MIŞCAREA FLUIDELOR

INCOMPRESIBILE
PRIN MEDII POROASE NEOMOGENE
4.1. Legea refracţiei liniilor de curent

Fig. 4.1. Schemă pentru studiul refracţiei liniilor de curent.

Se consideră mişcarea bidimensională (plana)
într-un mediu poros constituit din două zone D1 şi
D2; condiţiile de continuitate a debitului şi
presiunii pe frontiera comună S pot fi scrise
astfel:
   
 v1ndA =  v 2 ndA (4.1)
S S

p1 S = p 2 S (4.2)

 
Dar, v1n = v1n
 
v 2n = v2n (4.3)
Rezulta
v1n S
= v 2n S (4.4)
Conform ecuaţiei lui Darcy, se pot scrie relaţiile
k1 p1
v1n = −  (4.5)
 n
k2 p 2
v 2n =− 
 n
iar (4.4) : v1n S = v 2 n S devine:
p1 p2 (4.6)
k1 = k2
n S n S
Derivata presiunii după direcţia normalei într-un
punct pe suprafaţa comună S, suferă un salt.
nu si derivata presiunii după direcţia tangentei
p1 p2 (4.7)
=
s S s S
Conform legii lui Darcy:
k1 p1 (4.8)
v1s =− 
 s
k 2 p 2
v 2s =− 
 s
se obţin expresiile celor două derivate:
p1  ; p2 = −  v 2 s
= − v1s (4.9)
s k1 s k2

Introducând (4.9) în (4.7) se obţine:

v1s v 2s (4.10)
=
k1 S k 2 S
Împărţind (4.10) la (4.4) membru cu membru se obţine
legea refracţiei liniilor de curent
1 v1s 1 v 2s
 = 
k1 v1n S
k 2 v 2n S (4.11)
Ţinând seama că
v2s
v1s
= tgq1 ; = tgq 2 (4.12)
v 2n
v1n S
S

legea refracţiei liniilor de curent capătă forma:

(4.13)
k1tgq 2 = k 2 tgq1
unde q1 şi q 2 sunt unghiurile pe care direcţiile vitezelor în
cele două domenii le fac cu direcţia normalei.
Liniile de curent nu se refractă la traversarea suprafeţei
comune atunci când (q1 = 0) sau (q1 = p/2).
4.2. Mişcări unidimensionale în medii poroase cu
permeabilitate zonal constantă
4.2.1. Mişcarea unidimensională în cazul frontierei comune
perpendiculare pe direcţia mişcării
Indexând cu 1, respectiv 2 mărimile aferente
celor două zone, legea Darcy şi ecuaţia
continuităţii vor avea expresiile:
k i dp i i = 1,2 (4.14)
vi = − 
 dx
d(vi ) i = 1,2 (4.15)
=0
dx
Se asociază condiţiile de fluid incompresibil şi de
mediu poros omogen,
i = 1,2 (4.18)
 = ct k i
= ct

Se obţin ecuaţiile diferenţiale ale presiunii:
2
d pi i = 1,2. (4.18)
2
=0
dx
Soluţiile acestora sunt
pi = ai x + bi i = 1,2. (4.19)

Constantele de integrare ai şi bi (i = 1,2) se

determină din condiţiile la limite:
x = 0, p1 = p s (4.20)
x = l1 , p1 = p2 ; v1 = v 2
x = l1 + l2 , p2 = pc
rezulta sistemul de ecuaţii:

ps = b1
a1l1 + b1 = a2l1 + b2
k1a1 = k 2 a2 (4.21)
pc = a2 (l1 + l2 ) + b2
 pc − p s
a1 =
k1
l1 + l2
k2
pc − p s
a2 =
k1
l1 + l 2
k2
(4.22)
b1 = ps

pc − p s
b2 = pc −  (l1 + l 2 )
k2
l1 + l 2
k1
Legile de variaţie ale presiunii pentru cele două
zone D1 şi D2, au expresiile:
pc − p s
p1 = p s + x (4.23)
k
l1 + 1
l2
k2
pc − p s
p 2 = pc − (l − x )
k2 (4.24)
l1 + l 2
k1

