UNIVERSITATEA DANUBIUS DIN GALATI

FACULTATEA DE DREPT
MASTERAT: DREPT SI ADMINSTRATIE PUBLICA EUROPEANA

FUNCTIONARUL PUBLIC
SI
FUNCTIONARUL PUBLIC COMUNITAR
- TEMA DE CERCETARE -

DISCIPLINA: FUNCTIA PUBLICA COMUNITARA

Conf.Univ.dr. Nistor Valerica
MASTERAND:
Gheorghe Andrei
-

2009
Galati

CUPRINS
I. FUNCTIONARUL PUBLIC SI ADMINISTRATIA PUBICA IN ROMANIA
Capitolul I Administratia publica
Capitolul II Definitia functiei publice si a functionarului public.
Capitolul III Clasificarea functiilor publice
Capitolul IV Recrutarea si selectia personalului
Capitolul V Drepturile libertatile si indatoririle functionarilor publici
Capitolul VI Sanctiuni disciplinare si raspunderea functionarilor publici

II. FUNCTIONARUL PUBLIC SI ADMINISTRATIA PUBICA IN REPUBLICA

CEHA
Capitolul I - Statutul Functionarilor Publici
Capitolul II - Recrutarea, Selectia si Transferul
Capitolul III - Conditiile functiei publice ,conditii de salarizare si cariera functionarilor
publici
Capitolul IV Structurile managementului de personal si controlul de personal .Competentele
legale, abilitatile si mecanismele de calcul. ;
Capitolul V - Competentele legale, abilitatile si mecanismele de calcul.
Capitolul VI - functionarii publici si convingerile lor politicea
Capitolul VII Standarde de comportament; Mecanisme de constrangere; Sanctiuni
Capitolul VIII - Dezvoltari si constrangeri ale Sericiului Public
Capitolul IX Numere si tabele ; Date
Capitolul X - Date despre sistemul judecatoresc
III. STATUTUL JURIDIC AL FUNCTIONARILOR PUBLICI LITUANIA
A. CARACTERISTICILE FUNCTIEI PUBLICE

Capitolul I - Reglementari juridice ale statutului functionarilor publici

Capitolul II - Recrutare, selectare si derulare
Capitolul III Conditiile de munca, salarizarea si cariera
Capitolul IV Structurile de management si de control al personalului
B. FUNCTIONARII PUBLICI: ROLUL PROFESIONAL IN FUNTIIILE DE ELABORARE A
POLITICILOR SI DE LUARE A DECIZIILOR. RELATIILE CU PUBLICUL SI CU CLASA
POLITICA
Capitolul V - Competente legale, abilitati si mecanisme de responsabilizare

Capitlul VI - Functionarii publici si clasa politica

Capitolul VII - Standardele de conduita; mecanismele de implementare; sanctiunile
C. FUNCTIA PUBLICA DEZVOLTARI SI OBLIGATII
Capitolul VIII - Dezvoltarea functiei publice
Capitolul IX Numere si tabele; Date
E. PUTEREA JUDECATOREASCA

I - FUNCTIONARUL PUBLIC SI ADMINISTRATIA PUBICA IN ROMANIA

CAPITOLUL I ADMINISTRATIA PUBLICA
Analiza unitara a dreptului administrativ impune clarificarea unor notiuni si concepte
cum sunt: statul, administratia, faptul administrativ, administratia publica si altele.
Aparitia administratiei este legata de geneza statului.
Statul, cea mai importanta institutie a societatii are doua acceptiuni. ntr-o acceptiune
largita, statul este constituit din trei elemente: teritoriul, populatia (natiunea) si suveranitatea
(n sensul puterii organizate statal). ntr-o acceptiune restrnsa, prin stat se ntelege forma
organizata a puterii poporului, mai exact mecanismul sau aparatul statal. Strict juridic, statul
este un ansamblu sistematizat de organe de stat (autoritati), ce cuprinde parlamente, guverne
si alte autoritati executive,
organe judecatoresti, armata, politie si nchisori.
Sub aspect etimologic, cuvntul administratie provine limba latina, fiind compus din
prepozitia ad, nsemnnd catre si minister, traducndu-se prin servitor, supus.
Se poate aprecia ca, la origini, prin aceasta notiune s-a avut n vedere o activitate
subordonata, la comanda, pusa n slujba cuiva.
A administra, conform dictionarului limbii romne, nseamna: a conduce, a
gospodari, iar pentru administratie, acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care
administreaza institutie sau o ntreprindere.
n limbajul curent, termenul de administratie este utilizat n mai multe sensuri:
astfel, prin administratie se poate ntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a
statului; sistemul de autoritati publice care nfaptuiesc puterea
executiva; conducerea unui agent economic sau institutii social culturale; un compartiment
(directie, sectie, serviciu, birou) din unitatile direct productive sau institutii social-culturale,
care nu desfasoara, nemijlocit o activitate direct productiva.
Dintre multiplele sensuri ale termenului de administratie, preocuparile teoretice s-au
axat, n principal, pe clarificarea notiunii de administratie publica.
Pentru a ntelege mai bine aceasta notiune, sunt necesare cteva precizari cu privire la
faptul administrativ.
n doctrina a fost subliniat n mod constant caracterul oricarei activitati de natura
administrativa de a constitui un fapt administrativ, un fenomen administrativ nteles ca specie
a fenomenului social.
Avnd o natura complexa, social-politica si juridica, fenomenul administrativ este
abordat, n vederea cunoasterii sale, att de stiintele juridice, ct si de alte ramuri ale stiintei,
cum sunt stiintele economice, sociologia, politologia etc.
Administratia publica este prin nsasi natura sa subordonata unor scopuri care i sunt
exterioare, tragndu-si legitimitatea, n mod evident, din sistemul de valori dominant, din
puterea politica. Acest sistem de valori este cel care i fixeaza administratiei publice, n general,
scopurile si mijloacele pe care trebuie sa le utilizeze pentru a le atinge.
Cunoasterea stiintifica a unei anumite materii presupune, identificarea notiunilor, ca
prin intermediul acestor notiuni sa se dezvaluie esenta fenomenului de cerecetat. Cunoasterea
stiitifica nu este altceva, intr-o formulare cu o nota metaforica, decat un permanent proces de
prefectionare a limbajului, spre a evoca esente, mereu mai profunde. De asemenea, este
general admis ca dreptul se grupeaza pe ramuri, in functie de obiectul specific de
reglementare, iar identificarea acestui obiect reprezinta o sarcina a stiintei dreptului, in

general, a stiintelor juridice de ramura, in particular, operatie care presupune, inainte de

toate, fundamentarea notiunii centrale a fiecarei ramuri a stiintei dreptului.
In dreptul administrativ, traditional, o asemenea semnificatie are notiunea de administratie
publica, care a fost amplu si diferit analizata, atat in literatura juridica interbelica, cat si in cea
de dupa cel de-al doilea razboi mondial.Uneori sfera administratiei de stat, alteori
administratia realizata de organisme statale era privita ca o dimensiune a administratiein
publice, facandu-se distinctia intre administratia publica de stat si administratia publica a
comunitatilor locale. Apoi, administratia de stat, in unele perioade legislative, s-a limitat la
activitatea organelor administratiei de stat, ca in alte perioade legislative, de regula dupa
adoptarea de noi Constitutii, sa fie extinsa si la activitatea altor organe de stat.
Exemplul cel mai elocvent in aceasta privinta ni-l ofera art. 48 din Constitutia Romaniei din
1991, care admite existenta actului administrativ in cazul oricarei autoritati publice .
Delimitarea continutului si sferei acestei notiuni are nu numai o importanta teoretica, ci si una
practica, privind sfera dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica, pe de o parte,
respectiv sfera contenciosului administrativ, pe de alta parte.
Cum in stiinta dreptului nu se poate face abstractie de dreptul pozitiv, este de la sine inteles ca
delimitarea continutului si sferei notiunii de administratie publica presupune o operatiune de
explicare a reglementarilor juridice in vigoare, prin raportare la ceea ce am putea denumi
constante ale doctrinei intr-un sistem democratic.
Pentru aceasta, ne apar ca fiind strict necesare atat evocarea istorica si de drept comparat, cat
si analiza genului proxim fenomenul administrativ.
Astfel, doctrina interbelica din tara noastra, in spiritul principiului separatiei puterilor,
constant, a admis ca dreptul administrativ cuprinde regulile dupa care se exercita activitatea
puterii executive, dar contine discutii ample cu privire la limitele acestei puteri fata de puterea
legislativa, respectiv fata de puterea judecatoreasca.
De aici varietatea de soluti teoretice asupra continutului si sferei notiunii de administratia
statului sau, pur si simplu de administratiune.
Este perioada de cristalizare a doctrinei clasice in Europa, in general, care este marcata de
puternice lupte de opinii, exceland cele din scoala franceza, dispute teoretice care nu puteau sa
nu influenteze doctrina romaneasca, de vreme ce parintii dreptului public modern Constantin
G. Dissescu si Paul Negulescu, ca sa ne optim numai la doua nume, erau formati numai in
universitatile franceze.
Cat priveste doctrina occidentala postbelica, se poate retine ca schimbarile de optica,
mai ales in Franta dupa 1958, cu privire la conceptul funciar al separatiei puterilor, s-au
reflectat si in modul de intelegere a administratiei publice.
CAPITOLUL II DEFINITIA FUNCTIEI PUBLICE SI A FUNCTIONARULIU PUBLIC
Ca parte componenta a unui organ al administratiei publice, personalul, ca totalitatea
persoanelor care constituie institutia, este elementul cel mai important, forta vie a sistemului
din care face parte.
Notiunea de functie publica este ntlnita, mai nti n art.16 alin. (3) din Constitutie,
prin sintagma "functii si demnitati publice" care "presupun exercitiul autoritatii statale" si
apoi n art. 68, prin expresia "exercitarea oricarei functii publice".
Conceptul de functie publica este strns legat de notiunea de activitate, respectiv de
autoritate publica, care este constituita, de regula din trei elemente: competenta, mijloace

materiale si personal, iar acesta din urma este structurat pe compartimente, linii ierarhice si
functii.
Dintre acestea, numai unele sunt desemnate ca functii publice, iar titularul acestora,
functionarul public este investit, n cadrul unui serviciu public, cu atributii
stabilite prin lege, prin numire ori alegere, n vederea realizarii, n mod continuu si permanent,
a unui interes general, dar si a unui interes local.
Functia, n cadrul organelor administratiei publice poate fi definita ca un ansamblu de
atributii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza si n executarea legii, atributii
pe care le ndeplineste o persoana fizica angajata ntr-un organ al administratiei publice si care
are abilitatea legala de a ndeplini aceste atributii ale administratiei publice.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici, functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor
stabilite de autoritatea sau institutia publica, n temeiul legii, n scopul realizarii competentelor
sale.
Statutul functionarilor publici a fost definit n literatura de specialitate ca fiind
totalitatea normelor juridice care reglementeaza situatia legala a functionarilor publici si care
stabilesc drepturile si obligatiile acestora.
Potrivit art.4 din Statutul functionarilor publici, la baza exercitarii functiei publice stau
urmatoarele principii:
a) Asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati, coruptie, abuz de putere si
presiuni politice a tuturor activitatilor ocupate de functionarii publici, fapt ce presupune ca
functia publica trebuie exercitata n mod obiectiv, fara discriminari, n scopul realizarii
intereselor generale ale membrilor societatii.
b) Selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei, ceea ce
nseamna ca recrutarea functionarilor publici se face pe baza unor elemente care vizeaza
competenta.
c) Egalitatea sanselor la intrarea si promovarea n corpul functionarilor publici,
principiu care obliga autoritatile publice sa aplice un tratament nediscriminatoriu fata de toti
cei care participa la concurs pentru ocuparea unei functii publice.
d) Stabilitatea functionarilor publici. Prin acest principiu, functionarilor publici legal
investiti li se garanteaza independenta necesara exercitarii n conditii optime a functiei publice.
Conform acestui principiu, raportul de serviciu al functionarului public nu poate fi
modificat dect n conditiile legii. Totodata, suspendarea si eliberarea din functie a
functionarului public vor putea fi facute doar pentru motive prevazute de lege, iar transferul
n interesul serviciului la o alta autoritate sau institutie publica se va putea realiza doar cu
acordul sau.
n literatura de specialitate s-a aratat ca un grad superior al stabilitatii l constituie
inamovibilitatea care se caracterizeaza prin aceea ca functionarii publici care se bucura de
acest statut nu pot fi transferati si nici chiar promovati fara acordul lor.
Functia in cadrul administratiei publice, poate fi definita ca un ansablu de atributii
stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza si in executarea legii, atributii pe care
le indeplineste o persoana fizica angajata intr-un organ al administratiei publice si care are
abilitatea legala de a indeplini aceste atributii ale administratiei publice.
Fiecare functie publica se caracterizeaza prin anumite trasaturi, dar tuturor functiilor
publice le sunt comune urmatoarele
functia publica reprezinta un complex de drepturi si obligatii, care nu sunt
facultative, ci obligatorii pentru persoana investita;

de asemenea functia publica are caracter de continuitate care decurge din

insasi continuitatea existentei statului; din aceasta nu trebuie sa tragem
concluzia ca functia publica nu poate fi exercitata intermitent; nu trebuie
confundata functia insasi cu realizarea ei;
functia publica nu poate face obiectul unei intelegeri intre parti; ea este
rezultatul unui act universal de vointa prin investirea legala ce acorda
persoanei care exercita functia;
functia publica este accesibila tuturor cetatenilor, in conditiile legii;
Asupra functiei publice exista mai multe tipuri de conceptii pe care le au in general,
functionarii:
functia publica este vazuta ca:
o o meserie de contact cu publicul (functiile de ghiseu, functiile prin care se
realizeaza anumite prestatii in favoarea cetatenilor, functile prin care se
exercita controlul de vama, de bilete de tren etc.);
o o meserie tehnica, dificila si adesea periculoasa, functionarul nefiind intr-un
raport direct cu publicul (dispeceratul unui nod de cale ferata ce dirijeaza
circulatia trenurilor);
o mijloc de exprimare a autoritatii, functie ce le da functionarilor anumite
satisfactii;
functia publica este privita prin natura sa ca o functie sociala; aceasta implica
de la inceput ca acela care o exercita sa aiba o veritabila vocatie de a se
preocupa de cauza publica.
Desi continutul de functie este foarte variat, se poate face, totusi, o clasificare a lor;
functii de conducere (ministru si adjunctii sau asimilatii acestuia, director si director general,
sef birou si sef serviciu, prefect, subprefect, primar, etc.) si functii de executie (cu o sfera foarte
larga in raport de pregatirea de specialitate a celor ce detin aceste functii, care nu au dreptul
de decizie, ci doar caracter de prestatie).

CAPITOLUL III CLASIFICAREA FUNCTIILOR PUBLICE

Antonie Iorgovan face si o clasificare analitica a functiilor de conducere si a celor de
executie si anume:
functii care presupun toate elementele conducerii, sau numai ale unora dintre
acestea;
functii prevazute numai in Constitutie (demnitari si anumite functii eligibile),
functii prevazute in Statutul functionarilor publici, respectiv in statute speciale
pentru unele sectoare ori organe;
functii de conducere la nivelul organului administrativ, respectiv la nivelul
organelor interne si la nivelul compartimentelor;
functii de conducere cu o natura exclusiv administrative (ministru, director
general, director, rector, etc) si functii de conducere de specialitate (director
ethnic, inginer sef, contabil sef,)
functii de conducere retribuite si neretribuite;
functii de executie pur administrative si functii de specialitate;
functii de executie civila, respectiv cu caracter militar;

functii de executie care presupun repartizarea sau ocuparea lor pe baza de

alegeri;
functii de executie potrivit Statului functionarilor publici si functii precizate
prin statutele speciale.
Functionarul pubic este, deci, persoana fizica investita cu o functie publica cu caracter
de permanenta in serviciile autoritatii centrale sau locale, ori in institutiile publice care apartin
acestora. Ocuparea functiei de catre functionar, in mod legal se face prin simpla investire sau
prin investirea urmata de incheierea unui contract de munca, sau prin simpla incheiere a unui
contract de munca.
Investirea este un act unilateral de putere, iar contractul de munca este un accord de
vointa.
De aceea problema investirii legale a celor care exercita diferite functii in organele
administratiei publice este valabila independent de contractul de munca.
Persoanele care exercita diferite functii in organele administratiei publice trebuie sa
beneficieze de investitura legala de a exercita permanent sau temporar o insarcinare in
serviciul unui organ de stat; atunci avem un functionar de fapt, notiune intrebuintata in
special in dreptul penal.
In mod logic, actele si faptele functionarului de fapt ar trebui considerate nevalabile si,
deci, neproducatoare de efecte juridice. Cu toate acestea, viata practica a dovedit ca se face
distinctie intre situatia lipsei totale de investire (deci, in fapt, o uzurpare a functiei ) si situatia
functionarului temporar investit si care executa atributiile unei functii, in mod public; in acest
ultim caz, este necesar sa luam in considerare regula validitatii aparentei in drept; sa admitem,
deci, ideea ca actele si faptele unui asemenea functionar, produc efecte juridice limitate, daca
au creat drepturi subiective in favoarea tertilor de buna-credinta, care nu cunosteau si nici nu
ar fi putut sa cunosca neregularitatea investirii.
Functionarii administrativi pot fi grupati in mai multe categorii, in raport de criteriile
folosite:
a) in raport de gradul de competenta in exercitarea functiei nominalizam
functionarii cu munci de raspundere, deci functionarii de decizie si control;
acestia au ca principale atributii conducerea si coordonarea activitatii
celorlalti angajati, putand adopta si acte decizionale;
functionarii fara munci de raspundere, deci functionari auxiliari sau de
executie, acestia desfasoara mai mult o activitate faptica, fie de pregatire a
actelor decizionale, fie de punere a lor in executare, activitatea lor fiind strict
indrumata.
Este necesar un echilibru intre numarul functonarilor de decizie si control si acela al
functionarilor de executie, echilibru care nu este imuabil si strict uniform, pentru ca depinde
de o serie de factori, cum ar fi:
introducerea tehnicii noi ce duce la reducerea functionarilor, mai ales de
executie;
numarul si structura populatiei cu care intra in contact organul administrativ
(cu cat numarul populatiei este mai mare intr-o unitate administrativ teritoriala, cu cat numarul functionarilor ce o deservesc nemijlocit trebuie sa
fie mai mare;)
specificul problemelor ce intra in componenta organului administrativ si
scopul pentru care a fost creat influenteaza raportul dintre numarul
functionarilor de decizie si control si numarul functionarilor de executie.

b) in raport de modul de investire se disting: functionarii numiti (investiti) in functii pe

o perioada nedeterminata; functionarii alesi (investiti) in functii pe o perioada
determinate (perioada mandatului organului care i-a ales);
in raport cu natura functiei avem: militarii ( a caror disciplina este stricta, motiv pentru care
drepturile si obligatiile lor au o regrlementare speciala); civilii care, la randul lor, pot fi
impartiti in sub categorii profesionale (judecatori, profesori, medici, etc.).
CAPITOLUL IV RECRUTAREA SI SELECTIA PERSONALULUI
Evolutia practicii si gandirii manageriale a determinat deplasarea atentiei de la
factorul material catre resursa umana.. Astfel s-a ajuns la concluzia ca individul este o
organizatie, mai mult decat o simpla componenta a factorilor productivi, iar gestiunea resursei
umane depaseste principiile rigide ale gestionarii activelor firmei, tinand cont de o seama de
caracteristici ce scapa calculului economic.
Scopul activitatilor de recrutare si selectie este de obtine necesarul numeric si
calitativ de angajati pentru satisfacerea nevoilor de forta de munca ale organizatiei,
concomitent cu minimalizarea costurilor aferente.
Asigurarea acestui necesar de personal este un proces deosebit de important care
trebuie sa tina cont nu numai de faptul ca resursa umana este o resursa cheie a organizatiei, ci
si de efectele unor posibile greseli initiale facute in recrutarea personalului.Acest lucru poate
afecta atat climatul de munca al firmei cat si nivelul de eficienta, date fiind costurile ridicate si
consumul mare de timp necesar pentru realizarea recrutarii si selectiei(publicitate, testare,
etc.).
In ceea ce priveste responsabilitatea de recrutare si selectie, aceasta este impartita
intre managerul resurselor umane si compartimentul personal. On privinta continutului de
recrutare si selectie, acestea cuprind actiuni complementare.
Activitatea de recrutare este foarte apropiata de cea a selectiei, tragand concluzia
ca nu putem angaja potential uman valoros daca acesta nu a fost ales in urma unei recrutari
reusite.
4.1. RECRUTAREA PERSONALULUI IN INSTITUTIILE PUBLICE
Prin recrutare se intelege atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru
ocuparea posturilor vacante.
In mod traditional se acorda o importanta deosebita mai mult selectiei decat
recrutarii. Recrutarea trebuie sa aib prioritate, mai ales daca se inregistreaza o lista de oferte
de forta de munca avand o anumita calificare sau atunci cand schimbarile demografice
transforma piata fortei de munca intr-o piata a vanzatorilor. Pentru ca o organizatie sa aiba
posibilitatea de a alege persoanele cele mai potrivite pentru ocuparea unui post si pentru a
participa la procesul de selectie, trebuie sa aiba in vedere sursele din care urmeaza sa faca
recrutarea.
Formarea, recrutarea, promovarea si perfectionarea personalului din administratia
publica au o absoluta importanta in asigurarea unei calitati corespunzatoare a tuturor celor
care sunt salariati ai autoritatii administratiei publice. Este de subliniat faptul ca eficienta
administratiei depinde in egala masura de modul cum acest personal este gestionat si in
consecinta de managementul resurselor umane din administratia publica.
Functionarul public este persoana numita intr-o functie publica.

Activitatea de recrutare contine un program alcatuit din patru etape :

analiza cerintelor postului vacant;
intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber;
cercetarea tuturor posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibili
candidati;
atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.
Recrutarea functionarilor publici nu poate ramane o simpla operatie administrativa
de atragere pur si simplu a unor resurse de munca disponibile ci necesita derularea unor
activitati ce vizeaza o selectie corespunzatoare a persoanelor interesate de ocuparea posturilor
respective in stransa corelare cu starea actuala a administratiei publice si obiectivele ei de
perspectiva.
In functie de legatura candidatilor cu organizatia care intentioneaza sa faca
angajari, recrutarea poate fi :

recrutare din interiorul organizatiei - reprezinta o forma

avantajoasa de recrutare daca se cunosc calitatile si potentialul actualilor
angajati. Recrutarea interna se realizeaza prin deplasarea resurselor umane in
interiorul structurii organizatorice.

recrutare din exteriorul organizatiei - apelarea la surse externe de

recrutare are loc atunci cand o organizatie se confrunta cu plecari de angajati
care nu pot fi inlocuiti din interior sau cand are nevoie de angajati cu opregatire
speciala.
Metode de recrutare sunt: anunturi in ziare, targuri de jo-uri sau cautari pe cont
propriu. Un mijloc modern ce cunoaste o dezvoltare destul de rapida si in tara noastra il
constituie internetul. Tot mai multi angajatori isi prezinta oferta de locuri de munca, iar tot
mai multe persoane acceseaza site-urile pentru a fi recrutati on-line.
Anuntul trebuie facut public astfel incat sa ajunga la cunostinta unui numar cat
mai mare de potentiali candidati. Indiferent de mijloacele publicitare folosite, un aspect
important il reprezinta analiza ce trebuie facuta intre eficacitatea spontana a anuntului de
recrutare si costul acestuia.
Deasemeni trebuie sa se planifice o aparitie repetata a anuntului de recrutare pentu
a creste sansele ca anuntul sa fie citit de persoanele cele mai potrivite.
4.2. SELECTIA PERSONALULUI IN INSTITUTIILE PUBLICE
Selectia consta intr-un ansamblu de procese de analiza a calitatilor si a pregatirii
profesionale a candidatilor, in scopul numirii pe posturi si/ sau functii publice in administratie a
functionarilor publici necesari.
In cadrul selectiei propriu-zise, factorii implicati iau o decizie hotaratoare pentru
unitate.
Criteriile pe care trebuie sa le satisfaca selectia sunt:

validitatea masura in care prezice cu acuratete performanta ulterioara la

locul de munca,

eficienta apreciata din punct de vedere al costurilor implicate si al

rezultatelor obtinute cu ajutorul metodei de selectie,

acceptabilitatea interdictia de a stanjeni sub o forma sa alta candidatul.

Recrutarea si selectia functionarilor publici se face prin concurs organizat in limita

functiilor publice vacante prevazute anual in acest scop prin planul de ocupare a functiilor
publice sau in situatia in care functiile publice raman vacante in cursul anului. In ultimul caz,
concursurile se organizeaza dupa promovarea, transferarea si redistribuirea functionarilor
publici, in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 1209/2003 privind Organizarea si
dezvoltarea carierei functionarilor publici. Concursurile se organizeaza (cu avizul Agentiei
Nationale a Functionarilor Publici) astfel:
de catre comisia de concurs constituita pentru recrutarea inaltilor functionari
publici,
de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor
publice de conducere vacante,
de catre autoritati si institutii publice din administratia publica centrala si
locala, pentru ocuparea functiilor publice de executie.
Conditiile specifice de participare la concursul pentru ocuparea functiilor publice
se stabilesc de catre autoritatile si institutiile publice.
Concursul consta in trei etape:
b)
selectarea dosarelor de inscriere se poate face pe baza curriculum vitae, care
trebuie sa contina informatii referitoare la:
- detalii personale (nume, adresa, varsta, etc.),
- calificari,
- experienta (firma, postul ocupat, durata angajarii, motivul plecarii),
- starea de sanatate,
- interese extraprofesionale,
- alte informatii considerate relevante de candidat.
Intrucat obiectul recrutarii este realizarea, dupa o prima sortare, a unei liste de
candidati care vor fi luati in calcul in efectuarea selectiei, acestia vor fi grupati in trei
categorii : probabili, posibili, nepotriviti. Acestia din urma vor fi ununtati ca cererile le-au fost
respinse.
b) proba scrisa ce consta in redactarea unei lucrari sau rezolvarea unor teste grila in
prezenta comisiei de concurs. Subiectele pentru proba scrisa se stabilesc pe baza bibliografiei
de concurs, astfel incat sa reflecte capacitatea de analiza si sinteza a candidatilor, in
concordanta cu nivelul si specificul functiilor publice pentru care se organizeaza concursul.
Prin aceasta tehnica se identifica profilul profesional al candidatului, care, desi este
deosebit de important, nu este si suficient, deoarece un bun specialist nu este intotdeuna
indeajuns pentru buna functionare a unui sistem. Pentru a elimina riscurile se evidentiaza
calitatile si deprinderile specifice functionarului public prin utilizarea unor teste de aptitudini
si deprinderi.
Promovarea probei scrise este obligatorie pentru sustinerea interviului.
c) interviul testeaza :
- nivelul cunostintelor generale in domeniul administratiei publice si
institutiilor comunitare,
- capacitatea de analiza si sinteza,
- capacitatea de a fundamenta o viziune strategica a deciziilor,
- nivelul cunoasterii uneia din limbile oficiale ale Uniunii Europene.
Interviul este larg utilizat pentru acei candidati considerati corespunzatori dupa
primele evaluari. In functie de numarul persoanelor din comisie exista mai multe posibilitati
de desfasurare a interviului :

a) interviul individual considerat drept modalitatea cea mai obisnuita, care ofera
vea mai buna posibilitate de stabilire a unui contact apropiat intre candidat si cel
care il intervieveaza. Dezavantajul consta in faptul ca sunt mai multe sanse ca
decizia sa fie superficiala, partinitoare.
b) Panelul de interviu format din doua sau trei persoane, in general directorul de
personal si seful ierarhic al viitorului angajat. Scopul interviului vizeaza
evaluarea capacitatilor unui candidat in comparatie cu cerintele mentionate in
specificatia postului.
Desi unele informatii sunt cuprinse in curriculum vitae, altele pot fi obtinute prin
prelucrarea testelor. Foramarea unei imagini de ansamblu cere completarea informatiilor cu
detaliile privind experienta si caracteristicile personale.
Impresia completa, finala asupra unei persoane rezulta numai dupa dialog fata in
fata.
Pentru ca interviul sa-si atinga scopul propus trebuie ca cel care il conduce sa stie ce
informatii cauta si cum le poate obtine.
Principiile generale care trebuiesc respectate in conducerea unui interviu pot fi
sintetizate astfel :
clarificarea scopului si obiectivelor interviului,
culegerea si studierea informatiilor necesare,
planificarea etapelor interviului,
pregatirea incaperii in care se va desfasura,
asigurarea asupra lipsei oricaror intreruperi,
deschiderea discutiei intr-o maniera deschisa, apropiata, dar mentinand
controlul discutiei,
adresarea unor intrebari deschise, care necesita mai mult decat da
sau nu ca raspuns,
mentinerea continuitatii discutiei,
abtinerea de la formularea oricaror judecati personale,
incurajarea candidatului in continuarea, detalierea oricaror afirmatii
apreciate ca utile,
evitarea oricaror promisiuni care nu vor putea fi respectate,
ascultarea candidatului cu interes,
observarea comportamentului non-verbal,
evitarea oricaror prejudecati,
incheierea interviului trebuie facuta cu fermitate, tact si politete.
Pe langa metodele enumerate anterior sunt recomandate si urmatoarele metode de
selectie a personalului din institutiile publice:
cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor comportament, relatii,
comunicare,
satisfacerea unor criterii formale de catre candidati absolvirea unei anumite
institutii de invatamant superior,
probe de verificare a cunostintelor examen cu comisie,
testele.
Cererea referintelor si calificativelor candidatilor poate fi determinata in ceea ce
priveste selectia candidatilor. Referintele cu privire la fosti colegi sau sefi, calificativele ca si

eficienta realizarilor sale constituie informatii pretioase pentru un functionar cu experienta

pentru selectia candidatilor. Pot fi utilizate concomitent sau dupa aplicarea metodelor de
selectie mentionate anterior (teste, interviuri). In privinta referintelor, informatiile de ordin
faptic sunt esentilae: perioada de angajare, denumirea postului, activitatile desfasurate,
absentele, motivul plecarii. Opiniile asupra caracterului angajatului si asupra compatibilitatii
sale cu un numit post nu sunt intotdeauna demne de incredere.
4.3. Satisfacerea unor criterii formale de catre candidati este un aspect necesar dar
nu suficient. Aceasta metoda tine cont de pregatirea profesionala, respectiv obligatia
candidatilor de a avea o diploma de absolvire ce ar garanta ca viitorul functionar are
competenta profesionala necesara indeplinirii sarcinilor. Sistemul administrativ are nevoie de
personal cu pregatire specifica in domeniul in care se situeaza posturile sau functiile publice
vacante.
Testele sunt aplicate in vederea selectiei personalului. Clasificate dupa obiectivele
urmarite ele pot fi:

testele de cunostinte deseori folosite pentru realizarea selectiei atunci cand

numarul celor recrutati este mare si informatiile continute in curriculum vitae nu sunt
suficiente pentru departajare. Ele sunt preferate deoarece evidentiaza nivelul cunostintelor
acumulate de candidat si sunt direct relevante pentru cerintele postului, dar nu sunt aplicabile
in orice situatie.

testele de inteligenta generala pot fi uitlizate in situatiile in care inteligenta

este un factor cheie si este necesara garantarea unui nivel minim de inteligenta,

testele de aptitudini pot fi grupate in teste pentru:

a) aptitudini intelectuale utilizate in cazul angajarii unor persoane tinere cu
putine calificari academice si fara experienta, precum si in cazul unor
functii de conducere
b) aptitudini psihomotorii necesare pentru activitati manuale.

testele de personalitate constau in chestionare fara raspunsuri

corecte sau gresite, in care candidatul este intrebat ce parere are despre cum ar actiona in
diverse situatii.
In cazul acestor teste se pun doua probleme:
o stabilirea setului de trasaturi care sunt direct legate de succesul intr-o
anumita activitate,
o stabilirea corecta a trasaturilor de personalitate pe baza raspunsurilor date
la chestionar.
Chestionarele sunt clasificate dupa obiectivele urmarite si categoriile de informatii
oferite . Se utilizeaza mai multe tipuri de chestionare prin care se identifica:
a) trasaturile de personalitate un model cunoscut fiind acela potrivit caruia indivizii
convietuiesc greu daca apartin unor tipuri diferite din punct de vedere psihologic, intrucat
poseda un mod diferit de percepere a lumii si luare a deciziilor. Determinandu-i pe oameni sasi cunoasca tipul de personalitate propriu si al colaboratorilor, se imbunatateste comunicare,
precum si productivitatea.
Oamenii sunt predispusi sa fie:

extravertiti orientati spre lumea exterioara a fiintelor si a lucrurilor,

introvertiti orientati spre lumea interioara a ideilor si sentimentelor,


rationali sesizeaza detaliul,

intuitivi se concetreaz asupra imaginii de ansamblu,

mediativi tind spre decizii logice si obiective,

sentimentali sunt mai subiectivi in fundamentarea deciziilor,

perceptivi tind sa fie flexibili si sa cumuleze mai multe informatii,

decisi totul trebuie sa fie hotarat si rezolvat.

b) interesele pot fi identificate cu ajutorul unor chestionare care evolueaza
preferintele candidatilor pentru anumite ocupatii. Ele sunt aplicabile pentru orientarea
indivizilor in functie de vocatia manifestata, dar pot fi folosite si pentru selectia personalului.
c)
valorile chestionarele de acest tip incearca sa evalueze opiniile candidatilor
asupra unor comportamnete considerate bune sau rele. Obiectivul determinarii valorilor
candidatului este verificarea compatibilitatii lui cu mediul de munca viitor si a masurii in care
acesta va reprezenta un factor motivator. Se apreciaza ca exista o compatibilitate culturala
atunci cand convingerile, presupunerile si structurile de comportament din cadrul mediului de
munca corespund cu cele ale angajatului.
d)
studiile de caz verificarea comporamnetului de grup se realizeaza prin
discutarea de catre candidati a unui studiu de caz, in timpul acestui exercitiu ei fiind observati.
Aprecierile facute tin seama de factori precum : proeminenta personalitatii, contributia la
atingerea scopurilor grupului, sociabilitatea.
In urma procesului de selectie, candidatul poate fi admis, intrand in procesul de
integrare la noul loc de munca sau poate fi respins, urmand sa faca parte dintr-o baza de date
la care se va apela in eventualitatea altui interviu.
In situatia in care solicitantul este respins, pentru o imagine buna a institutiei,
intervievatorul ii va trimite acestuia o scrisoare de respingere (Anexa nr. 2).
Evaluarea procedurilor de selecite va fi intotdeauna speculativa. Indiferent de ce ar
putea releva investigatiile ulterioare asupra performantelor celor care se alatura unei institutii
publice, nu putem aprecia cum s-ar fi descurcat cei care nu au fost selectionati Totusi pare
prudent sa revedem procedurile de selectie din punc de vedere al performantelor celor care au
fost alesi. O persoana ale carei performante sunt proaste poate sa fi fost cea mai buna din lotul
de candidati Deasemeni poate aparea si problema aprecierii oamenilor in functie de
contribuita lor la satisfacerea unor nevoi pe termen scurt sau in functie de contributia lor pe
termen lung la dinamica institutiei.
Daca procedurile de selectie sunt prea lungi, se poate ca si cei mai buni candidati sa
se incadreze in alta parte
Revederea sistematica a metodelor de selectie, desi nu pot da solutii miraculoase, poate
releva slabiciunile ce pot fi corectate in viitor. Unul din avantajele interviurilor de plecare este
acela ca, in special functionarii de personal, pot aprecia daca tipul de persoane care pleaca
indica slabiciuni in procedura de selectie.

