteza radială, care este singura componentă a vitezei de filtrare, este
dată de legea lui DARCY.

10
 Ecuaţiile care guvernează mişcarea (legea lui Darcy, de
continuitate, de stare) şi condiţia de mediu poros omogen se vor
exprima prin relaţiile:

k
dp
v=−  (3.17)
 dr

 (rv r ) = 0
1 d (3.18)
r dr

 = ct (3.19)

k
= ct (3.20)

1 d  dp  (3.21)
  r  = 0
r dr  dr  11
Integrând ecuaţia (3.21) se obţine soluţia:
p = a  ln r + b (3.22)

Constantele de integrare a şi b se determină din condiţiile la

limită:
r = r , p = p (3.23)
s s

r = rc , p = pc

care duc la sistemul de ecuaţii,
 p = a  ln r + b (3.24)
 s s

 p = a  ln rc + b
 c
Soluţia sistemului constituie expresiile pentru a şi b,
pc − p s
a=
r
ln c (3.25)
rs
p − ps pc − p s
b = ps − c ln rs b = pc − ln rc
rc rc
ln
ln rs (3.25’) 12
rs
Se stabileşte legea de variaţie a presiunii sub două
forme echivalente :
p − p
p= p + c s ln r (3.26)
s r r
ln c s
r
s
pc − p s rc
p = pc −  ln (3.27)
rc r
ln
rs
Calculând derivata:
dp pc − p s 1
=  (3.28)
dr rc r
ln
rs
şi înlocuind în relaţia (3.17) se deduce câmpul vitezelor:
k pc − p s 1 (3.29)
v=−  
 r r
ln c
r
s 13
Reprezentând grafic variaţiile p, v
vitezei şi presiunii in f(r), p
v p
calitativ, curbele acestor funcţii c

arată ca în figura 3.3. Ecuaţia

macroscopică a continuităţii
duce la obţinerea debitului p
s
v

Q = 2πrh v (3.30) r
s
rc r

Fig. 3.3. Variaţia presiunii şi a

vitezei cu raza.

2 πkh( p − p )
Q= c s (3.31)
r
 ln c
r
s
14
Debitul este o măsură a eficienţei
sondei ca şi indicele de
productivitate, IP, definit ca
raportul dintre debit şi diferenţa de
presiune.
Q 2πkh
IP = = (3.32)
p −p r
c s  ln c
rs

Reprezentarea grafică a variaţiei

Q= f p −p ( c s
)
este o dreaptă a cărei pantă i este
egală cu indicele de productivitate
(fig.3.4), respectiv
Q
i = tg = = IP (3.33)
pc − ps
15
Graficul din figura 3.4 se numeşte diagramă indicatoare, deoarece
se observă că există un punct critic C căruia îi corespunde un
debit critic Qc de la care nu mai este valabilă legea lui Darcy, cu
alte cuvinte indică domeniul de valabilitate a legii lui Darcy.
Debitul calculat cu relaţia (3.31) este exprimat în condiţii de
zăcământ. Debitul în condiţii de suprafaţă este diferit de cel în
condiţii de zăcământ datorită presiunii, temperaturii şi gazelor
dizolvate. Datorită acţiunii presiunii, debitul în condiţii de
zăcământ se reduce, iar datorită temperaturii se măreşte. Cele
două efecte se compensează. Ceea ce diferenţiază valoarea
debitului în cele două situaţii sunt gazele dizolvate.
Pentru a exprima debitul în condiţii de suprafaţă se foloseşte
factorul de volum. Pentru titei acesta se notează cu bt şi este
supraunitar . Este definit ca raport între volumul (debitul) de titei în
condiţii de zăcământ (Vtz, respectiv Qz)şi cel în condiţii de
suprafaţă (Vts, respectiv Qs),
Vt Qz
bp = z = (3.34)
Vt Qs
s 16
Deci debitul în condiţii de suprafaţă va fi:

Q=
(
2πkh pc − ps )
rc (3.35)
bt ln
rs

Examinând relaţia debitului se pot stabili modalităţile de mărire a

acestuia.
Prin mărirea permeabilităţii k debitul se poate mări. Aceasta se
poate realiza prin acidizări sau fisurări hidraulice. Acidizarea se
aplică în cazul rocilor colectoare ce prezintă un liant calcaros şi
constă în injectarea în zăcământ a unei soluţii acide în scopul
măririi porilor existenţi şi a formării altora noi. Fisurarea hidraulică
se aplică în cazul zăcămintelor consolidate şi constă în
exercitarea unei presiuni mai mari decât cea litostatică asupra
stratului productiv, folosind un fluid de fisurare, odată cu care se
injectează şi granule de nisip care au rolul de a menţine deschise
fisurile create.
17
Grosimea stratului productiv este o constantă, dar este proporţională cu debitul.

Presiunea diferenţială (pc-ps) influenţează debitul. Se poate modifica

acţionând asupra presiunii dinamice, ps. Totuşi diferenţa de presiune nu poate fi
prea mare deoarece sonda ar produce cu cantităţi prea mari de gaze, ceea ce
ar epuiza energia zăcământului prea repede. Este limitată de asemenea şi
pentru a putea fi combătute viiturile de nisip ce au efect de abraziune asupra
instalaţiilor de suprafaţă şi asupra echipamentului de adâncime, sau se
formează un dop de nisip care poate conduce la diminuarea debitului cu
(70  80)%
Micşorarea viscozităţii poate duce la creşterea debitului. Se realizează
prin folosirea metodelor termice de recuperare.

Raza contorului rc poate fi redusă prin îndesirea gabaritului de sonde.