în care l1+l2 =l
Vitezele au aceeaşi expresie în ambele zone:
k1 pc − p s 1 pc − p s (4.25)
v1 = v 2 = −  =− 
 l + k1 l  l1 + l2
1 2
k2 k1 k 2
Debitul se obţine multiplicând relaţia (4.25) cu A,

pc − p s
k1 1 pc − p s
Q=A  Q=A 
 l + k1 l  l1 + l2 (4.26)
1 2 k1 k 2
k2

Presupunând că acelaşi debit, în aceleaşi condiţii, se

obţine dintr-un m. p. omogen, avand km, se scrie:

k m pc − p s
Q=A  (4.27)
 l
Identificând relaţiile (4.27) şi (4.26) se obţine formula
permeabilităţii medii:
 l
km =
l1 l 2
+
l = l1 + l 2 (4.28)
k1 k 2

Generalizând pentru n domenii rezultă:

n
 li (4.29)
i =1
km = n
li
k
i =1 i
4.2.2. Cazul normalei la frontiera comună
perpendiculară pe direcţia mişcării

Fig. 4.3. Domeniul mişcării unidimensionale în cazul frontierei comune paralele

cu direcţia mişcării.
Ecuaţiile miscarii si deci ecuatiile diferenţiale ale
presiunilor vor fi identice cu cele stabilite anterior,
k i dp i
v =−  i = 1,2 (4.14)
i
 dx
d(vi ) i = 1,2 (4.15)
=0
dx
 = ct (4.16)
ki
= ct
 i = 1,2 (4.17)
2
d pi
2
=0 i = 1,2 (4.18)
dx
pi = ai x + bi i = 1,2 (4.19)
Diferă condiţiile la limite utilizate pentru
determinarea constantelor de integrare
x = 0, p1 = p2 = p s (4.30)
x = l , p1 = p2 = pc
Se obţine următorul sistem de ecuaţii:
p s = b1 = b2 (4.31)
pc = a1l + b1 = a 2 l + b2

Rezolvarea sistemului (4.31) duce la soluţia:

pc − p s
a1 = a 2 = (4.33)
l
b1 = b2 = p s
Legile de variaţie ale presiunilor sunt identice în cele
două zone şi sunt similare legii de variaţie a presiunii
într–un m. p. omogen, nedepinzând de permeabilitate:
pc − p s (4.34)
p1 = p2 = p s + x
l
Conform ecuaţiei lui Darcy se obţin legile de variaţie ale
vitezelor:
(4.35)
k1 pc − p s k 2 pc − ps
v2 = − 
v1 = − 
 l  l
(4.36)
Debitul e dat de suma debitelor in două zone:
(4.37)
Q = A1 v1 + A2 v 2
 (4.38)
pc − p s
Q = ( A1k1 + A2 k 2 ) 
l
Identificând relaţia (4.38) cu relaţia (4.27)
k m pc − p s
Q=A 
 l

se obţine permeabilitătea medie care, în caz

generalizat, are expresia:
n (4.39)
 Ai k i
i =1
km = n
 Ai
i =1
sau dacă se consideră că lăţimea mediului poros
este constantă şi egală cu b, iar grosimile sunt
hi (i=1,…,n) deci Ai=hi.b, atunci relaţia (4.39) se
mai scrie:
n
 ki hi
km = i =1 (4.40)
n
 hi
i =1
4.3.Mişcări radial plane
4.3.1. Mişcarea radial plană în cazul normalei la frontiera
comună colineară cu direcţia mişcării