CAPITOLUL V DREPTURILE, LIBERTATILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARILOR

PUBLICI

Majoritatea drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul raportului juridic de

funtie publica izvorasc din norme juridice. Consimtamantul partilor este necesar numai in
cazul clauzelor contractuale care depind, de la inceput de acest consimtamant, in special cele
cu privire la locul de munca a functionarului public este posibil sa fie decisa unilateral in
interesul serviciului.
Insusi continutul raportului juridic al functiei publice il constituie drepturile si
obligatiile functionarului public. Acestea se incadreaza in disciplina muncii, reglementata de
Codul muncii, in general, de regulamentele de ordine interioara in detaliu, conform
specificului si de statutele unor sectoare.
Drepturile functionarilor publici sunt incluse si in statului functionarilor publici dintre
care amintim:
dreptul la opinie al acestora care este garantat
interzicerea oricarei discriminari intre functionarii publici pe criterii politice,
de apartenenta sindicala, convingeri religioase, entice, de sex, orientare
sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura;
dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, cu exeptia
celor ce sunt numiti in categoria inaltilor functionari publici, functionarilor
publici de conducere si altor categorii de functionari publici carora le este
interzis acest drept prin statute speaciale.
Functionarii publici se pot asocia in organizatii profesionale sau in alte
organizatii avand ca scop prezentarea intereselor proprii, promovarea
pregatirii profesionale si protejarea statutului lor.
Functionarilor publici le este recunoscut dreptul la greva, in conditiile legii, cu
respectarea principiului continuitatii si celeritatii serviciului public.
Pentru activitatea desfasurata au dreptul la un salariu compus din:
Salariu de baza;
Sporul pentru vechime in munca;
Suplimentul postului;
Suplimentului gradului.
functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile
legii, salarizarea acestora se face in conformitate cu conditiile legii;
au dreptul de asemenea de a-si perfectiona in mod continuu pregatirea
profesionala; pe perioada in care functionarii urmeaza forme de perfectionare
profesionala, beneficiaza de drepturile salariale cuvenite, in situatia in care
acestea sunt:
organizate la initiativa sau in interesul autoritatii sau institutiei
publice;
urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului
autoritatii sau institutiei publice;
organizate de Institutul National de Administratie, de centrele
regionale de formare continua pentru administratia publica locala, in
conditiile legii, sau in alte institutii specializate din tara sau
strainatate.
Durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este de 8 ore
pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei

publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele legale declarate
zile nelucratoare functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau
la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza.
Functionarii publici, cu exeptia functionarilor publici civili din ministerele
privind apararea nationala, ordinea publica si siguranta nationala pot fi alesi
sau numiti intr-o functie de demnitate publica, in conditiile legii;
De asemenea au dreptul la concediu de odihna, la concedii medicale si altfel de
concedii, la indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din
luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat;
Beneficiaza de asistenta medicala, proteze si medicamente, pensii, precum si
celelalte drepturi de asigurari sociale de stat.
In orice raport de munca nu intra numai asemenea drepturi ca acelea personale, ci si
acele drepturi necesare pentru indeplinirea muncii respective, drepturi care, in cazul unui
functionar de stat, sunt denumite drepturi de functiune. Cercetand raportul de munca care se
naste intre un organ de stat si un muncitor, se evidentiaza si mai bine faptul ca nu poate sa
existe si nu exista in cazul functionarului de stat doua categorii de raporturi juridice.
Obligatiile functionarilor publici sunt, de asemenea, de doua categorii, distinctia
bazandu-se pe acelasi criterii ca si in cazul drepturilor. Prima categorie o formeaza obigatia de
functiune prevazuta de normele juridice de reglementare si organizare a functionarii, iar
refuzul indeplinirii lor constitue infractiune. A doua categorie o formeaza obligatiile personale
care decurg din calitatea de salariat, iar incalcarea lor constituie abatere disciplinara.
Functionarii au ca obligatii:
respectarea programului de lucru si folosirea integrala si eficienta a timpului
de munca;
ridicarea necontenita a nivelului de calificare profesionala;
indeplinirea sarcinilor de subordonare ierarhica, prin care se asigura o unitate
de actiune in diferitele domenii de activitate ale administratiei pubice si,
totodata, se realizeaza autoritatea ierarhica;
de a pastra secretul si discretia in legatura cu problemele de serviciu, atat in
interiorul institutiei unde lucreaza, cat si in afara acesteia.
In exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la exprimarea sau
manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu
favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul
programului de lucru;
Le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau
pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje;
Rezolvarea in termenele stabilite de catre superiorii ierarhici, lucrarile
repartizate;
Le este interzis sa primeasca direct cereri a caror rezolvare intra in
competenta lor sau sa discute direct cu petentii, cu exeptia celor carora le sunt
stabilite asemenea atributii, precum si sa intervina pentru solutionarea acestor
cereri;
Neindeplinirea obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul pot sa declanseze
diferite forme de raspundere juridical a functionarilor administratiei publice, in functie de
natura abaterii: raspunderea administrativ disciplinara specifica functionarilor publici;
raspunderea administrativ disciplinara propriu-zisa, specifica dmeniului administrative,
deci, mai cuprinzatoare; raspunderea administrativ contraventionala.

CAPITOLUL VI SANCTIUNILE DISCIPLINARE SI RASPUNDEREA

FUNCTIONARILOR PUBLICI
nclcarea de ctre funcionarii publici, cu vinovie, a ndatoririlor de serviciu atrage
rspunderea disciplinar, contravenional, civil sau penal, dup caz.
Orice persoan care se consider vtmat ntr-un drept al su sau ntr-un interes
legitim se poate adresa instanei judectoreti, n condiiile legii, mpotriva autoritii sau
instituiei publice care a emis actul sau care a refuzat s rezolve cererea referitoare la un drept
subiectiv sau la un interes legitim.
n cazul n care aciunea se admite i se constat vinovia funcionarului public,
persoana respectiv va fi obligat la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituia
public.
Rspunderea juridic a funcionarului public nu se poate angaja dac acesta a
respectat prevederile legale i procedurile administrative aplicabile autoritii sau instituiei
publice n care i desfoar activitatea.
nclcarea cu vinovie de ctre funcionarii publici a ndatoririlor corespunztoare
funciei publice pe care o dein i a normelor de conduit profesional i civic prevzute de
lege constituie abatere disciplinar i atrage rspunderea disciplinar a acestora.
Constituie abateri disciplinare urmtoarele fapte:
a) ntrzierea sistematic n efectuarea lucrrilor;
b) neglijena repetat n rezolvarea lucrrilor;
c) absene nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea n mod repetat a programului de lucru;
e) interveniile sau struinele pentru soluionarea unor cereri n afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenialitii lucrrilor cu acest caracter;
g) manifestri care aduc atingere prestigiului autoritii sau instituiei publice n care i
desfoar activitatea;
h) desfurarea n timpul programului de lucru a unor activiti cu caracter politic;
i) refuzul de a ndeplini atribuiile de serviciu;
j) nclcarea prevederilor legale referitoare la ndatoriri, incompatibiliti, conflicte de
interese i interdicii stabilite prin lege pentru funcionarii publici;
k) alte fapte prevzute ca abateri disciplinare n actele normative din domeniul funciei
publice i funcionarilor publici.
(3) Sanciunile disciplinare sunt:
a) mustrare scris;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioad de pn la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare n gradele de salarizare sau, dup caz, de promovare
n funcia public pe o perioad de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea n treptele de salarizare sau retrogradarea n funcia public pe o perioad
de pn la un an;
e) destituirea din funcia public.
La individualizarea sanciunii disciplinare se va ine seama de cauzele i gravitatea
abaterii disciplinare, mprejurrile n care aceasta a fost svrit, gradul de vinovie i
consecinele abaterii, comportarea general n timpul serviciului a funcionarului public,
precum i de existena n antecedentele acestuia a altor sanciuni disciplinare care nu au fost
radiate n condiiile prezentei legi.

Sanciunile disciplinare se aplic n termen de cel mult 1 an de la data sesizrii comisiei

de disciplin cu privire la svrirea abaterii disciplinare, dar nu mai trziu de 2 ani de la data
svririi abaterii disciplinare.
n cazul n care fapta funcionarului public a fost sesizat ca abatere disciplinar i ca
infraciune, procedura angajrii rspunderii disciplinare se suspend pn la dispunerea
nenceperii urmririi penale, scoaterii de sub urmrire penal ori ncetrii urmririi penale
sau pn la data la care instana judectoreasc dispune achitarea sau ncetarea procesului
penal.
Pe perioada cercetrii administrative, n situaia n care funcionarul public care a
svrit o abatere disciplinar poate influena cercetarea administrativ, conductorul
autoritii sau instituiei publice are obligaia de a interzice accesul acestuia la documentele
care pot influena cercetarea sau, dup caz, de a dispune mutarea temporar a funcionarului
public n cadrul altui compartiment sau altei structuri a autoritii ori instituiei publice.
Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare i propunerea sanciunii
disciplinare aplicabile funcionarilor publici din autoritile sau instituiile publice se
constituie comisii de disciplin.
Din comisia de disciplin face parte i un reprezentant al organizaiei sindicale
reprezentative sau, dup caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritii funcionarilor
publici pentru care este organizat comisia de disciplin, n cazul n care sindicatul nu este
reprezentativ sau funcionarii publici nu sunt organizai n sindicat.
Comisia de disciplin poate desemna unul sau mai muli membri i, dup caz, poate
solicita compartimentelor de control din cadrul autoritilor sau instituiilor publice s
cerceteze faptele sesizate i s prezinte rezultatele activitii de cercetare.
Comisia de disciplin pentru nalii funcionari publici este compus din 5 nali
funcionari publici, numii prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului
internelor i reformei administrative.
Modul de constituire, organizare i funcionare a comisiilor de disciplin, precum i
componena, atribuiile, modul de sesizare i procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin
hotrre a Guvernului, la propunerea Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici.
Funcionarul public nemulumit de sanciunea aplicat se poate adresa instanei de
contencios administrativ, solicitnd anularea sau modificarea, dup caz, a ordinului sau
dispoziiei de sancionare.
Pentru evidenierea situaiei disciplinare a funcionarului public, Agenia Naional a
Funcionarilor Publici va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o
administreaz.
Cazierul administrativ este un act care cuprinde sanciunile disciplinare aplicate
funcionarului public i care nu au fost radiate n condiiile legii.
Cazierul administrativ este necesar n urmtoarele cazuri:
a) desemnarea unui funcionar public ca membru n comisia de concurs pentru recrutarea
funcionarilor publici;
b) desemnarea unui funcionar public n calitate de preedinte i membru n comisia de
disciplin;
c) desemnarea unui funcionar public ca membru n comisia paritar;
d) ocuparea unei funcii publice corespunztoare categoriei nalilor funcionari publici sau
categoriei funcionarilor publici de conducere;
e) n orice alte situaii prevzute de lege.

(4) Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:

a) funcionarului public interesat;
b) conductorului autoritii sau instituiei publice n care i desfoar activitatea;
c) preedintelui comisiei de disciplin;
d) altor persoane prevzute de lege.
Rspunderea contravenional a funcionarilor publici se angajeaz n cazul n care
acetia au svrit o contravenie n timpul i n legtur cu sarcinile de serviciu.
mpotriva procesului-verbal de constatare a contraveniei i de aplicare a sanciunii
funcionarul public se poate adresa cu plngere la judectoria n a crei circumscripie i are
sediul autoritatea sau instituia public n care este numit funcionarul public sancionat.
Rspunderea civil a funcionarului public se angajeaz:
a) pentru pagubele produse cu vinovie patrimoniului autoritii sau instituiei publice n
care funcioneaz;
b) pentru nerestituirea n termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele pltite de autoritatea sau instituia public, n calitate de comitent, unor
tere persoane, n temeiul unei hotrri judectoreti definitive i irevocabile.
(1) Rspunderea funcionarului public pentru infraciunile svrite n timpul serviciului
sau n legtur cu atribuiile funciei publice pe care o ocup se angajeaz potrivit legii penale.
(2) n cazul n care funcionarul public este trimis n judecat pentru svrirea unei
infraciuni de natura celor prevzute la art. 54 lit. h), persoana care are competena legal de
numire n funcia public va dispune suspendarea funcionarului public din funcia public pe
care o deine.
(3) Dac instana judectoreasc dispune achitarea sau ncetarea procesului penal,
suspendarea din funcia public nceteaz, iar funcionarul public respectiv i va relua
activitatea n funcia public deinut anterior i i vor fi achitate drepturile salariale aferente
perioadei de suspendare.
(4) n situaia n care nu sunt ntrunite condiiile pentru angajarea rspunderii penale, iar
fapta funcionarului public poate fi considerat abatere disciplinar, va fi sesizat comisia de
disciplin competent.
(5) De la momentul nceperii urmririi penale, n situaia n care funcionarul public poate
influena cercetarea, persoana care are competena numirii n funcia public are obligaia s
dispun mutarea temporar a funcionarului public n cadrul altui compartiment sau altei
structuri fr personalitate juridic a autoritii ori instituiei publice.
Viata sociala a pus dintotdeauna multiple probleme, indeosebi de ordin administrativ.
Nevoia a dus la aparitia functiei publice si a functiilor care s-o indeplineasca. Comunitatea
umana n-ar fi avut acces la progres daca nu si-ar fi creat un intreg organism social, caruia i-a
dat viabilitate prin personalul investit in diversitatea de functii statornicite de-a lungul
timpului.
Diversitatea sarcinilor pe care le are de indeplinit administratia publica necesita o
extrem de variata gama de prestatiuni realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu
pregatire profesionala diversa. Satisfacearea nevoilor cotidiene ale colectivitatii, a nevoilor
omului care traieste intr-o grupare organizata, ramane finalitatea esentiala si singura
justificare a administratiei publice, atat de diversificata, mai ales in prestatiunile sale catre
populatie. Privita din punct de vedere sociologic, administratia publica nu reprezinta altceva
decat o suma de colectivitati umane care organizeaza anumite actiuni in favoarea altor oameni.

Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucreaza in administratie capata o
importanta considerabila. Oricat de perfecta ar fi organizarea unui organism social si oricat de
bune legi si decizii ar fi, ramane doar o simpla schema, fara viabilitate, daca nu exista oameni
competenti, activi si devotati pentru realizarea scopului stabilit.

II. FUNCTIONARUL PUBLIC SI ADMINISTRATIA PUBICA IN REPUBLICA

CEHA
Capitolul I - Statutul Functionarilor Publici
Reglementari legale ce definesc statutul functionarilor publici
1.1 Constitutia Republicii Cehe stipuleaza in articolul 72 alineatul 2: Relatiile legale ale
angajatilor din ministere si alte institutii publice ar trebui reglementate printr-o lege
emisa de Parlament. Un asemenea act, care ar reglementa existenta si statutul
functionarilor publici , in sensul analizei efectuate de SGMA, nu a fost adoptat inca.
Totusi, exista acte care reglementeaza existenta si statutul anumitor categorii de
functionari publici, cum ar fi Actul Consiliului National ceh nr. 186/1992 referitor la
relatiile de serviciu ale membrilor Politiei Republicii Cehe, Actul Consiliului National
ceh nr. 555/1992 referitor la serviciul penitenciar garzile judiciare ale Republicii cehe,
reglementand relatiile de serviciu ale membrilor acestor forte militare, legea Vamilor
nr.13/1993 reglementand relatiile de serviciu ale functionarilor vamali. Pentru detalii
referitoare la aceste legi, vezi paragraful 1.4
De asemenea statutul judecatorilor este reglementat printr-o lege specifica referitoare la
instante si judecatori(Legea nr.335/1991)-vezi cap. 10. Intr-o anumita masura legea
nr.283/1993 referitoare la procurori reglementeaza statutul si relatiile de munca ale
procurorilor in mod diferit fata de Codul Muncii.
1.2 Toti functionarii publici cu exceptia celor specificati la 1.1 intra sub jurisdictia Codului
Muncii(Legea 65/1965).In afara de cadrul legal aplicabil tuturor angajatilor aflati sub
jurisdictia Codului Muncii, cu referi la indatoririle acestora fundamentale, Codul
Muncii, pe baza amendamentelor(Legea 231/1992 din 29 mai 1992) reglementeaza
indatoriri specifice pentru functionarii publici si alte categorii de angajati( angajatii
Presedintiei, Parlamentului, Guvernului, Corpului de Control, angajatii Ministerului
Publici si altii). Aceste indatoriri includ:
a) A actiona si decide impartial si a se abtine de la orice fapt ce ar putea ameninta
impartialitatea deciziilor;
b) A pastra confidentialitatea actelor si faptelor aflate in timpul exercitarii functiei
si care nu pot fi comunicate si altor parti, in interesul angajatorului; aceasta nu
se aplica in cadrul exercitarii functiei in cazul in care au fost autorizati sa le
comunice de catre o institutie statutara sau de conducerea institutiei.
c) Sa nu accepte daruri, cu exceptia darurilor si avantajelor oferite de angajator
sau oferite pe baza reglementarilor legale sau acordurilor colective;

d) De a se abtine de la o conduita care ar putea duce la un conflict intre interesele

publice si interesele personale, in special sa nu utilizeze informatiile obtinute in
exercitarea functiei si in legatura cu aceasta in beneficiul propriu sau in
beneficiul altor parti.
Mai mult, acesti angajati nu pot fi membrii organelor de conducere sau supervizare a
companiilor ce desfasoara activitati comerciale exceptand cazul cand au fost detasati in
asemenea companii de angajator; in legatura cu acesta ei nu pot primi in cazul mai sus
mentionat nici o remuneratie din partea companiei ce desfasoara activitati comerciale. Acesti
angajati pot desfasura activitati comerciale numai cu acordul in scris prealabil al
angajatorului. Aceste prevederi nu se aplica activitatilor stiintifice, pedagogice, ziaristice,
literare sau artistice, sau la administrarea proprietatilor proprii.
La adoptarea acestui amendament la sectiune 73 a Codului Muncii, era clar ca acesta
era o solutie temporara ramanand in vigoare doar pana la adoptarea unui cod care sa
reglementeze statutul functionarilor publici pe baze legale, nu ca relatie legala contractuala,
dar ca o relatie naturala intre persoana si stat. Totusi, aceasta reglementare legala temporara
este inca in vigoare , o Lege a Functionarilor publici nefiind inca adoptata.
Functionarii publici de conducere, cum ar fi ministrii si presedintii autoritatilor din
administratia de stat centrala, care nu sunt conduse de un membru al Guvernului(de ex.
Biroul de Statistica Ceh, Institutul de Cadastral si de Geodezie Ceh, Biroul de Mine Ceh si alte
institutii ale administratiei centrale specificate in Legea nr. 2/1969 referitoare la infiintarea
ministerelor si a institutiilor administratiei centrale ale Republici Cehe, asa numita Lege a
Functionarii si Responsabilitatii) intra sub jurisdictia altor prevederi mai stricte ale unui
amendament al legii Conflictelor de Interese(Legea nr.238/1992), Legea 287/1995 care a intrat
in vigoare la 1 ianuarie 1996 si la care face referire si Codul Muncii(sectiunea 73, paragraful
6). Mai mult aceste persoane din categoria asa numitilor functionari publici trebuie sa
inainteze un raport cu beneficiile personale, raport asupra activitatii sotului sau sotiei, asupra
veniturilor, darurilor si proprietatilor reale ale lor si ale sotului sau sotiei.
1.3 Nu exista o diferentiere legala intre aceste doua grupuri, neexsitand o Lege a
Functionarilor Publici
1.4 Anumite categorii de functionari publici din administratia centrala carora li se aplica
prevederile statutelor speciale includ functionarii vamali, membrii politiei Republici
Cehe, membrii serviciului penitenciar si a garzii Judiciare si, intr-o anumita limita
pompierilor(membrii Corpului de Pompieri). Diferentierile exista in special referitor la
prevederile de recrutare si destituire, salarizare, promovare, durata concediilor,
elaborarea cerintelor de performanta in serviciu si disciplina(amenzilor, incalcarilor
disciplinare, pedepselor).
Stadiul actual al implementarii
1.5 Toatele legile speciale referitoare la anumite categorii de functionari publici ca si
prevederile sectiunii 73, paragraful 2 alineatul 5 al Codului Muncii referitor la
functionarii publici au fost pe deplin implementate

Cazurile in care legile/reglementarile nu functioneaza inca

1.6 Raspunsul la aceasta intrebare se regaseste in raspunsul la Q 1.5. Institutul al
functionarilor publici permanenti nu a fost infiintat inca prin lege. Se presupune ca va
fi avut in vedere in Legea Functionarilor Publici.

Note Capitolul 1
Cehoslovacia, intre cele doua razboaie mondiale a avut un serviciu public bazat pe
Regulamentul Serviciului Public care era legislatia fundamentala referitoare la functia publica
formand baza viitoarelor reglementari valabile nu numai pentru functia publica dar si pentru
intreg serviciul public(cum ar fi legea salarizarii din 1936). Acest statut a fost modificat in 1959
prin adoptarea legii 66/1950 referitoare la relatii de munca si salarizarea angajatilor statului.
Acest act reglementa functia publica intr-o conceptie total diferita de cea a regulamentului
Serviciului Public dinainte de razboi. Acest concept nu facea nici o diferenta intre relatiile de
munca publice si private si considera functia publica ca un tip specific al raportului de munca
comun. Adoptarea Codului Muncii(legea 65/1965), in vigoare de 1 ianuarie 1966, fie a eliminat
in totalitate diferitele prevederi referitoare la functia publica, fie le-a adaptat la cerintele
generale cum ar fi transferul subiectivitatii angajatorului de la stat la autoritatile individuale
publice. In acest mod, relatiile de munca legale ale functionarilor publici au fost transformate
in relatii comune de munca, iar distinctia intre un angajat oarecare(muncitor, angajatii cailor
ferate, cooperatori) si un functionar public a fost complet eliminata.
Din acest motiv in 1991, inca in timpul existentei Republicii Federale Cehia si Slovacia,
au existat incercari de reglementare a raporturilor de serviciu ale unor categorii de functionari
publici, pe principiul derogarii de la Codul Muncii, propunand in special o definitie diferita a
originii relatiilor de munca in administratia publica, a numirii in functie si in special o definitie
a noilor indatoriri ale functionarilor publici cu raport contractual de munca. In timpul
activitatii legislative, totusi, s-a ajuns la concluzia ca rezultatele acestei metode -.derogarii de la
Codul Muncii si mentinerii conceptului contractual de raport de munca-nu au fost
satisfacatoare si activitate in acest domeniu a fost abandonata.
O alta etapa a activitatii legislative pentru Legea Functionarilor Publici a inceput
imediat dupa infiintarea Republicii Cehe la inceputul lui 1993. In Declaratia de Program a
primei coalitii guvernamentale Klaus din 1992, Guvernul a promis sa prepare prima varianta
a Legii privind statutul functionarilor din administratia publica, care sa defineasca indatoririle
acestor functionari ca si masurile compensatorii asigurand stabilitatea si independenta
statutului lor. Elaborarea acestui act era de competenta Ministerului Muncii si Afacerilor
Sociale in colaborare cu Vice Prim Ministrul responsabil pentru Biroul Legislativ si de
Administratie Publica. Proiectul principiilor acestui act, inaintate in iunie 1993 au fost
aprobate de Guvern in august 1993 si ulterior evaluate pozitiv de respectivele comisii din
Camera Deputatilor. Pe baza acestor principii aprobate, textul complet al proiectului de Lege a
fost elaborat si Inaintat Primului Ministru in iulie 1994. Aceasta a fost urmata de complicate

negocieri politice si proiectul de Lege a fost revizuit de mai multe ori. Conceptul de baza al
Legii, initial aprobat de Guvern a fost pus in discutie de Ministerul Finantelor. SE poate spune
ca abordarea aleasa care intentiona sa furnizeze o reglementare cuprinzatoare a conditiilor
legale pentru functionarii publici sub forma unui cod cu aproape 300 de sectiuni nu a fost
considerata acceptabila politic. De asemenea inacceptabil din punct de vedere politic a fost , si
propunerea de infiintare a unui serviciu public permanent si aplicarea sistemului carierei.
A doua coalitie guvernamentala Klaus in Declaratia sa de program din 1996, a promis
din nou sa elaboreze un proiect al Legii Functionarului Public, reglementand statutul
functionarilor publici, statutul si cererile acestora cu accent pe independenta lor politica.
Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale a infiintat un grup de lucru extern pentru a revedea
tezele principale in care Ministerul abandonase principiile de serviciu public permanent si de
sistem de cariera, acestea formand bazele proiectului de lege din 1995. Ca rezultat al
posibilitatilor limitate financiare ale bugetului de stat din 1997, totusi activitatea legislativa la
Lege a fost suspendata si Guvernul Klaus si-a dat demisia in noiembrie 1997.
Pe 23 Martie 1998,guvernul de tranzitie Tosovskz a adoptat Rezolutia nr.202 referitoare
la Propunerea pentru o Viitoare Procedura Guvernamentala Pentru Reforma Administratiei
Publice. Programul masurilor esentiale pentru un viitor progres s inclus si elaborarea unui
substantial proiect al Legii Functionarilor Publici pana in mai 1998 si elaborarea textului
intreg al Legii pana in Februarie 199. Proiectul Legii a fost elaborat mai mult sau mai putin pe
baza principiilor de munca din 1997 ale Ministerului Muncii si Afacerilor Sociale, dar
Guvernul nu a avut timp sa-l revizuiasca.
Semnificatia unei functii publice stabile a unei reglementari legale a acesteia a fost
mentionata de cateva ori de Presedintele Vaclav Havel. In cuvantarea acestuia catre Camera
deputatilor pe 14 martie 1995, de exemplu a afirmat ca baza unui stat stabil si cu o buna
functionare consta in buna functionare, stabilitatea si eficienta administratiei publice ca Legea
Functionarilor Publici este un pas important in aceasta directie, nici un alt act neputand sa
reglementeze o administratie publica mai respectabila. A accentuat ca procesul ar fi fost de o
lunga durata si ca era necesara crearea unor asemenea conditii care sa asigure ca nimeni nu
va considera functia publica ca ceva inferior sau dezavantajos, ci dimpotriva ca un fel de
onoare ca in majoritatea tarilor dezvoltate.
Prezentul guvern Zeman a inclus in Declaratia sa din august 1998 ca principala masura
depolitizarea administratiei publice prin adoptarea legii Functionarilor Publici pentru
stabilizarea aparatului de stat, imbunatatirea eficientei sale si eliminarea dependentei de
presiunile politice pe termen scurt. Simultan Guvernul a promis elaborarea Legii
Functionarilor Publici care sa impuna inalte cerinte de profesionalism functionarilor publici,
pe de o parte, iar pe de alta parte protejarea acestora in exercitarea activitatilor lor. A promis
de asemenea sa elaboreze un sistem de educatie si instruire pentru functionarii publici care sa
cuprinda atat nivelul mediu cat si nivelul inalt de educatie pentru viitorii functionari publici si
instruirea functionarilor existenti in sistemul de educatie de lunga durata. Sistemul va fi
coordonat de autoritatea investita cu supravegherea administratiei publice. Activitatea
legislativa era concentrata, inca o data in cadrul Ministerului Muncii si Afacerilor Sociale, care
a stabilit grupuri de lucru compuse din reprezentanti ai ministerelor, experti independenti si
reprezentanti ai sindicatelor. Materialul conceptual fundamental, care urma sa fie baza
legislatiei viitoare trebuia sa fie elaborat si inaintat Guvernului pentru aprobare pana in iunie
1999. In conformitate cu planul Guvernului, proiectul incipient al Legii trebuia sa fie inaintat

Guvernului pana la sfarsitul anului 1999 iar textul complet al Legii pana in cel de-al treilea
trimestru al anului 200. Legea se asteapta sa intre in vigoare in ianuarie 2002 daca nu vor
intervenii circumstante neprevazute.

