CAPITOLUL 3

STATICA FLUIDELOR

3.1. STAREA DE REPAUS

Statica fluidelor studiază fluidele aflate în repaus, precum şi

interacţiunea lor mecanică, cu corpurile solide cu care se mărginesc. Prin
stare de repaus, se înţelege acea stare, în care, în domeniul ocupat de
fluid, nu au loc deplasări relative între elementele ce îl compun. Starea
de repaus a fluidului poate fi percepută în două moduri:
a). repaus absolut, asociat stării de repaus a fluidului în raport cu
un sistem de referinţă inerţial (considerat fix);
b). repaus relativ, asociat stării de repaus a fluidului în raport cu
un sistem de referinţă neinerţial (sistem solitar legat de fluid, dar aflat în
mişcare faţă de un alt sistem de referinţă considerat inerţial, caz n care
fluidul se deplasează împreună cu sistemul de referinţă neinerţial, ca un
corp solid - mişcarea fluidului este numai o mişcare de transport,
particolele fluide nemodificându-şi poziţia unele faţă de altele).

3.2. REPAUSUL ABSOLUT AL FLUIDELOR

3.2.1. Ecuaţiile generale ale staticii fluidelor

Analiza stării de repaus a unui fluid, se poate face dacă se cunosc

forţele care acţionează asupra acestuia.
Se consideră un domeniu D ocupat de fluid, aflat în repaus . În
interiorul domeniului D se delimitează un domeniu finit Di, mărginit de o
suprafaţă închisă Si. Prin analogie cu mecanica sistemelor de puncte
materiale, se va considera fluidul din D, în repaus, dacă orice porţiune a

88
sa, este în repaus. Rezultă deci,
că este necesar şi suficient ca,
z dFs = -npdA
oricare ar fi domeniul Di (ales n
d
arbitrar), forţele aplicate Di
fluidului din acest domeniu, să D dS (dA)
formeze un sistem echivalent cu
zero.
Starea de repaus a dFm= fd Si
fluidului din domeniul Di se 0
realizează sub acţiunea forţelor y
masice şi de suprafaţă (Figura x
3.1.).
Forţa masică ce Figura 3.1
acţionează asupra fluidului din
D’ va fi:
 
Fm =  f    dV . (3.1)
Di

Forţa de suprafaţă ce acţionează asupra suprafeţei de control Si,

care delimitează domeniul Di va fi
 
Fs = −  p  n  dA . (3.2.)
Si

Condiţia de repaus a fluidului, este:

   
Fm + Fs = 0 =    f  dV −  p  n  dA . (3.3.)
Di Si

Pentru ultima integrală a relaţiei (3.3.), aplicând formula integrală

a gradientului (aceasta fiind definită pe o suprafaţă închisă) rezultă
 
Di Di Di
(
 fdV −  pdV =  f − p dV = 0 . ) (3.4.)

Deoarece ρ, f, p, sunt funcţii continue pe D, relaţiei (3.4.) i se

poate aplica lema integralei nule, adică:
  1
f − p = 0 sau f = p . (3.5.)

Relaţia vectorială (3.5), în raport cu sistemul ce coordonate
cartezian Oxyz, este echivalentă cu trei ecuaţii scalare:

89
  1 p
f x =  x ,

 1 p
f y = , (3.6.)
  y
 1 p
f z = .
  z
Relaţiile (3.6), reprezintă ecuaţiile lui Euler pentru repausul
absolut al oricărui fluid.
Un fluid însă nu poate rămâne în repaus sub acţiunea oricărui
câmp de forţe. Se va analiza în continuare, care sunt condiţiile necesare
pentru existenţa repausului.
Se consideră ecuaţia vectorială Euler (3.5), asupra căreia se aplică
rotorul vectorial:
  
( )
   f −   (p ) = 0 = −f   +   f . (3.7.)
Dacă fluidul se consideră incompresibil, adică ρ=const. rezultă:

f = 0. (3.8.)
Aceasta înseamnă că, în cazul fluidelor incompresibile, condiţia
necesară pentru existenţa repausului, este să existe un câmp al forţelor
masice unitare, irotaţional. În acest caz, forţa masică unitară, derivă dintr-
un potenţial, adică există o funcţie scalară  = (x , y, z ) , care satisface
relaţia 
f = − , (3.9.)
sau în coordonate carteziene
  
fx = − ; fy = − ; fz = − . (3.10.)
x y z
Funcţia  se numeşte potenţialul forţelor masice şi reprezintă
energia potenţială raportată la unitatea de masă. Aceasta este echivalent
cu afirmaia: “câmpul forţelor masice este conservativ” (lucrul mecanic
efectuat într-un asemenea câmp nu depinde de drum ci doar de punctul
iniţial şi final).
Înlocuind în relaţia (3.5), relaţia (3.9), se obţine:

90
 1  p
−  − p = 0 sau   +  = 0 , (3.11.)
  
de unde:
p
+ = ct. . (3.12.)

Relaţia (3.12), reprezintă ecuaţia repausului absolut, pentru fluide
incompresibile.
Pentru cazul fluidelor compresibile relaţia (3.7) este satisfăcută
dacă:

  f = 0;
 (3.13.)
f    = 0.
Relaţiile (3.13), conduc la concluzia că repausul, în cazul
fluidelor compresibile, este posibil dacă, pe lângă condiţia ca forţele
masice să fie conservative şi pe aceea ca suprafeţele de egală densitate, să
fie normale pe forţa masică unitară. Dacă se ţine seama de relaţia (3.5),

(vectorii f // p ) rezultă:
(p )  () = 0 . (3.14)
Pentru ca relaţia (3.14) să fie posibilă, trebuie ca în mod
obligatoriu, între presiune şi densitate, să existe o relaţie de
interdependenţă, adică:
 = (p ) . (3.15.)
Fluidele care satisfac relaţia (3.15), se numesc fluide barotrope.
Rezultă deci, că repausul fluidelor compresibile într-un câmp de
forţe masice conservativ, este posibil, numai pentru fluide barotrope.
Pentru a deduce ecuaţia repausului absolut, pentru fluide
barotrope, se va pleca de la ecuaţia lui Euler şi se va ţine seama că forţele
masice sunt conservative, deci:
1
 + p = 0 . (3.16.)

Relaţia (3.16), se îmulţeşte cu un element de deplasare

infinitezimal d r :
 1 
d r   +  d r  p = 0 . (3.17.)


91
 
Termenul întâi al relaţiei (3.17), d r   = d , este o diferenţială,
de unde rezultă că şi al doilea termen este tot o diferenţială, care se
notează cu d , adică:
1  1
d = dp = dp . (3.18.)
 
Deoarece fluidul este barotrop ( = (p )) , rezultă:
dp p dp
= +C=  . (3.19.)
(p ) p 0 (p )

unde, Ρ, se numeşte funcţie de presiune.

Ţinând seama de relaţiile (3.16) şi (3.18), rezultă:

d + d = 0 = d( +  ) , (3.20.)
adică :
 +  = ct. . (3.21.)
Relaţia (3.21), reprezintă ecuaţia repausului absolut pentru fluide
barotrope.
Locul geometric al tuturor punctelor unui domeniu de fluid, aflat
în repaus, pentru care funcţia  (potenţialul forţelor masice), are aceeaşi
valoare, este o suprafaţă echipotenţială. Ecuaţia suprafeţelor
echipotenţiale este de forma:
(x , y, z ) =  = ct. (3.22.)
Fiecărei valori ale lui λ, îi
corespunde o suprafaţă = 1
echipotenţială.
A
În mod similar, se defineşte
suprafaţa izobară, ca fiind locul
geometric al tuturor punctelor,
pentru care funcţia p (presiunea), are
= 2
aceeaşi valoare. Ecuaţia suprafeţelor
Figura 3.2
izobare este de forma:
p(x , y, z ) =  = ct. . (3.23.)
Suprafeţele echipotenţiale şi izobare au cteva proprietăţi.

92
 1. Suprafeţele echipotenţiale (izobare) nu au nici un punct comun
(ntr-adevăr, dacă =λ1 şi =λ2, cu condiţia λ1λ2 sunt două suprafeţe
echipotenţiale, şi se presupune că cele două suprafeţe au un punct comun
(Figura 3.2), A(x 0 , y 0 , z 0 ) , n acest punct funcţia , ar lua valoarea
 0 = (x 0 , y 0 , z 0 ) , pe ambele suprafeţe echipotenţiale, ceea ce contrazice
relaţiei de definire a acestora).
2. Forţa masică unitară în orice punct al domeniului este normală
la suprafaţa echipotenţială ce trece prin acel punct (Figura.3.3). Vectorul
, are ca suport, normala în A la suprafaţa echipotenţială, iar sensul lui
coincide cu sensul în care  cresc valorile funcţiei . De asemenea, relaţia
(3.9), arată că vectorii f şi , sunt doi vectori cu suport comun, dar de
sensuri opuse.
3. Suprafeţele echipotenţiale sunt şi suprafeţe izobare. Analizând
1
relaţia p +  = 0 , se 

observă că  şi p, nu se pot
anula decât simultan, adică, A +

dacă p=ct., rezultă şi =ct.
4. În toate punctele f=−   
aparţinând unei suprafeţe Figura 3.3
echipotenţiale (izobare)
densitatea fluidului este constantă. Într-adevăr relaţia (3.20) conduce la
expresia lui, în forma:
dp
=− , (3.24)
d
relaţie care suportă următoarea interpretare: dacă de la punctele unei
suprafeţe izobare se trece în direcţie
normală la punctele unei alte dr
suprafeţe izobare infinit vecine, cele A
două suprafeţe diferind cu o variaţie 
de potenţial d, raportul dp/d se va S 
menţine constant, pentru toate 
r
perechile de puncte vecine pe orice
normală. Figura 3.4
5. Suprafeţele echipotenţiale
(izobare) ale fluidelor aflate în echilibru fizic, sunt şi suprafeţe izoterme.

93
Într-adevăr, din ecuaţia de stare (f(p,ρ,T)=0), rezultă că, dacă presiunea şi
densitatea sunt constante şi temperatura va fi constantă.
6. Suprafaţa de separaţie dintre două fluide nemiscibile de
densităţi diferite este o suprafaţă echipotenţială (izobară) (Figura 3.4).

Fie A( r ), un punct curent care se află pe suprafaţa, S, care separă

cele două fluide . Dacă se consideră că A( r ), aparţine întâi fluidului de
densitate 1 , apoi fluidului de densitate 2, şi ştiind că în A presiunea şi
forţa masică unitară au aceleaşi valori se poate scrie:
p = −1 respectiv, p = − 2 , (3.25)
ceea ce conduce la:
(1 −  2 ) = 0 , (3.26.)

dar cum, 1  2 rezultă =0, adică =ct.

3.2.2. Fluide în repaus în câmp gravitaţional

La fluidele aflate în repaus în câmp gravitaţional, forţele masice

care acţionează asupra lor, sunt tocmai forţele de greutate. Este cazul cel
mai frecvent întâlnit în practică, referitor la lichidele care sunt supuse
acţiunii câmpului gravitaţional terestru.
În acest caz, în raport cu un sistem de referinţă cartezian Oxyz,
ales astfel încât axa, Oz, are direcţia şi sensul verticalei ascendente, forţa
masică unitară, care se identifică cu acceleraţia gravitaţională, va avea
componentele (Figura 3.5)

  z
f x = 0 = − x ;

 
f y = 0 = − ; (3.27.) k
 y 0
  j y
f z = −g = − . x
i
 z fg
Figura 3.5

94
  
Întrucât = = 0 , rezultă că potenţialul forţelor masice este
x y
funcţie numai de z (  = (z ) ), de unde rezultă că:
 d
= = g. (3.28.)
z dz
Prin integrarea relaţiei (3.28), se obţine expresia potenţialului
forţelor masice:
 = g  z + ct. . (3.29.)
Rezultă c, pentru fluidele incompresibile (=ct.), ecuaţia
repausului în câmp gravitaţional are forma:
p
gz + = ct. . (3.30.)