D2 , k 2 D , k1 ps
1 h
Q pc

rs
r0
rc

Fig. 4.4. Domeniul mişcării radial plane în cazul frontierei comune

perpendiculare pe direcţia mişcării
 Dacă într-o zonă cilindrică, coaxială cu sonda, de rază r0,
permeabilitatea stratului productiv are valoarea modificată k1, iar
în restul zonei de drenaj a sondei permeabilitatea este cea
originală k2 , mişcarea radial plană a ţiţeiului spre sondă se
desfăşoară în două domenii concentrice cu permeabilităţi
diferite. Permeabilitatea modificată poate fi inferioară celei
originale atunci când, în timpul forării sondei, s-a produs blocarea
parţială a porilor ca efect al pătrunderii apei din fluidul de
circulaţie, care a determinat umflarea mineralelor argiloase din
componenţa rocii colectoare, sau poate fi superioară
permeabilităţii originale în urma aplicării unui proces de acidizare
sau de fisurare hidraulică.
Ecuaţiile care guvernează mişcarea au expresiile:
ecuaţiile lui Darcy:
k i dp i (4.41)
v =−  i = 1,2
i
 dr
ecuaţiile de continuitate:
1 d
 (rv i ) = 0 i = 1,2 (4.42)
r dr
ecuaţia de stare a lichidului incompresibil:
 =  0 = ct (4.43)
Introducând (4.41) şi (4.43) în (4.42) şi ţinând
seama că raportul ki/µi, (i=1,2) este constant
zonal se obţin ecuaţiile diferenţiale ale presiunii:
1 d  dpi  (4.44)
  r  =0 i = 1, 2
r dr  dr 
Soluţiile ecuaţiilor sunt:

pi = ai ln r + bi i = 1,2 (4.45)

unde ai şi bi, sunt constante de integrare.

Acestea se determină din condiţiile la limită
r=r , p = p
s 1 s
(4.45)

r = rc , p2 = pc
r = r0 , p1 = p2 ; v1 = v 2
din care se obţine următorul sistem de ecuaţii:
p s = a1 ln rs + b1 (4.46)
p c = a 2 ln rc + b2
a1 ln r0 + b1 = a 2 ln r0 + b2
k1a1 = k 2 a 2
Prin rezolvarea sistemului se obţin expresiile
constantelor de integrare:
pc − p s
a1 = ;
r0 k1 rc
ln + ln (4.47)
rs k 2 r0
pc − p s
b1 = p s − ln rs ;
r0 k1 rc
ln + ln
rs k 2 r0
pc − p s
a2 = ;
k 2 r0 rc
ln + ln
k1 rs r0
pc − p s
b2 = pc − ln rc .
k 2 r0 rc
ln + ln
k1 rs r0
Pe baza acestora se obţin legile de variaţie ale
presiunilor:
pc − p s r ,
p1 = p s + ln r rr (4.48)
r0 k1 rc rs s 0
ln + ln
rs k 2 r0

pc − p s rc , (4.49)
p 2 = pc −  ln r0  r  rc
k 2 r0 rc r
ln +
k1 rs r0

Conform relaţiilor (4.41) se obţin câmpurile

vitezelor
k1 pc − p s 1
v1 = v 2 = −   (4.50)
 ln r0 + k1 ln rc r
rs k 2 r0
Debitul se calculează cu relatia:
Q = Av = 2πrh v1 (4.51)
2 πh( pc − p s )
Q=
 1 r0 1 rc 
  ln + ln  (4.52)
 k1 rs k 2 r0 
Debitul se exprima şi cu ajutorul km sub forma:
2 πk m h( pc − p s )
Q= (4.53)
rc
 ln
rs
Identificând cele două relaţii, (4.52) şi (4.53), se
obţine pentru km relaţia:
r
ln c (4.54)
rs
km =
1 r0 1 rc
ln + ln
k1 rs k2 r0
4.3.2. Mişcarea radial plană în cazul normalei la
frontiera comună perpendiculară pe direcţia mişcării

D , k1
1
h1 ps Q1 pc

D2 , k 2 ps
h2 Q2 pc

rs
rc

Fig. 4.5 Domeniul mişcării radial plane în cazul frontierei comune

paralele cu direcţia mişcării
Este mişcarea generată de o sondă care produce
dintr-o succesiune de straturi orizontale (fig. 4.5).
Ecuaţiile diferenţiale ale presiunilor se obţin în
mod similar cu cazul anterior şi sunt identice, deci
şi soluţia va fi aceeaşi.
Ecuaţiile care guvernează mişcarea au expresiile:
ecuaţiile lui Darcy:
k i dp i (4.41)
vi = −  i = 1,2
 dr
ecuaţiile de continuitate:
1 d
 (rv i ) = 0
(4.42)
i = 1,2
r dr
ecuaţia de stare a lichidului incompresibil:
 =  0 = ct (4.43)
Introducând (4.41) şi (4.43) în (4.42) şi ţinând
seama că raportul ki/µi, (i=1,2) este constant
zonal se obţin ecuaţiile diferenţiale ale presiunii:
1 d  dpi  (4.44)
  r  =0 i = 1, 2
r dr  dr 
Soluţiile ecuaţiilor sunt:
i = 1,2 (4.45)
pi = ai ln r + bi

unde ai şi bi, sunt constante de integrare.