Capitolul II - Recrutarea, Selectia si Transferul

Procedurile de selectare
1.7 Cu referire la intreg serviciu public, care asa cum se explica in capitolul1, este sub
jurisdictia Codului Muncii, nu exista asemenea prevederi legale. Totusi, exista
prevederi in acest sens pentru anumite categorii de functionari publici. De exemplu,
pentru Presedintii Oficiilor Districtuale, procedura de selectie este obligatorie, cum se
prevede in Legea 425/1990 a Birourilor districtuale, sectiunea 8 paragraf 1: Oficiul
districtual este condus de presedinte, numit si destituit de Guvern la Propunerea
Ministerului Interiorului al Republicii cehe. Paragraf 2: Ministerul Interiorului
inainteaza propunerea de numire a presedintelui Oficiului Districtual dupa o procedura
de selectie. Procedura de selectie se desfasoara dupa ordinul Ministrului Interiorului.
Regulile de desfasurare trebuie reglementate printr-un act legal al Ministrului.
Aceasta reglementare legala este Ordonanta Ministrului Interiorului nr.444/1992
referitoare la regulile procedurale de selectie pentru functia de Presedinte al Oficiului
Districtual, care se aplica in consecinta. Este imposibil pentru Guvern sa-l numeasca pe
Presedintele Oficiului Districtual fara desfasurarea procedurii de selectie a Ministerului
Interiorului. De asemenea functionarii vamali au reglementari specifice in cadrul Legii
vamale(nr.13/1993) in acest sens. Detaliile procedurii de intrare in corpul functionarilor
vamali sunt reglementate de Ordonanta Ministerului Finantelor nr.258/1997, care
contine reglementari referitoare la procedura de intrare si la gradele functionarilor
vamali. Similar, numirile directorilor Inspectoratelor scolare si a inspectorilor scolilor
centrale au la baza rezultatele procedurii de concurs(L 564/1990 ref la administratia
publica si educatie). Regulile de compunere a comisiilor de concurs si activitatea
acestora sunt definite prin Ordonanta a Ministerului Educatiei ne.187/1991. Referitor
la directorii Oficiilor de munca, leg 9/1991 referitoare la angajarea si competentele
autoritatilor Republicii Cehe in domeniul muncii prevede ca numirea acestora de catre
Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale are la baza rezultatele unei competitii, ca regula.
In anumite cazuri, exista posibilitatea de a organiza procedura de selectie pentru o
anumita functie pe baza unor reguli interne ale ministerului sau altor autoritati.
1.8 Conform legii cel care este autorizat sa numeasca angajatii este reprezentantul statutar
al ministerului sau al altor autoritatii publice(de ex ministrul sau presedintele
autoritatii publice). Reprezentantul statutar poate delega aceasta competenta. In

practica aceasta competenta este delegata fie directorului de resurse umane fie
directorului departamentului respectiv, care o exercita in cooperare cu directorul de
resurse umane.
Calificari
1.9 Persoanele cu experienta in afara serviciului public au posibilitati mari de a intra in
serviciul public. Experienta anterioara poate fi luata in considerare in totalitate daca cu
este identica cu activitatile din cadrul serviciului public; In alte cazuri este lasata la
latitudinea reprezentativului statutar sau persoanei care i-a fost delegata competenta de
numire a personalului. Aceasta putere discretionara , totusi, se bazeaza totusi pe o
reglementare ordonanta guvernului nr 253-92 referitoare la conditiile de salarizare a
functionarilor publici .Ordonanta guvernului prevede de asemenea o anexa a
cerintelor de munca si calificare , metodele de acordare a gradelor , salarizarea de baza.
si metodele determinarii acesteia. Conform acestei reglementari angajatorul trebuie sa
acorde angajatului gradul din anexa corespunzator activitatii pe care trebuie sa o
desfasoare angajatul .Ordonanta guvernului prevede in continuare procedura utilizata
pentru clasificare angajatilor in scara salariala pe baza experientei acumulate.
Aplicantul trebuie sa isi dovedeasca experienta anterioara printr-o declaratie .
1.10
Calificarea trebuie dovedita prin copii atestate oficial sau originalul diplomei
pentru cea mai inalta clasificare obtinuta.
Perioada de debut
1.11
Conform legii perioada de debut poate fi stabilita in contractul de munca pana
la 3 luni , in cazul in care o perioada mai scurta nu a fost agreata. Perioada de proba
trebuie sa fie stabilita in scris , altfel nu este valida , si nu poate fi prelungita. In acest
domeniu cateva categorii d functionari publici intra sub jurisdictia unor reglementari
speciale. De exemplu :limita maxima perioadei de debut pentru pompieri este de 5
luni , pentru membrii politiei si functionarii vamali este de 12 luni. Inaintea de
terminarea perioadei de debut angajatorul realizeaza o evaluare a carei scop este sa
identifice indeplinirea sarcinilor de serviciu , aptitudinile profesionale si starea sanatatii
politistilor(functionarilor vamali) pentru exercitarea viitoare a indatoririlor de serviciu.
Cazuri de tranzitie
1.12
Aceasta problematica nu face obiectul prezentului cod al muncii. Este pus in
discutie la momentul actual si va fi solutionata de legea functionarilor publici in curs de
realizare.
1.13
Raspunsul reiese din raspunsul la intrebarea precedenta. Exista un acord special
intre membrii serviciului penitenciar si garda judiciara si functionarii vamali. Legea
vamala prevede ca gradele functionarilor vamali stabilite conform reglementarilor
anterioare vor fi stabilite conform noii Legii. Membrii politiei sunt sub jurisdictia
prevederilor tranzitorii ale legii referitoare la relatiile de serviciu ale membrilor politie
Cehe care prevad in general ca relatiile de serviciu incepute inainte de intrarea in
vigoare a legii sunt considerate reglementate de noua lege doar daca noua lege nu

specifica altfel. Alta reglementare prevede ca , de exemplu necesitatea diplomei

universitare pentru exercitarea functiei de investigator , prevazuta in legea anterioara
nu mai este in vigoare de la 31.12.1995 si ca asemenea diploma poate fi acordata
temporar de ministru , daca politistul garanteaza exercitarea corecta a functiei de
investigator.
Mobilitate
1.14
Prezenta reglementare nu prevede detasarea intre institutii fara acordul
angajatului. Cum functionarii publici nu au alte reglementari , prevederile sectiunii 38
par 3 si 4 din codul muncii sunt aplicabile dupa cum urmeaza:
Paragraf 3 Transferul angajatului pentru desfasurarea activitatii in alt loc decat cel
stabilit in contractul de munca este posibil numai cu acordul acestuia si in cadrul
domeniul de activitate al angajatorului daca activitatea acestuia o necesita.
Paragraful 4Angajatorul cu care angajatul are contract de munca poate sa incheie un
acord scris cu angajatul prin care sa il detaseze temporar sa isi desfasoare activitatea in
alta institutie sau in subordinea altei persoane. Acordul trebuie sa contina numele
institutiei , numele si prenumele persoanei in subordinea careia este detasat temporar ,
unde si cand va incepe detasarea temporara, tipul si locul activitatii , si durata
detasarii.
Se preconizeaza ca viitoarea lege a functionarilor publici va permite detasarea
functionarilor publici intre institutii fara acordul acestuia.
Categoriile de functionari publici cu statute speciale au reglementari diferite fata de
ceilalti functionari publici. De exemplu politistii pot fi transferati pentru exercitarea
sarcinilor functiei din care a fost numiti intr-o alta functie daca interese de serviciu o
cer pentru o anumita perioada , care totusi nu poate sa depaseasca un an. Poate fi
transferat din nou decat dupa 2 ani de la terminarea transferului anterior. Poate fi
transferat pentru o perioada mai mare (sau retransferat inainte de sfarsitul celor 2 ani
de la ultimul transfer) numai daca a fost de acord in scris cu transferul. Aceleasi
reglementari se aplica si functionarilor vamali
1.15
Prezenta reglementare nu prevede nici un mecanism care sa stimuleze
ocuparea temporara a functiilor vacante pentru a imbunatati capacitatile institutionale
de a se conforma aderarii la UE. Totusi prezenta legislatie face posibil aplicarii
detasarii pe termen lung in strainatate chiar si fara consimtamantul acestuia; Totusi
angajatul trebuie sa fie informat in mod corespunzator de aceasta detasare.
Dreptul la contestatie
2.10 Candidatii respinsi nu au posibilitatea de a contesta. Totusi are aceasta posibilitate de
apelare a instantelor in cazul in care are o suspiciune consistenta ca respingerea lui s-a
datorat incalcarii discriminatoare a prevederilor Cartei Drepturilor si Libertatilor
fundamentale, parte integranta a sistemului constitutional al Republicii Cehe.
2. Conditiile functiei publice ,conditii de salarizare si cariera functionarilor publici

2.1 Actualul sistem de angajare a functionarilor publici are la baza mai mult functia
decat cariera , dar include dreptul la promovare in conformitate cu vechimea in grad
a angajatului. Categoriile de functionari publici cu statute speciale (politistii,
functionarii vamali, membrii serviciului penitenciar) totusi au reglementari diferite
referitoare la promovare; ei pot promova intr-un grad superior dupa ce au indeplinit
conditiile stipulate de lege.
2.2 Da, gradele sunt utilizate .Aceasta reglementare e aplicabila tuturor functionarilor
publici la nivel central , regional si de district ca si functionarilor de la comune, alte
autoritarii sau agentii enumerate in aceasta reglementare
Reglementarea prevede o anexa cu specializari si cerinte de calificare, modalitatea
acordarii gradelor nivele de salarizare si metodele de determinare a acestora(OG 253/1992 ref
la conditiile de salarizare ale functionarilor publici ale altor functionari din alte institutii si
comune elaborata pe baza Autorizatiei nr. 143/92 ref la salarizare). In conformitate cu aceasta
reglementare este de competenta reprezentantului statutar al respectivului minister sau al
autoritatii publice sa decida gradele angajatilor si categoria respectiva. Aceasta putere
discretionara este in general acordata directorului de resurse umane si directorului directiei
respective din minister sau alta institutie publica. Definitiile prevazute in anexa cu functiile
publice din OG mai sus mentionata sunt comparabile cu institutiile publice de la nivel comunal
si din alte organizatii, partial sau total finantate de la bugetul de stat , cu o clauza ca salariile
de baza ale functionarilor publici sunt mai mari cu 25%.
Indatoririle si obligatiile functionarilor publici
2.3 Toate drepturile si obligatiile sunt comune tuturor angajatilor si sunt specificate de
Codul Muncii(Leg 65/1965). Totusi pe langa aceasta, legea prevede si indatoriri
specifice ale functionarilor publici. De asemenea exista indatoriri suplimentare care
sunt mentionate in Legea 238/92 cu amendamentul referitor la conflictul de interese. In
cazul politistilor si al functionarilor vamali(de asemenea membrilor penitenciarelor si
garzii juridice) avand in vedere caracterul de subordonare al relatiilor de serviciu ,
libertatea contractuala a raportului de munca (ca in raportul de munca bazat pe codul
muncii) nu este prevazuta si acesti angajati sunt constransi sa indeplineasca ordinele
superiorilor (transfer , depasirea orelor de serviciu etc).Pe de alta parte drepturile
acestor angajati includ dreptul la pauza intre 2 schimburi in timpul saptamanii ,
dreptul la concediu si concedii suplimentare ca si dreptul la reabilitare preventiva ,
compensarea daunelor , despagubiri financiare legate de incetarea raporturilor de
munca si in cele din urma , dar nu in ultimul rand dreptul de contestare a deciziei
superiorului. Toate aceste drepturi sunt prevazute de legile respective.
Dezvoltarea carierei si promovarea
2.4 Asemenea cazuri pot fi rezolvate prin acordarea unui premiu personal mare. Premiul
personal este o componenta salariala variabila lasata la latitudinea conducerii. Puterea
discretionara a acesteia este considerabila avand in vedere ca premiul personal poate
ajunge la un procent de 100% din salariul de baza. Un director poate de asemenea
promova un asemenea angajat intr-o categorie mai mare. Ambele mecanisme sunt

posibile dar angajatul nu are dreptul legal sa le pretinda , acestea fiind la latitudinea
directorului.
2.5 Nu exista criterii generale in acest domeniu. Promovarea este automat aprobata
functionarilor publici superior cu un anumit grad. Asa cum am mentionat promovarea
intr-un grad mai mare este posibila .Pentru membrii politiei lege prevede criterii de
promovare intr-o categorii superioara; daca politistul indeplineste criteriile poate sa
promoveze. Functionarii vamali au reglementari asemanatoare.
2.6 Nu exista o reglementare generala care sa prevada evaluarea performantelor si
continutul acesteia. Totusi exista prevederi speciale pentru anumite categorii de
functionari. Legea privind raporturile de munca ale membrilor politiei prevede ca
evaluarea formeaza baza hotararilor in materie de raporturi de munca pentru politist.
Legea defineste ca evaluarea consta in identificarea indeplinirii indatoririlor de serviciu
si profesionale si a starii de sanatate pentru exercitarea viitoare a functiei, iar politistul
trebuie sa fie informat de evaluare. Prin implementarea ordonantei nr 374-92
Ministerul Interiorului elaboreaza detaliile evaluarii performantelor.
Instruire
2.7 Acordurile institutionale pentru furnizarea si finantarea instruirii nu sunt sustinute la
nivel central. In cadrul limitelor alocate de la bugetul de stat ministerele si alte agentii
si autoritatii publice aloca fonduri proprii pentru instruire. Toate ministerele
importante au institutii subordonate de instruire, programe anuale care vin in
intampinarea nevoilor de instruire ale functionarilor din respectivul sector , inclusiv de
cunoastere a limbilor straine , mai ales de engleza. In afara de asta universitati si alte
institutii de invatamant superior ofera cursuri postuniversitare in conformitate , inter
alia , cu acquis comunitar si integrarea europeana. De exemplu intre 1998 si 1999
universitatea de agricultura din Praga a fost solicitata de ministerul agriculturii sa
desfasoare un curs postuniversitar de diplomatie agrariana europeana. Un sistem
cuprinzator de instruire exista pentru anumite categorii de functionari publici(politisti ,
functionari vamali).Administratia vamilor are un sistem de instruire intern care
asigura pregatirea functionarilor vamali pentru exercitarea activitatii. Daca exercitarea
unei anumite activitati necesita cunostinte suplimentare ce nu pot fi obtinute prin
sistemul educational normal si prin instruirea specifica vamilor functionarii vamali
sunt trimisi sa participe la forme de instruire care sa le satisfaca aceste nevoi
profesionale
2.8 Aceste sunt cursuri de instruire specifice , variate , destinate sa satisfaca nevoile
diferitor ministere , furnizate in special de institutii proprii de instruire. In afara de
asta, variate cursuri de instruire , seminare si workshop-uri sunt organizate cu
asistenta externa in special in baza acordurilor bilaterale , nu numai la nivel central ,
dar si la nivel de agentii ale administratiei centrale si la nivel de birouri comunale. Un
rol important este jucat de Institutul de Administratie Locala care functioneaza in
cadrul Ministerului Interiorului si de fundatia Fondul pentru Asistenta catre
Administratia Locala.

2.9 Instruirea nu constituie o premisa pentru dezvoltarea carierei, Singura categorie de

functionari publici pentru care instruirea este obligatorie prin ordonanta nr 260-91 a
Ministerului Interiorului sunt functionarii de la birourile districtuale si comunale care
exercita asa numitele sarcini delegate ale administratiei de stat. Ordonanta specifica
competentele exacte ale oficialilor in cauza , care necesita calificare profesionala
speciala pentru exercitarea activitatilor lor , continutul calificarii , metodele de
verificare , asigurarea organizationala a acesteia si modalitatile de imbunatatire ale
acestora. Ordonanta de asemenea specifica oficialii care trebuie sa aiba certificat de
calificare profesionala pentru a-si desfasura activitatea.

Dreptul de a adera la sindicat si dreptul la greva

2.10
Nu exista restrictii :functionarii publici au dreptul de a se asocia in sindicate si alte
asociatii inregistrate la Ministerul Interiorului; pot sa faca greva .Totusi dreptul la
greva e interzis unor categorii de functionari publici(politisti)
2.11
Sindicatele existente includ :sindicatul organizatiilor si autoritatilor publice in care
sunt organizati 40-50% din functionarii publici (gradul de reprezentare variaza) ,
sindicatul pompierilor cu participare de 90% si sindicatul independent la politiei cu o
participare de mai putin de 40%.
Componente de salarizare
2.12
Salariul de baza al functionarilor publici se compune din componente fixe (salariul
de baza ce depinde de grad si de vechime , indemnizatia de conducere diferentiata de
nivelul de management si de atributiile managementului , sporuri speciale pentru
anumite activitati , cum ar fi spor de periculozitate)si componente variabile (premii
personale pentru a recompensa calitatea si competenta sarcinilor indeplinite pe termen
lung si bonusuri ah hoc pentru a recompensa indeplinirea sarcinilor deosebit de
importante si extraordinare , pentru a recompensa meritele unei activitati de 50 de ani
sau la obtinerea unei pensii de invaliditate , sau la varsta de pensionare si de a
recompensa in cazul unor evenimente extraordinare ce pun in pericol viata ,
proprietatea si sanatatea unei persoane. Marimea bonusurilor nu sunt determinate la
nivel central. La fiecare jumatate de an calendaristice functionarii publici sunt
indreptatiti la un asa numit salariu suplimentar derivat din componentele fixe si din
premiul personal. Suma totala e stabilita de Guvern in fiecare an in functie de
posibilitatile bugetare.
2.13
Salariul net nu este monitorizat sau comparat in Republica Ceha ,suma taxelor pe
veniturile din activitati suplimentare care face parte din venitul total al fiecarui angajat
si depinde de conditiile generale ale fiecarui angajat; nu depinde de evaluarea
performantelor. Salariul brut al unui functionar public consta in 73 % salariu de baza
si 27% alte componente. In cazul unui politist procentele sunt de 50%-50%

2.14
In general asemenea beneficii suplimentare nu exista. Pentru anumite categorii
de functionari publici (politisti ,functionari vamali) exista anumite premii de concedii si
alte beneficii. In afara de asta in cadrul tuturor autoritatilor exista un fond pentru
necesitati culturale si sociale de 2% din totalul fondurilor existente ce e utilizat inter
alia la acoperirea costurilor de instruire ale angajatilor.
2.15
Functionarii publici din sectoarele importante in care se implementeaza acquis
sau cu functii strategice pentru aderare la UE sunt functionari publici cu o calificare
inalta iar gradele pentru cei ce desfasoara acestea activitati sunt f mari (11 si
12).Cerintele extraordinare si competentele acestor sarcini pot fi apreciate de catre
angajator prin acordarea unui premiu personal de mai mult de 100% din cel mai mare
salariu de baza pentru respectivul grad. Astfel nici o prevedere speciala nu mai este
necesara pentru acesti functionari publici.
Incetarea raporturilor de serviciu
2.16
Procedurile si motivele de incetare ale raporturilor de serviciu sunt similare cu
cele prevazute in celelalte cazuri in codul muncii. In principal sunt 4 tipuri de incetare
ale raporturilor de munca: acord bilateral , notificare, anulare incetare imediata ,
incetarea in timpul perioadei de debut. Daca angajatul este instiintat pentru reducerea
postului este indreptatit sa primeasca o suma egala cu de 2 ori nivelul veniturilor sale.
Categoriile de functionari publici cu statute speciale au reglementari specifice pentru
incetarea relatiilor de serviciu si a drepturilor financiare legate de acestea.
2.17
Pentru anumiti functionari publici in afara de cele specificate la paragraful 3.16
nu exista alte drepturi financiare suplimentare la incetarea relatiilor de serviciu.
Reglementari specifice se aplica doar functionarilor publici cu statute speciale .De
exemplu politistii sunt indreptati la o plata la terminarea relatiilor de serviciu daca au o
vechime de cel putin 6 ani. Salariul brut din ultima luna este crescut cu 1/3 din venitul
brut lunar pentru fiecare an de serviciu. Plata acestei prime este indexata in functie de
grad , dar nu poate fi mai mare decat de 6 ori salariul brut al ultimei luni. In
conformitate cu conditiile stipulate de Legea privind raporturilor de munca ale
membrilor politiei Republicii Cehe, politistii sunt indreptatiti la o compensare salariala
si la sporuri.
2.18
Nu exista asemenea garantii legale Pe de alta parte nu este nici un motiv ca
functionarul public disponibilizat in cadrul unei institutii publice sa nu poata aplica
pentru o alta functie la alta institutie publica si sa fie angajat de catre aceasta.
4. STRUCTURILE MANAGEMENTULUI DE PERSONAL SI CONTROLUL DE
PERSONAL

Coordonarea managementului de personal

4.1 Managementul de personal al functionarilor publici este in mainile fiecarui ministru sau
conducator al fiecarei autoritati sau agentii (indiferent daca este de nivel central sau local),
care sunt asa-numitii reprezentanti statutari ai respectivei institutii.

4.2 Nu exista reguli speciale de guvernare a managementului de personal. Totul este guvernat
in uniformitate de Codul Muncii (cu exceptia regulamentelor speciale cu privire la grupurile
specificate in Capitolul 1) si propriile reguli de punere in aplicare. Fiecare minister sau alta
autoritate sau agentie a administratiei centrale de stat emite propriul sau regulament intern
numit Reguli de Munca.
4.3 Nu exista un astfel de corp inca.
4.4 In aceasta privinta se poate mentiona rolul de coordonare al Ministerului Afacerilor
Interne in relatie cu birourile teritoriale ce se afla sub Biroul Teritorial de Reglementare in
colaborare cu care Ministerului Afacerilor Interne, ce se bazeaza pe bugetul de stat aprobat si
acordat catre bugetele birourilor teritoriale si comunitare, prevede numarul angajatilor,
totalul cheltuielilor de personal si bunuri in legatura cu exercitarea administratiei de stat
pentru fiecare birou teritorial, si suma contributiilor la cheltuielile de personal si bunuri in
legatura cu exercitiul administratiei de stat pentru comunitatile fiecarui district. ( Sectiunea
16, paragraf 2 din Legea nr. 425/1990 CoL ca amendament)

Implicarea angajatilor in luarea deciziilor de personal

4.5 Implicarea sindicatului este reglementata in Codul Muncii (Cap. III, sectiunea 18 23),
specificandu-se in detaliu participarea sindicatelor in relatiile legale de munca, legatura lor cu
angajatul in luarea deciziilor asupra alocatiilor catre fondul pentru nevoi culturale si sociale, si
participarea lor la elaborarea regulamentelor de munca pentru punerea in aplicare a Codului
Muncii. Aceasta este o interpretare general valabila. In practica, participarea functionarilor
publici in luarea deciziilor in probleme ce-i privesc, in general, se reduce la nivelul consultarii
si informarii. Actiunea de luare a deciziilor este limitata. In comparatie cu sectorul privat,
preocuparea pentru negociere este mult limitata, ca si cele mai multe drepturi, in special in
privinta salariilor fiind determinate de dispozitii legale. Sistemul legal nu da posibilitatea
negocierii, incluzand contracte colective, la nivel national.

Managementul si controlul de personal

4.6 Nu exista un model integral de plan de personal, care sa includa folosirea unor metode
matematice, pentru deciziile privind numarul de angajati si distribuirea lor in categorii
individuale. Introducerea unei astfel de metode este posibila in cadrul rationalizarii defalcarii
si controlului bugetului de stat si, in special adoptarii Legii Functionarilor Publici. Cu toate
acestea, fluctuatia numarului de angajati este incontrolabila fara interventia cu rol reglator a
statului. Mecanismul de determinare a limitelor personalului si principiile controlului lor sunt
mentionate la urmatorul subpunct. Pana acum nu exista nici macar un birou responsabil cu
aceste probleme. Cel mai aproape de aceasta responsabilitate este Ministerul de Finante
(datorita bugetului de stat) si Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale ( legislatia privitoare la
renumeratii si fondul de salarii).
4.7 Stabilirea numarului maxim de angajati (limite, plafoane) in parti individuale ale
administratiei de stat are la baza Ordinul Guvernului nr. 48/1995 referitor la controlul
cheltuielilor fondurilor salariale si serviciului de plata in asteptare finantat de la bugetul de

stat in unele organizatii si institutii. Acest Ordin permite guvernului sa prevada limitele
personalului, inclusiv fondurile disponibile pentru salariile corpurilor si organizatiilor cu
capitole separate la buget precum si pentru corpuri si organizatii finantate de la buget si
controlate de guvern. Mecanismul concret de determinare a limitelor de personal este
urmatorul: in acelasi timp cu aprobarea proiectului de buget, guvernul aproba respectivele
tabele (intocmite si propuse de Ministerul Finantelor) cuprinzand, in afara de limitele de
personal, limitele fondurilor ce vor fi folosite pentru salarii in urmatorul an bugetar. Anumite
puteri de modificare a acestora in cursul anului sunt delegate Ministerului de Finante.
Indicatorii bugetului de stat includ totalul fondurilor de salarii si alte plati pentru munca
executata in organizatiile finantate de la buget, cat si valoarea fondurilor de salarii si a altor
plati pentru munca executata in organizatiile si institutiile de stat ce sunt cuprinse la buget.
Numarul de salariati nu are corespondenta directa in indicatorii bugetari; acest numar este
mediat de valorile de cheltuieli de care ele depind, punctate mai sus.
4.8 Ordinul Guvenamental nr. 48/1995 CoL (a se vedea subpunctul 4.7) contine mecanismul de
observare obligatorie ( in limita salariala) a valorilor corespunzatoare pozitiilor vacante, daca
organizatia lucreaza cu mai putin de 97% din limita de personal. In acest sens actul normativ
prevede 3% din limita fondurilor de salarii pentru stimulente in cazul reducerii de personal.
Din 1997 guvernul a abandonat definitiv obiceiul constrangerii la economisirea taxelor
salariale de la cei cu personal redus. Motivele includ, pe de o parte, stimularea reducerii de
personal, iar pe de alta parte , crearea anumitor posibilitati de crestere mai rapida a salariului
mediu in sectorul public intr-o perioada a limitarii politicii bugetare. Intr-un context mai larg,
exista de asemenea posibilitatea folosirii fondurilor salariale ale posturilor vacante pentru cu
totul alte scopuri. Astfel de cazuri implica o interferare cu indicatorii bugetului de stat
aprobat, aceasta posibilitate fiind sub rezerva aprobarii Ministerului de Finante si din 1999 si
a Guvernului. Realizarea unor asemenea schimbari este posibila in baza Actului nr. 576/1990
CoL ca amendament al normelor bugetare ale Republicii si Ordonantei nr. 205/1991 CoL ca
amendament al managementului fondurilor bugetare ale bugetului de stat al Republicii si al
managementului organizatiilor finantate total si partial de la buget.

Evaluarea si clasificarea postului si fisa postului

4.9 Posturile in administratia publica sunt clasificate pe baza unei metode analitice
uniformizate bazate pe criterii de apreciere complexe, responsabilitatea si dificultatea fiind
impartite in 12 grade. Caracteristicile generale ale activitatilor in grade individuale sunt
stabilite prin lege. Pe asta se fundamenteaza emiterea la Ordin guvernamental a cataloagelor
de functii, individual pentru bransele din administratie si serviciul public. Exista reglementari
specifice pentru fortele armate, fortele si serviciile de securitate, corpul administratiei
financiare, membrii Corpului de Pompieri si pentru angajatii altor cateva organizatii (Ordinul
Guvernamental nr. 79/1994 CoL)
4.10 Datoria de a prevedea descrierea fiecarui post nu este legiferata. Fiecare autoritate a
administratiei statului face acest lucru pe baza propriului Regulament de Lucru, care nu este
aprobat sau coordonat de la centru.
4.11 Evaluarea postului trebuie sa se bazeze tipul de munca convenit a se efectua prin
contractul de angajare. Separat de cele mai exigente activitati, conform carora angajatul este
clasat in gradul potrivit, descrierea postului contine activitati in plus care specifica tipul de

munca in mai multi termeni concreti. Cu exceptia specificarii celei mai exacte activitati ce
corespunde catalogului functiilor, nici o alta cerinta nu este impusa de la nivel central pentru
fisa postului.

Gestionarea si controlul de plati si platile salariale

4.12 Legea prevede un sistem uniform al salariului de baza pentru toata aria de servicii
publice si administrative, cu rezerva ca pentru angajatii administratiei de stat si a fortelor
armate (armata, politie, administratie financiara, etc.) respectiva lege prevede conditii de
munca clare, fata de conditiile generale si datoriile angajatilor intr-o relatie de munca, care
este rasplatita printr-o marire uniforma a salariului de baza ( cca. 25% din cel mai mare
salariu de baza al gradului in care angajatul a fost clasat).
4.13 Actul nr. 143/1992 CoL si Ordinul Guvernamental ce implementeaza aceste lucruri
prevad aceeasi procedura pentru determinarea componentelor salariale ale tuturor
angajatilor. Conform Actului de Competenta (Actul Consiliului National Ceh nr. 2/1969 CoL
ca amendament) prevede ca redactarea regulilor legale cu privire la plati si sistemul de salarii
este responsabilitatea Ministerului Muncii si Afacerilor Sociale. Ministerul de Finante are o
influenta importanta asupra standardului general al salariilor in intreaga arie a serviciilor
publice si administratiei publice.
4.14 Fiecare autoritate a administratiei de stat isi creeaza propriul stat de plata
computerizat. Nu exista un stat de plata computerizat general valabil pentru toata
administratia publica.

Apel impotriva deciziilor de personal

4.15 Functionarii publici sunt expusi acelorasi reglementari ca si angajatii din sectorul
privat. Conform unei Ordonante din 1958 ( de mult cazut in desuetudine si incomplet),
angajatul poate prezenta o plangere impotriva superiorului sau. In cazul unei concedieri
nefondate pe o relatie de munca, angajatul poate recurge la instanta (Sec. 64 din Codul
Muncii). Dispozitiile speciale de apel privitoare la relatiile de munca exista numai in cazul
mentionat al grupurilor de functionari publici, precum prevede Actul nr. 186/1992 CoL, Sec.
132-138 in cazul politistilor, conform Actului Finantelor si Ordonantei Ministerului de Finante
nr. 259/1998 CoL in cazul functionarilor finantelor, etc.

Evaluarea Folosirii resurselor

4.16 Nu se releva in mod special o cercetare a folosirii resurselor serviciului public. Raportul
Final este intocmit cu aceeasi structura ca si bugetul de stat, ingaduind, regulat, cercetarea
indicatorilor furnizati de buget, fiind analizat de Parlament.
4.17 Nu se foloseste un audit al resurselor umane si al costurilor de personal in administratia
publica. La analiza Raportului Final (vezi subpunctul 4.16) intrebuintarea fondurilor de salarii
in administratia statului este supusa unei cercetari speciale. Neobservarea indicatorilor
prescrisi este considerata o folosire neautorizata a fondului bugetar si poate atrage sanctiuni

(plata catre buget a unor penalitati). Paralela cu aceasta este o alta sanctiune, in cazul
nerespectariia limitei, ar putea sa nu se mai beneficieze de prima personala timp de 6 luni.
4.18 Autoritatile administrative individuale isi fac propriul lor audit. In plus, Ministerul
Muncii si Afacerilor Sociale verifica respectarea platilor si reglarile salariale, si Ministerul
Finantelor si Biroul Suprem de Audit verifica folosirea finantelor din fondurile bugetare.

B. FUNCTIONARII PUBLICI:ROL PROFESIONAL IN FUNCTIILE POLITICE SI IN

LUAREA DECIZIILOR; RELATIILE CU PUBLICUL SI CU POLITICIENII

Capitolul V - COMPETENTELE LEGALE, ABILITATIILE SI MECANISMELE DE

CALCUL

Baze legale de actiune pentru functionarii publici

5.1.
Constitutia contine o autorizare generala a autoritatilor administrative si a serviciilor
publice descentralizate pentru probleme de reglementare legala depinzand in fiecare caz de o
autorizare prin lege. Daca au fost autorizate printr-un act al Parlamentului, ministerele, alte
institutii administrative si organe teritoriale autonome pot emite reglementari, in baza a si in
cadrul . Actului (Art. 79, paragraful 3 din Constitutie). Autorizarea constitutionala
preocupa Guvernul, care este autorizat sa emita Ordine: In scopul implementarii legii , si
ramanand in cadrul .., Guvernul este autorizat sa emita ordine. Ordinele vor fi semnate de
Primul Ministru si de membrii care au aceasta competenta din Guvern (Art. 78). Specificul
permis puterilor in legi acordat individual ministerelor de obicei permite o anumita deriva, la
discretia ministerelor cand stabilesc legislatia secundara. In cadrul acestor autorizari,
functionarii publici actioneaza in acord cu instructiunile ministrilor lor pe care, oricum,
trebuie sa fie in acord cu competentele respectivului minister.( Act. Nr. 2/ 1969 ca amendament
la cele stabilite de ministere si celelalte autoritati centrale ale administratiei din Republica
Ceha, asa numitele Acte de Competenta, si un numar de alte diferite acte specifice.)