Relaţia (3.30), rămâne constantă în orice punct al domeniului de
fluid, în interiorul căruia, nu are loc nici o transformare. Această relaţie
are o importanţă practică deosebită, atât pentru determinarea presiunii în
orice punct al unui domeniu de fluid,
z
cât şi a forţelor exercitate de fluide
asupra pereţilor (corpurilor) solizi cu
M
0
care vin în contact. h
Dacă se cunoaşte presiunea, p0, z 0
M
într-un punct M0, dintr-un recipient cu z
fluid în repaus, se poate determina 0
y
valoarea presiunii în orice punct M al
Figura 3.6
fluidului (Figura 3.6).
Aplicând relaţia (3.30) se
obţine:
p p
gz 0 + 0 = gz + , (3.31)
 
adicã:
p = p 0 + g(z 0 − z ) = p 0 + gh . (3.32)
Rezultã de aici, cã în cazul fluidelor incompresibile aflate în câmp
gravitaţional presiunea creşte liniar cu adâncimea şi este constantã în

95
plan orizontal. Presiunea într-un punct al unui domeniu de fluid, aflat în
câmp gravitaţional, este egalã cu presiunea într-un punct de referinţã
(unde ea se cunoaşte), plus presiunea datoratã greutãţii coloanei de lichid
dintre cele douã puncte.
Din ecuaţia (3.31) se desprind câteva concluzii importante, care
se vor detalia în continuare.
Notã: În cazul fenomenelor întâlnite în mod curent în tehnică,
lichidele pot fi considerate fluide incompresibile, iar gazele, fluide uşoare
– adică fluide a căror greutate este neglijabilă în raport cu celelalte forţe
care intervin. Există însă şi excepţii: astfel în studiul ocului hidraulic,
sau al acţionărilor hidraulice lucrând la presiuni mari (sute de bar),
trebuie să se ţină seama de compresibilitatea lichidului, iar în studiul
staticii atmosferei, trebuie să se ţină seama de greutatea aerului. De
aceea, cu excepţia cazurilor în care se va menţiona în mod expres, se va
adopta, pentru simplificarea expunerii, terminologia următoare:
lichid = fluid greu incompresibil
gaz = fluid compresibil uşor.

3.2.2.1. Principiul lui Pascal

Într-un fluid greu incompresibil (lichid), aflat în repaus, orice

variaţie de presiune dintr-un punct oarecare al fluidului, se transmite cu
aceeaşi valoare în toate punctele sale.
Se consideră M(x,y,z) şi M0(x0,y0,z0), două puncte ale domeniului
de fluid aflat în repaus, pentru care ecuaţia repausului, în raport cu un
sistem de referinţă inerţial, având axa Oz în sensul verticalei ascendente,
se scrie:
(M) p + p + gz = c  ,
(3.32)
(M 0 ) p 0 + p 0 + gz 0 = c  ,
sau
p − p 0 + g(z − z 0 ) = 0 , (3.33)

Se presupune că, datorită unor cauze exterioare, presiunea în

punctul M, creşte la valoarea p+Δp, iar în M0, la valoarea p0 + Δp0. În
noua stare a fluidului se pot scrie relaţiile:

96
 (M) p + p + gz = c  ,
(3.34)
(M 0 ) p 0 + p 0 + gz 0 = c  ,
sau:
(p + p ) − (p 0 + p 0 ) + g(z − z 0 ) = 0 . (3.35)
Comparând
relaţiile (3.33) şi
(3.35), rezultă Δp1 = F1
Δp2, adică orice
variaţie a presiunii h2 F2
dintr-un punct al h1
domeniului de fluid, se
transmite, cu aceeai p p
intensitate n oricare
punct al lui. Presa
hidraulică ilustrează, în d1
2
d

mod practic, acest

principiu (Figura 3.7).
Forţa F1, care
acţionează asupra Figura 3.7
pistonului de diametru
d1, realizează, în interiorul lichidului, presiunea:
F1 4F1
p= = . (3.36)
A1 d12

Această presiune, este transmisă în toate punctele lichidului şi acţionează

asupra pistonului de lucru, de diametru d2, cu forţa:
d 2
2
F2 = p  A 2 = p  . (3.37)
4
Din relaţiile (3.36) şi (3.37), rezultă că raportul dintre forţele F1 şi
F2, este egal cu raportul dintre pătratele diametrelor:
2
F2 d 2
= . (3.38)
F1 d12

97
 Cursele celor două pistoane fiind h1 şi h2, din conservarea
volumului dezlocuit rezultă:
h 1  A1 = h 2  A 2 . (3.39)
Rezultă că între cursele pistoanelor există un raport invers
proporţional cu cel al ariilor lor, astfel:
2
h 2 A1 d1
= = (3.40)
h1 A 2 d 2 2

3.2.2.2. Principiul vaselor comunicante

Într-un lichid aflat în stare de repaus, suprafeţele izobare

(echipotenţiale) sunt plane orizontale şi reciproc.
În figura 3.8, este reprezentat un vas cu două braţe, de secţiuni
diferite, în care se află
un lichid omogen. p1
Pe suprafeţele p2
libere ale celor două
braţe ale vasului, h1
acţinează presiunile p1, h2
respectiv p2. N N
Deoarece Figura 3.8
presiunea în planul
orizontal N – N, este aceeaşi, se poate scrie:
p N = p1 + gh 1 , (3.41)
respectiv:
p N = p 2 + gh 2 . (3.42)

Din relaţiile (3.41) şi (3.42), rezultă următoarea ecuaţie de

echilibru:
p 2 − p1 = g (h1 − h 2 ) (3.43)
În cazul când presiunile pe suprafeţele libere
sunt egale, atunci acestea se găsesc la acelaşi
nivel.(h1 = h2).

98 Figura 3.9
 O aplicaţie practică a acestei consecinţe se întâlneşte la
determinarea gradului de umplere a unui rezervor cu ajutorul sticlei de
nivel (Figura 3.9).
3.2.2.3. Determinarea densităţii cu ajutorul unui tub în formă
de U

În stare de repaus, suprafaţa de separaţie dintre două lichide

nemiscibile, cu densităţi diferite, este o suprafaţă izobară (echipotenţială),
adică un plan orizontal.
Practic, acest lucru, se evidenţiază dacă, într-un tub transparent în
formă de U se introduc două lichide de densităţi diferite (Figura 3.10).
Lichidul de densitate mai mare (ρ1), va intra în ambele braţe, iar
celălalt, de densitate mai mică (ρ2), deasupra primului. În planul N – N,
este aceeaşi presiune, adică pentru cele două braţe se poate scrie:
p N = p at + 1gh 1
(3.43)
p N = p at +  2 gh 2
Din egalitatea celor două
relaţii, rezultă o legătură simplă
între densităţile lichidelor şi pat
înălţimile la care se află pat
suprafeţele libere. 
 h
1 h 2 h
= (3.44) N N
 2 h1
În cazul în care una dintre 
densităţi este cunoscută, se poate Figura 3.10
determina cealaltă, prin
măsurarea celor două înălţimi ale coloanelor de lichid, faţă de planul de
separaţie.

3.2.2.4. Sarcina hidrostatică. Sarcină manometrică

Ecuaţia (3.30), care defineşte repausul fluidelor grele

incompresibile, suportă o interpretare geometrică şi energetică. Ea poate
fi scrisă şi sub forma unor lungimi:

99
 p
+ z = const. . (3.45)
g
Această relaţie constituie şi baza teoretică a aparatelor de
măsurare a presiunii, care utilizează lichide, cunoscute sub numele de
piezometre. Ele permit o interpretare intuitivă, a unor mărimi legate de

T1 Plan de sarcina (barometric) 0 p at p

A2 T2
Plan manometric
B2
hb

p 0 >p at

hm
s

Q B1
A1

Hm

z

Plan de referinta

Figura 3.11

noţiunea de presiune. Pentru evidenţierea modului lor de utilizare, ele se

consideră legate la un recipient în care se află un lichid de densitate ρ,
având suprafaţa liberă deasupra căreia, se află un gaz aflat la presiunea p0
(Figurile 3.11 şi 3.12 )
Piezometrul închis, este un tub transparent, închis la o extremitate
şi iniţial umplut cu lichid, de acelaşi fel cu lichidul din recipientul în care
se măsoară presiunea, apoi se racordează cu acesta (tubul T1).
Piezometrul deschis, este un tub transparent, având o extremitate
deschisă, iar cealaltă racordată la recipientul cu lichid în care se măsoară
presiunea (tubul T2). Se vor analiza în continuare cazurile în care p0 > pa
şi respectiv p0 < pa.
1. Cazul p0 > pa (Figura 3.11). Faţă de un plan de referinţă, ales
arbitrar, la nivelul z, se ataşează în punctele A1 şi B1, un piezometru
închis şi respectiv unul deschis. Lichidul din piezometrul închis T1,
coboară până la un punct A2, care aparţine unui plan orizontal, numit
plan de sarcină sau plan barometric, deasupra acestuia, rămâne vid.
Dacă p, este presiunea în punctul Q, există relaţiile:
p A1 = p = gh b (3.46)

100
 Această presiune, măsurată luând vidul ca origine, se numeşte
presiune barometrică sau absolută. Ea reprezintă presiunea pe care ar
exercita-o în Q, o coloană de lichid de densitate ρ, având înălţimea hb.
Valoarea :
p
Hs = z + h b = z + (3.47)
g
se numeşte sarcină hidrostatică.
Lichidul din piezometrul deschis T2, urcă până la un punct B2,
care aparţine unui plan orizontal, numit plan manometric. Dacă p, este
presiunea în Q şi pat, presiunea atmosferică, există relaţiile :

T1 Plan de sarcina (barometric) 0 p at p

A2
T2
hb

p 0 <p at
Hs

hv

Q B1
Plan
A1 B2
 manometric
z

Plan de referinta
Figura 3.12

p = p B = p at + gh m (3.48)
i:
p m = p − p at = gh m , (3.49)

unde, pm, se numeşte presiune manometrică sau relativă.

În figura 3.12, se prezintă şi epura presiunilor.
2. Cazul p0 < pat (Figura 3.12) Lichidul din tubul piezometric
închis T1, permite materializarea aceloraşi noţiuni, iar cel deschis T2,
permite măsurarea presiunii şi înăţimii vacuumatice.
Dacă p < pat , rezultă
p − p at
hm = 0. (3.50)
g

101
 Se introduc notaţiile:
pv = - pm – presiune vacuumetrică;
hv = - hm – înălţime vacuumetrică.
Mărimile hb şi hm se mai numesc şi înălţimi piezometrice: hB este
înălţime piezometrică absolută, iar hm este înălţime piezometrică relativă.

3.3 REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR

În paragrafele anterioare ale acestui capitol, s-a studiat repausul

absolut al fluidelor, faţă de un sistem de referinţă inerţial (fix). Există
însă, cazuri în care un fluid este în repaus faţă de un sistem de referinţă
mobil (neinerţial), fiind în mişcare faţă de un sistem de referinţă fix
(Figura 3.13).
O astfel de stare, în care se găseşte fluidul, se numeşte repaus
relativ. Ea se întâlneşte frecvent
x
în practică, la transportul ) P y
t
fluidelor în recipienţi. În z1 
(
r
general, fluidele nu se vor putea D
menţine în repaus faţă de un (t)
r1
sistem de referinţă solidar cu t)
O v0 (t)
(
vasul cu excepţia unor mişcări O1
r0
particulare ale vasului. Se pune x1
deci problema determinării
acestor mişcări, care sunt y1 z
compatibile cu starea de repaus Figura 3.13
a fluidului, faţă de un sistem de
referinţă solidar cu vasul.
Se consideră un sistem de referinţă fix, O1x1y1z1 şi un sistem de
referinţă mobil (neinerţial), Ox,y,z, solidar cu domeniul, D, ocupat de
fluid.
În cazul cel mai general, mişcarea sistemului Oxyz, în raport cu
sistemul fix, O1x1y1z1, este caracterizată printr-o translaţie, cu viteza
 
v 0 (t ) şi o rotaţie instantanee cu viteza unghiulară, (t ) .
Pentru domeniul, D, de fluid, ecuaţia fundamentală a repausului
relativ este:
 
F + Ft = 0 , (3.51)

102
unde:
-F, este rezultanta forţelor efectiv aplicate lui D din punctul de
vedere al unui observator solidar cu sistemul de referinţă neinerţial Oxyz;
-Ft - forţa de transport, datorită căreia, sistemul de referinţă
neinerţial solidar cu domeniul D se mişcă faţă de sistemul de referinţă
inerţial O1x1y1z1 .
Dacă P este poziţia centrului de masă al unui element de fluid,
având masa dm = dV , legătura între cele două sisteme de referinţă este:
  
r1 (t ) = r0 (t ) + r . (3.52)

Forţa de transport, corespunzătoare elementului de fluid, de masă

dm, se poate scrie sub forma:
  
dFt = f t  dm = f t   dV , (3.53)

unde, ft, reprezintă forţa = -n p dA

n
masică unitară de transport, Di
(forţa de transport z1 z f t  d
corespunzătoare unităţii de
masă). x
Se consideră în cadrul f  d
domeniului D, aflat în
O
repaus (relativ) faţă de O1
sistemul de referinţă Oxyz, x1
un domeniu D i  D , finit, y y
oarecare, mărginit de Figura 3.14
suprafaţa Si (Figura 3.14).
Prin analogie cu mecanica sistemelor de puncte materiale, se va
considera fluidul din domeniul D, în repaus relativ faţă de sistemul
O1x1y1z1, dacă orice partiţie a sa, este în repaus absolut faţă de sistemul
de referinţă Oxyz.
Este deci necesar, ca oricare ar fi domeniul Di, forţele efectiv
aplicate lui Di din punct de vedere al unui observator solidar cu sistemul
de referinţă neinerţial Oxyz şi forţele de transport să formeze un sistem
echivalent cu zero.
Forţele efectiv aplicate lui Di, sunt forţele masice şi cele de
suprafaţă.
Cu notaţiile făcute, ecuaţia de echilibru (3.51), devine:

103
   
Di
fdV −  pndA +  f t dV = 0 .
Si Di
(3.54)

Ţinând seama de formula integrală a gradientului


( pndA =  pdV ), relaţia 3.54 devine:
Si Di
 
 (f − p + f )dV = 0 .
Di
t (3.55)

Ecuaţia generală a repausului relativ, se obţine aplicând lema

integralei nule:
1  
p = f + f t . (3.56)

Ecuaţiile scalare, raportate la sistemul de referinţă, Oxyz, sunt:
 1 p
  x = f x + f tx ;

 1 p
 = f y + f ty ; (3.57)
  y
 1 p
 = f z + f tz .
  z
Pentru a determina expresia forţei masice unitare de transport, ft,
se pleacă de la definiţia forţei de transport, Ft:
  
dFt = −a t dm = f t dm . (3.58)

Fora masic unitar de transport,

 are forma:
 dF 
f t = t = −a t , (3.59)
dm
adică ea se identifică cu însăşi acceleraţia de transport, care se va
determina prin dubla derivare a relaţiei (3.52):
  
d r1 d r0 d r
= + (3.60)
dt dt dt
În relaţia (3.60) se observă că vectorii r1 şi r0 sunt raportaţi la
sistemul de referinţă inerţial O1x1y1z1, şi definesc deplasarea punctului
material P (ce defineşte poziţia particulei fluide) şi a originii triedrului
Oxyz (Figura 3.13). Vectorul de poziţie r , defineşte poziţia punctului

104
material, P, în sistemul de referinţă neinerţial, Oxyz. Faţă de sistemul de
referinţă inerţial, particula fluidă având poziţia, P, va realiza:

r
- o translaţie rigidă, definită matematic ca ;
t
- o rotaţie rigidă
  
în jurul unei axe care trece prin punctul
O, definită matematic ca   r ,  fiind viteza unghiulară a mişcării de
rotaţie.
Rezultă că relaţia vectorială ce exprimă deplasarea particulei
fluide, se poate scrie în raport cu sistemul de referinţă fix:
 
dr r  
= +  r . (3.61)
dt t
Cu această obsevaţie, relaţia (3.60) devine:
  
d r1 d r0  r  
= + + r . (3.62)
dt dt t
Derivând a doua oară, relaţia (3.62) devine:
     
d 2 r1 d 2 r0  2 r d   r     r
= 2 + 2 +  r +  +  r +  . (3.63)
dt 2 dt t dt t t
Ordonând termenii, se obţine:
    
d 2 r1 d 2 r0  2 r d   r   
= 2 + 2 +  r + 2  +     r , (3.64)
dt 2 dt t dt t
unde:

d 2 r1 
- = a a , este acceleraţia particulei fluide (punctul material P),
dt 2
în raport cu sistemul de referinţă fix, adică acceleraţia absolută;

d 2 r0 
- = a 0 - acceleraţia originii sistemului de referinţă mobil, O;
dt 2

2r 
- 2 = a r , - acceleraţia relativă;
t

 r
- 2  , - acceleraţia Coriolis.
t
Din mecanica punctului material se ştie că acceleraţia absolută se
exprimă sub forma:

105
    
aa = ar + at + ac . (3.65)
  
Cum a a , a c , a r , au fost identificate în relaţia (3.64), rezultă că
acceleraţia de transport, are expresia:
 
 d 2 r0 d    
at = 2 +  r +  r (3.66)
dt dt
Ţinând seama că domeniul Di se găseşte în repaus, faţă de
sistemul de referinţă neinerţial Oxyz, rezultă că viteza şi acceleraţia
relativă sunt nule, adică:
 
dr  2r 
= v a = 0 si = ar = 0. (3.67)
dt t 2
Particularizarea, exprimată prin (3.67), implică şi acceleraţia
Coriolis nulă, rezultând că relaţia (3.65), are forma:
 
aa = at . (3.68)

Introducând în relaţia (3.56), expresia acceleraţiei de transport

(relaţia 3.66), se obţine:
1   d 2 r d
   
p = f −  20 +  r +     r  . (3.69)
  dt dt 
În cazul particular al fluidului incompresibil (lichid - ρ = const.),
din ecuaţia (3.69), care defineşte condiţia de existenţă a repausului,
rezultă:
 
   d 2 r0 d     
rot f −  2 +  r +     r  = 0 , (3.70)
  dt dt  
adică, există o funcţie scalară π* care satisface relaţia :
  d 2 r d     
f −  20 +  r +     r  = − , (3.71)
 dt dt 
unde π*, se numeşte potenţialul total al forţelor masice.
Dacă fluidul incompresibil se consideră în câmp gravitaţional
 
( f = g ), condiţia de repaus devine:

106
  
 d 2 r0 d    
  (a t ) =    2 + +     r  = 0 . (3.72)
 dt dt 
În coformitate cu notaţiile făcute:
 
d r0  d 2 r0 
= v 0 si = v0 , (3.73)
dt dt 2
   
iar v 0 = v 0 (t ) si  = (t ) , relaţia (3.72), se poate scrie şi sub forma:

(
     
  v 0 +   r + r = 0. ) (3.74)

Relaţia (3.74) este satisfăcută, dacă:

( )

  v 0 = 0;
 ( )
 
 r = 0;
  
(3.75)
  (    r ) = 0.
Din condiţiile (3.75) rezultă:
 
a) v 0 = ct.(adica a 0 = ct.) sau :
  
v 0 = mt + n , (3.76)

unde m şi n, sunt vectori constanţi. Rezultă că mişcarea de translaţie,

trebuie să se facă cu acceleraţie constantă.
 
b) Produsul vectorial   r are expresia:
  
i j k
  d x d y d z  d y d 
 r = = i  z − y z  +
dt dt dt  dt dt 
x y z (3.77)

 d d    d d y 
+ j x z − z x  + k  y x − x .
 dt dt   dt dt 
De aici rezultă:

107
   
i j k
d y
  (
 
r = ) d x
dt dt
d z
dt
=
d y d z d z d d x d y
z −y x −z x y −x
dt dt dt dt dt dt
    d d y    d z d 
= i   y x − x  −  x −z x  +
 y  dt dt  z  dt dt 

    d y d    d d y 
+ j   z − y z  −  y x − x  +
 z  dt dt  x  dt dt 
    d d    d y d 
+ k   x z − z x  −  z − y z  =
 x  dt dt  y  dt dt  (3.78)
 d x d x   d y d y    d z d z 
= i +  + j +  + k − =
 dt dt   dt dt   dt dt 
d  
=2 = 2 = 0.
dt

Rezultă deci  = ct. , adică mişcarea de rotaţie trebuie să se facă
cu viteză unghiulară constantă:
    1   2
c)   (    r ) =   − (  r )  = 0 . (3.79)
 2 
Această relaţie este satisfăcută în orice condiţii de mişcare.
Din analiza îndeplinirii relaţiilor (3.75), se desprind situaţiile de
mişcare în care este posibil repausul relativ:
- o translaţie simplă cu acceleraţie constantă;
- o rotaţie cu viteză unghiulară constantă în jurul unei axe;
- o rotaţie cu viteză unghiulară constantă, combinată cu o mişcare
de translaţie cu acceleraţie constantă.
Referitor la starea de repaus relativ se impun câteva observaţii:

- mărimile f si a t sunt evaluate în raport cu sistemul de referinţă
inerţial O1x1y1z1, iar rezultatele obţinute, se evaluează la nivelul
sistemului de referinţă neinerţial Oxyz;

108
 - prin definirea potenţialului total al forţelor masice, π*,ecuaţia
repausului relativ (3.56) devine:
1
p +   = 0 , (3.80)

sau, prin integrare:
p
+  = 0 . (3.81)

Relaţia (3.81), reprezintă ecuaţia repausului relativ al unui fluid
incompresibil.
n cazul repausului relativ, prin suprafaţă echipotenţială, se
înţelege o suprafaţă, în ale
 cărei
 puncte, funcţia, π*, are aceeaşi valoare.

Dacă se notează cu f = f + f t , forţa masică unitară totală, ecuaţia (3.56)
ia aceeaşi formă ca ecuaţia (3.5).
Toate proprietăţile referitoare la suprafeţele echipotenţiale şi
izobare rămân valabile, cu condiţia, ca prin “suprafeţe echipotenţiale“ şi
“forţa masică unitară“, să se înţeleagă, n acest caz, suprafeţele π*=ct.
şi, respectiv, forţa masică unitară totală, f*.
n practic, cele mai întâlnite cazuri de repaus relativ, sunt
acelea în care, recipiente conţinând lichide, sunt antrenate într-o mişcare,
de translaţie pură cu acceleraţie constantă, sau de rotaţie pură cu viteză
unghiulară constantă, în jurul unui ax vertical sau orizontal, lichidul fiind
supus acţiunii câmpului gravitaţional.

3.3.1. Recipient în mişcare de translaţie cu acceleraţie

constantă.
z1
Se consideră un M 0 (x 0 ,y0 ,z 0 )
recipient cu lichid, de densitate
fg -a t 
constantă, ρ, care se

deplasează cu acceleraţia a , at
constantă în câmpul O1
r0 x
M(x 0 , y, z)
gravitaţional terestru. y g x1
1
Se alege sistemul de
f *=f-a t =g-a t
referinţă inerţial O1x1y1z1,
Figura 3.15
astfel încât, axa O1z1 să fie

109
  
paralelă şi de sens contrar cu g , iar planul O1x1z1 să fie paralel cu a t ,
deci cu direcţia de mişcare. Sistemul de referinţă solidar cu recipientul,
este Oxyz şi are axele paralele cu cele ale sistemului O1x1y1z1 (Figura
3.15).
În sistemul de referinţă O1x1y1z1, se definesc următoarele expresii
pentru forţele masice:
  

(
f t = −a t = − i a x + ka z ; ) (3.82)
  
f = g = −kg , (3.83)

iar pentru forţa masică unitară totală:

    
f  = f + f t = − i a x − k (a z + g ) . (3.84)

Ţinând seama de relaţia (3.71), rezultă derivatele locale ale

potenţialului total al forţelor masice:
 
fx = − = −a x ;
x
 
fy =− = 0; (3.85)
y
 
fz =− = −a z − g.
z

Ţinând seama că diferenţiala lui,  =   d r , rezultă expresia:
  
d = dx + dy + dz , (3.86)
x y z
adică
d = a x dx + (a z + g )dz , (3.87)
de unde, prin integrare, rezultă potenţialul total al forţelor masice:
  = xa x + z(a z + g ) + ct. . (3.88)

110
 Înlocuind expresia π* în ecuaţia repausului relativ (relaţia 3.81)
rezultă:
+ xa x + z(a z + g ) = ct. .
p
(3.89)

Relaţia (3.89), descrie repartiţia presiunii într-un recipient aflat în
mişcare de translaţie, cu acceleraţia constantă în câmp gravitaţional.
Rezultă din această, ecuaţia suprafeţelor izobare (p=ct.), care sunt plane

paralele, normale la f 
xa x + z(a z + g ) = ct.1

(3.90)

Din analiza relaţiei, rezultă uşor, că dacă a t nu este constantă în
timp, poziţia unghiulară a suprafeţelor izobare se modifică şi deci lichidul
nu mai este în repaus relativ.
Dacă se consideră două puncte: unul, M0(x0,y0,z0) aparţinănd
suprafeţei libere, şi altul M(x0,y0,z), situat pe aceeaşi verticală în masa
lichidului, aplicând relaţia (3.89) pentru cele două puncte, rezultă:
p
M 0 : 0 + x 0 a x + z 0 (a z + g ) = ct. ;

(3.91)
M : + x 0 a x + z(a z + g ) = ct. .
p 


Prin scădere, se obine:
p = p 0 + (g + a z )  (z 0 − z ) . (3.92)

Relaţia obţinută, este asemănătoare cu aceea de la repausul

absolut (3.31), cu observaţia că acceleraţia gravitaţională se modifică
odat cu componenta după axa Oz, a z
acceleraţiei de transport.
Un caz particular, privind acest p at
aspect, îl reprezintă mişcarea unui ascensor,
care transportă un recipient cu lichid (Figura
3.16). h

 În  această situaţie, unde

f t = −a t = − k  a z , componenta ax, a
acceleraţiei de transport, fiind nulă. 0
Dacă recipientul este oprit, sau Figura 3.16
execută o mişcare cu viteză constantă,

111
presiunea pe fundul recipientului este:
p r = p at + gh . (3.93)

La plecarea uniform accelerată în sus, a z = ct. >0, presiunea pe

fundul recipientului este:
p rs = p at + (g + a z )h  p r . (3.94)

La plecarea uniform accelerată în jos, a z = ct. <0, presiunea pe

fundul recipientului este:
p rj = p at + (g + a z )h  p r . (3.95)

În această situaţie dacă az=-g, se creează starea de

imponderabilitate pentru lichidul din vas, presiunea pe fundul
recipientului şi în toate punctele lichidului fiind egală cu cea de la
suprafaţa liberă.

