CALCULUL INVERSEI UNEI MATRICE

Pentru o matrice A, se numeşte inversă a ei acea matrice, notata cu A-1 care,

împreună cu matricea A, îndeplineşte proprietatea:
A  A-1 = A-1  A = In , unde In = matricea unitate

Dintr-un început trebuie precizat că doar pt. matricele pătratice se poate discuta
de chestiunea determinării inversei şi nu pt. matricele dreptunghiulare.
Matricea A pt. care există o matrice A-1 cu care se îndeplineşte proprietatea de
mai sus se numeşte matrice inversabilă.
Calculul matricei inverse se poate face prin două metode.

1. Calculul folosind matricea adjunctă.

Formula prin care se calculează matricea inversă în acest caz este :
𝟏
𝑨−𝟏 =  𝑨∗
𝐝𝐞𝐭(𝑨)

în care matricea A* se numeşte matricea adjunctă, iar determinarea ei va fi descrisă în

continuare. Inainte de aceasta, se observă mai întăi că existenţa unei fracţii în formula
de calcul a inversei impune condiţia ca numitorul să fie  0, deci există inversă a unei
matrice doar dacă det(A)  0. Matricea care îndeplineşte această proprietate va fi o
matrice inversabilă, în caz contrar nefiind inversabilă, adică nu admite o inversă.
Matricea inversabilă se mai numeşte şi matrice nesingulară în timp ce cea care nu
admite inversă se numeşte matrice singulară. Explicaţia termenului se explică prin aceea
că matricea nesingulară are o pereche ( nu e singură pe lume, spus în glumă ) în timp ce
cea neinversabilă este singură, nu are o pereche.
Pentru calculul matricei adjuncte se va recurge la un exemplu concret, pt.
înţelegerea etapelor.
2 −3
Fie matricea 𝐴 = ( )
1 4
Deoarece calculul necesită multă atenţie, pt. a se evita greşelile se vor respecta cu
stricteţe următorii paşi :
1) Se calculează det(A) = 8 + 3 = 11  0
Acest pas este necesar pt. a verifica dacă matricea admite sau nu inversă. Dacă det(A)=0
problema nu mai are continuare.
2) Se notează matricea A atât cu cifre, cât şi cu litere, conform notaţiei standard :
2 −3 𝑎11 𝑎12
𝐴= ( ) = (𝑎 𝑎 )
1 4 21 22
𝒕
3) Se construieşte transpusa acestei matrice, 𝑨, care se va nota deasemenea şi cu litere.
𝑡 2 1 𝑎11 𝑎21
𝐴 =( ) = (𝑎 𝑎 )
−3 4 12 22

4) Se construieşte matricea adjunctă, A* care va avea forma ( se va scrie întâi cu litere ):

𝐴11 𝐴21
𝐴∗ = ( ) indicii termenilor acestei matrici fiind aceiaşi cu cei din
𝐴12 𝐴22
matricea transpusă. Termenii acestei matrice vor fi complemenţii (minorii) algebrici ai
elementelor din matricea transpusă sau din matricea A ( sunt aceiaşi ).
De reamintit că prin complement (minor) algebric al elementului aij se înţelege
valoarea determinantului rămas după ce se elimină din matrice linia şi coloana pe care se
află elementul aij, (determinant numit complement sau minor), valoare care se
înmulţeşte cu (-1)i + j ( motiv pentru care are şi adjectivul “algebric” ).
In consecinţă se vor obţine pt. elementele matricei adjuncte următoarele valori:
A11 = (-1)1+1  4 = 4 A21 = (-1)2+1  (-3) = 3
A12 = (-1)1+2  1 = -1 A22 = (-1)2+2  2 = 2
Scrierea şi calculul acestor elemente va respecta întocmai aşezarea lor din matricea
adjunctă, aşa cum e prezentat mai sus, pt. ca valorile să fie preluate şi aşezate corect după
aceea în tabloul matricei. In niciun caz nu se vor scrie şi nu se vor calcula unul sub altul,
pt a evita greşelile de introducere a acestor valori.
5) Se introduc valorile calculate pt. Aij în tabloul matricei adjuncte.
4 3
𝐴∗ = ( )
−1 2
6) Se calculează matricea inversă după formula dată mai sus.
4 3
4
1 3 11 11
𝐴−1 = ( ) = (−1 2)
11 −1 2
11 11
2. Calculul folosind o ecuaţie matriceală
Pentru aceasta se va pleca de la identitatea A  A-1 = In în care matricea inversă se va nota
ca o matrice cu elemente necunoscute
𝑎 𝑏
A-1 = ( ) obţunându-se ecuaţia matriceală
𝑐 𝑑
2 −3 𝑎 𝑏 1 0 2𝑎 − 3𝑐 2𝑏 − 3𝑑 1 0
( ) ∙ ( )= ( )  ( )= ( )
1 4 𝑐 𝑑 0 1 𝑎 + 4𝑐 𝑏 + 4𝑑 0 1
din care rezultă practic două sisteme facile de ecuaţii a câte doua necunoscute:
2𝑎 − 3𝑐 = 1 2𝑏 − 3𝑑 = 0 4 3 −1 2
{ şi { cu soluţiile 𝑎 = ;𝑏 = ;𝑐 = 𝑠𝑖 𝑑 = .
𝑎 + 4𝑐 = 0 𝑏 + 4𝑑 = 1 11 11 11 11