Cerintele de a indeplini politica guvernamentala si de asculta ordinele

5.2.
Functionarii publici constituie subiectul proviziilor Codului Muncii ca un sector privat
de angajati, in particular la Sec. 9, paragraful 1, citind: Actele legale in relatiile dreptului
muncii sunt executate de angajator ca entitate legala in primul rand ca entitate statutorie
reprezentativa, si ca parte a angajatorului ca o persoana naturala chiar de angajatul insusi. In
locul lor aceste acte pot de asemenea sa fie realizate de catre persoane autorizate de ei. Alti

angajati ai angajatorului, mai ales conducatorii unitatilor organizationale, sunt autorizati ca

reprezentanti ai angajatorului sa indeplineasca in beneficiul angajatorului asa niste acte legale
care ar decurge din pozitiile lor definite de regulile organizatiei.
Paragraful 2 : In cadrul limitelor sale de competenta, angajatorul poate autoriza in
scris celorlalti angajatori ai sai sa indeplineasca anumite acte legale cu privire la regimul
relatiilor de munca in scopul beneficiului sau. Aceasta autorizatie scrisa trebuie sa specifice
scopul autorizarii acestui angajat autorizat.
Paragraful 3: Angajatorul conducandu-si angajatii, reprezentantii (paragraful 1), la fel ca si
ceilalti angajati ai sai a incredintati cu managementul la nivelul managemetului individual,
are dreptul sa defineasca si sa impuna in activitatea subordonatilor, sarcini, sa organizeze,
conduca si sa controleze munca acestora si sa le dea acestora instructiuni obligatorii in acest
scop.
Principalele datorii ale angajatilor cu functii de conducere sunt definite separat
(Sectiunea 74 din Codul Muncii). Posibilitatile de executare a legii in practica sunt relativ
mari: fie functionarii publici indeplinesc ordinele superiorilor fie el/ea vor fi amenintati de
reducerea salariilor ( ex: sub forma reducerii sau retragerii premiului unei persoane care nu
este pretins in schimbul sau care depinde de discretia superiorilor) sau posibil chiar cu
terminarea relatiilor de munca.
5.3.

In Codul Muncii una din datoriile importante ale angajatilor este respectarea legilor cu
privire la indeplinirea muncii, si respectarea acelor reglementari cu privire la
activitatea desfasurata, daca au fost in timp util informati despre acestea. Protectia
functionarilor publici, care este un subiect important, nu sunt reglementate uniform si
sunt dispersate in organizari variate ori posibil reguli de munca ale diferitelor ministere
sau autoritati administrative.

Principalele responsabilitati

5.4.
Independenta in realizarea politicilor este rezervata ministerelor ori reprezentantilor
statutari ale celorlalte autoritati administrative centrale de acelasi rang. In alte actiuni
administrative si in furnizarea serviciilor responsabilitatile le au persoanele care semneaza
deciziile (directorul departamentului, dar si de cel care a fost autorizat de el/ea). Aceasta este
reglementata de regulamentele interne ale respectivei autoritati.
5.5
Responsabilitatea in cadrul structurii ierarhice a unui minister este reglementata de un
regulament intern. Conform Constitutiei acesta nu este numai a unui minister dar si Guvernul
de asemenea este raspunzator in fata Parlamentului. (Art. 68, paragraful 1 din Constitutie).

5.6.

Abilitatea de a inova

Nu exist precizri speciale, dar sistemul de remunerare face posibil recompensarea

initiativei.
Practicile de management

5.7.

Managerii pot s fac propuneri de imbunatatire a remunerrii performantelor

ministrului sau reprezentantilor sai, dar nu pot decide ei insisi.

5.8.

Controlul managerial

Aceast evaluare este mai degrab subiectiv. Nu exist un sistem obiectiv de evaluare
care s fie aplicat obligatoriu in intregul sistem al administratiei publice.
Responsabilitatea parlamentar

5.9. Camera Deputatilor a Parlamentului poate organiza scrutin privind activitatea

functionarilor publici din cadrul ministerelor, asa c fiecare deputat are dreptul de a solicita
informatii si explicatii necesare pentru exercitiul biroului lui/ei de la membrii guvernului si de
la conductorii autorittilor administratiei de stat. Membrii guvernului si conductorii
autoritatilor administratiei publice sunt obligate s furnizeze informatiile solicitate si
explicatiile in termen de 30 de zile, altfel dezvluirile sunt staanjenitoare pentru legile caare
sunt confidentiaale sau contin interdictii.
O alta posibilitate de a cerceta amnuntit activitatea functionarilor publici o ofer
comisia de investigatii prin care Camera Deputatilor poate stabili la propunerea a cel putin
jumtate din toti membrii s investigheze problemele de interes public. ( Sectiunea 48 ddin
Act).
5.10. Aceasta nu este o practica uzuala; asemenea cazuri sunt exceptionale. Date concrete nu
sunt prezentate.

Responsabilitatea non-juridic

5.11. Institutiile avocatului poporului sau curtea auditorilor nu exist in Republica Ceh.
Singura institutie este Biroul Suprem de Audit care este un organ independent pentru
realizarea de revizuiri contabile in managementului propriettilor statutului si in
implementarea bugetului de stat (Constitutia, Art. 97, paragraful 1). El poate investiga actiuni
ale functionarilor publici doar in sscopul definit de lege, in domeniile urmtoare:
a) managementul proprietatii statului si a fondurilor financiare percepute ca impozite in baza
legii in beneficiul entitatilor legale cu exceptia fondurilor percepute de comune in cadrul
competentelor proprii de autoguvernare;
b) bugetul final al Republicii Cehe;
c) realizarea bugetului Republicii Cehe;
d) managementul fondurilor primite de Republica Ceha din exterior si a fondurilor pentru
care statul si-a asumat garantii;
e) probleme si amortizri aale fondurilor guvernamentale;
f) penalitti pentru contractele publice.
(Actul no. 166/1993 CoL )

5.12. Rezultatele activitatilor Biroului Suprem de Audit, sunt, in conformitate cu actul mai sus
mentionat
sumele incheiate de audit si reprezentand faptele
derulate pe parcursul auditului.
Incheierile de audit finale sunt publicate de Presedintele Biroului Suprem de Audit in
Monitorul Biroului Suprem de Audit si transmise fr intarziere ctre Camera Deputatilor,
Senat si Guvern, si ministrilor la solicitare. Aceste organisme traseaza consecintele. Concluziile
auditului sunt baazate pe protocoalele incheiate

Responsabilitatea juridica

5.13 Deciziile serviciului public sunt analizate de lista speciala a juratilor de la curtea generala.
Aceasta analiza este concentrata in curtile regionale. Curtile superioare analizeaza deciziile
ministrilor si ale celorlalte autoritati administrtive. Curtile districtuale analizeaza deciziile
doar minimal.
Dreptul administrativ analizeaza legalitatea deciziilor administratiei publice, atit a
autoritatilor administratiei de stat si a organismelor teritoriale si profesionale autoguvernate.
In principiu analiza priveste legalitatea deciziilor
efective rezultate in urma procedurilor administrative. In cazurile specificate de lege, curtile
pot de asemenea decide la remediile privind deciziile de la nivel administrativ care nu au
devenit inc efectiv legale. Conducerea administrativa a curtii nu analizeaza aceste decizii ale
organismelor administrative care nu se refera la drepturi si obligatii ale persoanelor fizice sau
persoanelor juridice, in particular actele normative generale, deciziile
cu caracter
organizational sau deciziile caare reglementeaz organizarea interna a unui organism
administrativ. Pentru acest motiv, procedurile juridice se bazeaz pe plangerile in care
personele fizice sau juridice sustin c drepturile lor au fost violaaaate de deciziile unui orgn
administrativ si de solicitarile ccurtii de a investiga legalitatea unor aastfel de decizii. Curtea
delibereaza intr-o singura instanta si nici o procedura ordinara sau extraordinara nu este
permisa impotriva acestei decizii.
Procedurile privind masurile de corectare sunt analoage, cu exceptia analizei deciziilor
administrative cu privire la pensii; in acest caz un apel impotriva deciziilor curtii regionale
( care decide in prima instanta) este facuta de curtea superioara; este de asemenea posibil s se
fac apel si la Curtea Suprema. Acesta este de asemnea si singurul caz in care Curtii Supreme
analizeaza in prima instanta in a analiza decizia unui organism al administratiei.
Solutia sistemului dreptului administrativ este in discutie in prezent, incluzand
functionarea Curtii Administrative Supreme stabilita de Constitutie , si nu a fost stabilita inc.
5.14 Intr-o analiz rationala a unei plangeri impotriva legalitatii efectului deciziei
administrative , organismul administrativ ( ministerul ori alt autoritate administrativ) care
a rezolvat decizia contestat in ultim instant sunt acuzatii. Remedierea trebuie adusa
impotriva deciziei orgaanismului administrativ rezolvat in ultima instant si nu impotriva
functionarului public.Asta nu exclude responsabilitatea functionarilor publici pentru violarea
obligatiilor lor care pot avea caracter de drept penal sau drept civil (incluzand dreptul muncii)
dar niciodata de drept administrativ, care este creat de institutie.
5.15 Asa cum am mentionat sub 5.13 oricine poate contesta o decizie administrativ:
orice persoana fizica sau persoana juridica care considera ca dreptul ei/lui a fost inclcat de o

decizie unui organ administrativ. Reclamantul este obligat s fie reprezentat de un avocat sau
de un avocat comercial, dac el/ea (ori persoana actionand in numele ei la tribunal) lipsindu-le
educatia legala. Dac el/ea nu vor avea suficienti bani pentru a angaja un avocat, costul
acestuia poate fi acoperit de stat. Legea prevede ca in cazul refugiatilor un reprezentant legal
este desemnat obligatoriu din partea statului.

Capitolul VI POLITICE

FUNCTIONARII PUBLICI SI CONVINGERILE LOR

Dispozitiile legale care definesc principiul independentei profesionale a functionarului

public

6.1
Constitutia nu defineste impartialitatea politic si independenta profesionala a
functionarilor publici. Aceasta presupune c aceast definitie va fi continuta in Statutul
Serviciului Public, elaborarea acestuia fiind de competenta Ministerului Muncii si Afacerilor
Sociale. Acest act va trebui supus atentiei Guvernului pana la sfarsitul anului 1999.

Afilierea politic si activitatile functionarilor publici

6.2
Nu exist restrictii legale cu privire la apartenenta functionarilor publiciori cu privire
la rolul activ jucat de ctre acesstia in cdrul unui partid politic ori angajarea in alte activitati
politice. Oricum, aceste activitati sunt interzise prin lege anumitor grupuri de functionari
publici. De exemplu, Actul vamal, interzice ofiterilor vamali sa devina membrii unui partid
politic ori s fie activi intr-o miscare poilitic pe durata relatiei de munc. Actul de asemenea,
le interzice s desfsoare orice activitate in beneficiul partidelor politice ori miscrilor care nu
au legatura cu datoriile lor de serviciu.
Aceleasi restrictii se aplica si membrilor din cadrul Politiei din Republica Ceha sub
prevederile Actului no. 186/1992 Col.: " In timpul relatiilor sale de serviciu politistul nu
trebuie sa devina un membru al niciunui partid politic sau s fie activ in cadrul unei miscari
politice sau sa desfasoare vreo activitate in beneficiul lor si care sa nu aib legatura cu
indatoririle de serviciu". (Sec. 152, paragraful 1).

Contactele cu partidele politice si organizatiile parlamentare

6.3
Astfel de contacte nu sunt reglementaaate de lege cu exceptia conflictului de interese
reglementat de Actul Consiliului National Ceh Nr. 238/1992 CoL, in aceeasi masura conectat
la scopul de a proteja interesul public. In intelesul acestui act, conflictul dintre interesul public
si interesul personal consista in actiunea de omitere a functionarului public ca amenintare la
increderea si impartialitatea ei/ a lui daca functionarul public abuzeaza de pozitia lui/ei pentru
a obtine beneficii in afara legii pentru el insusi ori pentru alta persoana fizica sau juridica.
( Sectiunea 1 a Actului nr. 287/1995 CoL). Functionarii publici, in intelesul acestui act sunt
deputatii si senatorii, membrii guvernului si conducatorii celorlalte organisme administrative
centrale.

Rolul functionarilor publici in realizarea politicilor

6.4.

Nu exista inca o dispozitie legala in acest sens.

6.5.

Da, ministrii folosesc functionarii publici pentru a oferi sfaturi politice profesionale si
impartiale; oricum, nu exista date obiective ale faptelor.

6.6.

Schimbarile oficialilor cu ocazia schimbarilor de guvernare

O astfel de situatie nu a fost inca reglementata prin lege. In practica, ministrii si
managerii de top din ministere sunt inlocuiti odata cu schimbarea guvernelor in cele
mai multe dintre cazuri. Acesti inalti oficiali sunt suspendati din functia publica, dar
suspendarea lor nu determina incetarea raporturilor de munca; in majoritatea
cazurilor, oricum, aceasta serveste de intelegere mutuala.
Nu exista dispozitii legale care sa diferentieze functionarii publici permanenti si oficialii

Capitolul VII SANCTIUNI

STANDARDE DE COMPORTAMENT; MECANISME DE CONSTRANGERE;

Reglementari cu privire la functiile administrative

7.1.

Da, exista. Datoriile fundamentale ale functionarilor publici (in afara de scopul pe care
il au datoriile angajatilor in general) sunt prevazute de Codul Muncii (Sectiunea 73,
paragraful 2). Mai departe procedurile sunt definite de legi specifice care reglementeaza
competentele sectorului administratiei publice individual si particular in Actul de
Procedura Administrativa (Actul nr. 71/1967 CoL), noua versiune a acestuia este in curs
de predare. Procedurile activitatilor legislative ale oficialilor sunt definite in Regulile
Legislative ale Guvernului ratificat de Rezolutia Guvernului nr. 188 din Martie 1998.

7.2.

Actul Procedurii Administrative (Regulile Procedurii Administrative) din 1967,

reglementeaza procedura in cadrul careia deciziile cu privire la drepturi, interesele
protejate legal ori datoriile persoanelor fizice ac entitati legale sunt facute de ministri si
de alte autoritati administrative, care furnizeaza principiile de baza ale procedurii.
Acestea, de asemenea, reglementeaza relatiile cu publicul ale functionarilor publici ,
cum sa procedeze in stransa legatura cu cetatenii si organizatiile, cum sa le dea
asistenta si sfaturi pentru a evita jignirea adresata acestora in realizarea procedurilor,
cum sa isi organizeze timpul fara intarzieri. Functionarul public este de asemenea
protejat de Legea nr. 82/1998 impotriva pagubelor suferite in exercitarea puterii publice
dintr-o decizie sau procedura oficiala incorecta. De asemenea, serviciile publice
descentralizate sunt predispuse, la orice daune cauzate de deciziile luate in baza
autonomiei proprii.

Transparenta in luarea deciziilor

7.3.

Constitutia din 9 ianuarie 1991, a instituit Capitolul Drepturi si Libertati Fundamentale

care stipuleaza ca dreptul la informatie este garantat si cenzura nu este permisa. El
prevede ca organele Statului si a serviciilor publice descentralizate vor furniza, intr-o
maniera corecta, informatii despre activitatea lor, iar conditiile si forma de realizare a
acestor sarcini vor fi stabilite prin lege. (Articolul 17). Aceasta dispozitie a fost
implementata prin Lege in baza dreptului de informare adoptata in 12 mai 1998 (Actul
nr. 123/1998).
Parlamentul discuta in prezent proiectul legii cu privire la liberul acces la informatie. In
plus, secretul si confidentialitatea informatiei este protejata de cateva legi, respectiv
Legea nr. 256/1992 cu privire la protectia datelor personale in sistemul informatic,
Legea Consiliului National al Cehiei nr. 337/1992 cu privire la administrarea taxelor si
costurilor.

7.4.

7.5.

Da, aceasta este oferita de Regulile Administrative ( Legea nr. 71/1967), in particular in
sectiunea 46si 47 care prevede ca decizia trebuie sa fie emisa de autoritatea competenta,
trebuie sa se bazeze pe anumiti factori siguri si trebuie sa cuprinda anumiti factori
siguri, cum ar fi:
decizia trebuie sa contina declaratia, fundamentarea si instructiunile in apel;
fundamentarea nu trebuie oferita daca decizia satisface in totalitate toate partile
implicate in procedura;
decizia scrisa trebuie sa precizeze de asemenea organul emitent; decizia trebuie sa fie
semnata si stampilata de oficiali, specificand numele si pozitia persoanei autorizate.

7.6. Nu exista prevederi.

Standarde ale comportamentului functionarilor publici

7.7.

Nu exista o lege sau alte reglementari care sa defineasca regulile de conduita a

functionarilor publici. Nu exista un cod etic valid pentru corpul functionarilor public,
inca. Oricum, astfel de coduri etice au fost emise pentru grupuri specifice de functionari
publici ale caror relatii de serviciu au fost stabilite prin legi specifice. De exemplu,
Codul Etic al Politistului a fost emis prin Ordin al Presedintelui Politiei Republicii
Cehe in 1996. Oricum, regulile de comportament ale functionarilor publici au fost
definite in Regulamentele de Munca ale ministerelor ori ale altor autoritati
administrative. Fiecare nou functionar public trebuie sa fie familiarizat cu regulile de
munca din cadrul institutiei in care isi va desfasura activitatea si sa confirme luarea la
cunostinta prin semnarea acestora. Toate organismele administratiei de stat trebuie sa
aiba propriile Reguli de Munca. (Codul Muncii, sectiunea 82).

7.8.

Vorbind in general, Codul Muncii nu contine masuri disciplinare. Oricum, aceste

masuri fac parte din legi reglementand relatiile de serviciu ale anumitor grupuri ale
functionarilor publici, la fel ca politistii, membrii serviciilor de penitenciare sau
lucratorii vamali. Nerespectarea legii in indeplinirea sarcinilor de serviciu pentru un
functionar vamal este considerata o ofensa disciplinara, ce este investigata de catre
superiorul acestuia, de inspectia directorului general, iar in cazul in care este vorba de
un delict criminal desfasurat in cadrul indeplinirii sarcinilor de serviciu, de catre

corpurile specializate in procedurile penale. Penalitatile care pot fi acordate sunt

urmatoarele:
Mustrare scrisa;
Reducerea drepturilor salariale cu 15%, pe o perioada de cel mult trei luni)
Trecerea intr-un grad inferior ( pe o perioada de maximum un an).

Daca ofiterul vamal este suspectat, cu motiv, de nerespectarea legii in indeplinirea

sarcinilor de serviciu sau a comis o fapta criminala, si performantele sale in cadrul
serviciului ameninta interesul serviciului, el poate fi eliberat din functie temporar prin
decizie a superiorului pe o perioada stabilita prin lege. Daca se dovedeste ca a comis
anumite actiuni atunci el va fi destituit. Sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor
din politie si acelor din penitenciare sunt rezolvate in mod similar. Legea cu privire la
relatiile de serviciu ale membrilor Politiei ale Republicii Cehe (Legea nr. 186/1992) se
indeletniceste cu aceasta problema foarte des. In afara penalitatilor disciplinare sunt de
asemenea si recompense disciplinare: aprobare scrisa, recompense financiare sau alte
daruri, promovare extraordinara sau inscrierea pentru acordarea unor grade noi. Intregul
capitol 2 al Legii (sectiunea 28 pana la 39) se refera la problemele de disciplina.
Daca un functionar public comite un delict in exercitarea atributiilor sale, este subiect
de drept penal si investigat de organele de drept penal in conformitate cu reglementarile
dreptului penal. Daca o decizie ilegala a organismului de stat administrativ sau o procedura
incorecta a cauzat pagube, se aplica Legea nr. 82/1998. Daca statul a compensat pagubele
cauzate de activitatile organismului de stat administrativ, se poate solicita compensarea de la
cei ce au prejudiciat sau au emis o decizie ilegala sau o procedura incorecta , daca au fost
autorizati sa emita o decizie sau sa insoteasca o procedura oficiala. (sectiunea 17, paragraful
1).
7.9.

Asemenea cazuri constituie subiect al reglementarilor generale ale contenciosului sub

dreptul privat. Nu exista o lege speciala pentru functionarii publici, (exceptie fac unele
grupuri specifice, in special fortele armate). Unele proceduri pot fi gasite doar in
Raporturile de Munca ale serviciilor publice descentralizate.

7.10.

Nu exista aranjamente generale cu exceptia celor privind asocierile libere. Unele

grupuri, cum ar fi cele politice, au asemenea aranjamente, de exemplu, disponibilitatea
psihologilor de a trata cu membrii grupului problemele de zi cu zi.
Mecanismele de prevenirii incompatibilitatilor si conflictelor de interese

7.11

Codul Muncii prevede pe langa, obiectul activitatii de angajare realizat intr-un raport
de munca, angajatii pot doar sa desfasoare activitati in afara activitatilor de baza, de
aceeasi natura, daca au mai intai consimtamantul angajatorului. Aceasta restrictie nu a
fost aplicata activitatilor prestate in domeniul stiintific, pedagogic, jurnalistic, literar si
artistic. Prevederile se aplica in general tuturor angajatilor. In completare, angajatii
administratiei de stat sau a institutiilor publice ale administratiei din teritoriu sunt
subiecte ale dispozitiilor Codului Muncii suplimentare, sub care nu pot fi membrii in
conducerea organismelor legale insarcinate cu desfasurarea activitatilor comerciale.

Legea nr. 287/1995 prevede indatoririle viitoare ale functionarilor publici, cuprinzand,
in afara deputatilor si senatorilor, membrii ai Guvernului si conducatorii care nu sunt membri ai
guvernului. In particular, ei nu pot folosi aceasta pozitie, puterea, sau informatia ceruta in
exercitarea functiilor pentru acumularea unor beneficii nejustificate pentru ei insisi sau pentru
alte persoane. Un membru al guvernului sau un conducator al autoritarii administrative centrale
care nu este membru al guvernului nu trebuie sa :
a) sa execute activitati comerciale sau alte activitati autonome si sa accepte mita;
b) sa devina membru al conducerii, sau corp de control al unor organisme care
desfasoara activitati cu caracter comercial, mai putin cazurile in care legea prevede
altfel;
c) sa desfasoare orice fel de activitati ilegale, servicii sau relatii bilaterale, in afara
relatiilor de care iau act.
Functionarii publici mai sus mentionati trebuie sa finalizeze activitatile de mai sus cat
mai repede posibil de la data la care au inceput activitatea.
In viitor, functionarii trebuie sa semneze o declaratie de avere, o declaratie a
activitatilor intreprinse, venituri si alte beneficii, si proprietatea reala. Aceste
declaratii sunt inregistrate si depuse cu mandat si comitetului de imunitate al camerei
Parlamentului. Cu privire la solicitarea scrisa, orice cetatean are dreptul de a examina aceste
inregistrari. Comitetul imputernicit are dreptul sa examineze daca data din datele din
declaratiile individuale sunt reale si complete, incluzand cooperarea cu autoritatile financiare
cu privire la taxele respective.
In cele din urma, Legea nr. 288/1997, completand legea conflictului de interese, clarifica
problema privind incompatibilitatea functiilor. Din acesta rezulta ca functiile de deputat si
senator sunt incompatibile cu functiile din cadrul dreptului muncii sau cu relatiile de serviciu
cu:
a) ministrul oricarei alte autoritati administrative, daca acestia detin functii publice in
urma numirii sau functii in care deciziile sunt deja stabilite in exercitarea puterii
publice;
b) biroul avocatului din oficiu sau al curtii, armata Republicii Cehe, Politia din Republica
Ceha, Serviciul Penitenciare, Serviciul de Securitate al Informatiilor, Oficiul Suprem de
Audit, si alte institutii specifice, mai putin cele care au functii si servicii cu caracter
auxiliar;
Ocupantul postului din institutiile mai sus mentionate, in care au fost alesi deputati sau
senatori este suspendat din exercitarea drepturilor si obligatiilor provenind din relatiile de
serviciu din momentul in care au fost alesi. Acest Act aplica dispozitia din Constitutie
privind incompatibilitatea activitatilor cu functiile de deputat sau senator. (Articol 22 din
Constitutie).

7.13

Mecanisme de combatere a coruptiei

Fiecare organism al administratiei de stat detine compartimente de control si
mecanisme care pot varia (in Ministerul de Interne exista un Departament de
Supraveghere si un Departament de Control Economic). Corpul de control general il
reprezinta Oficiul Suprem de Audit care controleaza managementul fondurilor

bugetare, birourile financiare. In cazul de suspiciune cu privire la existenta coruptie

aceste corpuri transmit propunerile lor organismelor de procedura penala, in acord cu
Regulile de Procedura Penala, cu curtea, cu avocatul poporului, procuratura si politie.
7.14

In politie este o unitate speciala pentru investigarea actelor de coruptie si a gravelor

prejudicii economice, stabilite in baza Legii nr. 283/1991.

7.15

Acest organism are statutul unui corp actionand impotriva delictelor reglementate
dreptul penal (Legea nr. 141/1961 ca amendament). Preocuparea Guvernului, in cadrul
programului legislativ este de a modifica principalele legi si introducerea in subordinea
Ministerului de Justitie a unei Reguli de Procedura Penala.

7.16

Nu exista institutii specializate care eradice actele de coruptie ale functionarilor publici.
Asemenea acte sunt analizate de catre juratii de la curtea generala sub reglementarile
dreptului penal.

Capitolul VIII _- DEZVOLTARI SI CONSTRANGERI ALE SERVICIULUI PUBLIC

Dezvoltarea functiei publice

Actiunea Guvernului asupra dezvoltarii functiei publice

8.1.
Geneza activitatilor guvernelor anterioare relative la dezvoltarea functiei publice este
descrisa in nota de dupa Capitolul 1. Intr-o scurta prezentare, perioada de dupa 1989 poate fi
impartita in urmatoarele faze:
Statul federal. In martie 1992 Oficiul Guvernului Republicii Cehe a stabilit un grup de
lucru pentru reforma functiei publice. Grupul avea aproape aproximativ 20 de membri,
cuprinzand reprezentanti ai ministerelor, sefi ai oficiilor teritoriale si experti independenti sub
presedintia Departamentului de Analiza a Administratiei Publice de pe langa Oficiul
Guvernamental al Republicii Cehe. Grupul de lucru a pregatit materiale conceptuale pentru
reforma in Republica Ceha.Totusi, in vederea alegerilor parlamentare ce urmau in iunie 1992,
guvernul nu a revizuit-o.
1992-1996. In declaratia din iulie 1992, prima coalitie guvernamentala a lui Klaus si-a
asumat obligatia de a pregati repede un proiect de lege privind statutul oficialilor
administratiei de stat. In august 1993 Guvernul a aprobat prin Hotararea nr. 460 proiectul din
document privind functia unor functionari publici (Legea Functionarilor Publici). Pe baza
principiilor aprobate, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale a pregatit un proiect (versiunea
intreaga) iar Oficiul pentru Legislatie si Administratie Publica, proiectele a patru ordonante de
implementare (legislatie secundara). Toate aceste proiecte au fost supuse aprobarii Primului

Ministru in iulie 1994 si din care in ianuarie 1995, dar nu au fost revizuite de guvern. Privind
retrospectiv, s-ar putea crede ca demersul ales pentru a realiza o legislatie cuprinzatoare a
corectiilor legale pentru functionarii publici de tipul Codului, incluzand aproape 300 sectiuni,
nu a fost acceptabil din punct de vedere politic. Acelasi destin l-a avut prpunerea privind
functinarii angajati pe perioada nedeterminata, asa numitul sistem al functionarilor de cariera
si demnitari.
1996-1997. Si cea de-a doua coalitie a lui Klaus a inclus pregatirea unui proiect privind
legea functionarilor publici in declaratia sa din iulie 1996. Documentul urma sa reglementeze
Statutul functionarilor publici, drepturile si obligatiile lor, cu accent pe independenta lor
politica si de partid. Hotararea Guvernului nr. 577/noiembrie 1996 a stabilit ca obligatie a
Ministerului Muncii si Afacerilor Sociale sa supuna atentiei proiectul Legii Functionarului
Public, Legea privind conflictul de interese pana in iunie 1998, mai apoi termenul a fost redus
pana la trimestrul al treilea al anului 1997. In iunie 1997, totusi date fiind posibilitatile limitate
ale bugetului de stat ca si opinia publica referitoare la functionarii publici, Ministrul Muncii si
Solidaritatii Sociale a decis suspendarea lucrului la proiectul de intentiei.
In acest stadiu Ministerul a pregatit in iulie 1997 documentul de principii privind
Posibilitatile Reglementarii Functiei Publice in Ministere si alte autoritati ale administratiei de
stat supusa atentiei primului ministru pe 31 octombrie 1997.
8.2.

Declaratia program a prezentului guvern din august 1998 afirma ca guvernul va inainta
un proiect de lege a functionarilor publici care va impune obligatii importante pentru
functionarii publici pe de o parte, dar ii va si proteja, pe de alta parte, in exercitiul
functiunii si ca guvernul va elabora un sistem de formare si instruire a functionarilor
publici constand atat in formarea la nivel mediu si la cel superior pentru functionarii
publici cat si pentru intruirea functionarilor publici existentei intr-un siostem
educational constant.

8.3.

Pana la ora actuala Guvernul nu a emis nici un document pe aceasta tema.

8.4.

Ministerul de Interne a avansat Guvernului materiale referitoare la reforma

administratiei publice pentru includerea lor in programul de lucru al Guvernului, pe
data de 29 martie 1999. Acest document cuprinde si un orar al muncii de elaborare
legislativa subsecventa. Proiectul Legii Functiei Publice a carei elaborare este de
competenta Ministerului Muncii si Afacerilor Sociale, urmeaza sa fie inaintata
Guvernului pana la sfarsitul anului 1999. In prezent Ministerul a stabilit un grup de
lucru care sa revizuiasca initial, care, daca este aprobat de Guvern, vaa furniza baza de
lucru pentru elaborarea Legii Functionarului Public.

8.5.

In februarie 1999, Guvernul a adoptat prin Hotararea nr. 125 Programul

Guvernamental de Lupta Impotriva Coruptiei in Republica Ceha, care stabileste inter
alia, masuri concrete de realizare, autoritati responsabile, orarele si metodele de control
ale implementarii.
Strategii de personal pentru a facilita accesul la Uniunea European

8.6.

Comitetul Guvernamental pentru Integrarea Europeana a aprobat Conceptul instruirii

functionarilor publici in Afacerile Uniunii Europene, in martie 1997. Acest concept se

bazeaza pe faptul ca nu exista un Institut National de Instruire. Respectivele ministere

sunt responsabile in mod prioritar de instruirea personalului lor.Ministerul Afacerilor
Externe coordoneaza instruirea functionarului public in afacerile europene si isi
impartasesc in mare masura responsabilitatea pregatirii echipei de negociere cu
Uniunea Europeana.
Proiectele de trening coordonate de Ministerul Afacerilor Externe si vizand pe oficialii
cehi de prim rang au fost sau sunt sponsorizate, in mare masura de Uniunea
Europeana/PHARE. Primul proiect a fost organizat in 1997. Indecembrie 1996, un
consortiu de 4 membri de la Universitatea de Studii Economice Praga, Facultatile de
Drept si Stiinte Sociale ale Universitatii Charles si Centrul pentru Democratie si Libera
Actiune a fost desemnat sa sprijine proiectul. Proiectul a fost condus de un consortiu
format din 4 membri reprezentanti ai Uniunii Europene: Colegiul Functionarilor
Publici, Academia Generala de Administratie Publica din Bonn, Institutul Finlandez
pentru Administratie Publica, Helsinki si Academia Austriaca pentru Administratie
Publica din Viena care au furnizat formatori si au aranjat vizite in 4 tari ale Uniunii
Europene pentru functionari cehi superior. Proiectul a inclus un program de 2
saptamani de instruire cuprinzatoare si o vizita de studiu de o saptamana pentru 80 de
functionari. In paralel 10 persoane au fost formate pentru a deveni nucleul unui nou
grup de lectori in administratia publica cu cunostinte aprofundate despre domeniul
Uniunii Europene. Acesti formatori au infiintat o asociatie civica E.T.C. (Formare si
Consultanta Europeana) care din 1997 au functionat ca un corp de formatori in
domeniul problematicii europene pentru autoritati regionale si centrale. Aproximativ 80
de oficiali din diferite ministere interesate au fost instruiti in seminarii de scurta durata
tinute de E.T.C. in 1998.
In 1999 proiectul PHARE mai sus mentionat va fi urmat de un altul care va asigura
instruire similara pentru alti 80 de oficiali de stat membri ai echipei de negocieri si
colaboratorii lor si un alt grup de 10 formatori (traineri). Potrivit regulilor PHARE, a
fost practic imposibil sap se profite de consortiul stabilit anterior si a fost necesar sa se
treaca printr-o procedura de implementare a proiectului, procedura incheiata de
curand.
In plus, vor mai fi alte doua proiecte in cadrul unui program PHARE o urmare
a proiectului incheiat in 1997 si un ciclu de cursuri de scurta durata, ABC-ul U.E., furnizand
informatie primara despre problematica Uniunii Europene, prin trainerii asociati E.T.C.
Toate aceste activitati, totusi nu pot inlocui total operarea unei institutii centrale de
formare a functiei publice, fie ea o scoala nationala de administratie publica sau un institut. Desi
au fost facute variate propuneri incepand din 1993, guvernele anterioare si-au amanat decizia
infiintarii unei astfel de institutii. Documentul de principiu privind reforma administratiei publice
inaintat Guvernului de catre Ministerul Afacerilor Interne in martie 1999 reprezinta o solutie la
aceasta problema, cu conditia ca un concert detaliat al unui sistem larg de educare si formare a
functionarilor publici sa fie elaborat in minister si sa fie supus aprobarii Guvernului pana la 30
iunie 1999.