3.3.2. Recipient în mişcare de rotaţie uniformă cu axa de

rotaţie verticală.

Se consideră un recipient cilindric, umplut parţial cu lichid de

densitate ρ, care este pus în
mişcare de rotaţie cu viteza
1

unghiulară constantă în jurul 

axei sale verticale. M 0 (x 0 , y0 , z0 ) at -a t
Se alege un sistem de
z
referinţă inerţial Oxyz cu axa f *= g - a t
R

M (x 0 , y0 , z) O g
Oz paralelă şi de sens contrar xt x
acceleraţiei gravitaţionale, g y1
y
(Figura 3.17).
-a t
Şi în acest caz, se va r
urmării să se determine y x
ecuaţia suprafeţelor de nivel, x
precum şi ecuaţia repausului
relativ (ecuaţia presiunii). x1
În sistemul de Figura 3.17
referinţă inerţial, viteza
unghiulară şi forţa masică unitară, au expresiile:
112
  
 = k ; (3.96)
  
f = g = −gk. (3.97)

Relaţiile (3.96) şi (3.97), sunt valabile şi pentru sistemul de

referinţă neinerţial, datorită modului lor de alegere.
Acceleraţia de transport se identifică cu acceleraţia centripetă, a
crei expresie este :
  

at =     R . ( ) (3.98)

n acest caz, forţa masică unitară totală va fi:

      
(
f  = f + at = f +     R . ) (3.99)

În sistemul de referinţă neinerţial, relaţia (3.99), se poate scrie sub

forma:
   
  
(
 
)
 
f  = −gk − k  k  x i + y j + zk = −gk +  2 x i +  2 y j , (3.100)
unde s-a notat :
   
R = x i + y j + zk (3.101)

r = x 2 + y2 . (3.102)

Ţinând seama de relaţia (3.71), derivatele locale ale potenţialului

total al forţelor masice au expresiile:
 
fx = − =  2 x;
x

f y = − =  2 y; (3.103)
y

f z = − = −g.
z
Pentru acest caz, diferenţiala potenţialului total al forţelor masice,
capătă următoarea formă:
d = −2 xdx − 2 ydy + gdz , (3.104)
de unde, prin integrare, rezultă potenţialul total al forţelor masice:

113
  x 2 y2 
 = gz −   +  .
 2
(3.105)
 2 2

Introducând relaţia (3.102), în (3.105), se obţine:

r2
  = gz −  2 + ct. . (3.106)
2
Înlocuind expresia lui π*, în ecuaţia repausului relativ (3.81), se
obţine:
p 2 r 2
+ gz − = ct. . (3.107)
 2

Relaţia (3.107), descrie repartiţia presiunii într-un recipient

cilindric, aflat în mişcare de rotaţie, cu viteză unghiulară constantă, în
câmp gravitaţional. Rezultă, de aici, ecuaţia suprafeţelor izobare (p=ct.),
care sunt paraboloizi de rotaţie:
2 r 2
gz − = ct.1 . (3.108)
2
Deci, pentru ca suprafaa liber s nu se modifice, este
necesar ca ω, să fie constantă în timp.
Dacă se aplic ecuaia (3.107) pentru două puncte, M0(x0,y0,z0)
şi M(x0,y0,z), situate pe aceeaşi verticală, se obine:
p0  2 r02
M0 : + gz 0 − = C ;
 2
(3.109)
p 2 r 2
M : + gz − = C ,
 2
iar prin scăderea relaiilor (3.109):
p = p 0 + g(z 0 − z ) . (3.110)

Relaţia (3.110) arată că presiunea pe verticală, respectă legea de

distribuţie, obţinută la repausul absolut(3.31).

114
 3.3.3. Aplicaţii privind repausul relativ al fluidelor

Repausul relativ, reprezintă o problemă cu implicaţii deosebite în

tehnică. Astfel, în cazul mişcării de translaţie, apariţia lui, implică o
dimensionare corespunzătoare a cisternelor şi a rezervoarelor de
combustibil pentru maşini şi avioane, a unor organe de maşini şi
mecanisme de ridicare ( dacă mişcarea de translaţie se produce pe
verticală ). În cazul mişcării de rotaţie, prin faptul că se modifică
intensitatea forţelor masice, au apărut o serie de aplicaţii tehnice cum ar
fi:turnarea centrifugală, separarea prin centrifugare a componentelor unor
amestecuri de fluide de densităţi diferite, etc. În continuare, se vor
prezenta două din aplicaţiile importante ale repausului relativ.

3.3.3.1. Accelerometrul

Este un instrument, relativ simplu, care permite măsurarea, fie a

acceleraţiei unei mişcări de translaţie, fie acceleraţia centripetă a unei
mişcări de rotaţie, cu ajutorul căreia se poate calcula apoi viteza
unghiulară. Accelerometrul este de fapt, un tub transparent, în formă de
U, în care se află un fluid de densitate cunoscută ρ (de obicei mercur),
având înălţimea H0 (Figura
 3.18).
M Instrumentul, fiind
-a t  ataşat solidar vehiculului
z

aflat în mişcare cu

z
z1

N acceleraţia at, lichidul se va

H0

ridica şi va cobor în cele

z2

două ramuri, cu cantitatea

l z. Forţa masică unitară
Figura 3.18 totală, fiind perpendiculară
pe izobara MN, rezultă:
2x a t 2gx
tg = = saua t = . (3.111)
l g l
Cunoscând valoarea acceleraţiei gravitaţionale g, lungimea l, şi
citind denivelarea x, se obine valoarea acceleraţiei at.

115
 Pentru măsurarea vitezei unghiulare, instrumentul se aşează astfel
încât una dintre ramurile tubului U, să se identifice cu axa de rotaţie a
corpului, căruia dorim să-i măsurăm viteza unghiulară. Dacă această
ramură este cea care conţine punctul N, ecuaţia suprafeţelor izobare,
(3.108), conduce la relaţia:
l 2 2
z1 − z 2 = . (3.112)
2g
Dacă se ţine seama şi de faptul că H0=(z1-z2)/2, este de ajuns să
citim valoarea z2, pe axa de rotaţie, pentru a putea determina viteza
unghiulară ω:

g(H 0 − z 0 )
2
= (3.113)
l

3.3.3.2. Separatorul centrifugal

Componentele unui amestec de

lichide nemiscibile, sau a unor 1  2 amestec
suspensii solide într-un lichid, se pot de lichide

separa prin centrifugare, mult mai rapid

u
decât prin metoda sedimentară.
g
Explicaţia se bazează pe faptul că u carcasa
fixa
rezultanta forţei masice unitare totale, u

este normală la suprafaţa izobară şi are g u g

valoarea: g

( ) 2
f  = g 2 + 2 r . (3.114)
u g

corp mobil
Aceasta este cu atât mai mare, =ct
cu cât ω este mai mare (g, fiind
constantă).
Două lichide de densităţi Figura 3.19
diferite, se separă prin centrifugare mai
uşor, deoarece forţele masice imprimă particulelor de lichid mai greu, o
deplasare, prin amestec, în direcţia forţelor centrifuge, datorită creşterii
intensităţii câmpului de forţe masice.

116
 Această operaţie constituie un mijloc practic, de a mării efortul de
desprindere a moleculelor mai dense, din mediul fluid mai puţin dens,
fiind aplicată la turnarea centrifugală, sau la procesul de separare.
În figura 3.19, se prezintă principial, separatorul centrifugal,
format dintr-un vas prevăzut cu orificii, care este rotit în jurul axei sale
cu o turaţie constantă. El este înconjurat de un vas cilindric fix, prevăzut
cu orificii de colectare prin care sunt evacuate lichidele separate. Cele
mai uşoare, vor ajunge în partea de sus, iar cele mai grele în partea de
jos.
Separatoarele centrifugale, sunt întâlnite, în special, în industria
alimentară (produse lactate), în industria chimică, în medicină.
În turnarea centrifugală, acest principiu, este folosit pentru a
asigura o distribuţie omogenă a materialului în pereţii preselor şi pentru
separarea zgurii din masa metalului topit.

3.4. FORŢE DE PRESIUNE

Fluidele aflate în repaus exercită asupra pereţilor solizi cu care se

mărginesc, precum şi asupra corpurilor solide imersate în ele, forţe care
se datorează presiunii fluidului şi se numesc forţe de presiune
hidrostatice.
Fie o suprafaţă solidă S care limitează fluidul. Asupra elementului
de suprafaţă dS de arie dA, fluidul exercită o forţă de presiune elementară
 
dFp = −pndA , (3.115)

unde u , este versorul normalei la elementul de suprafaţă dS, orientat
dinspre aceasta înspre fluid. Pentru întreaga suprafaţă ce mărgineşte
fluidul, rezultă:
  
Fp =  dFp = −  pndA . (3.116)
S S
Analiza completă a acţiunii presiunii asupra suprafeţei S trebuie
 
( )
să aibă în vedere torsorul forţelor de presiune Fp , M 0 evaluat în raport
cu sistemul de referinţă ales. Expresia momentului în raport cu originea
O, a sistemului este:

117
     
M o =  r  dFp = −  r  pndA (3.117)
S S

unde r , este vectorul de poziţie al elementului de suprafaţă dS, de arie
dA.
Se va analiza în continuare acţiunea forţelor de presiune asupra
câtorva tipuri de suprafeţe, precizându-se torsorul forţelor de presiune
 
( )
Fp , M 0 .

3.4.1. Forţe de presiune hidrostatice pe suprafeţe plane

Dacă suprafaţa solidă S care mărgineşte fluidul este plană, adică


u = ct. , expresiile forţei şi momentului rezultant devin:
 
Fp = −u  pdA (3.118)
S
  
M 0 = u   r pdA (3.119)
S

Rezultanta Fp , a forţelor de presiune, are punctul de aplicaţie n

C, numit centrul de presiune al suprafeţei S. Dacă se notează cu rc ,
vectorul de poziţie al centrului de presiune, în conformitate cu teorema
momentelor statice (teorema lui Varignon), se obţine:
  
rc  Fp = M 0 . (3.120)

Ţinând seama de relaţiile (3.118) şi (3.119), rezultă:


 S r pdA
rc = (3.121)
 pdA
S

 
Fiind vorba de o suprafaţă plană, rezultă că vectorii rc si r , sunt
coplanari.

Pentru a determina valoarea forţei Fp , se consideră o porţiune de
suprafaţă S, de arie A, aparţinând unui perete plan al unui recipient,
perete înclinat cu unghiul α faţă de orizontală (Figura 3.20).