Diferă condiţiile la limite:
r = rs , p1 = p 2 = p s (4.55)

r = rc , p1 = p 2 = pc
Sistemul care se obţine este:
(4.56)
a1 ln rs + b1 = a2 ln rs + b2 = ps

a1 ln rc + b1 = a2 ln rc + b2 = pc
Soluţia sistemului este:
pc − p s
a1 = a2 = , b1 = b2 = ps − pc − ps ln rs . (4.57)
rc rc
ln ln
rs rs
Legile de variaţie ale presiunii sunt identice şi
similare legii de variaţie a presiunii
corespunzătoare mişcării radial plane generată
de o sondă amplasată central pe un zăcământ
circular:
pc − p s r
p1 = p 2 = p s + ln .(4.58)
rc rs
ln
rs
Câmpul vitezelor va fi însă diferit:
k1 pc − p s 1 k 2 pc − ps 1 ,(4.59)
v1 = −   v2 = −  
 ln rc r  ln rc r
rs rs
Debitul sondei va fi dat de suma debitelor din cele
două straturi:
Q = Q + Q = 2πrh v + 2πrh v
1 2 1 1
(4.61)
2 2

Deci debitul este dat de relaţia

2 π ( pc − p s )
Q=  (k1h1 + k 2 h2 ) (4.62)
r
 ln c
rs
Identificând relaţiile (4.53) şi (4.62) se obţine km:
n
 k i hi
km = i =1 (4.63)
n
 hi
i =1
4.3.3.Efectul de deteriorare
Prezenţa zonei de permeabilitate modificată,
în imediata vecinătate a găurii de sondă, poate fi
rezultatul unei blocări parţiale a porilor, datorită
pătrunderii particulelor mărnoase sau a filtratului
de noroi de foraj care astupă o parte din pori şi
duce la o permeabilitate k1<k2 (permeabilitatea
originală), sau a unor operaţii de acidizare sau
fisurare hidraulică, când k1>k2. Acest fenomen
este cunoscut sub numele de efect de deteriorare
sau efect skin , putând fi exprimat din punct de
vedere cantitativ prin factorul de skin notat cu S.
Acesta este definit ca o cădere de presiune
suplimentară (pozitivă sau negativă)
adimensională.
 D
2
r0 D
1
k2 k rs
1

rc

Fig. 4.6. Model pentru studiului efectului skin.

 In jurul unei sonde există o zonă cu k modificată (fig. 4.6),
având raza r0. Pentru zona D1 debitul înainte şi după modificarea
k este:

Q=
2πk 2 h( p0 − p s )
sau Q =
2 π k1 h(p '
0 − p s) (4.64)
r r0
 ln 0
 ln
rs rs

Căderile de presiune în cele două cazuri sunt:

r0
Q ln (4.66)
rs
p0 − p s =
2πk 2 h
r0
Q ln (4.67)
rs
p0 − p s =
'
2πk1h
căderea de presiune suplimentară , va fi:
'
('
)
ps = p0 − p0 = p0 − ps − ( p0 − ps ) =
Q  k 2  r0
 − 1 ln
2πk 2 h  k1  rs (4.68)
Aceasta este o măsură a prezenţei zonei de
permeabilitate modificată. Adimensionalizând
relaţia (4.68) se obţine factorul de skin, (Hawkins)
 k2  r0 (4.69)
S =  − 1 ln
 k1  rs
Scriind debitul sub forma:
2 πk 2 h( pc − ps ) (4.70)
Q=
 rc 
bt  ln + S 

 rs 
Factorul de skin se mai poate calcula şi cu relaţia:
2 πk 2 h( pc − ps ) rc (4.71)
S= − ln
Qbt rs
Se observă că dacă:
S  0, k1  k 2 , există un blocaj parţial al porilor;

S = 0, k1 = k 2 , permeabilitatea este cea

originală;

S  0, k1  k 2 , există o zonă de permeabilitate

mărită.