8.7.

Institutiile implicate in procesul de integrare a Republicii Cehe in Uniunea Europeana,

raspunsurile pentru coordonarea pregatirilor de aderare la Uniunea Europeana sunt:
Ministerul Afacerilor Externe, Sectiunea Uniunii Europene, in mod special 2
departamente desemnate in acest scop Departamentul pentru Relatii Politice cu
Uniunea Europeana si Departamentul pentru Coordonarea Relatiilor cu Uniunea
Europeana. Aceste doua departamente sunt conduse de un director general, direct
subordonat ministrului adjunct al afacerilor externe, care este totodata si negociatorul
sef al Republicii Cehe in negocierile de aderare.
Echipa de negociere. In martie 1998, Guvernul a numit membrii delegatiei pentru
negocieri in Tratatul Aderarii Republicii Cehe la Uniunea Europeana.
Seful delegatiei este adjunctul ministrului afacerilor externe, iar negociatorii sunt
reprezentanti ai Ministerului de Finante, Ministerului Agriculturii, Ministerului si
Comertului, Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei, Ministerului Mediului,
Oficiului Guvernului si Bancii Nationale Cehe. Alte ministere si organisme centrale ale
administratiei de stat participa cu experti in echipa de negociere.

Comitetul Guvernului Republicii Cehe pentru Integrare Europeana lucreaza ca

adunare consultativa la nivel inalt a ministrilor. El este prezidat de Vice prim -ministru
responsabil cu politica externa si securitatea; Vicepresedintii sunt Vice prim-ministru
responsabili cu politica economica a Ministerului Afacerilor Externe.
Participarea este recomandata si presedintelui Oficiului Suprem de Audit,
Guvernatorului Bancii Nationale, presedintelui Oficiului Ceh de Statistica si presedintelui
Oficiului pentru Protectia Competitiei Economice. Comitetul se intruneste aproximativ lunar.
Comitetul de Lucru pentru Integrarea Republicii Cehe in Uniunea Europeana.
Comitetul este un corp interministerial responsabil cu coordonarea interna a problemelor
Uniunii Europene in Republica Ceha. El consta in functionari superiori, de la ministri adjuncti
la sefi de departamente (unitati), reprezentand toate ministerele si organismele administratiei
de stat implicate in pregatirea Republicii Cehe pentru integrarea in Uniunea Europeana, cu
competentele lor individuale si membrii echipei de negociere mentionate mai sus. Comitetul se
intruneste de obicei odata pe luna si sesiunile sale sunt prezidate de ministrul adjunct al
afacerilor externe.
In cadrul Comitetului de Lucru pentru Integrarea Republicii Cehe in Uniunea
Europeana au fost stabilite organisme speciale de coordonare a strategiei comunicarii
(Comitetul de Consiliere pentru implementarea strategiei de comunicare a Republicii Cehe
inaintea intrarii in Uniunea Europeana ) si de instruire a oficialilor in problematica Uniunii
Europene (Comitetul de Actiune pentru instruirea oficialilor in problemele Uniunii Europene).
Grupurile de lucru au fost stabilite ca urmare a hotararii comitetului de lucru, ca
organisme interministeriale. Numarul lor curent atinge 32 si acopera toate aspectele relatiilor
cu Uniunea Europeana. Fiecare grup de lucru este controlat de respectivul organ central al
administratiei de stat, responsabil, total sau partial, pentru un subiect anume. Este format din
experti preocupati de domeniul dat, incluzand parteneri economici si sociali.

Echipa de lucru pentru integrarea Republicii Cehe in Uniunea Europeana este

organismul de lucru al Consiliului pentru Acordul Economic si Social, bazat pe o conventie
tripartita. Este format din reprezentanti ai Guvernului, angajatori si angajati. Principala sa
sarcina este de a oferi consultanta asupra problemelor importante privind Uniunea Europeana
si relatiile Guvernului si a partenerilor sai economici si sociali.
Parlamentul are doua corpuri ce se ocupa de aspectele legate de Uniunea Europeana:
Comitetul de Integrare Europeana in camera Deputatiilor si Comitetul de Integrare
Europeana din Senat.
Pregatirea documentelor si/sau a poztiilor Ministerului afacerilor Externe prin
comitetul de Lucru este responsabil pentru coordonarea pregatirii aderarii. Organisme
centrale individuale ale administratiei publice de stat asigura coordonarea in si intre
ministerele implicate si sunt raspunzatoare pentru continutul si calitatea documentelor
pregatite. Ministerul Afacerilor Externe monitorizeaza progresul activitatii in ministerele si
organismele centrale ale administratiei de stat prin reprezentantii sai din grupurile de lucru
sau prin contacte directe. Potrivit naturii documentului aprobarea sa finala este in
responsabilitatea respectivului minister sau a Guvernului. Acelasi mecanism este aplicat
pregatirii tuturor documentelor negocierilor. Responsabilitatea pentru analizele si evaluarile
compatibilitatii normelor legale cehe cu legislatia europeana, pentru pregatirea materialelor de
screening si elaborare a pozitiilor de negociere revine in primul rand ministerelor individual si
organismelor centrale ale administratiei de stat. Toate directivele pentru negocieri sunt
aprobate de seful delegatiei pentru negocieri prin tratatul de aderare a Republicii Cehe la
Uniunea Europeana, actionand in concordanta cu mandatul ce i-a fost incredintat de Guvern.
Seful delegatiei, impreuna cu membrii echipei de negociere, pregateste si implementeaza
strategia de negociere.
Guvernul este informat in mod regulat despre exercitiul screening-ului in derulare si
despre rezultatele negocierilor. Daca pozitia Cehiei difera de cea aprobata de Guvern prin
mandatul de negociere, i se cere decizia.
Mecanismul de coordonare mentionat mai sus se aplica si Implementarii Acordului
Uniunii Europene si actiunii bilaterale a organismelor Republicii Cehe si Uniunii Europene, de
exemplu Consiliul de Asociere, Comitetul de Asociere si subcomitetele sale, ca si Comitetului de
Asociere a Parlamentului.

Capitolul IX - NUMERE SI TABELE; DATE

9.1

Numarul si distribuirea functionarilor publici

Tabelul 1
1994

1995

1996

1997

Totalul fortei 4 275 409

de munca in
administratia
publica (fara
armata)
Din care:
Totalul
77 801
angajatilor in
admin. de stat
42 773
Auto-guvernari x
locale

4 408 361

4 367 343

4 262 519

86 222

94 024

89 629

46 685

48 753

69 808

2 859 221

3 051 975

3 086 419

In
sectorul
privat
Datele prezinta numarul persoanelor inregistrate.
Linia 2 ( administratia de stat) cuprinde date asupra angajatilor autoritatilor administratiei
centrale si teritoriale de stat.
Linia 3 (autoguvernarea locala) cuprinde numarul angajatilor birourilor comunale care sunt
subordonate autoritatilor de auto-guvernare locala, dar care isi exercita impreuna activitatile
de auto-guvernare si care se suprapun administratiei statului.
Linia 4 (sectorul privat) contine date pentru:
- institutii si corporatii ne-financiare, private si sub control strain
- institutii financiare, private si sub control strain (banci, banci de economii,
companii de asigurari)
- angajati ai persoanelor fizice ce nu intra in Registrul Companiilor
In recapitulare facand un total al Liniei 1, se acopera numai organizatiile finantate total sau
partial de la bugetul de stat (precum angajatii din sectorul educational, serviciul medical si
altii), sectorul judecatoresc (judecatorii si procurorii), etc. Tabelul a fost realizat cu date
obtinute de la Oficiul Ceh de Statistica si de la Ministerul de Finante.
9.2

Tabelul 2. Numarul de functionari publici intre 1994 si 1997

1994
1995
1996
1997

- Date preliminare pentru anul 1997

77 801
86 222
94 024
89 629

Aceste cifre includ angajatii ministerelor si corpurile functionarilor din alte administratii
centrale (angajatii Ministerului Apararii au fost inclusi doar in 1996 si 1997), autoritati ale
administratiei teritoriale de stat (Birourile teritoriale, Oficiile de Munca, Birourile Financiare,
Inspectoratele Scolare) ofiteri financiari, membri ai corpului de pompieri si aparare civila,
Serviciul Inchisorilor; oricum, nu este inclusa politia si armata. Intre acesti angajati este inclus
si personalul intern de intretinere a unitatilor administratiei de stat. Aceasta ne duce la
concluzia ca toti angajatii sunt sub jurisdictia Codului Muncii atata timp cat nu exista o Lege a
Functionarilor Publici care sa faca o diferentiere neta a functionarilor publici.
Detalierea datelor expuse la subpunctul 9.2 nu a fost disponibila; dezvaluirea lor ar fi contrara
protectiei datelor personale in intelesul Legii nr. 89/1995 CoL a serviciului statistic de stat.
9.3

Tabelul 3. Numarul total al posturilor vacante in administratia de stat intre 1994 si 1997

Anul

Nr. posturi vacante

Procentajul limitelor (nr. planificati de

angajati)

1994
1995
1996
1997

1945
1901
1761
1809

3.2
3.4
1.6
1.6

Datele au fost furnizate de Ministerul de Finante. Nu toate solicitarile au fost onorate.

9.4
Datele solicitate nu au fost verificate, dar au fost obtinute estimari de la unele ministere
importante. Ministerul Finantelor a estimat ca cca. 10,5% din totalul de 1180 de angajati ai sai
au abilitati de a lucra in limbi straine; acelasi lucru se aplica la aproximativ 2% din 14146 de
angajati ai Birourilor Financiare teritoriale, si cca. 1,6% din 9267 de ofiteri financiari.
Ministerul Finantelor crede ca in alte autoritati si agentii centrale situatia se imbunatateste si
ca numarul angajatilor cu capacitate de a lucra in limbi straine ar putea fi estimat la 5-10%;
acest procentaj este semnificativ mai mic la nivel regional unde, oricum, nevoia utilizarii
limbilor straine nu este inca foarte acuta.
Ministerul Agriculturii estimeaza ca procentul angajatilor in posturi cheie care sa
implementeze acquis-ul comunitar este de 25% in cadrul ministerului si simtitor mai mic in
cadrul subdiviziunilor teritoriale. In mod general, procentul este de cca. 10%.
Atat Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale cat ti Ministerul Afacerilor Interne
estimeaza procentajul functionarilor publici cu capacitate de lucru in limbi straine la 10%.

Nivelul salariilor

9.5
Tabelul 4. Scala salariului de baza valabila pentru personalul din administratie
(functionari publici) din 1 ianuarie 1999 (a se vedea anexa).

Rata de schimb a EURO este variabila si este anuntata de Banca Nationala a Cehiei in
fiecare zi. In ultima perioada aceasta a fluctuat pana la aproape 38 de koroane cehesti pentru
un euro. Paritatea salariala, reprezentata de valoarea in euro cu care se cumpara aceeasi
cantitate de servicii si bunuri pe o pita de nivel mediu din Uniunea Europeana fata de
veniturile actuale in Republica Ceha, pe piata ceha, a fost estimata de Institutul de Cercetare a
Muncii si Problemelor Sociale, la inceputul anului 1999, la 15,50 koroane cehe pentru 1 euro.
9.6 Nu exista nivele de salarizare diferite pentru o categorie anume din administratie, cum ar
fi domeniile importante de implementare a acquis-ul comunitar. Aceasta situatie se datoreaza
faptului ca in catalogul functiilor, parte integranta a Ordinului Guvernului Republicii Cehe nr.
253/1992 CoL privind salariile angajatilor din autoritatile administratiei de stat etc.,
activitatile importante, precum activitatile ce au legatura cu implementarea acquis-ul
comunitar, sunt clasate in cele mai inalte grade; in concluzie nu este nevoie de nivele diferite de
salarizare ( pentru detalii sa se vada subpunctul 3.15)
9.7 Salariul minim este prevazut prin Ordin al Guvernului si este garantat pentru toti
angajatii. Astfel, la 1 ianuarie 1999, se ridica la 18 koroane cehesti pe ora pentru un angajat cu
ora si la 3250 koroane pentru angajatii cu salariu lunar. Salariul mediu in sectorul privat se
ridica la 10995 koroane in 1998 ( datele au fost verificate de Biroul Ceh de Statistica doar
pentru firmele cu mai mult de 20 de angajati).

9.8

Rata restructurarilor in privinta functionarii publici

Rata restructurarilor intre anii 1994 si 1997 nu este disponibila , datele din acea
perioada nefiind monitorizate la nivel central. Recrutarea si eliberarea din functie a
angajatilor cade in sarcina fiecarui minister si organism administrativ in parte; datele
nu sunt publicate. Cu toate acestea exista posibilitatea de a face anumite estimari pe
baza unor cercetari partiale. In cadrul Ministerului de Finante s-au constatat
urmatoarele date referitoare la rata restructurarilor (in procente):

1994
Birourile Financiare
Teritoriale
8.0
Serviciul de Taxe
7.3

1995
8.7
7.5

1996
7.2
7.1

1997
7.0
6.6

Aceste procentaje se refera la aproximativ 20 000 de angajati.

Asigurarea stabilitatii in functii a fost posibila dupa 1994. In cadrul Ministerului de
Finante, rata restructurarilor a scazut la 1,5-2%. Se poate spune ca o anume tendinta de
stabilizare poate fi observata ti in alte sectoare, cu toate ca exista ministere in cadrul carora
rata restructurarilor e mai mare decat la Ministerul Finantelor. Estimarile, facute cu
aproximatie, pentru alte ministere (la nivelul anului 1997) sunt:
Ministerul Agriculturii
4.75%
Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale
5.3%
Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor
6.4%
Ministerul Dezvoltarii Teritoriale
9.5%
Ministerul Justitiei
10.5%

Ministerul Culturii
11.9%
Ministerul Educatiei, Tineretului si Educatiei Fizice
14.7%
Ministerul Mediului
9.9%
In cadrul Ministerului Afacerilor Interne rata restructurarilor (in procente) este
disponibila doar pentru sectorul de securitate:
1994
1995 1996 1997
Politisti
18.3
3.85
3.75
0.6
Functionari civili
+14.5
8.25
8.1
18.9
Angajati in functii de adiacente
0.65 0.1
1.2
+1.0
+ inseamna nivel al recrutarilor mai mare
9.9

Nu a fost nici o schimbare de guvern in Republica Ceha intre anii 1994 si 1997. De la
alegerile parlamentare din iunie 1992 coalitia guvernamentala de dreapta (Partidul
Democrat Civic, Partidul Crestin Democrat si Alianta Civica Democrata) condusa de
V. Klaus a fost in functie. Aceasta coalitie a ramas in functie si dupa alegerile
parlamentare din 1996 pana la sfarsitul anului 1997 cand a demisionat. Ca urmare nu
s-au produs schimbari din functii a functionarilor publici in urma schimbarilor
guvernamentale.
Rata redundantei si a limitelor in privinta functionarilor publici

9.10

Pe baza deciziei Guvernului Cehiei , in 1996, au fost adoptate masuri care sa reduca
rational cheltuielile organismelor complet sau partial finantate de la bugetul de stat.
Aceste masuri au inclus, de asemenea, si o reducere a numarului de angajati:
- in organismele administratiei de stat cu 5%
- in organismele subordonate partial sau total finantate de la buget, incluzand si
organismele subordonate organelor centrale, cu 2%
- in administratia locala cu 5%
Punctul de plecare a fost numarul de angajati aprobat pentru anul 1995. Reducerea a
fost planificata, in general, pentru grupurile de institutii mentionate mai sus, iar selectia
concreta a functionarilor a fost lasata la discretia acestor organisme. Cum reducerea a fost
planificata pe un numar maxim (numar limita) de functionari si in acelasi timp exista un
numar considerabil de posturi vacante, in cele mai multe cczuri nu au fost functionari
disponibilizati. In 1997 fondurile de salarii in suma de 5 077 de milioane de koroane au fost
inghetate prin Hotararea Guvernului nr. 229/1997 pentru a asigura balanta bugetului de stat;
fondurile bugetare suplimentare au fost inghetate in cadrul programului guvernului de
stabilizare bugetara pe baza Hotararii Guvernului nr. 356/1997 (asa-numitul pachet
economic). Economiile realizate la fondurile de salarii au fost realizate prin taierea primelor ce
se acordau salariatilor.
9.11

Aceste date nu sunt disponibile pentru Ministerul de Finante si Ministerul Muncii si

Afacerilor Sociale.

9.12

Datele cu aceste detalii nu sunt disponibile.


9.13

Pregatirea functionarilor publici

9.14 O privire de ansamblu nu este disponibila. Mai jos este indicat numarul de
functionari publici participanti la sesiuni de pregatire intre anii 1994 1997 in
ministerele respective, cei mai multi in institutia din care fac parte. Asigurarea
fondurilor necesare, prin donatii sau fonduri bugetare, nu s-au facut pe domenii cheie
in implementarea acquis-ului comunitar.
1994

1995

1996

1997

Ministerul Educatiei,
Tineretului si Educatiei Fizice
198
375
201 146
Ministerul Dezvoltarii Regionale
410 541
(existent din 1996)
Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale
143
267
232 287
Ministerul Agriculturii
133
153
192 178
Ministerul Transporturilor
si Telecomunicatiilor
251
194
278
63
Ministerul Mediului
x
352
419 470
In Ministerul Afacerilor Externe, 115 angajati au participat la un program pe termen
scurt intre 1994 si 1997. Cu privire la pregatirea functionarilor publici in domeniul comunitar
se va vedea subpunctul 8.6.
9.15Numarul de functionari publici participanti la pregatiri de limbi straine intre 1994
si 1997
1994
1995 1996
1997
Ministerul Educatiei,
Tineretului si Educatiei Fizice
53
61
57
36
Ministerul Justitiei
28
28
28
13
Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale
90
95
85
105
Ministerul Agriculturii
121
135
144
112
Ministerul Transporturilor
si Telecomunicatiilor
x
80
75
68
Ministerul Mediului
x
65
69
41
Ministerul Dezvoltarii Regionale
225
107
(existent din 1996)
Din cadrul Ministerului Afacerilor Externe au participat la cursuri de limbi straine, in
perioada 1994 1997, un numar de 950 de functionari publici. Din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne au urmat cursuri de limbi straine aproximativ 10% dintre functionarii
publici (doar din cadrul sistemului de securitate) in cadrul Institutului Ministerului de Limbi
Straine (cei ce au urmat cursuri in afara acestui institut nu au fost inregistrati). Institutul de
Administratie Publica Locala din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a pregatit in cadrul
cursurilor sale de limbi straine , intre 1995 1997 un numar de 261 de functionari publici
(majoritatea din cadrul organismelor districtuale, cat si din cadrul organismelor administratiei
de stat de toate nivelele), dintre care 152 au studiat germana iar 109 engleza.

Procedura disciplinara in privinta functionarilor publici

9.16 Aceste date nu au fost monitorizate in intregul lor in privinta administratiei publice.

Tabelul 4. Scala salariului de baza din 1 ianuarie 1999 pentru angajatii din organismele
administratiei publice
(in koroane pe luna)
Trepte
salariale

Ani
de
experienta

Mai mult
1 an
Mai mult
2 ani
Mai mult
4 ani
Mai mult
6 ani
Mai mult
9 ani
Mai mult
12 ani
Mai mult
15 ani
Mai mult
19 ani
Mai mult
23 ani
Mai mult
27 ani
Mai mult
32 ani
Peste 32
ani

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

Grade de salarizare

1
de 4500

2
4920

3
5380

4
5930

5
6530

6
7200

7
7960

8
8820

de 4640

5080

5570

6130

6770

7460

8240

9140

de 4800

5240

5770

6330

6990

7720

8520

9450

de 4950

5410

5960

6540

7220

7980

8820

9770

de 5100

5570

6140

6750

7460

8240

9110

10090

de 5250

5740

6330

6960

7700

8510

9400

10400

de 5420

5900

6520

7180

7940

8770

9690

10720

de 5580

6080

6720

7390

8180

9040

9990

11030

de 5740

6260

6910

7610

8420

9310

10280 11360

de 5910

6440

7090

7830

8660

9570

10560 11690

de 6070

6610

7280

8040

8900

9840

10850 12020

de 6230

6790

7480

8250

9140

10100 11150

Capitolul X SISTEMUL JUDECATORESC

12340

10

Date despre sistemul judecatoresc

10.1

Structuri; ierarhizare; distributia functionarilor

Art. 91 al Constitutiei stabileste un sistem de instante unitar, autonom, cuprinzand
Curtea Suprema si Curtea Suprema Administrativa, instantele superioare, instantele
teritoriale si instantele districtuale. Curtea Suprema Administrativa nu a fost inca
fondata. In realitate exista si instante teritoriale comerciale in Praga, cu competente
pentru capitala Praga si Regiunea Boemia Centrala, pentru Brno, pentru Regiunea
Moravia de Sud, Ostra, cat si pentru Regiunea Moravia de Nord. Aceste instante au
fost stabilite prin Legea Consiliului National Ceh nr. 436/1991 CoL privind anumite
masuri in cadrul sistemului judecatoresc, alegerea judecatorilor afiliati, eliberarea
din functii si concedierea lor si administratia de stat in cadrul instantelor din
Republica Ceha. Nu mai exista alte instante specializate, desi anumite instante
generale au si competente speciale.
Constitutia stabileste Curtea Constitutionala ca pe o instanta si o defineste ca pe o
autoritate judecatoreasca pentru apararea constitutionalitatii (art. 83).

10.2

Sistemul instantelor generale este un sistem cu legaturi functionale mutuale (precum

subordonarea si superioritatea). Constitutia permite legii sa stabileasca competente
diferitelor instante. Legea nr. 335/1991 CoL privind instantele si judecatorii, ca si
amendamentele sale, stabileste, de exemplu, pentru sistemul de instante din zona
capitalei Praga, ca instanta municipala exercita competenta unei instante teritoriale,
iar instantele districtelor orasului exercita competenta unor instante districtuale.

10.3

Numarul judecatorilor, pe nivele si tipuri de instante, este dat in tabelul 1. Tabelul 2

ne da numarul de candidati ce se pregatesc pentru a lucra in serviciul judecatoresc.
Durata de pregatire este de 3 ani, dupa care trebuie sa treaca un examen judiciar,
care constituie una dintre conditiile pentru a fi admisi ca judecatori.

10.4

Intelesul termenului functionari cheie nu este clar. Tabelul 3 anexat ne da numarul

unor sefi administrativi ai instantelor, care asigura desfasurarea normala a activitatii
economice, tehnice si sub alte aspecte.

10.5

Integritatea justitiei
Sunt cateva principii in Constitutie care privesc judecatorii. Art. 93 stabileste ca
judecatorii sunt numiti in functie pe termen nelimitat de catre Presedintele
Republicii. Ei trebuie sa-si indeplineasca sarcinile dupa depunerea juramantului de
credinta. Doar un cetatean cu o reputatie ireprosabila, care are o educatie
superioara juridica, poate fi numit judecator. In continuare, cerintele si conditiile de
promovare au fost reglementate de Legea Instantelor si Judecatorilor.

Constitutia reglementeaza independenta judecatorilor in art. 82 paragraf 1 stabilind

judecatorii trebuie sa fie independenti in activitatea lor. Impartialitatea lor nu poate fi

amenintata de catre nimeni. Constitutia stabileste, de asemenea, ca judecatorii nu pot fi detasati

sau transferati la o alta instanta impotriva vointei lor; exceptie fac masurile disciplinare stabilite
printr-o lege amendata de Parlament (Art. 82, parag. 2). Exceptiile izvorand din masuri
disciplinare sunt stabilite de Legea 412/1991 CoL cu modificari. Activitatea judecatorilor este
incompatibila cu alte activitati specificate clar in Constitutie sau in lege. Constitutia ca activitatea
de judecator este incompatibila cu functia de Presedinte al Republicii, membru in Parlament sau
orice functie in administratia publica (Art. 82 parag. 3). Din Legea Instantelor si a judecatorilor
rezulta ca activitatea de judecator e incompatibila cu orice functie in organismele de autoguvernare (autonome), iar judecatorii nu ar trebui sa intreprinda activitati economice, exceptand
administrarea proprietatilor lor, activitatile stiintifice, pedagogice, literare sau artistice, dar fara
sa aduca atingere institutiei judecatorului si fara a ameninta increderea in independenta si
impartialitatea sistemului judecatoresc.
10.6

Legile privind sistemul judiciar au aceeasi procedura de adoptare ca orice alta lege
(doar legile constitutionale necesita o majoritate calificata)

10.7

Conditiile preliminare pentru un judecator sunt stabilite de Legea Instantelor si

Judecatorilor. Acestea includ conditii generale cetatenia ceha, capacitate deplina de
exercitiu, integritate, o anumita experienta si calitate morala care sa garanteze
indeplinirea corespunzatoare a sarcinilor, cel putin 25 de ani impliniti in ziua numirii
si acceptarea numirii ca judecator intr-o anumita instanta; conditii profesionale: educatie universitara juridica completa, lipsa cazierului judiciar si conditii speciale
care pot fi specificate printr-o lege.
Judecatorii sunt numiti de Presedintele Republicii pe durata nelimitata.
Promovarea lor catre instantele mai inalte depinde in primul rand de indeplinirea
standardelor profesionale. Cea mai importanta conditie ca un judecator sa fie transferat la o
alta instanta mai inalta este acordul acestuia (transferul de la o instanta mai inalta la una
inferioara se face nu numai cu acordul judecatorului; el trebuie sa solicite in mod expres un
asemenea transfer). Transferul unui judecator trebuie sa respecte principiul succesivitatii,
judecatorul trebuie mai intai sa acumuleze experienta ca judecator la instanta districtuala apoi
la instanta teritoriala si abia in final pot avansa catre o instanta superioara sau la Curtea
Suprema.
10.8

Schema salariala pentru judecatori este prezentata in Tabelul 4

10.9

Dinamica corpului judecatoresc este exemplificata in Tabelul 5

10.10

Judecatorul isi poate inceta activitatea doar pentru motivele si prin metodele
enumerate in Legea Instantelor si Judecatorilor. Printre motive se enumera:
- suspendarea din functie printr-o decizie legala a Consiliului Disciplinar, care
constituie o masura strict disciplinara
- demisie din functie, care este expresia vointei unilaterale a judecatorului
- eliberarea din functie ca o decizie legala a Curtii Disciplinare care considera ca
starea de sanatate a judecatorului nu-i mai permite acestuia sa-si exercite
corespunzator atributiile ce-i revin
- ajungerea la varsta de 65 de ani8.
Cum numirea judecatorilor in functie se face pe durata nedeterminata si
pot fi suspendati sau demisi doar in urma unor decizii disciplinare (asa cum prevede

legea), schimbarea partidului de guvernamant intre 1994 si 1997 nu a constituit si

nu putea sa constituie un motiv pentru eliberarea din functie a vreunui judecator.

10.11

Cauze judecate
numarul de cauze judecate intre anii 1994 1997
a) cauze civile

Instante districtuale
1994
1995
1996
1997

Cazuri civile
230 189
234 930
228 701
231 585

Sechestre
163 119
195 174
211 844
237 066

Instantele
teritoriale

Planificari de pensii
(prima instanta)
8 864
7 754
12 316
10 233

Apeluri

1994
1995
1996
1997

Alte cazuri
81 806
76 045
74 189
76 421

46 747
50 473
52 498
69 026

b) cazuri penale
anul

1994
1995
1996
1997

Cazuri
ale Cazuri
ale
instantelor
instantelor
districtuale
teritoriale

prima instanta
66 586
1 210
71 227
1 132
75 706
1 238
81 434
1 433

Cazuri
ale
instantelor
teritoriale a
2-a instanta
10 854
11 223
12 198
13 148

Curtea
Suprema
690
949
11 182
11 247

Nota: Numarul de sentinte nu este monitorizat

10.12

Media de timp in care o instanta dezbate intre 1994 si 1997

a)in cazurile civile (luni)

anul

Instante districtule

Instante teritoriale (prima instanta)

Planificari de pensii
Ingrijirea minorilor

1994
1995
1996
1997

10,4
12,1
13,7
15,4

9,2
9,0
8,9
9,7

7,4
8,9
8,5
8,1

b) in cazuri penale (luni)

anul

Instante districtuale

Instante teritoriale prima instanta

(incluzand apelul)

1994
1995
1996
1997

5,6
6,0
6,4
6,8

13,2
15,2
17,3
18,1

10.13

Asistenta legala in desfasurarea procesului civil este oferita de catre instanta partilor
ca si persoanelor interesate in intelesul sarcinii prevazute in sectiunea 5 din Codul de
Procedura Civila. Aceasta asistenta consta in explicarea drepturilor si indatoririlor
impuse partilor de catre reglementarile legale, cum ar trebui sa-si sustina cauza si
cum ar trebui sa remedieze unele acte procedurale imperfecte, daca este cazul, ce
consecinte legale implica anumite acte procedurale si la ce ar trebui sa se supuna ca
urmare a obligatiilor procedurale date de lege sau de decizia instantei. Cetatenii care
nu au capacitate deplina de exercitiu trebuie sa fie reprezentati de catre
reprezentantul lor legal ex-lege sau pe baza deciziei instantei.
In procesul penal procurorii au rol de acuzator. Partile, in intelesul Codului de
Procedura Penala, includ pe acel impotriva caruia s-a pus in miscare procesul, partile
interesate si partea vatamata, ca si procurorul si reprezentantul social. Acelasi statut, ca parte
in proces, ii este acordat acelei persoane la a carei propunere sau cere a inceput procesul sau
care a depus o solutie. Acuzatului i se acorda asistenta juridica de catre un avocat selectat de el
sau numit din oficiu.