118
 Se presupune că la
suprafaţa liberă a


hg
lichidului din recipient şi x
h O
pe faţa exterioară a Fp hc
acestuia, se exercită

y
presiunea p0. x
Fie Oxy sistemul xC yC
G
de coordonate ce conţine, y
dS (dA)
în planul său, suprafaţa S. C
Acesta, rotit cu 90˚, dă y' y'
imaginea reală a y
suprafeţei S.
Dacă dS, este Figura 3.20
elementul de suprafaţă, de
arie dA, situat la adâncimea h, faţă de suprafaţa liberă a fluidului din
recipient, presiunea care se exercită (pe elementul de suprafaţă) la această
adâncime, este:
p = p 0 + gh − p 0 = gh = gy sin  (3.122)

Cu această precizare, forţa de presiune (3.118), devine:

  
Fp = −ng sin   ydA = −ngy G sin   A . (3.123)
S

Expresia matematică (3.123) a forţei de presiune, s-a obţinut,

aplicând teorema momentelor statice pentru evaluarea integralei şi
utilizându-se următoarele notaţii:
- yG – ordonata centrului de greutate G al suprafeţei;
- A – aria suprafeţei S.
Dacă se notează cu hG adâncimea lui G faţă de suprafaţa liberă a

fluidului, rezultă că intensitatea forţei de presiune Fp se poate scrie:

Fp = gy G sin   A = gh G  A , (3.124)

adică, intensitatea forţei de presiune exercitate de un fluid greu aflat în

repaus, asupra unei suprafeţe plane care îl mărgineşte, este egală cu
produsul dintre presiunea existentă în centrul de greutate al suprafeţei şi
aria acesteia.
Punctul de aplicaţie al forţei de presiune, este dat de relaţia
 3.121,

   
în care, dacă se înlocuiesc vectorii r = x i + y j şi rC = x C i + y C j cu

119
expresiile lor, respectiv valoarea presiunii pe elementul de suprafaţă dS,
se obţine:
 
 ( )
  x i + y j  gy sin   dA
x C i + yC j = S (3.125)
 gy sin
S
  dA
 
Identificând componentele scalare după versorii i , j, se obin
coordonatele xC şi yC ale centrului de presiune:

xC =
 xydA = I ;
S xy (3.126)
 ydA y A
S
G

 y dA = I ,
2

yC = S x (3.127)
 ydA y A
S
G

unde Ix şi Ixy, reprezintă momentele de inerţie axiale, în raport cu axa Ox,

respectiv centrifugal, în raport cu axele Ox şi Oy ale suprafeţei S.
Deoarece momentele de inerţie, ale unor suprafeţe simple
geometric se calculează uşor, în raport cu axele care trec prin centrul de
greutate al suprafeţei, coordonatele centrului de presiune se vor calcula,
în raport cu astfel de momente de inerţie.
Se introduce sistemul de coordonate Gx’y’, unde axele Gx’ şi Gy’
sunt paralele cu axele Ox şi Oy (figura.3.20).
Ţinând seama de poziţia particulară în care se află sistemele Oxy
şi Gx’y’, unul faţă de altul, vectorul de poziţie al unui punct curent al
suprafeţei S, se poate exprima:
  
r = (x G + x ')i + (y G + y') j (3.128)

Coordonatele centrului de presiune, în acest caz, sunt:

xC =
 (x
S
G + x ')(y G + y')dA
= xG +
I x 'y '
; (3.129)
 ydA
S
yG A

yC =
 (y
S
G + y')(y G + y')dA
= yG +
Ix'
, (3.130)
 ydA
S
yG A

120
unde Ix’ şi Ix’y’, sunt, respectiv, momentele de inerţie axial în raport cu
Gx’ şi centrifugal în raport cu Gx’ şi Gy’, ale suprafeţei S. Relaţiile
(3.129) şi (3.130), arată că pentru o suprafaţa plană S, centrul de presiune
este întotdeauna, sub centrul de greutate al suprafeţei.
În cazul particular, când suprafaţa S este orizontală (α este nul),
centrul de presiune coincide cu centrul de greutate.
Dacă suprafaţa S, admite o axă de simetrie paralelă cu axa Oy ,
atunci centrul de presiune este situat pe axa de simetrie. Într-adevăr, dacă
se alege sistemul de coordonate astfel încât Oy să coincidă cu axa de
simetrie, rezultă Ixy = 0 şi deci xC = xG = 0.
Relaţia (3.124), arată că valoarea forţei de presiune nu depinde de
cantitatea de fluid limitat de suprafaţa S. În mod tradiţional, acest rezultat
este cunoscut sub numele de paradoxul hidrostatic.
Într-adevăr
dacă se consideră
mai multe vase F1 F3 F4
F2
diferite ca formă S S S S
(Figura 3.21) dar Figura 3.21
având aceeaşi
suprafaţă inferioară, forţele care solicită suprafeţele inferioare sunt egale,
  
adică F1 = F2 = F3 (aceat experienţ poartă numele de “butoiul lui
Pascal“).

3.4.2. Forţe de presiune hidrostatice pe suprafeţe curbe

deschise.

Fie S, o suprafaţă oarecare. Forţele de presiune elementare

exercitate pe S, formează în general un sistem de forţe oarecare (Figura
3.22).
  
( )
Torsorul forţelor de presiune dFp Fp , M o , este echivalent cu trei
forţe, orientate după un sistem de coordonate cartezian ales.

Pentru un element de suprafaţă dS, forţa elementară, dFp , care
acţionează asupra lui, descompusă după un sistem cartezian care are
  
versorii i , j, k , se poate scrie:

121
    
dFp = i dFpx + j dFpy + kdFpz . (3.131)

Deci, O
forţele y j
elementare dFp, i
k
se pot grupa în dS(dA) jdFpy
idFpx
3 sisteme de
forţe paralele, dFp kdFpz x
fiecare din S
acestea, dFp
z
reducându-se la Figura 3.22
o rezultantă
unică:
 
Fpx i = i  dFpx ;
S
 
Fpy j = j  dFpy ; (3.132)
S
 
Fpz k = k  dFpz .
S
  
În general, forţele Fpx , Fpy , Fpz , nu sunt concurente.

Intensitatea forţei Fpx , exercitată de un fluid greu, aflat în repaus,
într-o direcţie orizontală (în cazul acesta Ox), asupra unei suprafeţe curbe
oarecare, este egală cu intensitatea forţei care s-ar exercita pe proiecţia
suprafeţei curbe, pe un plan normal la direcţia considerată. Suportul
forţei trece prin centrul de presiune al proiecţiei suprafeţei.
Intensitatea forţei Fpy, se defineşte în mod similar cu a lui Fpx .
Intensitatea forţei de presiune Fpz (verticală), exercitată asupra
unei suprafeţe curbe este egală cu intensitatea greutăţii cilindrului vertical
de fluid limitat de suprafaţa curbă, planul suprafeţei libere şi verticalele
ce întâlnesc conturul suprafeţei curbe.
Se consideră un domeniu, D, de fluid greu incompresibil, aflat în
repaus în raport cu sistemul de referinţă Oxyz considerat fix (inerţial),
ales în aşa manieră, încât planul Oxy să coincidă cu planul suprafeţei
libere a lichidului. Fie S, o suprafaţă curbă oarecare, care mărgineşte
fluidul din D, de arie A, şi dS un element a lui S de arie dA (Figura 3.23).

122
 Sx, Sy, Sz, sunt
suprafeţe obţinute prin Sz
z
proiecţia lui S pe planele

z
Oxy, Oxz, Oyz, fiecare p0
Sy y
având ariile Ax, Ay, dS(dA)
respectiv, Az. S
x
Dacă la suprafaţa
liberă a lichidului şi la Sx
exteriorul domeniului D,
Figura 3.23
delimitat de suprafaţa S,
este aceeaşi presiune p0,
forţa de presiune elementară care se exercită pe elementul de suprafaţă
dS ,este:
 
dFp = −gzndA . (3.133)

Se observă că proiecţiile elementului de suprafaţă dS, de arie dA,

sunt:
     
( ) ( ) ( )
dA x =  n  i dA;dA y =  n  j dA;dA z =  n  k dA. , (3.134)

unde se ia semnul (+) sau (-), după cum unghiul format de versorii n şi
  
i , j, k , este ascuţit sau obtuz.

Proiecţiile lui dFp după axele sistemului Oxyz vor fi:
   
( )
dFpx = dFp  i = gz i  n dA = gzdA x ;
   
( )
dFpy = dFp  j = gz j  n dA = gzdA y ; (3.135)
   
( )
dFpz = dFp  k = gz k  n dA = gzdA z .

Componentele forţei rezultante Fp , vor fi:

Fpx =  dFpx =    gzdA x = g  zdA x ;

Sx Sx Sx

Fpy =  dFpy =   gzdA y =  g  zdA y ; (3.136)

Sy Sy Sy

Fpz =  dFpz = g  zdA z .

Sz Sz

Dacă se notează cu hGx şi hGy, adâncimile centrelor de greutate ale

suprafeţelor Sx şi Sy şi se aplică teorema momentelor statice pentru
primele două relaţii (3.136), rezultă:

123
 Fpx = gh Gx A x ;
Fpy = gh Gy A y ; (3.137)
Fpz = gV.

Suportul forţei Fpx , este paralel cu Ox şi intersectează suprafaţa,
S, în centrul de presiune, Cx. Coordonatele centrului de presiune, Cx, se
determină aplicând teorema lui Varignon în raport cu axele Oy şi Oz:
y Cx Fpx =  ydFpx ;z Cx Fpx =  zdFpx , (3.138)
Sx Sx

sau:
1 I yz
y Cx =
h Gx  A x Sx
yzdA x =
h Gx  A x
(3.139)
1 Iy
z Cx =
h Gx  A x 
Sx
z 2 dA x =
h Gx  A x

x Cx = f (y Cx , z Cx ) (3.140)

Suportul forţei Fpy , este paralel cu Oy şi intersectează suprafaţa,
S, în centrul de presiune, Cy. În mod similar, coordonatele centrului de

presiune, Cy, se determină aplicând teorema lui Varignon pentru Fpy . La

fel se procedeaz şi pentru Cz şi Fpz .

3.4.3. Forţe de presiune pe suprafeţe închise. Legea lui

Arhimede.

Se consideră un corp mărginit de suprafaţa închisă Si , care se află

imersat într-un fluid greu
incompresibil aflat în z FA
repaus.(Figura 3.24).
Dacă D, este domeniul D C n
ocupat de corp, Si suprafaţa care îl 
G
Si
mărgineşte şi V, volumul rc

FG y
124
x
Figura 3.24
 
domeniului, şi se ţine seama că forţa de presiune elementară, dFp , care
acţionează asupra unui element de suprafaţă, dS, de arie, dA, este
 
dFp = −pn  dA , rezultă că acţiunea lichidului, este dată de suma acestor
forţe elementare, adică:
 
FA = −  pn  dA . (3.141)
Si

Dacă se aplică forma integrală a gradientului, relaţiei (3.141)

(definită pe o suprafaţă închisă), se obţine:

FA = −  pdV . (3.142)
D

Dacă se ţine seama de relaţia lui Euler pentru repausul absolut

  
(3.5) şi că în câmp gravitaţional f = g = −kg obţinem:
      
FA = −  fdV =  gk  dV = gk  dV = gVk = mgk = −Fg , (3.143)
D D D

unde:- Fg este forţa de greutate al volumului de fluid dezlocuit de corp.
Se poate formula următoarea afirmaţie, cunoscută sub numele de
Legea lui Archimede: “un fluid greu incompresibil, aflat în repaus
exercită asupra unui corp solid imersat în fluid, o forţă verticală

ascendentă, FA , a cărei intensitate este egală cu cea a greutăţii volumului
de fluid dezlocuit de corp.”
Această forţă de presiune, datorită acţiunii sale particulare, se
numeşte forţă arhimedică sau portanţă hidrostatică.
Pentru a determina punctul de aplicaţie al acestei forţe, se
defineşte momentul ei asupra corpului imersat, în raport cu originea
sistemului de referinţă inerţial:
      
M 0 =  r  dFp = −  r  pn  dA =  n  p r  dA . (3.143)
Si Si Si

Dacă se ţine seama de formula integrală a rotorului,

  
( n  BdA =    BdV , unde B, este un câmp vectorial) relaţia (3.143)
Si D
se poate scrie:
   
M 0 =    (p r )dV =  (p  r − r  p )dV . (3.144)
D D

125
   
Considernd   r = 0 , şi f = −gk , expresia momentului rezultant
devine:  

D

( ) 
M 0 = −  r  − gk dV = −gk   r dV .
D
(3.145)

n conformitate cu teorema lui Varignon, expresia momentului

se poate scrie :
    
M 0 = rC  FA = rC  gk  dV , (3.146)
D

unde rC, este vectorul de poziţie al centrului de greutate al volumului de

fluid, dezlocuit de corp.
Rezultă

 
rC = D
r dV
, (3.147)
 d
D
V

adică forţa arhimedică este aplicată în centrul de greutate al volumului de

fluid dezlocuit de corp, în câmp gravitaţional.

3.5. ELEMENTE PRIVIND PLUTIREA CORPURILOR.

3.5.1. Stabilitatea echilibrului corpurilor complet imersate în

lichide.

Se va analiza stabilitatea echilibrului corpurilor solide complet

imersate în fluide grele incompresibile. Asupra corpului, se exercită ca
 
forţe, greutatea sa, Fg şi forţa arhimedică FA . Corpul este în repaus în
 
interiorul fluidului, dacă forţele Fg siFA au acelaşi suport şi aceeaşi
intensitate, dar sensuri opuse, iar lichidul este de asemenea în
repaus.(Figura 3.25)
Se spune că solidul este în echilibru stabil, dacă deplasându-l
(rotindu-l) într-o poziţie apropiată, acesta revine la poziţia (de repaus)
iniţială, prin mişcări de oscilaţie cu viteze mici.
Dacă, prin scoaterea lui din poziţia iniţială, el se îndepărtează de
această poziţie, spunem că solidul se află în echilibru instabil.

126
 În fine, dacă rămâne în repaus,
în orice poziţie, se spune că, corpul este FA FA
în echilibru indiferent. C
Pentru ca un corp solid, complet C
imersat într-un lichid greu G G
incompresibil, să fie în echilibru stabil
în raport cu rotaţiile în jurul axelor Fg Fg
orizontale, este necesar şi suficient ca, Figura 3.25
centrul de greutate al solidului, să fie
situat sub centrul de greutate al volumului de fluid dezlocuit de solid şi
densitatea medie a corpului să fie egală cu densitatea lichidului.
 