Raza sondei este limitată de tehnologiile de forare existente.

Cele mai des utilizate metode pentru mărirea debitului sunt cele care vizează
mărirea permeabilităţii şi cele privind micşorarea viscozităţii.

18
3.5. Mişcarea generată de o sondă amplasată excentric într-
un zăcământ cu frontieră circulară de alimentare

Se consideră un zăcământ omogen de formă circulară pe

care este amplasată o sondă în poziţie oarecare. Se alege un
sistem de axe xOy cu originea în centrul zăcământului, axa Ox
trecând prin centrul sondei şi axa Oy normală pe Ox (fig.3.5). Se
notează cu S1 sonda respectivă, fiind considerată o sursă
punctiformă bidimensională de intensitate (Q) şi cu δ distanţa la
care este amplasată faţă de origine, distanţă numită
excentricitate. Simetric faţă de conturul de alimentare se introduce
o sursă identică S2 dar de semn contrar (-Q). Fie D distanţa la
care este amplasată această sursă faţă de originea O. În acest
mod mişcarea s-a extins în tot domeniul (frontiera de alimentare a
fost „desfiinţată” ipotetic).

19
20
21
Mişcarea nu mai este radială, iar expresiile parametrilor hidrodinamici se obtin din
distributia de presiune:
Qμ dr
dp = 
2kh r
Valoarea presiunii intr-un punct oarecare din mediul poros, M(x,y), se determina
prin insumarea efectelor sondei reale S1 si a sondei imaginare S2 oglindita fata de
conturul de alimentare

Qμ Qμ r2
pM =
r
 ln 1 + C ; pM =−  ln +C
S1 2kh rs S2 2kh rs

Prin insumarea celor doua relatii se obtine Qμ r1

pM =  ln + C
legea de variatie a presiunii in punctul M
2kh r2

Punand conditiile ca punctual M sa apartina conturului sondei S1 adica r1=rs si

r2=D-d respective conturului de alimentare si tinand cont de asemanarea
triunghiurilor OMS1 si OMS2 cand M apartine conturului de alimentare, rezulta:

22
 c =d = 1
r r
OMS1  OMS 2 rc2 = D  d
D r r
c 2

Qμ Qμ r1
ps =  ln
rs
+C pc =  ln +C
2kh D −d 2kh r2

Qμ rs Qμ r
ps −  ln = pc −  ln 1
2kh D −d 2kh r2

 r2 −d 2 
 c 
     
Qμ  r1 r  Qμ  r1 D − d  Qμ  d d 
pc − ps =   ln − ln s  = 2kh ln   = 2kh  
2kh  r D −d  r r  r r s 
 2   2 s   c 
 
 

2kh  ( pc − ps )
Q= (3.36)
rc2 − d 2
μ  ln
rc  rs

23
Distributia de presiune poate fi obtinuta si in coordinate carteziene
determinand constanta C din conditia M(x,y) apartinand conturului de
alimentare:
r
c =d = 1
r Qμ r1
; pM =  ln +C
D r
c
r
2 2kh r2

Qμ r Qμ d
C = pc −  ln 1 C = pc −  ln
2kh r2 2kh rc

 r 
Qμ  d 2kh( pc − ps )  μ  d r2
p = pc −   ln − ln 1  = pc −  
 
  ln 
2kh  r r  rc − d
2 2
 2kh  rc r1
 c 2 μ  ln
rc  rs

Din figura 3.5 rezulta ca:

r22 = ( x + D ) + y 2 r12 = ( x + d ) + y 2
2
2
; si

pc − p s d 2 (x + D ) + y 2 2
p = pc −  ln 2  (3.37)
rc2 − d 2 rc ( x + d )2 + y 2
2  ln 24
rc  rs
3.6. Mişcarea generată de o sondă într-un zăcământ cu contur
liniar de alimentare

25
 Qμ dr
Distributia de presiune: dp = 
2kh r

se particularizeaza pentru cele doua sonde S1 si S2

Qμ Qμ r2
pS =
r
 ln 1 + C pS = −  ln +C
2kh
1 2kh rs 2 rs

Qμ r1
Prin insumare, presiunea intr-un punct oareca M(x,y) va fi: pM =  ln +C
2kh r2

Punand conditiile ca punctual M sa apartina conturului sondei S1 adica r1=rs

rezulta:

Qμ rs
ps =  ln +C ; iar din conditia ca punctual M(x,y) sa apartina conturului
2kh 2d de alimentare se determina constanta C

Qμ d C = pc ; debitul putand fi exprimat sub forma:

p = pc =  ln +C
2kh d
2kh  ( pc − ps )
Q= (3.38)
2d
μ  ln
rs 26
 Qμ r1
Daca in relatia pM =  ln + C se inlocuieste debitul din relatia (3.38)
2kh r2

si r12 = x 2 + ( y − d ) r22 = x 2 + ( y + d )
2 2
rezulta:

pc − p s x2 + (y + d )
2
p = pc −  ln 2 (3.39)
x + (y − d )
2
2d
2  ln
rs
În cazul în care frontiera de alimentare are lungimea finită, egală cu 2a, iar sonda este
amplasată simetric faţă de extremităţile frontierei, relaţia (3.38) ia forma

2kh  ( pc − ps )
Q=
 2d  d 2  (3.40)
μ  ln  1 + 2 
 rs  a 

Dacă d2/a2 << 1, adică sonda se află la distanţă relativ mică faţă de o frontieră de
alimentare cu lungime relativ mare, frontiera de alimentare se comportă ca şi când ar avea
lungimea infinită, iar ecuaţia (3.40) se reduce la relaţia (3.38).

27
28
29