10.14

Pregatirea judecatorilor
Ministerul Justitiei, care este autoritatea centrala a administratiei statului in privinta
instantelor, are propria institutie de pregatire Institutul Ministerului de Justitie. Din
1996 acest institut a lansat un program special de pregatire pentru judecatori si
procurori in drept comunitar. In cooperare cu Deutche Stiftung din Germania si
Ecole Nationale de la Magistrature din Franta, au fost organizate 6 seminarii cu
aproape 240 de participanti, dintre care 160 erau judecatori si 80 procurori,
reprezentand aproape toate instantele si procuraturile regionale si districtuale. In
1996 a inceput pregatirea sistematica a judecatorilor in drept comunitar, efectuata, in
anul 1997 sub forma a 7 seminarii. La acest curs au participat 110 judecatori

reprezentand toate instantele din Republica Ceha. Astfel s-a creat un grup de 110
traineri care sa conduca pregatirea in aceasta materie la instantele lor. Separat de
acest mare grup de traineri s-a format un alt grup de 22 de traineri - consultanti care
vor coordona pregatirea in drept comunitar in fiecare regiune.
In prezent Institutul pregateste procurori in drept comunitar incepand din iunie 1999,
la Praga. Acest trening poate fi considerat sistematic. Intre 1994 1997, 160 de
judecatori si 80 de procurori au urmat cursuri de drept comunitar.
Tabelul 1. Numarul de judecatori 1994-1997 ( a se vedea subpunctul 10.3)
instante
Teritoriale
Districtuale
Superioare
Curtea Suprema
Comerciale teritoriale
(Praga, Brno, Ostrava)
TOTAL

Numar de judecatori
1994
1995
483
507
1332
1373
104
113
27
46
113
139

1996
552
1376
128
52
140

1997
570
1403
55
55
148

2059

2250

2308

2178

Tabelul 2. Numarul de candidati la sistemul judiciar 1994-1997 (a se vedea subpunctul 10.3)

instante
Teritoriale
Teritoriale comerciale
TOTAL

Numarul de candidati
1994
1995
324
292
40
29
364
321

1996
322
31
353

1997
371
31
402

Tabelul 3. Numarul altor functionari de rang inalt in sistemul judiciar 1994-1997 (a se vedea
subpunctul 10.4)
instante
Teritoriale
Districtuale
Superioare
Curtea Suprema
Teritoriale comerciale
(Praga, Brna Ostra)
TOTAL

Numarul sefilor administrativi ai instantelor

1994
1995
1996
8
8
8
85
86
86
1
2
2
1
1
1
3
3
3

1997
8
85
2
1
3

98

99

100

100

Nota: A doua instanta superioara din Olomouc si o alta curte districtuala in Jesenik au fost
infiintate in 1995
Tabelul 4. Salariile judecatorilor din 1 ianuarie 1999: 39 4000,Grade salariale

Instante
Districtuale
1. la finalul celui de-al 5- 32000,lea an in serviciu
5. la inceputul celui de- 47300,al 15-lea an in serviciu
10. la inceputul celui de- 54800,al 30-lea an in serviciu
In plus: compensarea
cheltuielilorneimpozitabil
In plus: (pe luna. Cu
rotunjiri)un salariu in
plus de doua ori pe an
(mai putin Presedintele
Curtii Supreme)

Teritoriale
35100,-

Superioare
38300,-

52500,-

58400,-

60700,-

67000,-

5900,8800,10200,-

6400,9800,11200,-

Suprema
Nu sunt grade
salariale
Judecatori
67000,Presedinte
98500,Vicepresedinte
82800,-

1970,- pe luna
1. 5400,5. 7900,10. 9200,-

Judecatori
11200,Vicepresedinte
13800,-

In plus:
Recompensari in plus pentru presedintii de coplete, judecatorii singuri in instanta,
vicepresedinte, presedinte si presedintele consiliului Curtii Supreme
Promovari in functie de anii de lucru:
Gradul 1
mai mult de 5 ani
Gradul 2
din cel de-al 6-lea an
Gradul 3 10 un grad la fiecare3 ani
Orele suplimentare se platesc doar pentru noptile si zilele de odihna lucrate: 50% din media
castigului pe ora
Tabelul 5. Rata restructurarilor in sistemul judecatoresc 1994-1997 ( a se vedea subpunctul
10.9)
Instante
Districtuale
Teritoriale
Superioare
Suprema

Plecari ale judecatorilor din sistemul judiciar

(inclusiv decedati)
1994
1995
1996
1997
25
38
16
23
6
10
0
11
2
0
0
0
2
0
0
1

Comerciale teritoriale
(Praga, Brno, Ostrava)
Total

0
35

1
49

1
17

1
36

III.Statutul juridic al functionarilor publici - Lituania

A. CARACTERISTICILE FUNCTIEI PUBLICE

Capitolul I
LITUANIA

- STATUTUL JURIDIC AL FUNCTIONARILOR PUBLICI DIN

Reglementari juridice ale statutului functionarilor publici

1.1. Legea privind functionarii Republicii Lituania (adoptata in aprilie 1995) constituie
deocamdata principalul act normativ care reglementeaza statutul angajatilor publici, atat la
nivel central cat si la nivele regionale/locale. Prin aceasta lege s-a dorit delimitarea clara a
conceptului de functionar public, procedura de angajare in functia publica, in conformitate cu
procedura, drepturile, obligatiile si responsabilitatile functionarilor publici, precum si
incetarea raporturilor de munca.
Legea defineste functia publica drept o indeplinire a atributiilor in cadrul SEIMAS
(Parlamentului), a institutiilor prezidentiale, guvernului , a altor institutii de stat si din cadrul
unitatilor teritorial-administrative, in conformitate cu lista ministerelor privind functionari
publici, care este intocmita de catre guvern.
Angajatii din cadrul ministerelor si a organizatiilor (cu exceptia politicienilor) a caror salarii
sunt platite de la bugetul de stat sau din bugetele locale, sunt considerati angajatii
autoritatiilor locale sau centrale. Conform continutulwi si caracteristicilor principalelor
obligatii, angajatii sunt structurati in corpuri profesionale in functie de domeniul de activitate
(profesori, politie, doctori, muncitori, diplomati, ministrii, etc).
Angajatii care au atributii tehnico-economic, ale caror activitati nu produc nici un efect asupra
activitatilor desfasurate de institutia in care lucreaza, nu sunt considerati functionari.
1.2. In conformitate cu legile din Lituania, toti functionarii publici reprezinta subiectele Legii
Contractului de munca din Lituania (codul muncii). Totusi, aceste aspecte se vor fi modificat
odata cu adoptarea Legii functiei publice care a fost adoptata in iulie 1999.

1.3. Legea Functionarilor in art. 6 defineste 2 categorii de functionari publici, astfel

realizandu-se o delimitare clara intre cei numiti politic si intre functionarii publici de cariera.
Legea prevede ca functionarii se structureaza pe doua nivele, respectiv A si B. Functionarii de
categorie A sunt acei angajati numiti de catre Parlament, de presedinte, de guvern si alti
angajati prevazuti in lista mai sus mentionata, care ii asista pe politicieni in indeplinirea
atributiilor. Durata angajarii functionarilor asistenti ai politicienilor, este pe o perioada
determinata, fiind in directa legatura cu mandatul politicienilor. Functionarii de categorie B
sunt angajati numiti de catre Parlament, de presedinte, de guvern, de ministere, de catre
institutii guvernamentale (agentii, inspectorate, departamente), sau alte institutii statale,
precum sunt si functionari mentionati pe lista mai sus aratata. Functia acestor functionari este
pe o perioada nedeterminata, nefiind dependenta de mandatul persoanelor care se afla la
conducerea respectivelor institutii.
1.4. Politia, functionarii din cadrul vamilor, profesorii, corpul diplomat, doctorii, muncitorii si
functionarii din corpul de control, conform Legii functionarilor constituie corpuri profesionale
in cadrul functiei publice. Acestea sunt structurate dupa caracterul functiilor lor. Principalele
diferente in ceea ce priveste sistemul de recrutare sau de demitere, exista datorita diferitelor
nivele de calificare necesara pentru indeplinirea atributiilor, ceea ce influenteaza si standardele
de evaluare a performantelor profesionale individuale, perioada de stagiu, conditiile de
pensionare, etc. De exemplu, perioada de stagiu pentru functionarii publici obisnuiti este doar
de 3 luni, in timp ce pentru functionarii vamali este mai indelungata, putand dura pana la 6
luni, dar pe de alta parte cei din urma au dreptul de a se pensiona mai devreme. Prevederile
privind demiterea din functie difera, de asemenea, de la un grup la altul. De exemplu,
functionarii din cadrul autoritatilor centrale si locale si functionarii care au indatoriri
educationale pot fi demisi din functie in situatia in care conduita acestora, chiar si in afara
programului de lucru, este imorala si incompatibila cu functia pe care o detin, ceea ce
reprezinta o regula mai stricta decat pentru functionarii publici obisnuiti.
Situatia actuala in ceea ce priveste implementarea legii
1.5. Datorita faptului ca Legea functionarilor era destul de neclara in unele aspecte, a fost
luata decizia de a se elabora o noua legislatie privind functia publica. Unele aspecte negative au
constat in inexistenta unor garantii sau stimulente pentru functionarii publici, lipsa claritatii
unei definitii a corpului functionarilor publici, incapacitatea intelegerii privind nevoia unui
management eficient al resurselor umane, etc., ceea ce a crea situatia in care Ministerul
Reformei Administratiei Publice si al Autoritatilor Locale a intampinat serioase dificultati in
implementarea actelor normative si a documentelor conceptuale.
O alta dificultate a constituit-o volumul legislatiei care trebuia implementata. Diferite
documente reglementand numeroase aspecte privind functia publica au fost adoptate in acelasi
timp (totusi nefiind prevazute si reglementate toate situatiile), fara a se la in consideratie
cursul reformei si a prioritarilor ce trebuiau stabilite. Binenteles ca, in asemenea conditii era
foarte dificil de implementat legislatia in intregime.
Aranjamente privind acte normative care inc nu au fost implementate
1.6. ---

Capitolul II - RECRUTARE, SELECTARE SI DERULARE

Procedurile de selectare
2.1. Procedurile de selectare in vederea accederii la functia publica sunt definite prin Decretul
Guvernului privind Competitia si examinarea functionarilor de nivel B in vederea admiterii
in functia publica, adoptat in septembrie 1995.
O functie publica poate fi ocupata numai prin competitie deschisa sau in urma unor examinari
de calificare. Competitia deschisa (trebuie sa se anunte in mod public scoaterea la concurs a
functiilor publice vacante) sau examinarile constituie principalele metode ale unui manager de
a-si selecta cel mai bun candidat pentru respectivul post vacant. Pe durata competitiei sau
examinarilor, candidatii trebuie sa-si demonstreze cunostintele, aptitudinile si abilitatile,
precum si calitatile personale si profesionale. Examinarile de calificare au loc doar in situatia
in care un candidat isi manifesta dorinta de a ocupa o functie publica vacanta sau in situatiile
prevazute in listele functionarilor din categoria B.
Regulile competitiei sau criteriile examinarilor in vederea evaluarii candidatului sunt definite
si adoptate de catre fiecare institutie, in conformitate cu domeniul lor de competenta si cu
atributiile specifice. Acestea sunt intocmite de catre o comisie special constituita si sunt
semnate de catre cunducatorul institutiei.
2.2. Prin decizia conducatorului institutiei, se infiinteaza o comisie care nu trebuie sa aiba mai
mult de 5 membri si nu mai putin de 3 membri. Presedintele comisiei este fie conducatorul
institutiei, fie loctiitorul acestuia. Membri comisiei trebuie sa cuprinda un reprezentant al
departamentului de resurse umane, seful departamentului al carui post se scoate la concurs,
precum si reprezentantii altor departamente din cadrul respectivei institutii. Seful
departamentului de resurse umane este responsabil cu organizarea lucrarilor comisiei. De
asemenea, in aceasta comisie poate participa s un reprezentant al Ministerului reformei
administratiei publice si a autoritatilor locale.
Conducatorul institutiei (sau un reprezentat desemnat de acesta) este direct responsabil pentru
organizarea si derularea competitiei deschise sau a examinarilor de calificare.
Ministerul reformei administratiei publice si a autoritatilor locale pregateste metodologia si
controleaza organizarea competitiei si a examinarilor din cadrul administratiei.
Calificativele
2.3. In timpul desfasurarii competitiei deschise sau a examinarilor, trebuie sa demonstreze
cunostintele, aptitudinile si abilitatile, precum si calitatile personale si profesionale. Comisia
poate decide asupra coeficientului care trebuie aplicat, pe o scala proprie de evaluare, in ceea
ce priveste experienta obtinuta in afara functiei publice.
2.4. O competitie deschisa poate implica 3 tipuri de proceduri de examinare:
- interviu

- lucrare scrisa
- test
Pe langa acestea, candidatul trebuie sa completeze un formular standard prevazut de lege, sa
raspunda la unele intrebari si trebuie sa semneze la finalul documentului respectiv. Fiecare
institutie elaboreaza o lista de intrebari in functie de nevoile, domeniul de activitate si
cerintelor specifice ale institutiei. Intrebarile discriminatorii precum cele privind sexul, varsta,
nationalitatea, etc. nu sunt permise. Pe langa formularul oficial mentionat mai sus, seful
departamentului de personal are dreptul de a solicita un scurt plan de actiune (de 1-2 pagini),
in situatia in care postul vacant este de manager. Acelor candidati li se va pune la dispozitie de
catre institutie sau departament fisa postului si orice alta informatie necesara.
Comisia poate adresa intrebari suplimentare si in baza rezultatelor acumulate, sa evalueze
candidatul pe o scala de 10 puncte. Punctele fiind date de catre fiecare membru al comisiei se
pot aduna. Candidatul care obtine cele mai multe puncte este selectat. Daca nu exista nici un
candidat care sa depaseasca minimum 15 puncte, rezultatele competitiei sunt anulate si
intreaga procedura de selectare este reluata. In situatia in care exista mai multi candidati care
au obtinut acelasi numar de puncte, este responsabilitatea sefului departamentului in care
exista postul vacant sa desemneze candidatul ales.
Daca e cazul, comisia poate cere candidatului sa inmaneze documente suplimentare in vederea
confirmarii experientei profesionale, biografiei, starii de sanatate sau standardelor etice, sau
comisia poate cere informatii suplimentare altor institutii publice din Lituania.
Perioada de stagiu
2.5. Perioada de stagiu nu poate fi mai mare de 3 luni. In situatii expres prevazute de lege,
perioada de stagiu poate fi extinsa. Pe intinderea acestei perioade, absenta de la locul de
munca nu este luata in consideratie. Daca angajatorul nu este satisfacut de rezultatele obtinute
in perioada de proba, poate decide sa il elibereze din functie chiar inainte de incheierea
perioadei de stagiu, fara a mai lua in consideratie procedurile prevazute de art. 33 si 34 din
lege si fara a mai plati salariul de eliberare din functie respectivului angajat. In situatia in care
perioada de stagiu este stabilita pentru a observa daca atributiile sunt potrivite pregatirii
angajatului, acesta din urma va fi liber sa isi intocmeasca autoevaluarea rezultatelor obtinute
in perioada de proba. Pe parcursul perioadei de proba, anagajatul poate intrerupe raporturile
de serviciu cu un preaviz de 3 zile. In situatia in care angajatul continua sa iti desfasoare
activitatea dupa expirarea perioadei de stagiu, contractul de munca poate inceta numai in
conditiile stabilite de actele normative in vigoare.
Dispozitii tranzitorii
2.6. Toti functionarii provizorii (stagiari) pot deveni functionari publici fara a li se impune nici
o conditie.
2.7. Singura conditie pentru ca functionarii stagiari sa devina functionari publici definitivi a
fost conditia privind un inalt nivel de exprimare in limba lituaniana/competenta lingvistica.
Legea care interzicea obtinerea acestui statut acelor persoane care in trecut au colaborat sau

au fost angajatii serviciilor secrete straine sau a altor agentii opresive a fost adoptata de catre
Parlament; totusi, inca nu a fost semnata de catre presedinte si inca se afla in discutii, insa i-a
fost confirmata constitutionalitatea de catre Curtea Constitutionala, drept pentru care a intrat
in vigoare.
Mobilitatea
2.8. Cadrul juridic nici nu dispune, dar nici nu interzice transferul functionarilor publici intre
institutii. Totusi, Codul muncii prevede anumite cazuri in care functionarii publici pot fi
transferati intr-un alt domeniu din administratia publica sau intr-un alta localitate.
2.9. Nu exista nici un mecanism juridic care sa permita sau sa stimuleze tranferul temporar al
unor functionari publici in vederea imbunatatirii capacitatilor institutionale de a face fata
procesului de aderare la UE.
Apelul/Contestatia
2.10.Legea prevede ca sesiunile comisiei constituite in vederea organizarii unei competitii
deschise, trebuie sa fie incheiate intr-o singura zi. Candidatii sunt informati asupra
rezultatelor obtinute de indata ce deliberarea comisiei a luat sfarsit. In prezenta tuturor
membrilor comisiei, fiecare candidat trebuie sa semneze procesele verbale ale comisiei.
In situatia in care un candidat refuza sa semneze, acest fapt trebuie mentionat in procesul
verbal. In situatia in care un candidat nu este satisfacut de procedura sau de rezultatul obtinut,
acesta poate depune o contestatie sub forma scrisa la secretariatul institutiei in aceeasi zi sau in
urmatoarea zi lucratoare. Conducatorul institutiei trebuie sa dea o solutie contestatiei in
termen de 3 zile de la data depunerii acesteia. Daca acesta observa ca au existat unele incalcari
ale reglementarilor juridice, sau ca drepturile candidatului au fost incalcate, conducatorul
institutiei are dreptul sa anuleze rezultatele competitiei sau examinarii si sa stabileasca o noua
data. In astfel de cazuri, cel putin dintre 2 membrii comisiei trebuiesc inlocuiti.
O contestetie impotriva deciziei conducatorului institutiei poate fi depusa la Ministerul
reformei administratiei publice si a autoritatilor locale, sub forma scrisa in urmatoarea zi
lucratoare. Ministerul este obligat sa dea o solutie contestatiei in termen de 5 zile lucratoare.
Ministerul are dreptul sa anuleze rezultatele competitiei sau examinarii in baza acelorasi
conditii ca si conducatorul institutiei respective.

Capitolul III - CONDITIILE DE MUNCA, SALARIZAREA SI CARIERA

Sistemul de angajare
3.1. Sistemul de angajare este orientat mai mult pe functie decat pe cariera. Legea prevede ca
functiile din administratia publica centrala cat si locala pot fi ocupate doar prin competitie
publica sau prin examinare de calificare.

3.2. Conform legii functionarilor, doar 2 categorii de functionari publici sunt definite; totusi
notiunea de grade a fost introdusa datorita stransei legaturi care exista intre aceasta si salariile
functionarilor publici. Decretul Guvernului privind salarizarea functionarilor guvernamentali
stabileste 35 de categorii de angajati guvernamentali. Anexa 2 a decretului, care cuprinde lista
functiilor cu gradele aferente, cuprinde functionari guvernamentali de categoria A (cei numiti
politic) si anagajatii din cadrul agentiilor si unitatilor guvernamentale descentralizate. Legea
salarizarii functionarilor guvernamentali stabileste 25 de categorii cu cate 3 grade pentru
fiecare (primul fiind gradul cel mai mic, iar al 30-lea fiind gradul cel mai avansat). Un
functionar, cand isi incepe cariera in administratia publica, in mod autormat dobandeste
primul grad din categorie, urmatoarele grade pot fi obtinute doar in urma evaluarii
performantelor profesionale individuale ale acestuia.
Drepturi si obligatii ale functionarilor publici
3.3. In confomitate cu Legea functionarilor, acestia trebuie:
a) sa respecte constitutia si legile Republicii Lituania
b) sa participe la implementarea actelor normative care privesc functia si functionarii
publici, precum si sa respecte insarcinarile si instructiunile date de catre superiorul ierarhic
c) sa participe la luarea deciziilor in conformitate cu actele normative, si sa respecte
termenele in mod eficient
d) sa respecte prevederile stabilite in actele normative privind conduita etica
e) sa isi indeplineasca atributiile cat mai corect si bazandu-se pe principiul culturii
organizationale
f) sa isi imbunatateasca calificarile detinute, in conformitate cu procedura stabilita de
lege
g) sa pastreze confidentialitatea si secretele de stat, care sunt stabilite prin acte
normative
h) sa asigre transparenta activitatii lor profesionale si sa pun la dispozitia cetatenilor
orice infomatie la care au dreptul conform legislatiei
i) sa protejeze interesele administratiei publice centrale si locale, dupa cum sunt acesta
prevazute in legislatie
j) sa puna la dispozitie decalaratia de avere si sa isi declare si venitul in conformitate cu
procedurile stabilite de lege
k) pentre functionarii din categoria B, in momentul in care parasesc functia publica
pentru a intra in sectorul privat, trebuie sa compenseze statul pentru cheltuielile pe care le-a
suportat in vederea imbunatatirii performantelor profesionale individuale din ultimii 3 ani
l) functionarii din categoria B trebuie sa se abtina de la orice implicare in activitati cu
caracter politic in timpul programului de lucru
m) sa anunute superiorul ierarhic ca refuza sa indeplineasca acele activitati care il aduc
in situatia unui conflict de interese sau in situatia in care exista unele discutii cu privire la
circumstantele dobandirii propriei averi, discutii de natura sa aduca atingeri prestigiului
institutiei sau functiei publice.
Functionarii au urmatoarele drepturi:
a) sa refuze indeplinirea atributiilor, in cazul in care dupa opinia lor, aceste activitati nu
sunt legale, functionarul ii va aduce la cunostinta conducatorului institutiei situatia si va
indeplpini respectivele atributii doar in situatia in care va primi un ordin scris din partea

conducatorului institutiei, cu exceptia cazurilor in care indeplinirea respectivelor atributii

constitutie o incalcare a legilor penale sau administrative; functionarul trebuie, ca nu mai
tarziu de urmatoarea dimineata, sa intocmeasca o nota scrisa pe care s-o inmaneze
superiorului ierarhic, aducandu-i la cunostinta refuzul de a indeplini respectivele instructiuni
sau atributii. Superiorul ierarhic, care a dispus respectivele atributii este direct raspunzator
pentru efectele produse in urma indeplinirii unor asemenea atributii sau instructiuni;
b) pe cheltuiala institutiei, functionarul public are dreptul de a-si perfectiona calificarea
profesionala pe o durata de 15-30 de zile in decursul a 2 ani, in conformitate cu cerintele
specifice ale postului detinut, si are dreptul, de asemenea, sa primeasca salariul pe intinderea
acelei perioade
c) sa fie instruit in interiorul altor institutii sau in strainatate in conformitate cu procedurile
stabilite de legislatia in vigoare.
Functionarilor le este interzis:
a) sa fie in acelasi timp angajatii altor institutii, intreprinderi, organizatii, sa fie
membri in corpul managerial (doar daca legea nu prevede altfel), sa fie desemnati sau numiti
intr-un alt post, sa primeasca salariu, cu exceptia remunerarii obtinute in urma unor activitati
de creatie;
b) sa detina o societate comerciala, sau sa fie partener cu drepturi depline sau limitate
intr-o astfel de societate, ori sa detina mai mult de 10% din activele unei astfel de societati;
c) sa reprezinte interesele altei institutii, departament sau organizatii autohtone sau
straine si sa calatoreasca peste hotare la invitatia acestora;
d) sa faca greva;
e) sa utilizeze bunurile institutiei pentru alte activitati decat cele de serviciu;
f) sa se foloseasca de oportunitatile si de programul de lucru in vederea realizarii altor
scopuri decat cele oficiale;
g) sa primeasca cadouri pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, cu exceptia cazului
cand provin in urma unui protocol international.
Urmarirea carierei si promovarea
3.4. Nu exista dispozitii speciale care sa prevada abilitati sau calificari specifice functionarilor
publici pentru a avansa in cariera functiei publice.
3.5. Din momemnt ce sistemul lituanian este orientat asupra posturilor si nu asupra carierei,
de exemplu pentru fiecare post nou trebuie sa se organizeze o competitie deschisa, este destul
de dificil sa se vorbeasca despre criterii de promovare. Totusi, pentru a reusi intr-o astfel de
competitie, candidatul trebuie sa aiba un anumit nivel de calificare. Principalul criteriu in
obtinerea unui anumit nivel de calificare profesionala o constituie acumularea de experienta,
cunostinte, calificari profesionale, vechime si performante individuale considerabile.
3.6.Rezultatul evaluarii performantelor profesionale poate
constitui baza in vederea
transferarii unui functionar de pe un post pe altul, in vederea realizarii unei cariere in functia
publica. Functionarii trebuie sa treaca printr-o procedura de evaluare a performantelor
profesionale odata la 3 ani. Pe langa acestea, conducatorul institutiei in care isi desfasoara
activitatea resoectivul functionar public, sau Comisia de Etica, au dreptul sa ceara evaluarea

performantelor profesionale ale unui anumit functionar public in situatia in care sunt
observate abateri de la legea functionarilor sau de la alte acte normative , ori incalcarea
normelor de conduita deontologica. Salariul de baza, gradul functionarului public si
bonusurile acestuia depind de evaluarea performantelor profesionale.
Diferite acte normative reglementeaza evaluarea performantelor profesionale pentru
urmatoarele categorii de functionari publici:
- functionarii din categoria B din cadrul Ministerului de finante#
- functionarii din cadrul vamilor
- functionarii din categoria B cu functii de control
- functionarii din cadrul procuraturii
- functionarii din cadrul sistemului afacerilor interne
Instruirea
3.7. Functionarii publici, conform normelor in vigoare, au dreptul:
a) sa isi perfectioneze cunostintele si calificarile profesionale cu sprijinul financiar al
institutiei in care isi desfasoara activitatea, pe o perioada de la 15 la 30 de zile in decursul a 2
ani, in functie de necesitatile postului pe calre il ocupa, si sa primeasca salariul pentru
perioada in care are loc instruirea;
b) sa fie instruiti in cadrul altor institutii sau in alte state, in conformitate cu
procedurile stabilite de legislatia in vigoare.
Legea privind bugetele din administratia publica centrala si locala pentru anul 1999 a
stabilit un fond de 3% din fondul de salarii , care sa fie alocat de fiecare institutie atat din
cadrul administratiei publice locale cat si centrale, in vederea perfectionarii profesionale a
functionarilor publici.
3.8. Programe speciale de instruire pentru functionarii publici in domenii fundamentale in
vederea implementarii acquis-ului comunitar sunt disponibile numai in cadrul programelor
internationale de sprijinire, cum ar fi de exemplu programele PHARE, etc.
Ministerul reformei administratiei publice si a autoritatilor locale, impreuna cu
Ministerul Afacerilor Externe, au intocmit o strategie de instruire a functionarilor publici in
domeniile Uniunii Europene. Dtrategia cuprinde programarea in timp, metodele si etapele
instruirii pentru fiecare grup tinta, pregatirea formatorilor de formatori, mecanismele de
implementare si de administrare a unei asemenea strategii, fondurile alocate, precum si alte
asemenea aspecte.
Comisia Europeana pentru Integrare a autorizat Comitetul European sa creeze un
comitet comun, care sa cuprinda reprezentantii Comitetului European, reprezentantii
Ministerului Reformei administratiei publice si a autoritatilor locale si reprezentantii
Ministerului de Afaceri Externe. Comisia aceasta urmeaza sa coordoneze implementarea
strategiei in prina faza. Prima atributie a Comisiei comune consta in observarea situatie
actuale din Uniunea Europeana in ceea ce priveste instruirea functionarilor.

Ministerul reformei administratiei publice si a autoritatilor locale, cu sprijinul

instiututiilor din Germania, a demarat procesul de instruire a formatorilor de formatori in
vederea implementarii strategiei.
3.9. Fiecare functionar este obligat sa isi perfectionaze in continuu calificarile profesionale in
conformitate cu necesitatile postului ocupat. Perfectionarea profesionala a carui aspect
financiar este suportat de catre anagajator, nu poate depasi 30 de zile in decursul a 2 ani si nu
poate fi mai scurta de 15 zile tot pe durata a 2 ani. Functionarul in aceasta perioada de timp
obtine salariul mediu chiar daca respectivele cursuri de perfectionare sunt mai scurte de 15
zile.
Pe langa obligatia perfectionarii continue, un functionar care a intrat in functia publica
dar nu are experienta profesionala in cadrul administratiei publice are dreptul de a participa
la cursuri de perfectionare profesionala in decursul primului an de la angajare, dar nu mai
devreme de 6 luni de la momentul angajarii.
Dreptul de a fi membru al unui sindicat si de a face greva
3.10. Participarea functionarilor publici la activitati sindicale nu este interzisa, totusi art. 16 al
Legii privind functionarii interzice dreptul acestora de a face greva.
3.11. Nu exista sindicate ale functionarilor publici in cadrul sistemului administratiei publice.
Totusi, functionarii publici pot fi membrii unor asociatii profesi0onale, precum sindicatul
profesorilor, etc.
Componentele salariale
3.12. Decretul Guvernului privind remunerarea functionarilor guvernamentali a stabilit
urmatoarele componente salariale:
- salariul de baza (fie in functie de postul detinut fie in functie de orele lucrate)
- compensatii (venituri suplimentare pentru schimbarea conditiilor de munca,
efectuarea de ore suplimentare, etc)
- bonusuri pentru profesionalism si inalta calificare (categorii, nivele, grade)
- prime (pentru performante profesionael individuale deosebite, efectuarea unor
lucrari in regim de urgenta, sau de o deosebita importanta pentru activitatile institutiei)
3.13. Avand in vedere ca salariul, incluzand bonusurile si primele, este calculat de la salariul
minim pe luna, suma care este aprobata de catre guvern pentru institutiile publice din
Lituania, este dificil de calculat si specificat (indicat) care parte din acest venit lunar constituie
salariul de baza, care parte constituie bonusurile, primele si compensatiile. Totusi, actele
normative in vigoare definesc ca toate veniturile lunare aditionale nu pot depasi 100% din
salariul de baza.
3.14. Nu exista beneficii cum ar fi masina de serviciu sau casa de serviciu pentru functionarii
din categoria B, ci numai functionarii numiti politic.
3.15. Nu exista dispozitii speciale privind remuneratia functionarilor publici care isi desfasoara
activitatea in domenii fundamentale privind implementarea acquis-ului comunitar sau in

cadrul altor functii strategice in directa legatura cu procesul de aderare la Uniunea

Europeana.

Incetarea raporturilor de serviciu

3.16. Functionarii din categoria B care nu sunt de acord cu politicile de implementare
trasate de catre Parlament, de presedinte sau de guvern, sau nu sunt de acord cu deciziile sau
actiunile acestor institutii, isi pot da demisia. In situatia in care acesti ftunctionari isi exprima
in mass-media dezaprobarea, in cadul unor evenimente politice sau de natura publica (cu
exceptia situatiilor cand asemenea declaratii sunt facute pe durata unor campanii electorale
privind alegerile parlamentare, prezidentiale sau locale) acestia trebuie sa isi inainteze demisia
in termen de 14 zile. In situatia in care acesti functionari refuza sa isi dea demisia, sunt
eliberati din functie, in conformitate cu procedura stabilita de legislatia munci.
Raporturile de munca ale functionarilor publici pot fi incheiate in urmatoarele cazuri,
determinate expres de legislatia muncii:
a) atunci cand un functionar din administratia publica centrala sau locala este
cercetat pentru infractiuni importante sau pentru infractiuni contra functiei publice
b) atunci cand un functionar din administratia publica centrala sau locala refuza
sa isi declare averea si veniturile, in conformitate cu procedurile stabilite de legislatia in
vigoare
c) atunci cand un functionar din administratia publica centrala sau locala
incalca prevederile legilor care interzic detinerea altor posturi in cadrul unor societati
comerciale sau intreprinderi sau alte organizatii, etc
d) atunci cand un functionar din administratia publica centrala sau locala
incalca prevederile legale prin care i se interzice detinerea unei afaceri proprii, sau faptul de a
fi mebru cu drepturi depline sau partiale intr-o asemenea intreprindere, sau detinerea de
actiuni/active in proportie mai mare de 10% din actiunile unei intreprinderi
e) atunci cand un functionar din administratia publica centrala sau locala
incalca prevederile Legii functionarilor Republicii Lituania, care prevad ca in asemnea situatii
functionarul public respectiv trebuie sa isi inainteze demisia
f) atunci cand un functionar din administratia publica centrala sau locala nu are
o conduita corespunzatoare functiei detinute fie in timpul orelor de lucru fie in viata sociala a
acestuia, sau atunci cand functionari publici care isi desfasoara activitatile de serviciu in
domeniul educational, au un comportament imoral si incompatibil cu functia pe care o detin.
3.17. Salariul de despartire se acorda functionarilor din categoria B in situatia in care
contractul de munca inceteaza din vointa unilaterala
a angajatorului, cu exceptia
urmatoarelor situatii:

a) atunci cand functionarul refuza transferul impreuna cu institutia sa intr-o

alta localitate
b) atunci cand functionarul refuza sa isi indeplineasca atributiile dupa ce au fost
schimbate conditiile de munca dupa cum se prevede in art. 22 din Codul muncii (angajatorul
are dreptul de a modifica conditiile de munca din respectiva institutie sau localitate, sau sa
introduca un nou sistem tehnologic de munca), sau sa modifice alte conditii (beneficii, regimul
de munca, posturi, etc), doar atunci cand aceste modificari se afla in directa legatura cu
modificarile din productie sau ale tehnologiei, sau atunci cand institutia isi modifica domeniul
de activitate, iar angajatorul, in consecinta, trebuie sa modifice conditiile de munca ale unora
dintre functionari.
c) atunci cand comisia de sanatate, sau comisia care constata incapacitatea de
munca si decide ca respectivul functionar nu este apt sa mai ocupe postul respectiv, sau un post
asemanator.
d) atunci cand in cazuri expres prevazute de lege, fostul functionar revine la
fostul loc de munca.
3.18. Nici Legea functionarilor, nici Codul muncii nu ofera garantii juridice
functionarilor publici carora li se permite reintoarcerea in corpul functionarilor publici. S-ar
putea crede ca resursele limitate ale bugetului si sumele care trebuie platite ca salariul de
despartire, limiteaza posibilitatile agentiilor publice de a restructura functionarii publici. Desi
in cazul implementarii unei reforme sau a reorganizarii institutiei, salariul de despartire este
obligatoriu sa fie platit, o practica comuna printre conducatorii institutiilor publice (conform
declaratiilor functionarilor publici intervievati), a fost sa ii convinga pe functionarii publici
care nu erau necesari sa isi inainteze demisiile. Asemenea metode au dus la o restructurare
considerabila a corpului functionarilor publici.