Se observă, că pentru ca forele Fg şi FA să se echilibreze, este

necesar ca C şi G, să fie situate pe aceeaşi verticală, iar pentru ca Fg şi

FA să formeze un cuplu de stabilitate, trebuie ca G să fie sub C.
În raport cu translaţiile şi rotaţiile în jurul axelor verticale, corpul
solid, este în echilibru indiferent, deoarece, pentru aceste deplasări
sistemul de forţe care acţionează asupra lui, nu se schimbă.

3.5.2. Stabilitatea echilibrului corpurilor plutitoare.

Un corp solid
care se găseşte în z z
echilibru, fiind numai 0 0
parţial scufundat într-un C x C y
fluid greu incompresibil
se numeşte plutitor. y
Se pot definii 0
următoarele noţiuni S x
specifice (Figura 3.25)
Secţiunea
plutitorului prin planul Figura 3.25
suprafeţei libere a
fluidului se numeşte plan de plutire (el coincide cu planul Oxy, a
sistemului de coordonate ataşat plutitorului). Secţiunea ce rezultă prin
intersecţia plutitorului cu planul de plutire, se numeşte suprafaţă de

127
plutire.(s-a notat cu S). Partea plutitorului cufundată în fluid, se numeşte
carenă.
Centrul de greutate, O, al suprafeţei de plutire, S, se numeşte
centru de plutire. Ox, este axa longitudinală de înclinare, Oy este axa
transversală de înclinare, iar Oz, este axa de plutire.
Oscilaţia plutitorului în jurul lui Ox, se numeşte ruliu, iar în jurul
lui Oy, se numeşte tangaj.
Un plutitor este în echilibru indiferent în raport cu translaţiile
orizontale şi cu rotaţiile în jurul axelor verticale. De asemenea, el este în
echilibru stabil, în raport cu translaţiile verticale, căci axestea schimbă
forţa arhimedică, astfel încât, plutitorul este readus în poziţia sa iniţială.
Rămâne deci de studiat, stabilitatea plutitorului în raport cu
oscilaţiile în jurul axelor orizontale, pentru care este satisfăcută condiţia
ca intensităţile forţelor de
greutate şi arhimedică s fie FA FA
egale (Fg = FA), deci pentru
care, carenele au volume C C
egale. Se spune, în acest caz, G G
că plutitorul ocupă numai Fg
Fg
poziţii izocarene .
Dacă considerăm c Figura 3.27
centrul de greutate al corpului
este plasat sub cel al carenei, la o mişcare de rotire a corpului, centrul de
greutate al carenei trece în C’; se observă că ia naştere un moment de
redresare. (Figura 3.27). Echilibrul este, n acest caz, stabil. Această
situaţie de ampla-sare a lui C şi G, se întâlneşte în mod obligatoriu la
submersibile şi aerostate.
Dacă centrul de
greutate al corpului este FA FA FA
deasupra centrului de
greutate al carenei, G G
C C' G
putem avea situaţiile din C'
figura 3.28. Fg Fg Fg
În cazul din
figura 3.28 b, centrul de a) b) c)
greutate al carenei a Figura 3.28
trecut în C’ şi apare un

128
moment de răsturnare, deci echilibrul este instabil. n cazul prezentat
n figura 3.28 c, noul centru de greutate al carenei fiind C”, apare un
moment de redresare, deci echilibrul este stabil.
Rezultă că prin precizarea poziţiei relative între centrul de
greutate al corpului şi cel al carenei, nu caracterizăm complet natura
echilibrului.
De aceea vom introduce noţiunea de metacentru.
Fie o poziţie izocarenă de ruliu a plutitorului P’Q’, cu poziţia
normală PQ, iar C şi C’ centrele de carenă ale poziţiilor PQ şi P’Q’
(figura 3.29).
Datorită simetriei plutitorului, suportul forţei arhimedice, rămâne
în plan transversal şi intersectează axa de plutire Oz în m’. Când
plutitorul tinde către poziţia PQ,
m’ tinde la un punct m, numit m'
metacentru de ruliu. Distanţa Cm ,
se numeşte rază metacentrică de m Q
P' 0
ruliu. r
P G Q'
În mod similar se defineşte
C' C
metacentrul de tangaj, şi raza
metacentrică de tangaj.
Prin înălţime sau distanţă FA Fg
metacentrică, vom înţelege distanţa Figura 3.29
dintre metacentrul de ruliu şi
centrul de greutate al corpului. Ea este pozitivă, dacă metacentrul este
deasupra centrului de greutate al corpului.
Se vede că, dacă înălţimea metacentrică este pozitivă, echilibrul
este stabil, iar dacă este negativă, echilibrul este instabil.
Condiţia de stabilitate a plutirii este deci. ca înălţimea
metacentrică să fie pozitivă.
 = r−a  0 (3.148)
unde: - δ este înălţimea metacentrică;
- r – raza metacentrică;
- a – distanţa dintre centrul de greutate al corpului şi al carenei.
Raza metacentrică este egală cu raportul dintre momentul de
inerţie Ix al suprafeţei de plutire în raport cu axa longitudinală de
înclinare şi volumul carenei.

129
 Ix
r= . (3.149)
V
Pentru a deduce această
relaţie, se consideră poziţia PQ, z

normală şi P’Q’, o poziţie de ruliu

infinit vecină, S şi S’, suprafeţele Fg2 Q
m 
de plutire corespunzătoare P' r C 2 Q'
C1
poziţiilor menţionate, C şi C’, P  y
FA1 C*
centrele de carenă corespunzătoare C' C
F Fg
carenelor PQR şi P’Q’R. (Figura A
R
3.30) Fg* FA*
Se fac următoarele notaţii: Figura 3.30
- V, este valoarea comună
a volumului celor două carene;
- C*, este centrul de greutate al volumului POQ’RP care este
comun celor două carene; z' z
- V* este volumul comun;
Sq
- C1 şi C2, sunt centrele de y'c2
Q
y'c1
greutate ale volumelor POP’ şi y' y'
P' C2
QOQ’; C1
z
d Q' y
- V’, este valoarea
P Sp
comună a volumelor POP’ şi
Figura 3.31
QOQ’.
 
În cazul carenei P’Q’R, forţa arhimedică FA = gVk , al cărei
suport trece prin C’, este echivalentă cu sistemul format de forţa 
 
FA = gV  k , al cărei suport trece prin C* şi din forţa FA1 = gV* k al
cărei suport trece prin C1.
Se observă că V = V * + V' i c C’, aparţine dreptei C1C*,
deci, se poate scrie:
C' C1 FA* gV V
= = = . (3.150)
C' C* FA1 gV' V'
În mod analog, se obţine pentru carena PQR:
CC 2 FA V*
= = . (3.151)
CC FA1 V'

130
 Din aceste ecuaii se poate trafe concluzia că C' C C1C 2 .
Se poate scrie, de asemenea:
C' C1 + C' C  V + V' V C1C  C1C 2
= = = = , (3.152)
C' C  V' V' C' C  C' C
V'
C' C =  C1C 2 , (3.153)
V
(n mC' C  C' C = r  tg   r   ), (3.154)
adică:
V' V' C C
r = C1C 2  r =  1 2 . (3.155)
V V 
Se observ faptul c axa longitudinală de înclinare, Ox,
împarte suprafaţa de plutire, S, în suprafeţele SQ şi SP.
Aplicând teorema momentelor statice pentru volumele QOQ’ şi
POP’, rezultă:
y' C2 FA1 =  y' dFA , (3.156)
SQ

y' C2 V' =  y' dV =  y'xdA' =  y' z' dA =  y' (y'tg)dA =   y' 2 dA , (3.157)
SQ SQ SQ SQ SQ

y'C1 V' =   y'2 dA , (3.158)

Sp

y' C1 + y' C 2 
C1 C 2 =
cos '
 y' C1 + y' C 2 = 
V' S
y' 2 dA (3.159)

i

C1 C 2 =  Ix . (3.160)
V'
De aici, ţinând cont de relaia (3.155), rezultă că:
Ix
r= . (3.161)
V

131
 Se poate afirma faptul c, stabilitatea unui plutitor, este definită
de poziţia metacentrului de ruliu faţă de centrul de greutate, prin
expresia:
Ix
 = r−a = −a. (3.162)
V
Pentru ca un plutitor să fie în echilibru stabil, în raport cu poziţiile
sale izocarene, este necesar şi suficient ca, centrul de greutate să fie situat
sub metacentrul de ruliu (δ>0).
Condiţia este necesară, deoarece în repaus G şi C, trebuie să fie
 
( )
pe aceeaşi verticală, iar pentru ca forele FG , FA să formeze un cuplu
de stabilitate, trebuie ca G, să fie sub metacentrul corespunzător poziţiei
înclinate. Cum metacentrul de ruliu, m, are cotă minimă, dacă G se află
sub m, echilibrul este stabil.
Condiţia este suficientă, pentru că dacă centrul de greutate G, este
 
plasat sub metacentrul m, FG şi FA , formează întotdeauna, un cuplu de
stabilitate.
Plutitorul este cu atât mai stabil, cu cât distana δ, este mai mare.
Ca o msur pentru îmbunătăţirea stabilităţii corpurilor
plutitoare, se coboară poziia centrului de greutate, G, sau se măreşte Ix.

3.6. PRINCIPII I APARATE PENTRU MSURAREA

PRESIUNII

Manometrele sunt aparate care servesc la măsurarea presiunilor.

În tehnică, măsurarea presiunilor are o mare importanţă, atât pentru
procesul tehnologic cât şi pentru respectarea normelor de tehnica
securităţii muncii. Nerespectarea presiunilor de regim prescrise, poate
duce, fie la perturbarea procesului de producţie, fie la accidente în
muncă.
Aparatele pentru măsurat presiuni, sunt de mai multe feluri, ele
putându-se clasifica după următoarele principii:
- al presiunii de măsurat,
- al destinaţiei şi
- al principiului de funcţionare.

132
 După valoarea presiunii de măsurat sunt:
- Manometre, care măsoară presiuni mai mari decât cea
atmosferică;
- Vacuumetre, care măsoară presiuni mai mici decât presiunea
atmosferică;
- Manovacuumetre, care măsoară atât presiuni mai mici, cât si
mai mari, decât cea atmosferică.
După destinaţie sunt:
- aparate etalon, care servesc la păstrarea şi reproducerea
unităţilor de presiune, acestea fiind aparate de mare precizie;
- aparate de lucru pentru măsurat presiuni, care servesc pentru
măsurători curente.
După principiul de funcţionare sunt:
- aparate cu lichid, ex. piezometre;
- aparate cu element elastic, care se bazează pe transformarea
variaţiilor de presiune in deformaţii elastice, care la rândul lor pot fi:
- aparate cu membrană simplă,
- aparate cu membrană dublă,
- aparate cu burduf,
- aparate cu tub curbat, elicoidal, sau spiral;
- aparate cu piston, la care elementul măsurător este un dispozitiv
bazat pe echilibrarea presiunii de măsurat, prin exercitarea unor forţe
exterioare asupra unui piston;
- aparate electrice, care se bazează pe trannsformarea variaţiilor
presiunii în variaţii electrice..

3.6.1.Manometre cu element elastic.