De remarcat că această a doua metodă, în cazul unei matrice de ordinul 2, este de preferat
celeilalte, pe baza matricei adjuncte.
Dacă însă se pune problema determinării inversei unei matrici de ordinul 3, aceasta va
avea 9 necunoscute, rezultând trei sisteme a căte 3 necunoscute fiecare, ceea ce face ca în
acest caz metoda 1 să fie de preferat.
In continuare voi prezenta calculul inversei pt. o astfel de matrice.
0 −1 2
Fie 𝐴 = (−1 1 0 ) cu det(A) = - 5  0, deci inversabilă.
2 1 −1
0 −1 2 𝑎11 𝑎12 𝑎13
𝐴 = (−1 1 0 ) = (𝑎21 𝑎22 𝑎23 )
2 1 −1 𝑎31 𝑎32 𝑎33
0 −1 2 𝑎11 𝑎21 𝑎31
𝑡
𝐴 = (−1 1 1 ) = (𝑎12 𝑎22 𝑎32 )
2 0 −1 𝑎13 𝑎23 𝑎33
𝐴11 𝐴21 𝐴31
şi 𝐴∗ = (𝐴12 𝐴22 𝐴32 ) şi calculăm complemenţii algebrici 𝐴𝑖𝑗 , care
𝐴13 𝐴23 𝐴33
vor fi scrişi exact în modul în care urmează să fie incluşi în tabloul matricii adjuncte:
1 1 −1 1 −1 1
𝐴11 = (−1)1+1 | | = −1; 𝐴21 = (−1)2+1 | | = 1; 𝐴31 = (−1)3+1 | | = −2
0 −1 2 −1 2 0
−1 2 0 −2 0 −1
𝐴12 = (−1)1+2 | | = −1; 𝐴22 = (−1)2+2 | | = −4; 𝐴32 = (−1)3+2 | | = −2
0 −1 2 −1 2 0
−1 2 0 2 0 −1
𝐴13 = (−1)1+3 | | = −3; 𝐴23 = (−1)2+3 | | = −2; 𝐴33 = (−1)3+3 | | = −1
1 1 −1 1 −1 1
Introducând aceste valori în matricea adjunctă se obţine:
1 −1 2
−1 1 −2 −1 1 −2 5 5 5
1 1 4 2
𝐴 = (−1 −4 −2) şi în final 𝐴−1 =
∗
(−1 −4 −2) = 5 5 5
−5
−3 −2 −1 −3 −2 −1 3 2 1
(5 5 5)

Concluzie. In funcţie de dimensiunea (ordinul) matricei, se va opta la aflarea inversei pt.

metoda ecuaţiei matriceale, la matricele de ordin 2 si pentru metoda matricei adjuncte la
matricele de ordin 3. Pt. acestea din urmă, pt. a se evita greşelile, se va respecta
recomandarea ca la scrierea şi calculul complemenţilor algebrici aceştia să fie aşezaţi pe
coală şi calculaţi exact în dispoziţia în care se află în matricea adjunctă.
Indiferent de metoda aleasă, primul pas, care trebuie să figureze în scris la redactarea
problemei trebuie să fie obligatoriu calculul determinantului, pt. a valida sau a invalida
existenţa matricei inverse.