Capitolul IV - STRUCTURILE DE MANAGEMENT SI DE CONTROL AL

PERSONALULUI
Coordonarea managementului de personal
4.1. Functia publica este coordonata de catre guvern, care concepe instructiuni pentru
ministere. Guvernul, in timp ce adminstreaza functia publica, indeplineste si urmatoarele
functii:
a) realizarea unei baze de date privind functionarii
b) elaborarea normelor generale privind cerintele de calificare pentru functionari si
stabilirea procedurilor de determinare a tipurilor de calificari necesare
c) redactarea recomandarilor catre institutiile centrale si locale privind transferul
functionarilor in functiile publice, in conformitate cu procedurile stabilite de legislatia in
vigoare
d) coordonarea perfectionarii profesionale a functionarilor publici
Ministerul reformei adiminstratiei publici si a autoritatilor locale s-a infiintat in scopul:

a) de a realiza un guvern statal rational in conformitate cu Constitutia Republicii Lituania,

care sa aiba la baza principii de guvernare democratice si cerintele juridice ale Uniunii
Europene
b) de a pregati si implementa functia publica si corpul functionarilor publici responnsabili in
domeniul realizarii politicilor si strategiilor
In ceea ce priveste imbunatatirea calitatii administratiei publice la nivel central, Ministerul
reformei adiminstratiei publici si a autoritatilor locale a fost desemnat sa indeplineasca
urmatoarele sarcini:
a) sa conlucreze cu guvernul in ceea ce priveste imbunatatirea calitatii politicilor publice la
nivel central
b)sa implementeze politicile imbunatatite si sa coordoneze activitatile altor institutii publice
centrale din acelasi domeniu
c) sa participe la elaborarea actelor normative care privesc reorganizarea sistemului si
structurii guvernului
d) sa organizeze sedintele in vederea discutarii legilor sa a altor acte normative, sa redacteze
concluziile privind influenta acestora asupra sistemului guvernamental si asupra procesului de
guvernare, precum sa ia parte si la implementarea acestor legi sau a altor acte normative care
reglementeaza functia publica
e) sa analizeze si sa sintetizeze informatiile privind activitatile reformei la nivelul
administratiei publice centrale si sa inainteze concluziile si sugestiile catre guvern
f) sa cerceteze care sunt cerintele in cadrul Uniunii Europene si a altor state din lume, privind
imbunatatirea procesului de guvernare, precum si inaintarea concluziilor si a sugestiilor catre
guvern
g) sa coordoneze la nivel international programele de sprijin al reformei de la nivelul central si
sa realizeze unele propuneri si sugestii catre guvern.
In domeniul Ministerului reformei adiminstratiei publici si a autoritatilor locale, acesta este
raportat guvernului.
a) crearea si intarirea functiei publice din Lituania si implementarea de politici privind
imbunatatirea calitatii si eficientei functionarilor publici
b) initierea crearii unui sistem al functiei publice, care sa elaboreze acte normative pentru
persoanele care au ocupat o functie publica sau orice alta functie publica, deruland
regulamentele privind functiile functionarilor publici precum si demiterea, determinarea
necesitatilor de perfectionare si stabilirea categoriilor
c)
Coordonarea instruirii si a carierei functionarilor publici, realizarea sprijinului
metodologic catre centrele de dezvoltare a carierei functionarilor stabilite in cadrul
Ministerului reformei administratiei publice si a autoritatilor locale, ceea ce duce la stabilirea
unui sistem de dezvoltare profesionala comprehensiv al functionarilor publici
d) verificarea procesului de definire a necesitatilor de calificare ale functionarilor, pregatirea
competitiilor publice, calificarea examinarilor, certificarea functionarilor si organizarea
evaluarii performantelor profesionale individuale
e) verificarea implementarii in administratia publica centrala si locala a legilor sau a altor acte
normative care reglemeteaza activitatile functiei publice
f) coordonarea sprijinului extern in domeniul dezvoltarii functiei publice si in domeniul
reformei administratiei publice
g) administrarea evidentei functiilor si functionarilor publici din Lituania.

4.2. Toate reglementarile care privesc managementul resurselor umane in domeniul

functionarilor publici se aplica in mod unitar in intreaga administratie publica.
4.3. Ministerul reformei administratiei publici si a autoritatilor locale este responsabil pentru
realizarea politicilor de resurse umane, stabilind standarde care sa fie urmate de catre
functionarii publici si elaborand si emitand acte normative privind asepectele managementului
resusrselor umane ale functionarilor publici. Totusi, pana acum nu a fost proiectata nici o
astfel de politica, desi au existat unele tentative in acest sens pana acum.
4.4. Pe langa prevederile legale, nu exista prea multe mecanisme sau resurse in ceea ce priveste
ccodonarea managementului resurselor umane privind functia si functionarul public din
Lituania. In urma cu cativa ani a existat o initiativa in vederea stabilirii unei retele privind
managementul resurselor umane din cadrul administratiei publice centrale si locale, insa nu a
fost implementata.
Pana la un anumit punct, registrul cu evidenta functiilor si functionarilor publici poate
fi intrebuintat si drept colector si apoi furnizor de informatii privind situatia resurselor umane
din cadrul functiei publici din Lituania, ajutand astfel la creerea unei perspective generale
supra a ceea ce exista si a ceea ce este necesar. Personalul de la evidenta functiilor si
functionarilor publici, precum si alti functionari si-au exprimat opinia conform careia
respectivul registru sau baza de date va functiona si va constutui o sursa credibila abia peste o
durata de timp considerabila. In prezent, registrul/baza de date cuprinde informatii doar pana
la anul 1998 si datele nu sunt foarte exacte din cauza necooperarii intre diferite paliere ale
administratiei publice.
Implicarea personalului in luarea deciziilor privind resursele umane
4.5. In conformitate cu comentariile unor functionari publici, reprezentantii functionarilor
publici (ex: sindicatele) si/sau asociatiile profesionale ale functionarilor publici nu sunt
implicate in procesul de luare a deciziilor in ceea ce priveste managementul si conditiile de
munca ale functionarilor publici. Toate deciziile depind de vointa si prioritatile politice ale
functionarilor din nivelul politic. Totusi, in unele domenii s-a realizat un progres real, ex legea
prevede ca acea comisie privind evaluarea performantelor profesionale sau de evaluare a
competitiei deschise, comisia in momentul in care angajeaza un nou functionar public trebuie
implicati si reprezentantii functionarilor publici.
Managementul si controlul de personal
4.6. Limitele de personal se stabilesc prin decrete guvernamentale si sunt in functie de
fondurile alocate fiecarei profesii din cadrul administratiei publice din bugetul annual pentru
fiecare an fiscal.
4.7. Secretarii generali din fiecare minister sunt responsabili cu pregatirea unei liste cu
structura posturilor din cadrul ministerului, fara a depasi alocatiile bugetare specifice acestor
scopuri. Alocatiile bugetare constituie principalul criteriu atunci cand se stabilesc limitele de
personal din cadrul administratiei publice centrale.

4.8. Banii economisiti in urma neocuparii unui post pot fi utilizati doar ca bonusuri,
compensatii si prime pentru functionarii publici din respectiva institutie. Este interzisa
intrebuintarea respectivelor sume pentru alte scopuri decat cele mentionate mai sus.
Evaluarea si clasificarea postului si fisa postului
4.9. Decretul Guvernului privind remunerarea functionarilor guvernamentali prevede ca
evaluarea postului se realizeaza in directa legatura cu calcularea salariului, aceasta fiind
responsabilitatea conducatorului institutiei publice, care stabileste si categoriile si nivele
salariale (coeficientii) in conformitate cu urmatoarele:
- scopul activitatii
- gradul de responsabilitate
- semnificatia postului
- calificarile si calitatile personale necesare pentru detinerea respectivului post
Legea privind remunerarea functionarilor guvernamentali adoptata in 1996 stabileste o
schema de evaluare mult mai detaliata in functie de calculul salarial. Aceasta defineste 25 de
categorii cu cate 3 grade in fiecare categorie. Se intrebuinteaza 4 seturi de criterii care sa fie
luate in consideratie la evaluarea postului:
- complexitatea
45 de puncte sau 45%
- importanta sociala
22 de puncte sau 22%
- gradul de responsabilitate
18 puncte sau 18%
- gradul de dificultate si conditiile de lucru
15 puncte sau 15%
Fiecare criteriu consta in diferiti factori, precum educatia, experienta profesionala, finalitatea
activitatii, gradul de conducere, nivelul postului, importanta, influenta (in ceea ce priveste
securitatea sau buna-starea altor persoane), responsabilitatea morala si materiala, raporturile
intre si inter-organizationale, presiune mentala, psihica sau emotionala, locul de desfasurare a
activitatii.
4.10. In vederea intocmirii schemelor de evaluare a posturilor si a fisei postului, trebuiesc
stabilite comisii alcatuite cu reprezentantii Parlamentului, cabinetului prezidential, Curtii
Constitutionale, Curtii Supreme, cabinetul procurorului general, Corpului de control,
autoritatilor sau institutiilor centrale si locale. Experti, cadre universitare, consultanti
organizationali trebuie sa fie cooptati in vederea realizarii acestor scheme. Responsabilitatea
fisei posturilor apartine sefilor de departamente. Totusi, practica a dovetit ca destul de des
insusi functionarul public a fost cel care si-a intocmit fisa postului, iar mai tarziu acesta era
revizuita de catre superiorul ierarhic.
4.11 Fisele postului includ:
Rezultatele evaluarii postului
Descrierea indatoririlor
Descrierea drepturilor
Subordonarea.
Formularul de fisa postului este acelasi in toate ramurile administratiei.
Managementul si controlul platilor salariale

4.12 Decretul Guvernului privind salariile oficialilor, adoptat in 1991 si amendat de mai multe
ori ulterior (anexa 2 se refera la functionarii publici din administratia centrala si din unitatile
deconcertate ale guvernului), reglementeaza cuantumul salariilor si este aplicabil tuturor
functionarilor publici.
4.13 Decretul Guvernului privind salariile oficialilor stabileste salariile de baza si coeficientii
pentru diferitele categorii de functionari publici. Totusi, alocatiile pentru premii si diurnele
sunt stabilite prin decret guvernamental separat si tin de competenta managerilor.
4.14 Sistemul de gestionare a statului de functii este computerizat, dar nu este raspandit la
nivelul intregii administratii.
Apelul impotriva problemelor personale
4.15 Functionarii publici individuali au dreptul de a apela impotriva unei decizii pe probleme
personale. Procesul non-juridic este mai mult sau mai putin acelasi in toate instantele, ca in
cazul evaluarii performantelor sau a selectiei, discutate anterior in acest raport. Daca
conducatorul institutiei respective nu poate solutiona problema, sesizarea functionarului
public poate fi transmisa Ministerului Reformei Administratiei Publice si al Autoritatilor
Locale. Una din diviziile sale structurale, Departamentul Functiei Publice4, este d8irect
responsabil cu coordonarea diferitelor probleme de management al personalului, cum ar fi
instruirea, formarea, evaluarea performantelor, pregatirea fisei postului, organizarea de
concursuri deschise pentru angajarea in corpul functionarilor publici, etc.
Evaluarea resurselor
4.16 Controlul Statului supervizeaza legalitatea si eficienta proprietatii de stat, administrarea
si utilizarea sa, performantele bugetului de stat, si observarea disciplinei financiare de catre
institutiile de stat, si da recomandari pentru a asigura disciplina financiara. Printre functiile
sale se numara audituri periodice ale:
activitatilor economice si financiare ale biroului Seimas, institutiilor responsabile ale Seimas si
departamentelor furnizand servicii Seimas
activitatilor economice si financiare ale biroului Presedintelui Republicii si departamentelor
furnizand servicii Presedintelui
activitatilor economice si financiare ale Curtii Constitutionale
legalitatea administrarii si utilizarii bunurilor publice de catre Banca Lituaniei
activitatilor economice si financiare ale tribunalelor, birourilor aprozilor, procurorilor, politiei
activitatilor economice si financiare ale biroului Guvernului, ministerelor, institutiilor
guvernamentale si altor institutii finantate din bugetul de stat
activitatilor economice si financiare ale institutiilor de stat din Republica Lituania care
functioneaza in alte state.
4.17 In indeplinirea atributiilor sale, Controlul Statului poate evalua performanta statului, a
institutiilor municipale si a entitatilor economice investigate, respectandu-se obiectivele
managementului economic, productivitatea si eficienta.

4.18 In plus , salariile functionarilor de la Controlul Statului pot fi controlate de Inspectoratul

pentru
Impozite. Inspectorii fiscali au dreptul sa efectueze inspectii asupra personalului,
inventare de proprietate, si alte inspectii, sau sa solicite documentatia necesara de la
conducatorii tuturor organizatiilor din Lituania.

B. FUNCTIONARII PUBLICI: ROLUL PROFESIONAL IN FUNTIIILE DE ELABORARE

A POLITICILOR SI DE LUARE A DECIZIILOR. RELATIILE CU PUBLICUL SI CU
CLASA POLITICA

Capitolul V - Competente legale, abilitati si mecanisme de responsabilizare

Baza legala a actiunilor functionarilor publici
5.1 Institutiile de stat responsabile cu pregatirea legislatiei specifice in domeniul competentelor
ii numesc pe membri comisiilor de elaborare a legislatiei. Desemnati de institutie sau castigand
un concurs, functionarii publici participand la asemenea activitati se supun Legii privind
oficialii. Nu exista reglementari speciale pentru functionarii publici de categoria B care
indeplinesc functii de conducere sau administrative.
Necesitatea de a indeplini politica guvernamentala si de a se supune ordinelor
5.2 Subordonarea ierarhica in cadrul institutiilor publice este definita in statutele lor, prin legi
si organigrame. Subordonarea ierarhica la nivel institutional este definita de Constitutie,
Legea asupra Guvernului, Legea asupra Cabinetului Presedintelui, Statutul Seimas si alte legi.
5.3 Legea privind oficialii prevede ca acestia au dreptul sa refuze sa indeplineasca o sarcina
sau o indicatie daca, in opinia lor, respectiva sarcina sau instructiune nu este in conformitate
cu legea. Demnitarul trebuie sa instiinteze conducatorul institutiei si trebuie sa indeplineasca
respectivul ordin numai daca i se cere in scris acest lucru, din partea conducatorului institutiei,
cu exceptia cazurilor in care indeplinirea sarcinii sau obligatiei respective constituie un act
penal sau un abuz administrativ. In aceste cazuri, demnitarul trebuie, cel tarziu in urmatoarea
zi lucratoare, sa prezinte superiorului ierarhic o declaratie prin care sa justifice refuzul sau de
indeplini respectiva sarcina. Superiorul ierarhic care a distribuit sarcina respectiva este
responsabil pentru efectele rezultand din indeplinirea unei sarcini ilegale.
In plus, oficialii publici sunt obligati sa demisioneze daca si-au exprimat public dezacordul fata
de politica ministerului lor. In cazul in care oficialii nu demisioneaza din proprie initiativa,
sunt fortati sa demisioneze de catre superiorii lor.
Dispozitii privind responsabilitatea

5.4 Doar oficialii alesi public au autoritatea sa actioneze independent in conditiile legii in
privinta elaborarii politicilor. Functionarii publici de cariera sunt sub stricta supraveghere a
alesilor politic.
5.5 Primul ministru sau un alt ministru, in momentul cand este interogat in privinta actiunilor
Guvernului, a unui minister sau a altei institutii guvernamentale, de catre membrii
Parlamentului, trebuie sa replice in scris sau oral, in conformitate cu Statutul Seimas. In plus,
reprezentantii ministerelor sunt obligati sa participe la sesiunile comisiei permanente cand
discutiile privesc domeniul lor de activitate, pentru a oferi explicatii si raspunsuri la intrebarile
membrilor Seimas.
Abilitatea de a inova
5.6 In prezent, este dificil a descrie influenta unui functionar public profesionist asupra
deciziilor politice. Totusi, practica dovedeste ca functionarii publici profesionisti au o anumita
influenta asupra luarii deciziilor, data fiind experienta lor profesionala. Una din putinele
modalitati prin care functionarii publici profesionisti sugereaza inovatiile sau participa la
procesul de luare a deciziilor consta in a participa la activitatea echipelor de consiliere a
ministrilor. Totusi, intrucat este la latitudinea ministrului sa isi aleaga membrii, chiar si
aceasta posibilitate este limitata.
Practici manageriale
5.7 Exista urmatoarele posibilitati de motivare a personalului si de recompensare a
performantelor eficiente pentru a spori eficienta si a imbunatati furnizarea serviciilor:
mesajul de apreciere
sporuri pentru profesionalism si calificari (categorii, grade, clase)
premii (pentru performante exceptionale, termene scurte, importanta activitatilor)
cadouri cu numele functionarului inscris pe el
pentru merite speciale sau activitate indelungata in cadrul functiei publice, angajatii pot fi
recomandati pentru un premiu national.
Modul cel mai comun este de a acorda premii lunare ca supliment la salariul de baza.
Controlul managementului
5.8 Nu exisa o conceptie prea dezvoltata asupra managementului personalului si a controlului
managerial in functia publica din Lituania. Aici cheia este mai degraba controlul decat
managementul. De aceea, toate mecanismele pentru supravegherea si controlul
performantelor, productivitatii si cheltuielilor sunt mai degraba primitive si formale.
Evaluarea si alte instrumente ale evaluarii performantelor in serviciul public sunt noutati in
Lituania. Pe de alta parte, din moment ce managementul institutiilor publice este destul de
centralizat, dezvoltarea unui control managerial modern nu este incurajata de conditiile
existente. Principalul mijloc de feedback privind performanta si calitatea activitatii unui
functionar public sunt plangerile cetatenilor sau plangerile functionarilor politici sau publici
de nivel superior.
Responsabilitatea parlamentara

5.9 A se vedea 5.5 de mai sus.

5.10 In majoritatea cazurilor, dupa cum au aratat oficialii public, functionarii publici sunt cei
care sunt invinovatiti in momentul in care administratia publica este criticata, in special
deoarece Legea privind oficialii nu ofera garantii de protectie functionarilor in asemenea
cazuri, iar legislatia muncii nu trateaza astfel de probleme.
Responsabilitatea non-juridica
5.11 Exista mai multe institutii independente avand capacitatea de a investiga actiunile
functionarilor publici. Mai intai, Avocatul Poporului care analizeaza sesizarile cetatenilor
privind abuzul de putere si alte incalcari ale regulilor de conduita ale functionarilor publici.
Avocatul Poporului nu investigheaza totusi, plangerile impotriva Presedintelui, membrilor
Parlamentului, Guvernului (ca institutie colegiala), Controlului Statului, Curtii
Constitutionale si altor Curti. De asemenea, problemele privind legislatia muncii nu sunt sub
jurisdictia Avocatului Poporului.
Orice cetatean are dreptul de a depune a sesizare scrisa privind actiunile unui functionar
anume. Totusi, Avocatul Poporului are dreptul de a initia o investigare pe baza unui apel
telefonic.
In afara de Biroul Avocatului Poporului, o Comisie de cercetare independenta a fost infiintata
in ianuarie 1997 prin decret guvernamental. Membrii comisiei sunt ministri adjuncti din
diverse ministere. Comisia investigheaza actiunile functionarilor, pregateste recomandarile si
sugereaza amendamente la legi pentru a imbunatati functionarea administratiei de stat si
pentru a elimina temeiurile pentru incalcarea regulilor de etica sau abuzurile de putere.
Ministerele si alte institutii guvernamentale sunt obligate sa ofere informatiile necesare pentru
comisie, la cerere.
5.12 Avocatul Poporului, dupa analizarea unei plangeri, poate sa decida sa:
transfere sesizarea procurorilor daca elemente penale au fost identificate in conduita
functionarului public
actioneze in justitie partea vinovata, cu intentia de a elibera din functie demnitarul sau de a-l
obliga sa plateasca daunele morale sau materiale provocate de actiunile sale
sugereze unei institutii colegiale adoptarea sau respingerea deciziilor care au fost adoptate sau
nu din cauza abuzului de putere sau administratiei ineficiente
sugereze sanctiuni aplicabile functionarului vinovat.
Responsabilitatea juridica
5.13 Teoretic, actiuni sau decizii ale administratiei pot fi actionate in justitie. Totusi, practica a
aratata ca asemenea proceduri dureaza mult si este dificila pronnuntarea unei decizii
impotriva administratiei. De aceea, din 1 mai 1999 s-au infiintat tribunale administrative
speciale. Un grup de 3 judecatori decide asupra fiecarui caz in parte.
5.14 Codul Incalcarilor Administrative prevede ca se pot actiona in justitie oficialii care au
incalcat regulile de siguranta publica, de comportare sau alte reguli in timpul serviciului.

Totusi, daca siguranta publica sau alte conditii solicita ca o asemenea actiune sa aiba loc, nu se
considera drept o incalcare a dreptului administrativ.
5.15 Cazurile administrative sunt analizate in:
consilii administrative ale guvernelor locale
tribunale districtuale
politie, inspectorate de stat, etc.
Controlul Statului analizeaza cazurile referitoare la activitatile financiare. Inspectorul de stat,
adjunctii sai si conducatorii departamentelor sunt autorizati sa analizeze fiecare caz si sa
distribuie sanctiuni.
Persoanele care sunt sub investigare administrativa au dreptul de a fi la curent cu dovezile
cumulate in cursul investigatiei, si au dreptul la asistenta legala. Tribunalul sau alta institutie
nu are dreptul sa audieze cazul in absenta inculpatului. Doar in cazul in care persoana
inculpata a fost instiintata de locul si data audierilor si nu a inaintat o cerere de a le modifica,
se poate audia cazul in absenta sa.

Capitolul VI FUNCTIONARII PUBLICI SI CLASA POLITICA

Prevederi legale definind principiul independentei profesionale a functionarilor publici
6.1 Nu exista prevederi constitutionale subliniind importanta impartialitatii politice si
independenta politica a functionarilor publici. Totusi, Legea Adaptarii Intereselor Private si
Publice, promulgata in 19997, creeaza un cadru pentru adaptarea intereselor private ale
persoanelor angajate in serviciile publice la interesele publice ale comunitatii, si garantia ca
detinatorii unor functii publice iau decizii numai in termeni de interes public, asigurand
impartialitatea deciziilor si prevenind aparitia si raspandirea coruptiei in administratia
publica.
Afiliatii politice si activitatile functionarilor publici
6.2 Legea privind oficialii solicita explicit ca oficialii de rangul B sa se abtina de la angajarea in
activitati private si politice (sau de la indeplinirea unor activitati pentru ONG-uri si alte tipuri
de institutii, societati, asociatii in care acestia pot fi membri) la locul de munca sau in timpul
programului.
Contacte cu partide politice/organizatii parlamentare
6.3 In prezent, interactiunile intre functionarii publici si partidele politice (lobbing) sunt
definite in legi, cum ar fi Legea privind oficialii sau Legea privind Adaptarea Intereselor
Publice si Private, care sunt tratate in alte parti din acest raport. Totusi, proiectul de lege
asupra lobby-ingului a fost pregatit si va fi discutat in Parlament pe parcursul sesiunii din
primavara lui 1999.
Rolul functionarilor publici in deciderea politicilor
6.4 Desi Legea privind oficialii prevede ca oficialii de nivel B nu pot fi concediati pe motivul
demisiei in corp a Seimas-ului, presedintelui, Guvernului sau consiliului municipal, sau al

expirarii mandatelor politicienilor din institutiile de mai sus, nu mentioneaza concedierea din
alte motive. Legea prevede de asemenea ca, in cazul in care un oficial de nivelul B isi exprima
public dezacordul cu politicile oficiale, acesta va fi destituit sau rugat sa demisioneze.
In definirea drepturilor si indatoririlor lor, Legea privind oficialii accentueaza mai degraba
indatoririle decat drepturile, prevazand mai ales frane decat stimulente pentru ca functionarii
publici sa participe la procesul de decidere a politicilor.
6.5 Practica a demonstrat ca, desi anumite mecanisme care prevad contributia functionarilor
au fost incluse in regulamente si legi ale institutiilor publice, nu exista prea multa vointa din
partea ministrilor de a utiliza asemenea sfaturi, din cauza gradului ridicat de politizare a
administratiei de stat lituaniene.
Schimbarea functionarilor la schimbarea guvernelor
6.6 Potrivit opiniei functionarilor publici referitor la aceasta prolema, desi Legea asupra
oficialilor stabileste diferenta dintre functionarii de nivelul A si cei de nivelul B, si, desi
functionarii publici permanenti se supun legislatiei muncii, cativa functionari publici
profesionisti au fost concediati in urma reorganizarii institutiilor si in urma modificarii
denumirii posturilor sau fiselor posturilor, fara a li se oferi o plata compensatorie (art. 29:
Incheierea contractului de munca la initiativa angajatorului: Un contract de munca se poate
incheia la initiativa angajatorului din urmatoarele motive: 1) lichidarea unei institutii din
dorinta angajatorului; 2) reducerea numarului de angajati din cauza unor modificari la nivelul
productiei sau a organizatiei productiei).
6.7 Legea privind oficialii stabileste diferenta dintre demnitari si functionarii publici
permanenti. Activitatea functionarilor de nivelul A are legatura cu durata postului respectiv:
Legea Contractelor de Munca prevede ca :contractele de munca cu angajati care sunt numiti
in functiile lor de institutii alese in conformitate cu prevederile legale se vor incheia la
incheierea mandatului stabilit de institutiilor respective.

Capitolul VII STANDARDELE

IMPLEMENTARE;SANCTIUNILE

DE

CONDUITA;

MECANISME

DE

Reglementarea functiilor administrative

7.1 A existat o incercare de a adopta o lege reglementand furnizarea de servicii in sectorul
public si regulile de conduita pentru functionarii publici care lucreaza cu publicul. Totusi, nu
au fost adoptate. De aceea, regulile de conduita sunt impuse de alte legi, fiecare acoperind un
domeniu specific, cum ar fi Legea intereselor publice vs. Interese private, Legea privind
furnizarea informatiilor si Legea asupra oficialilor.
7.2 Legile care descriu relatiile functionarilor publici cu publicul afirma ca functionarii
publici, in indeplinirea indatoririlor lor, trebuie sa:
Respecte regulamentele stabilite de etica profesionala

Isi indeplineasca obligatiile profesionale in mod impartial, onest si competent

Evite conflictul de interese prin respectarea legii si prin alte mijloace
Se abtina de la utilizarea pozitiei lor oficiale pentru a-si procura castiguri personale
Isi indeplineasca atributiile corect si in mod civilizat
Pastreze secretul de stat si secretele profesionale cuprinse de actele oficiale
Garanteze caracterul deschis al activitatii lor si sa prezinte informatii asupra lor publicului
intr-un mod stabilit prin lege.
Transparenta in luarea deciziilor
7.3 Ideea de serviciu public transparent si nevoia unei asemenea functii publice au existat de
mult. Aceasta idee a fost implementata intr-o anumita masura prin adoptarea unor legi, ca:
Legea competitiei, Legea supra furnizarii informatiilor catre public, Legea achizitiilor publice,
si prin infiintarea unor institutii cum ar fi Comisia de cercetare, Agentia achizitiilor publice,
etc. Astfel, cadrul necesar transparentei actiunilor administrative este in functiune, dar mai
exista multe de facut in domeniu, intrucat adoptarea unei legi sau a alteia nu este de ajuns.
Rapoarte ale Agentiei Achizitiilor Publice si ale Comisiei de cercetare arata ca exista inca
probleme in acest domeniu.
7.4 Legea supra furnizarii informatiilor catre public prevede ca:
fiecare cetatean al republicii Lituania are dreptul sa se informeze asupra tuturor documentelor
oficiale ale statului, administratiei locale si institutiilor guvernamentale, cu exceptia celor care
sunt confidentiale in conformitate cu prevederile legale
Refuzul unei agentii/ institutii de a oferi informatii publicului (mass media, reporteri, scriitori)
trebuie justificat de functionarii respectivi pana cel tarziu urmatoarea zi lucratoare,
indicandu-se motivul refuzului lor.
7.5 Deciziile administrative, respectiv deciziile privind personalul, cele privind concursurile
deschise, cele privind intalnirile comisiei, sau deciziile din domeniul achizitiilor publice trebuie
justificate in scris, oferindu-se motive si identificandu-se functionarii publici implicati in
proces. In fiecare caz, legi separate definesc perioada pe parcursul careia astfel de proceduri
sau documente trebuie arhivate, pentru a se dovedi legalitatea si impartialitatea deciziilor.
7.6 Functionarii publici au declarat ca nu exista mecanisme pentru incurajarea raportarii de
catre functionarii publici a cazurilor de administrare ineficienta in administratia statului. Desi
s-a subliniat o astfel de necesitate, nu au existat mecanisme care sa incurajeze raportarea.
Standarde de conduita ale functionarilor publici
7.7 Au existat mai multe incercari de a pregati codul etic si legi privind conduita oficiala,
precum si regulile de comportare la serviciu, dar acestea nu au fost adoptate. In prezent, nu
exista o lege care sa reglementeze problemele de etica a functionarilor publici, in afara Legii
privind adaptarea intereselor publice si a celor private, care va fi discutata in sectiunea
urmatoare.
7.8, 7.9 si 7.10 Raspunsul negativ la intrebarea de la 7.7 explica inexistenta raspunsurilor la
aceste puncte.

Mecanisme de prevenire a incompatibilitatilor si a conflictului de interese

7.11 In conformitate cu Legea privind adaptarea intereselor publice si a celor private, pentru a
asigura suprematia interesului public, functionarii publici trebuie sa:
Isi indeplineasca obligatiile profesionale in mod impartial, onest si competent
Evite conflictul de interese prin respectarea legii si prin alte mijloace
Se abtina de la utilizarea pozitiei lor oficiale pentru a-si procura castiguri personale
Se ghideze dupa lege si dupa principiul egalitatii persoanelor, in procesul de luare a deciziilor
Se abtina de la folosirea informatiilor oficiale sau a altor informatii dobandite pe parcursul
actiunilor lor oficiale, si sa previna utilizarea lor de catre alte persoane intr-un alt mod decat
cel prevazut de lege
Nu utilizeze, direct sau indirect, proprietatea de stat sau alta proprietate inchiriata de stat
pentru alte scopuri decat cele legate de exercitarea indatoririlor lor si sa previna folosirea
acestora de catre alte persoane.
Prin demisie, pensionare sau destituire din functie, functionarii publici nu mai pot folosi
beneficiile oferite de functia lor.
Legea introduce de asemenea, indatorirea de auto-excludere: Un functionar public nu are
voie sa participe la pregatirea, considerarea sau adoptarea unor decizii care pot determina
aparitia unei situatii de conflict de interese.
In plus, declaratiile de interese private, identice ca forma, pot fi completate de:
persoane angajate in administratia publica centrala si locala pe o baza permanenta care
trebuie sa prezinte o declaratie anuala pentru anul calendaristic precedent, si, in cazul
dezvaluirii de noi circumstante, o declaratie suplimentara
candidatii care trebuie sa isi declare interesele pentru perioada cuprinsa intre inceputul anului
calendaristic si ziua alegerii/numirii lor intr-o functie publica in administratia centrala sau
locala sau ziua aprobarii functiei lor, sau care trebuie sa completeze o declaratie pentru anul
calendaristic precedent, in conditiile in care a trecut mai putin de o luna din noul an
calendaristic.
Conducatorii institutiilor administrative (departamente, agentii, servicii, inspectorate) ale
guvernului, departamente, servicii si inspectorate ale ministerelor si conducatorii (directori
generali, directori, sefi) si conducatorii adjuncti ai altor institutii ale administratiei de stat,
precum si functionarii enumerati in Legea adaptarii intereselor publice si a celor private,
trebuie sa completeze o declaratie anuala de venituri si proprietate. Declaratiile anuale ale
anumitor oficiali (lista este enuntata in aceasta lege) sunt publicate intr-un buletin informativ,
Valstybes zinios, pana la 1 mai; termenul limita de depunere a declaratiilor este 1 martie.
7.12 Un functionar public trebuie sa anunte pe conducatorul institutiei sau un reprezentant
autorizat al sau despre noile sale propuneri de munca, ce pot provoca o situatie de conflict de
interese. In plus, un functionar public trebuie sa anunte pe conducatorul institutiei sau un
reprezentant autorizat al sau despre acceptarea unei oferte de munca. In eventualitatea in care
exista dovezi ca functionarul are o relatie personala cu viitorul angajator, conducatorul
institutiei sau un reprezentant autorizat al acestuia trebuie sa ia masuri urgente pentru a
preveni aparitia unui conflict de interese.