Aceste aparate se utilizeaz ca manometre, vacuumetre,

manovacuumetre şi barometre. Construcţia lor se bazează pe principiul
deformării unei menbrane elastice, sau a unui arc elastic, datorită
presiunii. Deformaţia membranei, sau a tubului, se pune în evidenţă cu
ajutorul unui mecanism de amplificare a deformaţiei la scara aparatului,
care să permită citirea deformaţiei cu o precizie cât mai bună.
Avantajul acestor instrumente, constă în simplitatea construcţiei,
sunt portabile, uşor de mânuit şi au un domeniu de utilizare extins.
Dezavantajul lor constă în aceea că, datorită mecanismului de transmitere
a deformaţiei, nu poate fi realizată o precizie prea mare şi că, în timp, se

133
produc deformări permanente ale materialului elastic, pentru corectarea
cărora sunt necesare reetalonări periodice.
Se va descrie, mai pe larg, manometrul cu tub curbat (Figura
3.32)
Acesta este format dintr-un tub metallic, 1, de secţiune eliptică, îndoit în
arc de cerc, închizând la centru un unghi de 270 (Figura 3.32). O
extremitate a tubului este fixată de suportul instrumentului şi se pune în
legătură cu priza de presiune, prin racordul, 2. Cealaltă extremitate
acţionează un sistem de pârghii şi angrenaje,
3, care transmite deformaţia tubului, unui ac

b
indicator, ce se deplasează pe o scară
a
gradată. Prin racordul manometrului la priza '
de presiune, tubul este supus unei presiuni 
exterioare, datorită căreia forma secţiunii r i

sale, tinde să devină circulară, iar unghiul de r e

înfăşurare, , se micşorează.
Pentru a se stabili prin calcul
deformaţia tubului, se admite că: p
- atunci când presiunea creşte în
Figura 3.32.
interiorul tubului, axa mică a
elipsei, tinde să crească;
- lungimea tubului în timpul deformaţiei rămâne constantă.
În figura 3.32, s-au notat cu indici, elementele care se referă la
instrumentul aflat sub presiune (tubul deformat).
Conform celor de mai sus, se poate scrie:
re  = re'  ' ri  = ri'  ' . (3.163)
Scăzând cele două relaţii, se obţine:
(re-ri)=(re’-ri’)’; (3.164)
dar, cum re-ri=b (axa mic a elipsei), rezultă:
b=’b’ (3.165)
şi cum b creşte (ipoteza 1), rezultă că ’<, adică unghiul de înfăşurare
scade.
Notând cu x, cantitatea cu care a crescut b şi cu  unghiul cu
care s-a micşorat , rezultă:
·b=(b+x)(-), (3.166)

134
de unde
x
 = . (3.167)
x+b
Dac se neglijeaz mrimea x de la numitor, fiind foarte mic
în raport cu b, se obţine:
x
 =  . (3.168)
b
Se poate spune deci, că variaţia unghiului ’, este proporţională
cu unghiul , iniţial şi invers proporţională cu axa mică, b. Deci,
sensibilitatea unui asemenea instrument, este cu atât mai mare cu cât
unghiul  este mai mare şi cu cât axa b, este mai mică.
Relaţia dedusă mai sus, explică numai calitativ şi teoretic,
funcţionarea manometrelor cu tub îndoit şi nu poate servi pentru calculul
lor, deoarece x, depinde de natura materialului, dimensiunile geometrice
ale tubului, etc.
Principalul inconvenient al acestor tipuri de aparate de măsurat,
este deformaţia remanentă, care alterează msurtorile cu timpul (spre
deosebire de manometrele cu lichid şi piston, care atunci când sunt bine
montate, garantează o anumită precizie, constant n timp). Din acest
motiv, ele se verifică periodic.

3.6.2 Traductoare de presiune

Traductoarele sunt elemente capabile s realizeze conversia unor

mrimi fizice, de regul neelectrice, n semnale electrice de curent
sau tensiune. Deoarece, de cele mai multe ori, nivelul energetic al
acestora este relativ sczut sau, pe lng informaia util, se
regsesc o serie de semnale perturbatoare (zgomote), sunt necesare
prelucrri ulterioare cu scopul adaptrii la structurile de comand sau
reglaj alese. Ansamblul format din traductor i elementele de prelucrare
ale semnalelor generate de acesta, se numete senzor.
Criteriile de apreciere pentru senzori sunt:
a) domeniul de msur
b) precizia de msurare
c) preul

135
 Precizia este criteriul general pentru mai muli parametrii ce
definesc senzorii ca: rezoluia, liniaritatea, sensibilitatea la perturbaii
i reproductibilitatea. Precizia are o deosebit importan n
aprecierea calitii unui sistem de reglare automat. n acest caz,
scopul principal al sistemelor de reglare automat este acela de
cretere a preciziei procesului reglat. Regulatorul nu prelucreaz direct
mrimea de reglat, ci numai semnalul senzorului din bucla de reacie.
El nu poate face deosebirea dintre eroarea de msurare i abaterea de
reglaj. Precizia cu care se elimin abaterea de reglaj, depinde n mod
hotartor, de precizia de msurare a mrimii mecanice (hidraulice) de
ctre senzor. Deoarece o oarecare falsificare a semnalului nu poate fi
evitat, n procesul culegerii i prelucrrii lui, este necesar ca
precizia efectiv de msurare, s se situeze deasupra preciziei de
reglare dorit. Mrimile care se cer msurate n circuitele de reglare
automat electro-hidraulice sunt: deplasarea (poziia unghiular),
viteza (turaia), acceleraia, fora (momentul), presiunea, debitul, etc.
Deoarece nu exist pentru fiecare mrime mecano-hidraulic
cte un fenomen (efect) fizic corespunztor, pentru a fi direct convertit
n semnal electric, unele mrimi se msoar indirect, aplicndu-se
la alte dependene dintre mrimile neelectrice. Astfel, spre exemplu,
se folosete dependena dintre for i deplasare, dup legea lui
Hook (F=k.x), sau legtura dintre debit i presiune, la trecerea printr-o
rezisten de tip diafragmatic ( Q = k  p ).
n esen, exist trei principii fizice de baz, care se
folosesc la conversia unei mrimi mecanice ntr-una electric:
- principiul modificrii rezistenei, sau divizarea rezistiv a
rezistenelor ohmice, inductive i capacitive;
- principiul generrii de tensiune, respectiv transformarea
tensiunii conform legii induciei;
- principiul generrii de tensiune cu ajutorul efectului
piezoelectric;
n practic, n majoritatea cazurilor este problematic (dac
nu chiar imposibil) ca semnalul de tensiune obinut pe baza
fenomenelor prezentate mai sus, s fie preluat direct pentru a fi utilizat
n sistemele de reglare automat. n acest caz, semnalul electric
rezultat se dorete a fi o tensiune continu, proporional cu
mrimea msurat. Matematic formulat, aceasta nseamn c

136
valorile de msur a semnalului s se ncadreze n domeniul: –10
 Ue  +10 V, unde Ue = k.x.
Aceast condiie, n multe cazuri nu este ndeplinit i
aceasta rezult din ecuaiile caracteristice ale fenomenelor descrise,
care n multe cazuri suport simplificri idealizatoare.
Foarte frecvent n funcionarea traductorilor se manifest o
serie de dependene (de exemplu dependena fa de temperatur),
care se constituie ca o perturbaie. Aceste perturbaii se pot compensa
n mai multe
moduri:
a) pasiv,
prin legarea
traductorilor ntr-o
punte Wheastone
(Figura 3.33a) sau
prin adoptarea unei
soluii
Figura. 3.33 Compensarea termic pasiv
constructive
simetrice de
exemplu traductor inductiv diferenial (figura 3.33b).
b) activ, prin realizarea unei bucle de compensare automat a
efectului temperaturii aa cum se arat n figura 3.34.
n practic se ntlnesc o mare diversitate de tipuri de
traductoare de presiune. Uzual, elementele sensibile aferente
traductoarelor din componena senzorilor de presiune realizeaz
conversia presiunii, fie direct, ntr-o mrime electric adecvat, fie
ntr-o mrime intermediar de natura unei deplasri sau deformaii
mecanice,
convertibil, la
rndul ei, ntr-un
semnal electric.
Se vor prezenta,
n continuare
traductoarele electrice
de presiune cu Figura. 3.34 Compensarea termic activ
conversie direct, care
valorific tehnic efectele tensorezistiv i piezoelectric i care
presupun succesiunea de conversii presiune – deformaie mecanic –
mrime electric.

137
 La traductoarele tensorezistive, utiliznd configuraii n
punte, pentru tensiuni de alimentare de ordinul volilor, semnalul util de
ieire Ue are
valori de ordinul
milivolilor. Se
impune astfel,
utilizarea unor
montaje
electronice de
adaptare i
amplificare care
s poat realiza
o amplificare i o
conversie corect Figura 3.35
n semnal
unificat. Soluiile constructive pentru aceste montaje electronice,
difer dup cum puntea este alimentat n curent continuu sau
alternativ. n figura 3.8 sunt prezentate soluii constructive pentru
realizarea senzorilor de presiune utiliznd ca traductori mrci
tensometrice.
Soluia utilizrii unui circuit n punte de curent continuu este
mai costisitoare, datorit necesarului de componente de calitate
(referine de tensiune, amplificatoare de precizie).
Cu mrci tensometrice sunt msurabile toate mrimile
mecanice care pot produce alungiri. Ca urmare, pentru realizarea unui
traductor de presiune, aceasta trebuie convertit, mai nti ntr-o
deformaie mecanic. n acest scop, se utilizeaz corpuri elastice,
diafragme metalice ncastrate, la care apare o alungire mecanic atunci
cnd pe suprafaa lor, S, se aplic o
for F, uniform repartizat.
n baza relaiei: p = F A , se
poate deduce c, n general,
msurrile de presiune sunt legate de
fapt de msurri de for.
Senzorii piezoceramici de
presiune (Figura 3.36) se bazeaz pe
efectul piezoelectric direct, constnd
n apariia unei polarizaii electrice
permanente pe suprafeele unor anumite
138

Figura 3.36
cristale (cuar, titanat de bariu, titanat-zirconat de plumb etc.), atunci
cnd asupra acestuia acioneaz o tensiune mecanic. Efectul este
susceptibil de semn, adic semnul sarcinii electrice de polarizaie se
schimb la inversarea sensului tensiunii mecanice.
Reprezentantul tipic de cristal piezoelectric este cuarul. Acesta
prezint din punct de vedere al fenomenului piezoelectric trei axe: axa
electric, Ox, axa mecanic, Oy i axa neutr, Oz. Pentru
traductoare, din cristal de cuar se taie plcue dup o direcie
perpendicular pe axa electric, Ox, n care caz efectul piezoelectric
este maxim. n repaus, din punct de vedere electric, plcua este
neutr.
Dintre materialele piezoelectrice, se utilizeaz la senzorii de
presiune (for) i titanatul de bariu, sub form de microcristale, cu
aspect ceramic. Coeficientul piezoelectric fundamental, n acest caz,
este de sute de ori mai mare fa de cel al cuarului, dar nu este
constant nici n timp nici cu temperatura. De asemenea, sarcina
electric de polarizaie produs nu variaz liniar cu fora
aplicat, prezentnd un fenomen de histerezis. n amestec cu ali
compui piezoceramici (de exemplu, titanat-zirconat de plumb) se
obin senzori cu proprieti mult ameliorate.
Elementele sensibile piezoceramice se utilizeaz n
construcia traductoarelor destinate n special msurtorilor de
presiuni dinamice, datorit frecvenei naturale nalte (pn la 500
 1000 Hz).

3.7APLICAII

Aplicaţia 3.1

Să se traseze diagrama
de presiuni şi să se determine
 O, x
mărimea forţei de presiune Fp h2 M

pe clapeta dreptunghiulară a
yG

MN, din figura 3.32. De h1

asemenea, se cere să se F G
C
y

precizeze poziţia centrului de h

e

C

y N 139

Figura 3.32
presiune C. Se cunosc: h1 = 5 m; h2= 1 m; a = 2 m;  = 60;  = 1000
kg/m3.

Soluţie.
În sistemul de axe de coordonate Oxyh, reprezentat în figura 3.32,
mărimea forţei Fp , se obţine aplicând relaţia (3.124):
  h − h 2  h1 − h 2 h 2 − h 22
Fp =   g  h g  A =   g   h 2 + 1 a  = g a  1 . (3.163)
 2  sin  2  sin 
Cu ajutorul relaţiei (3.130), se determină poziţia centrului de
presiune C, prin coordonata:
a
(h1 − h 2 )3
I x h +h 12  sin 3  2  h12  (3.164)
yC = yG + = 1 2+ =   h 2 + ,
y G  A 2  sin  h1 + h 2  h1 − h 2  3  sin   h1 + h 2 
a  
2  sin   sin  
sau prin poziţia sa faţă de centrul de greutate al clapetei:

e = yC − yG =
(h1 − h 2 )2 . (3.165)
6  (h1 + h 2 )  sin 
Diagrama de presiuni este trasată în figura 3.32.
Valorile numerice conduc la următoarele rezultate:
5 2 − 12
Fp = 1000  9,81 2  = 2,719 105 N;
2  sin 60 

2  52 
yC =  1 =  = 3,977m;
3  sin 60  5 + 1 

e=
(5 − 1)2 = 0,513m.
6  (5 + 1)  sin 60

Aplicaţia 3.2

140
 Să se calculeze forţa de presiune şi poziţia punctului său de
O1 x1
O, x

 yc  y1 h1
2
O2 x2
G1
h1 h1
F F1 h2
2 G2
C C1 y2 h2
h2 C2
F1
  
y y1 y2

a b c
Figura 3.34
aplicaţie, care acţionează pe stavila înclinată, de lăţime b = 1 m, din
figura 3.34.a. Să se traseze diagrama de presiuni pe stavilă. Se cunosc:
densitatea apei,  = 1000 kg/m3; h1 = 4 m; h2 = 2 m;  = 60.

Soluţie.  
Se calculează separat rezultantele forţelor de presiune F1 şi F2 pe
cele două feţe ale stavilei, după care se determină rezultanta lor.
Suprafeţele pe care se calculează forţele de presiune fiind
dreptunghiulare, se alege axa Oy, drept cea care trece prin centrele lor de
greutate, astfel încât rezultă:
x C1 = x C 2 = x C = 0 (3.166)

Pentru calculul forţelor de presiune şi al punctelor lor de aplicaţie

se utilizează relatiile (3.124) şi (3.130), pentru sistemele de coordonate
O1x1y1, respectiv O2x2y2 (figura 2. b, c):
h1  h1  h12
F1 =   g   b   =   g  ; (3.167)
2  sin   2  sin 

2
1  h 
 b  1 
y1 =
h1
+
12  sin   = 2  h 1 ; (3.168)
2  sin  h1  h  3 sin 
b  1 
2  sin   sin  

141
 h2  h  h 22
F2 =   g  b  2  = g  b  ; (3.169)
2  sin   2  sin 

2
1  h 
 b  2 
y2 =
h2
+
12  sin   = 2  h 2 . (3.170)
2  sin  h2  h  3 sin 
b  2 
2  sin   sin  
Forţa rezultantă se obţine prin însumarea vectorială a forţelor de
pe cele două feţe ale stavilei:   
Fp = F1 + F2 . (3.171)

Ţinând seamă de sensul de acţiune al celor două forţe, modulul forţei Fp
are valoarea:
h12 − h 22
Fp = F1 − F2 =   g  b  . (3.172)
2  sin 
Poziţia centrului de presiune C, se obţine printr-o ecuaţie de
moment scrisă în raport cu punctul O (vezi figura 3.34.a):
 h − h2 
Fp  y C = F1  y1 − F2   y 2 + 1 , (3.173)
 sin  
de unde rezultă coordonata yC, în sistemul de axe Oxy:
 h − h2 
F1  y1 − F2   y 2 + 1 
 sin   1  h 22 
yC = =  2  h 1 − . (3.174)
F 3  sin   h 1 + h 2 

Diagrama de presiuni, utilizându-se scara manometrică este

reprezentată în figura 3.34.a.
Valorile numerice conduc la următoarele rezultate:
42
F1 = 1000  9,811 = 90620 N;
2  sin 60
22
F2 = 1000  9,811 = 22660 N;
2  sin 60

142
 2 2
y2 =  = 1,540 m;
3 sin 60
Fp = F1 − F2 = 90620 − 22660 = 67960 N;

1  22 
yC = 
2 4 −  = 2,832 m.
3  sin 60  4 + 2 

Aplicaţia 3. 3

Două blocuri prismatice din lemn, A şi B sunt legate la o bară

articulată în punctul O.
d'
Cunoscând înălţimea
F aB
blocurilor hA = 2,1 m şi
F
hB = 1,2 m, ariile
hB

aA G B

hA

G
yB

A A

F gA B
F gB
secţiunilor acestora AA =
yA

0,045 m2 şi AB = 0,108
A m2, densitatea apei a =
1000 kg/m3 şi a lemnului
= =
l = 600 kg/m3, să se
determine distanţa cu
O
care se ridică sau
coboară blocul B faţă de
poziţia indicată în figura
Figura 3.36 3., pentru a se atinge
echilibrul hidrostatic.

Soluţie.
Fie yA şi yB adâncimele cu care sunt imersate corpurile A şi B în apă.
Forţele care acţionează asupra corpurilor sunt:
- forţele de greutate, FgA =  l  g  A A  h A , respectiv FgB =  l  g  A B  h B ;
-forţele arhimedice, FaA =  a  g  A A  y A , respectiv FaB =  a  g  A B  h B .

143
Ecuaţia de echilibru, este ecuaţia de momente scrisă faţă de articulaţie,
care se reduce datorită simetriei, la relaţia:
 l  g  A A  h A −  a  g  A A  y A =  l  g  A B  h B −  a  g  A B  y B , (3.175)
sau:
l A A  y A − A B  y B
= . (3.176)
a A A  h A − A B  h B
O a doua relaţie între yA şi yB rezultă din figură:
y A + y B = 1,5 + 0,9 = 2,4 m.
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii, se obţine:
y A = 1,556 m; y B = 0,884 m.
Rezultă deci că blocul B se va ridica cu distanţa :
d = 0,9 − 0,844 = 0,056 m.

Aplicaţia 3.4

Două rezervoare, unul cu apă celălalt cu ulei, sunt separate de un

cilindru cu diametrul d = 2,5 m, lungimea l = 1 m şi articulat în B (figura
3.37) Să se determine reacţiunea în articulaţia B şi forţele de presiune
orizontale şi verticale care
acţionează asupra cilindrului.
Se cunosc: densitatea apei 1
= 1000 kg/m3; densitatea
uleiului 2 = 750 kg/m3;
înălţimile celor două lichide d

din rezervoare, h1 = 0,6 m şi O D

h2 = 1,25 m; Forţa de
C A h2
greutate a cilindrului Fg = G
5000 N. Dacă cilindrul este h 1  1 B  2

articulat în punctul O, în care F1 R0 F2

sens va avea acesta, tendinţă
Ra
de rotire ?
Figura 3.37

144
Soluţie.
Forţele de presiune orizontale sunt:
h 0,6
F01 = 1  g  l  h1  1 = 1000  9,811 0,6  = 1766 N,
2 2
h 1,25
F02 =  2  g  l  h 2  2 = 750  9,8111,25  = 5748 N.
2 2
Forţele verticale (arhimedice) au următoarele valori:
1   h 12  3 
FA1 = 1  g  VABC = 1  g      d − h1  =
2 3 2 
1   0,6  3
2

= 1000  9,81     2,5 − 0,6  = 5800 N,
2 3 2 

1 4   d2 1 4    2,5 2
FA 2 =  2  g  VBOD =  2  g   = 750  9,81  = 7500 N.
2 83 2 83
Reacţiunea în articulaţia B, are proiecţile orizontală şi verticală:
F0 = F01 − F02 = 1766 − 5748 = −3982 N,
FA = Fg − FA1 − FA 2 = 5000 − 5800 − 7500 = −8300 N.
Forţele de presiune sunt normale pe suprafeţele solide cu care vin
în contact. Înseamnă că rezultantele forţelor de presiune trec prin centrul
O, al cilindrului. Momentul fiind nul faţă de acest punct, cilindrul nu se
va roti (cilindrul fiind un corp simetric şi omogen forţa de greutate trece
prin axa sa de simetrie).

Aplicaţia 3. 5

În figura 3.38 a, se prezintă o supapă sferică comandată hidraulic.

Să se presiunea de comandă pc, de deschidere a supapei, cunoscând: raza
sferei R= 25mm; d1 = 20 mm; d = 5mm; D = 40 mm; presiunile relative
p1 =100 bar, p2 =95 bar; forţele din arcuri F1 = 45 daN, F2 = 30 daN;
fluidul de lucru este ulei cu densitatea u =800 kg/m3; H0 = 200 mm.
Soluţie. Din echilibrul forţelor care acţionează asupra sferei
rezultă:
  d12   d12   D2  d2
 (  g  H 0 + p 2 ) + F1 =  p1 +  p c − F2 −  p1 . (3.177)
4 4 4 4

145
(s-a considerat contactul pactiform dintre bilă şi tija pistonului de
comandă).
Rezultă:
  d12  d2
 (  g  H 0 + p 2 − p1 ) + F1 + F2 +  p1
pc = 4 4 ; (3.178)
  D2
4
− 156,58 + 450 + 300 + 196,34
pc = = 6,31 bar.
1,25 10 −3
Rezultatul obţinut este aproximativ, deoarece sfera a fost redusă
la o suprafaţă plană orizontală în contact cu tija pistonului.
Valoarea forţei de presiune după direcţia verticală (axa z),este:
  d12
Fz =  (  g  H 0 + p 2 − p1 ) = 156,58 N.
4
Pentru un calcul exact al presiunii de comandă pc, se consideră
schiţa din figura 5.b. Aplicând relaţiile de calcul care vizează acţiunea
fluidelor în stare de repaus asupra suprafeţelor curbe, în cazul sferei

M
pa

pa
F1 A1 B1 E1

p2 M 21 22
pa x2
D1 C1
H0
R H 22 D C x1
R p1
h
d1 F E
y2 1

p1
A
 B
d
T N
y1
d1

z 1 = z2
pC

a b
Figura 3.38
rezultă următoarele forţe verticale, după direcţia Oz (după direcţiile Ox şi
Oy, forţele de presiune sunt nule), rezultă:
Fpz 2 =  2  g  V21 ;

FAz 2 =  2  g  V22 ;

146
 FAz1 = 1  g  V1 ,
unde:
 d 
   R − 1  ctg 
 2   3  d12  d1     d1  h
2 2
V1 = VAD1C1BNA =   +  R −  ctg  + = 0,4 m 3 ,
6    
 4 2 4
  4R
2
d
V21 = VFF1E1EMF =   R 2   H − 1  ctg  − = 2,37 m 3 ,
 2  6

4R3     d1  H   
2
d d
V22 = +   R 2   H − 1  ctg  − −   R − 1  ctg  
6  2  4 6  2 
 3  d12  d1  
2

  +  R −  ctg  = 1,99 m 3 .
 4  2  

S-au calculat următoarele mărimi care intervin în relaţiile de mai
sus:
p2
H = H0 + = 1210,6 m;
g
p1
h= = 1274,2 m;
g
d d
sin  = 1 ;  = arcsin 1 = 23,5 ;
2R 2R
1 =  2 =  = 800 kg / m 3 .
Rezultă în acest caz, componenta verticală a forţei de presiune:
Fz = Fpz 2 + FAz 2 + FAz1 =   g  (V21 − V22 − V1 ) = −156 ,96 N.

Comparând valorile obţinute pentru Fz' şi Fz , se observă că

diferenţa este nesimnificativă şi nu justifică, în acest caz, calculul foarte
riguros. Diferenţa devine importantă în momentul în care raza sferei, R,
este de acelaşi ordin de mărime cu înălţimile H şi h.

147
 Aplicaţia 3. 6
A

Clapeta plană =

dreptunghiulară din figura 
3.39, trebuie să se răstoarne
automat când nivelul apei în h1 x B
Fp 1
stânga atinge cota h1 = 9 m, C1
rotindu-se în jurul axului O, de MF O
h2
diametru d = 0,3 m si având un C2 Fp
coeficient de frecare  = 0,15.
2

Lăţimea clapetei este b = 8 m,

iar nivelul apei în dreapta Figura 3.39
acesteia este h2 = 3,5 m. Să se
determine poziţia axului O.

Soluţie.
Forţele de presiune care apar pe cele două feţe ale stavilei
sunt:

h1 h1 92  8
Fp1 =   g  h G1  A1 =   g    b = 9,81103  = 3,6 106 N ,
2 sin  2  sin 60
h2 h2 3,5 2  8
Fp 2 =   g  h G 2  A2 =   g    b = 9,81103  = 5,55 105 N .
2 sin  2  sin 
Poziţiile yC1 şi yC2 ale centrelor de presiune, pe cele două feţe ale
stavilei, în conformitate cu relaţia (3.130) sunt precizate prin distanţele:
b  h1
3

I x, h1 12  sin 3  2 h
y C1 = AC1 = y G1 + = + =  1 = 6,928 m,
y G1  A1 2 sin  h h 3 sin 
1
 1 b
2 sin  sin 

b  h1
3

I x,
+ 12  sin 
h2 3 2 h
y C1 = AB1 = y G 2 + = =  2 = 2,694 m.
y G 2  A2 2 sin  h2 h 3 sin 
 2 b
2 sin  sin 

Momentul de frecare din articulaţie este:

148
 d
M f =    R, (3.179)
2
unde R, ester reacţiunea din articulaţia O. În momentul răsturnării,
reacţiunea de contact în D este nulă, astfel încât reacţiunea din articulaţia
O, este:
R = Fp1 − Fp 2 = 3,67 10 6 − 5,55 10 5 = 3,115 10 6 N.
Rezultă momentul de frecare:
0,3
M f = 0,15   3,115 106 = 7,009 10 4 Nm.
2
În poziţia critică, momentul în raport cu articulaţia O, trebuie să
fie nul, adică:
M 0 = Fp1  y − Fp 2  C 2 O − M f = 0,
relaţie în care s-a considerat poziţia y, a axului faţă de centrul de presiune
C1 iar distanţa C 2 O , se determină geometric:

( )
C 2 O = y − C1D − C 2 D = y −
AC1 − BC2
2
= y−
6,928 − 2,694
2
= y − 2,11.

Înlocuind rezultatul obţinut în relaţia de momente, aceasta se scrie

numeric sub forma:
3,67 10 6  y − 5,55 10 5  (y − 2,117 ) − 7,009 10 4 = 0
şi rezultă:
y = −0,355 m.
Rezultă deci că articulaţia O, trebuie amplasată deasupra centrului
de presiune C1, la distanţa C1O = 0,355 m, sau raportat la baza clapetei,
la distanţa DO = C1D + C1O = 3,464 + 0,355 = 3,819 m .

149