Dupa incheierea raportului de serviciu cu institutia administratiei centrale si locale, o

persoana nu are dreptul, pentru un an, sa se angajeze in institutii de audit sau de management
sau in alte organizatii, daca, pe parcursul perioadei de un an imediat inainte de incheierea
raportului de serviciu, atributiile sale aveau legatura cu supervizarea sau controlul activitatii
acelei intreprinderi sau organizatii.
Dupa incheierea oficiala a serviciului public, un fost functionar cere detine personal, sau ale
carui rude apropiate detin mai mult de 10% din capitalul autorizat sau contributia materiala a
unei intreprinderi, sau care este angajat (sau ale carui rude apropiate sunt angajate) in
conducerea sau institutiile de audit ale acelei intreprinderi, nu are dreptul, pentru o perioada
de un an, sa intre in contact, sau sa caute privilegii personale, de la institutia in care este
angajat pentru o perioada de un an inainte de incheierea raportului de serviciu.
Limitele prevazute in paragraful anterior nu se aplica in cazul in care a fost incheiat un
contract inainte ca persoana sa-si preia functia in administratia publica centrala sau locala,
sau cand contractul s-a extins, nici in cazul in care contractul a fost incheiat prin licitatie
publica sau in cazul unui contract a carui valoare depaseste 10 000 litas (2348 Euro) pe an.
Mecanisme pentru combaterea coruptiei
7.13 Guvernul, ministerele si alte institutii ale statului au obligatia ca, in termen de 5 zile
lucratoare, sa prezinte Controlului Statului actele reglementand contabilitatea, distributia,
utilizarea si controlul resurselor financiare si materiale care au fost aprobate de institutiile de
mai sus, dar nu sunt publicabile in buletinul informativ al statului (Valstybes zinios).
Managerii sefi ai bugetului de stat trebuie sa prezinte anual Controlului Statului conturile
privind cheltuielile bugetare.
7.14 Comisia de cercetare, controlul Statului si Avocatul Poporului (descrisi in alte sectiuni din
acest raport) sunt institutii care analizeaza aspecte variate ale actiunii functionarilor publici,
inclusiv coruptia. In plus, a fost infiintata o Agentie de Investigatii speciale, o organizatie
apolitica, avand scopul pregatirii si implementarii unui program anti-coruptie, investigarea
actelor de coruptie, etc.
7.15 Controlul Statului supervizeaza legalitatea si eficienta managementului si utilizarii
proprietatii de stat, al performantei bugetului de stat, a observarii disciplinei financiare de
catre institutiile statului si da recomandari pentru asigurarea disciplinei financiare.
In indeplinirea atributiilor sale, Controlul Statului supervizeaza:
performanta bugetului de stat;
implementarea programelor de stat finantate din bugetul de stat;
activitatile economice si financiare ale biroului Seimas, ale institutiilor responsabile Seimas, si
a departamentelor oferind servicii Seimas;
activitatile economice si financiare ale biroului Presedintelui si a departamentelor oferind
servicii Presedintelui;
activitatile economice si financiare ale Curtii Constitutionale;
legalitatea gestionarii si utilizarii bunurilor publice de catre Banca Lituaniei;

activitatile economice si financiare ale tribunalelor, birourilor aprozilor, procurorilor si

politiei;
activitatile economice si financiare ale Guvernului, ministerelor, institutiilor guvernamentale si
a altor institutii finantate din bugetul de stat;
activitatile economice si financiare ale institutiilor de stat ale Republicii Lituania operand in
alte state;
activitatile intreprinderilor publice;
activitatile intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor in care nu mai putin de jumatate din
actiuni sunt detinute de stat;
utilizarea eficienta si bine intentionata de catre autoritatile locale, religioase si organizatiile
publice, a fondurilor primite de la bugetul statului;
formarea si utilizarea fondurilor si rezervelor statului, etc.
Controlul Statului desfasoara anchete pentru investigarea infractiunilor intrand in competenta
sa. In indeplinirea atributiilor sale, Controlul Statului poate evalua performanta statului si a
institutiilor municipale si a entitatilor economice anchetate, prin respectarea obiectivelor
managementului economic, a productivitatii si eficientei.
Inspectorul de Stat, adjunctii sai si conducatorii departamentelor de control au dreptul sa:
evidentieze conducatorilor statului, institutiilor municipale si entitatilor economice care sunt
anchetate orice deficienta in activitatea lor, sa-i avertizeze si sa-i determine sa elimine
deficientele identificate;
prezinte propuneri conducatorilor statului, institutiilor municipale si entitatilor economice
anchetate, conform carora acestea ar trebui sa-si revoce deciziile care violeaza interesele
legitime ale altui stat, institutii municipale sau entitati economice si sa-si suspende deciziile
ilegale si actiunile functionarilor statului, institutiilor sau entitatilor economice anchetate, daca
aceste decizii si actiuni ar provoca pagube statului;
impune deduceri materiale functionarilor pentru recuperarea cheltuielilor neautorizate,
respectiv sume echivalente cu paguba provocata statului, municipalitatii, intreprinderii de stat
sau municipala, institutiei sau organizatiei, dar care sa nu depaseasca sase salarii lunare medii;
sa impuna deduceri materiale prin sume echivalente functionarilor publici din administratia
centrala sau locala si altor angajati, daca paguba produsa din vina lor in timpul serviciului se
inscrie in prevederile Codului Civil;
actioneze in justitie si sa propuna destituirea functionarilor vinovati din posturile respective,
cu exceptia celor numiti de Presedintele republicii sau alesi de Seimas, pentru incalcarea
legilor sau decretelor guvernamentale sau pentru pagube substantiale provocate statului,
municipalitatii sau intreprinderilor statale sau municipale, institutiilor sau organizatiilor;
recomande conducatorilor statului, institutiilor municipale si entitatilor economice anchetate
sau conducatorilor institutiilor ierarhic superioare ca acestia sa-si destituie angajatii vinovati
de abuzuri in activitatile economice si financiare;
solicite de la conducatorii statului, institutiilor municipale si entitatilor economice anchetate
sau conducatorii institutiilor ierarhic superioare ca sanctiuni disciplinare sa fie impuse
angajatilor care au incalcat legea si ca acesti angajati sa fie penalizati material;
ofere instructiuni bancilor pentru suspendarea cu pana la o luna a perioadei de plata si
transfer al banilor din conturile statului, institutiilor municipale si entitatilor economice
anchetate daca paguba provocata statului este stabilita pe parcursul anchetei. La primirea
unor asemenea instructiuni, bancile nu vor deschide un nou cont pentru stat, institutia
municipala sau entitatea economica;

insarcineze pe conducatorii statului, institutiilor municipale si entitatilor economice investigate

sa ramburseze bugetelor de stat sau municipale sau fondurilor de stat resursele,
imprumuturile, alocatiile bugetare, primite sau utilizate cu incalcarea legilor sau a altor acte
legislative, precum si rambursarea sumelor datorate prin sanctiuni economice;
recupereze fara proces de la entitatile economice anchetate catre bugetele si fondurile statale si
municipale resursele, imprumuturile si alocatiile bugetare, primite sau utilizate cu incalcarea
legilor sau a altor acte legislative, precum si rambursarea sumelor datorate prin sanctiuni
economice;
actioneze in justitie in apararea intereselor publice ale statului;
supuna propuneri pentru anularea, in conformitate cu procedura stabilita de lege, a
reglementarilor intreprinderii privind abuzurile, stabilite de legislatia Republicii Lituania;
ofere instructiuni institutiilor de control statale si municipale pentru desfasurarea anchetelor
in cadrul statului, institutiilor municipale si entitatilor economice aflate sub jurisdictia lor;
obtina de la institutiile care desfasoara controale de expertiza rezultatele anchetelor lor;
solicite sprijinul specialistilor pentru desfasurarea inspectiilor;
impuna sanctiuni administrative in conformitate cu procedurile stabilite prin lege;
oblige inspectorii fiscale sa recupereze, in conformitate cu legea privind administrarea taxelor,
sumele contribuabililor dezvaluite in cursul inspectiei de catre Controlul Statului si sumele
rezultate in urma sanctiunilor economice.
7.16 Agentia de Investigatii Speciale, o organizatie apolitica, a fost infiintata pentru pregatirea
si implementarea unui program anti-coruptie si pentru anchetarea actelor de coruptie etc.
Agentia are dreptul de a desfasura anchete penale si interogatorii.
C. FUNCTIA PUBLICA DEZVOLTARI SI OBLIGATII

Capitolul VIII DEZVOLTAREA FUNCTIEI PUBLICE

Actiunea guvernului in dezvoltarea functiei publice
8.1 Primele legi care reglementeaza Structura Guvernului Lituanian au fost elaborate in 1990,
inlocuind documentele sovietice. Totusi, inainte de reformele din domeniul functiei publice
destul de putine si slab coordonate. Reformele economice si privatizarea au fost in topul
prioritatilor pe agenda politica. De aceea, toate reformele administrative au fost analizate ca o
parte a unui sector sau altul al reformei in economia Lituaniei.
In 1993, programul guvernamental pentru dezvoltare al administratiei de stat lituaniene a fost
rezolvat din perspectiva reformelor economice. Programul prevede: Pe timpul reorganizarii
economiei lituaniene, institutiile guvernamentale au fost reorganizate de mai multe ori. Astfel
de schimbari au destabilizat activitatea lor, in special de cand reducerea continua a nivelelor
de personal si lipsa garantiilor sociale pentru functionarii publici i-au descurajat de la o munca
eficienta si efectiva. In plus, au fost multe probleme in luarea deciziei si controlulului asupra
implementarii lor.
Pentru ca sa rezolve aceste probleme, guvernul si-a exprimat obligatiile pentru:

pregatirea sugestiilor pentru o reforma guvernamentala restransa la toate nivelele (guvern,

ministere, departamente si agentii), punand accentul in domeniile controlului preturilor,
proprietatii, garantiilor competitiei si educatiei;
realizarea performantei aparatului guvernamental, in special in formularea strategiei
macroeconomice si implementarea ei si pregatirea Legii Oficialitatilor Guvernamentale,
straduindu-se astfel, sa garanteze stabilitatea administratiei de stat;
definirea diviziunii functionale a responsabilitatii intre nivelele locale si centrale sa transfere
cateva din functiuni, astfel ca serviciile sociale , comertul, etc. la nivel local.
Programul pentru 1994 nu a fost foarte diferit de programul guvernamental pe 1993, in care
reformele guvernamentale au fost cercetate ca parte a reformelor economice, accentuarea
economica, sociala si politica investitiilor.
Totusi, in 1994 a fost acordata mai multa atentie definirii functiilor in cadrul administratiei,
regula liniilor responsabilitatii intre Seimas , guvern si presedintie. Din nou, necesitatea de a
finaliza local reforma guvernamentala si de a completa diviziunea functiilor intre diferitele
nivele ale structurii guvernamentale, a fost una din prioritatile programului.Ca rezultat, o
noua Lege Guvernamentala, inlocuind una adoptata in 1990, a trecut de parlament in luna
mai 1994.
In plus, guvernul si-a exprimat grija pentru calitatea performantelor corpului functionarilor
publici si s-a angajat sa elimine coruptia si sa dezvolte mecanismul de control al calitatii. Ca
rezultat a unor astfel de decizii, Legea privind Demnitarii a fost pregatita si trecuta in
parlament in anul 1995, impreuna cu alta legislatie secundara, reglementand problemele
functionarilor publici.
Programul guvernului din 1996 a accentuat grija sa de a comprima reforma functionarilor
publici, subliniind urmatoarele prioritati:
adaptarea functiilor centrale guvernamentale si operarea regulilor noilor conditii economice si
sociale;
incurajarea orientarii serviciului si mai departe sa dezvolte transparenta si mecanismele
democratice in cadrul administratiei;
revederea functiilor administratiei de stat pentru a elimina lipsurile;
optimizarea structurii pentru a imbunatatii relatiile guvernamentale si de a reduce costurile;
cresterea performantelor functionarilor publici si responsabilitatilor lor pentru rezultatele
deciziilor si actiunilor lor;
impunerea stricta a normelor de etica si al standardelor de performanta pentru functionarii
publici;
pregatirea unei strategii de dezvoltare profesionala pentru functionarii publici;
descentralizarea in continuare a economiei lituaniene prin reducerea ponderii controlului
guvernamental asupra problemelor de piata inevitabile.
Ministerul Reformelor Administratiei Publice si Autoritatilor Locale(MRAPAL), in raportul ei
asupra reformei functiei publice a prezentat in Seimas in noiembrie 1998, a stabilit ca, in
ciuda documentului privind dezvoltarea administratiei de stat, guvernul a fost usor angrenat
in aplicarea reformei. Aceasta a fost adnotata in Raportul din 1997 al Comisiei Europene.Unul
din motivele pentru aceasta situatie a fost ca deciziile politice au fost luate fara analiza
impactului lor anticipat, care a rezultat dintr-o coordonare slaba a eforturilor de reorganizare
a administratiei centrale in perioada 1995/1996.Alta problema a fost lipsa sprijinului politic.

8.2 Programul guvernamental existent a subliniat obligatiile sale de a stabili dezvoltarea

administrativa:
reducerea numarului de ministere(de la 17 la 14) si definitii mai clare a functiilor lor, de
atribuire ministerelor a sarcinilor de pregatire a strategiilor de dezvoltare, formularea politicii
de stat si a legilor de pus in aplicare;
crearea unui sistem informational unificat pentru toate institutiile guvernamentale;
dezvoltarea mecanismelor de declarare obligatorie a veniturilor si ale familiei si relatiile de
afaceri pentru toti functionarii publici;
stabilirea mecanismului de responsabilitati pentru toate deciziile luate, inclusiv deciziile
colective;
elaborarea recrutarii si procedurilor de interviu a functionarilor publici.
Primul Ministru a subliniat in mod special importanta reformelor administratiei publice,
incepand cu stabilirea curtilor administrative si terminand cu adoptarea unui Act al Functiei
Publice cuprinzatoare si a unei Legi a Administratiei Publice.
Totusi, in evaluarea sa, a fostelor reforme ale administratiei publice, ministrul MRAPAL a
subliniat urmatoarele probleme in implementarea strategiei:
slaba eficienta in organizarea muncii a cabinetului Primului Ministru si a aparatului
guvernamental.
Lipsa de atentie in ceea ce priveste eficienta si calitatea activitatii administratiei de stat
Lipsa de atentie in ceea ce priveste procesele de conceptie, punerea in aplicare a legilor
organice si a celorlalte acte normative;
Lipsa coordonarii orizontale a activitatilor la toate nivele guvernamentale;
Ineficienta managementului resurselor umane si deficientele procesului de reforma a
administratiei publice;
8.3. Ministerul Reformelor Administratiei Publice si Autoritatilor Locale (MRAPAL) infiintat
in 1995 ca parte a procesului de reforma a pregatit un program politic, Strategia reformei
administratiei publice in care au fost specificate principalele obiective ale administratiei
publice:
alinierea functiilor administratiei publice la cerintele noilor conditii politice, economice si
sociale;
reorganizarea institutiilor administratiei de stat;
intarirea organelor de administratie locala;
consolidarea dezvoltarii profesionale a functionarilor publici si a sistemelor informatice;
imbunatatirea proceselor de conceptie legislativa;
utilizarea rationala a resurselor fiscale ale administratiei publice.
In timpul evaluarii strategiei de implementare, in toamna anului 1998 ministrul Ministerul
reformei administratiei publice si a autoritatilor locale a redefinit strategia subliniind cinci
domenii prioritare:
dezvoltarea cadrului legal;
schimbarile organizationale;
dezvoltarea managementului functionarilor publici
imbunatatirea relatiilor dintre functionarilor publici si cetateni;
dezvoltarea profesionala a functionarilor publici;

In domeniul administratiei publice, parlamentul a stabilit un grafic pentru ca urmatoarele

proiecte de legi sa fie votate in decursul sesiunii de primavara 1999.
Actul functionarilor publici: al carui principal obiectiv este imbunatatirea standardelor de
performanta a functiei publice, stabilirea unui sistem de cariere, principiile neutralitatii
politice, stabilitatii si profesionalismului oficialitatilor publice.
Legea administratiei publice: ale carei principale obiective sunt: dezvoltarea managementului
intern al institutiilor publice, stabilirea standardelor de prestarea a serviciilor publice,
arbitrajul conflictelor dintre functionarii publici si cetateni.
Legea lobbying-ului: al carei obiectiv este stabilirea procedurii pentru interactiunea
functionarilor publici cu gruparile de interese si influenta.
In iunie 1997 a fost adoptata legea concilierii intereselor publice cu cele private. Principalele
obiectiva ale acestei legi sunt garantarea neutralitatii functionarilor publici si prevenirea
coruptiei in organizatiile publice. In plus comisia mainilor curate a fost infiintata pentru a
analiza cazurile de conflicte de interese si proasta administrare.
Tot in 1997, a fost adoptata de catre parlament o lege care reglementeaza finantarea
campaniilor electorale, iar in aprilie 1998 guvernul a adoptat un decret pentru combaterea
crimei organizate si a coruptiei in Lituania.
Guvernul a adoptat urmatoarele programe de actiune impotriva coruptiei in organizatiile
publice:
1999 2001: evaluarea situatiei si definirea principalelor mijloace pentru prevenirea si
controlul coruptiei si ulterior pregatirea legislatiei;
2002 2004: stabilirea principalelor elemente de control al coruptiei si sistemul de prevenire al
acesteia: baza legala, infiintarea institutiilor de resort, crearea sistemelor legale financiare,
sociale, organizationale, informationale si analitice.
2005: stabilirea unei noi strategii de actiune impotriva coruptiei si evaluarea eforturilor
anterioare.
Prin decretul primului ministru, a fost stabilita o comisie pentru crearea unui plan detaliat de
actiune impotriva coruptiei, cuprinzand reprezentanti ai diverselor institutii de stat si avand ca
presedinte pe cancelarul de stat.
In plus Uniunea Baltica, o institutie formata din cele trei State Baltice a pregatit un document
care afirma in mod explicit angajamentul celor trei guverne de-a a combate coruptia si de a
stabili un mecanism care sa garanteze transparenta activitatilor serviciilor publice cu procura
publica au fost stabilite ca prioritati privatizarea, administrarea impozitelor, sistemele vamale,
activitatile de acordare de licente si recrutare pentru functionarii publici.
Strategiile de personal pentru facilitarea intrarii in UE
MRAPAL impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe si in cooperare cu Institutul Finlandez
de Management Public a elaborat o strategie de pregatire in vederea integrarii europene a
functionarilor publici lituanieni care a fost confirmata de catre Comisia de Integrare
Europeana. Strategia a stabilit grupuri tinta pentru pregatirea integrarii europene.
Principalele grupuri includ membrii delegati si functionari publici care vor fi implicati direct
in procesul integrarii europene in decursul unei perioade mai mari de timp (aprox. 1500 de

functionari publici). Un alt grup este format din aprox. 100 de manageri la nivel inalt din
serviciile publice, din diverse ministere, departamente si alte agentii publice, precum si
ministrii si vice-ministrii care sunt implicati in procesul integrarii. Al treilea grup cuprinde
sefii departamentelor de integrare europeana a ministerelor si a altor institutii guvernamentale
(160 persoane). Personalul juridic, judecatorii si oficialitatile judetene si membrii
administratiei locale constituie al patrulea grup (600 peroane). Restul personalului
(aproximativ 19.000 oficiali) va beneficia de o pregatire de baza pe diverse subiecte privind
integrarea europeana.
Procesele integrarii europene sunt coordonate de catre noua Comisie Europeana (anterior
Ministerul Afacerilor Europene) care are 65 de angajati si raspunde de supravegherea
procesului de integrare europeana si, in particular, pentru implementarea programului
national de achizitii publice. In plus, Comisia de Integrare Europeana subordonata primului
ministru a fost largita pentru a cuprinde toate ministerele care au responsabilitati in domeniul
achizitiilor publice. Alaturi de aceste organisme, exista un departament de legislatie europeana
subordonat guvernului si un Comitet Permanent Seimas care se ocupa de afacerile
europene.Acestea sunt singurele structuri care supravegheaza procesul de integrare europeana
inclusiv pregatirea si implementarea personalului si strategiile de pregatire .
Urmeaza a fi create alte structuri si mecanisme pentru asigurarea stabilitatii personalului.
Resursele dezvoltarii serviciilor publice
MRAPAL care este principala institutie care coordoneaza reforma administratiei publice si
dezvoltarea functiei publice , are un personal format din 50 angajati. Acest numar reprezinta
numai datele numerice care pot fi furnizate in ceea ce priveste resursele de personal alocate
pentru implementarea reformei la nivel central. Bineinteles ca au fost implicati in programele
de pregatire, elaborare de legi si alte persoane, dar multe dintre ele nu erau functionari publici
si, de aceea, nu se poate furniza un numar exact.
Comitetul European -principala institutie guvernamentala, executiva care coordoneaza
procesul de integrare europeana are un personal format din 65 angajati.In plus, toate
ministerele si celelalte agentii administrative de stat au departamente de integrare europeana.
Pe baza datelor furnizate de documentul program politic cu privire la strategia pregatirii
integrarii europene, principalul grup de 8090 de functionari publici include membrii delegati
si functionari publici care vor fi implicati in mod direct in procesul de integrare europeana dea lungul unei perioade mai mari de timp.
Asistenta externa si conditiile acesteia
Principalul furnizor de asistenta pentru dezvoltarea functiei publice a fost Programul Phare.
Lituania a fost beneficiara programului Phare inca din 1991 si a primit 170 MECU, din care 2
MECU au fost exclusiv reformei administratiei publice. In plus fata de Phare, alte oraganizatii
au fost implicate in mod extensiv in programele de asistenta pentru dezvoltarea administratiei
publice in Lituania. Alte 2 organizatii influente (cele mai importante) cu privire la lungimea
programelor si contributia financiara sunt UNDP si USAID.
UNDP s-a concentrat in acordarea de asistenta pentru reforma administativa in domeniile:
imbunatatirea timpului de raspuns al guvernului la nevoile de baza ale populatiei;

obtinerea unei dezvoltari durabile.

Programele USAID s-u concentrat pe 4 domenii:
dezvoltarea sectorului privat,
stabilizarea sectorului energetic si protectia mediului inconjurator,
intarirea institutiilor democratice
pregatire si educatie .
Din 1992 asistenta Bancii Mondiale acordate Lituaniei a sprijinit Tranzitia tarii catre
economia de piata. Proiectele asistate de Banca Mondiala s-au concentrat asupra reformei in
zonele cheie, cum ar fi: mentinerea masurilor de stabilitate de macroeconomica pentru a
intari increderea investitorilor , reducand implicarea guvernului in relatiile de afaceri si
impunerea legilor necesare pentru activitatea privata. In plus, Banca Mondiala lucreaza cu
guvernul pentru intarirea institutiilor financiare cheie pentru a facilita elaborarea
prevederilor necesare cu privire la credite si miscarile de capital , precum si asistarea in
reorientarea retelei de securitate sociala, intarirea infrastructurii functiilor publice si
adaptarea sectorului energetic la nevoile economiei de piata.
Fondul britanic de Know-How a furnizat asistenta administratiei publice prin
Programul de Dezvoltare a Administratiei Publice in Statele Baltice care a inclus vizitele de
studiu/ pregatire pentru functionarii publici de varf, pregatire pentru traineri si dezvoltarea
programelor de traineri a functionarilor publici de varf.
Alte cateva programe de sprijin sunt furnizate prin programe canadiene, finlandeze si
germane, prin institutii de consultanta in domenii cum ar fi: training, dezvoltarea
institutionala, crearea de mecanisme de control intern, elaborarea de proiecte de legi etc.
Ministerul Afacerilor Externe este coordonatorul de ajutoare la nivel national.
Divizia de asistenta tehnica a Departamentului de integrare europeana din cadrul M.A.E.
executa functii de coordonare de asistenta tehnica zilnica. Comisia de coordonare a asistentei
tehnice bilaterale si multilaterale compusa din reprezentanti ai ministerelor si ai altor institutii
responsabile pentru coordonarea asistentei tehnice in sectoarele lor condusa de catre
viceministrul M.A.E. asista coordonarea globala.

Capitolul IX - NUMERE SI TABELE ;DATE

Datele statistice ale functionarilor publici lituanieni sunt adunate si stocate de Registrul
Serviciilor Publice(R.S.P.). In timpul unui interviu oficialii au declarat ca totalitatea datelor de
la majoritatea institutiilor au fost primite doar pentru anul 1998.
De aceea, ei nu au putut sa furnizeze date statistice pentru perioade anterioare anului 1998.
R.S.P. a furnizat urmatoarele date generale si distributia lor pe diferite ramuri ale
administratiei.
Administratia de stat, locala si regionala

Nivelele oficiale A si B
Data: Decembrie 1998
Numar
Administratia de stat
10087
Seimas, Biroul Presedintelui si Cancelariile guvernamentale 443
Ministere
1725
Institutii sub Seimas si guvern
1036
Institutii sub ministere
1275
Administratia fiscala de stat si agentii
2928
Departamentul Relatii cu clientii (cu oficiile teritoriale)
2680
Administratii regionale
2617
Administratia locala
5450
TOTAL
18154

Femei
5840
234
1041
662
529
2305
1069
1389
3953
11182

Barbati
4247
209
684
374
746
623
1611
1228
1497
6972

E. PUTEREA JUDECATOREASCA
DATE DESPRE PUTEREA JUDECATOREASCA
Ramuri, structuri ierarhice; distributia oficialilor
10.1 Sistemul judecatoresc in Lituania este format din curti regionale si curti judetene, Curtea
de Apel si Curtea Suprema . Pentru audierile de cazuri administrative , de munca, familiale si
alte categorii de cazuri pot fi formate curti specializate prin adoptarea unor legi speciale.
Curtile regionale: O curte regionala este formata din presedinte, vicepresedinti s.a.
Vicepresedintii sunt numiti intr-o curte in care sunt angajati cel putin 6 judecatori..O curte
regionala are jurisdictie asupra teritoriului determinat prin lege.
Curtile judetene: O curte judeteana este formata din presedinte, presedinti de divizie si alti
judecatori. Curtea judeteana are divizie de cazuri civile si penale. O curte judeteana are
jurisdictie asupra teritoriului determinat prin lege.
Curtea de Apel a Lituaniei este formata din presedinte, presedinti de divizii si alti judecatori.
Curtea Suprema a Lituaniei este formata din presedintele Curtii Supreme, presedinti de divizii
si alti judecatori. Ea include divizii pentru cazuri civile, penale si Senatul Curtii Supreme.
Pentru a facilita audierile cazurilor economice, in 1998, s-a format Curtea de Arbitraj
dizolvand astfel curttle economice. In plus, curtile administrative sunt infiintate de Legea
Curtilor Administrative care a intrat in vigoare in mai 1999(aceasta lege are efecte incepand
din mai 1999).

Curtea Constitutionala este o curte independenta, infiintata prin Constitutie si este guvernata
de o lege specifica a Curtii Constitutionale.
Principala sarcina a Curtii Constitutionale este de asigura suprematia Constitutiei in sistemul
legislativ, precum si a legalitatii constitutionale prin stabilirea daca o lege sau alt act legal
adoptat de Seimas sunt in conformitate cu Constitutia si daca actele adoptate de presedinte sau
guvern corespund cu Constitutia si legile in vigoare.
10.2 Curtea regionala este prima instanta pentru:
cazuri civile
cazuri penale
cazuri administrative
cazuri legate de aplicarea deciziilor si hotararilor judecatoresti
hotararile judecatoresti cu privire la aplicarea masurilor coercitive stabilite prin lege
investigarea, in cazurile stabilite prin lege a plangerilor referitoare la actiunile unui procuror
sau investigator.
Curtea judeteana este prima instanta pentru cazurile civile sau penale desemnate a fi de
competenta lor prin lege, instanta de apel pentru deciziile, hotararile judecatoresti ale curtilor
regionale, instanta de anulare pentru deciziile si hotararile judecatoresti ale curtilor regionale
care n-au fost examinate in concordanta cu procedurile de apel.
Curtea judeteana, in timpul vizitelor la curtile regionale mai furnizeaza si sfaturi pentru
judecarea
subiectelor legate de aplicarea legilor in teritoriu aferente jurisdictiilor, precum
si in orice alt domeniu.
Curtea de Apel este instanta de apel pentru cazurile care au fost audiate de curtile judetene, ca
si curti de prima instanta, precum si instanta de anulare a deciziilor sau hotararilor
judecatoresti ale curtilor judetene in conformitate cu procedura de apel.
Curtea Suprema a Lituaniei este instanta de anulare pentru:
deciziile si hotararile judecatoresti ale Curtii de Apel in conformitate cu procedura de apel;
deciziile si hotararile judecatoresti ale curtilor judetene trecute de prima instanta.
Curtea Suprema a Senatului, la propunerea presedintelui Curtii Supreme audiaza cazuri
legate de hotararile judecatoresti efective ale Curtii Supreme sau deciziile de anulare ale Curtii
de Apel daca decizia Senatului este importanta pentru formarea unei practici judiciare
uniforme in aplicarea legilor.
10.3 In prezent numarul judecatorilor in toate curtile a crescut la 518, ceea ce inseamna ca
exista 101 locuri libere.
10.4 .
Integritatea judecatorilor
10.5 Articolul 109 al Constitutiei Lituaniei prevede:In Republica Lituania, curtile trebuie sa
aiba drepturi exclusive de a emite hotarari judecatoresti. Pentru a emite hotarari judecatoresti

curtile trebuie fie independente. In timpul investigarii cazurilor, judecatorii trebuie sa respecte
numai legea.
In plus, sistemul judecatoresc lituanian, statutul si regulile de conduita ale judecatorilor sunt
reglementate de Legea Curtilor. Articolul 46 al acestei legi prevede: un judecator si curtile
trebuie sa fie independente atunci cand emit hotarari judecatoresti. In timpul audierii
cazurilor, judecatorii respecta numai legea.In adoptarea deciziilor curtea va fi guvernata
numai de legile care nu intra in contradictie cu Constitutia Lituaniei, de decretele
guvernamentale care nu intra in contradictie cu legile, si alte acte legislative care nu intra in
contradictie cu legile si decretele guvernamentale. Interferenta autoritatilor si institutiilor
guvernamentale, membrii Seimas si alti oficiali, partidelor politice, organizatilor publice sau
individuale cu munca judecatorilor sau curtilor este interzisa si intra sub incidenta legilor.
Legea Curtilor defineste statutul imunitatii si drepturile protectiei proprietatii pentru
judecatori, precum si procedurile de lichidare , garantii sociale, etc.
10.6 Legea Curtilor este una din legile Constitutionale care este adoptata printr-o simpla
majoritate de voturi. Totusi, aceste legi pot fi amendate doar prin majoritate de vot de 3/5 a
tuturor membrilor Seimas. Seimas a stabilit o lista a legilor constitutionale amendabile de o
majoritate de vot de 3/5 a membrilor sai.
10.7 Inainte de a deveni judecatori, toate persoanele trebuie sa promoveze un examen special
dat de Comisia de Examinare formata din 6 membri numiti de presedintele Curtii Supreme si
Ministerul de Justitie pe un termen de 3 ani. Pentru judecatorii Curtii Supreme, Comisia de
Examinare este formata din 5 membri si este numita de Senatul Curtii Supreme pentru o
perioada de 3 ani.
Continutul examinarii pentru judecatorii din curtile regionale, judetene, ai Curtii de Apel,
trebuie sa fie aprobat de presedintele Curtii Supreme si de Ministrul de Justitie. Continutul
examinarii pentru judecatorii Curtii Supreme trebuie sa fie aprobat de presedintele Curtii
Supreme.
Ministrul de Justitie desemneaza candidatii pentru pozitiile de judecatori din curtile judetene
si regionale si presedintii lor. Judecatorii curtilor regionale si judetene sunt numiti de
Presedinte la propunerea Ministrului de Justitie cu recomandarea Consiliului de Judecatori.
Presedintii curtilor regionale si judetene sunt numiti de Presedinte dintre judecatorii numiti la
propunerea Ministrului de Justitie cu recomandarea Consiliului de Judecatori. Presedintii
adjuncti ai curtilor regionale si judetene, presedintii curtilor divizionare sunt numiti dintre
judecatorii nominalizati de catre Ministrul de Justitie bazat pe propunerea Presedintelui
respectivei curti.
Ministrul de Justitie desemneaza candidatii pentru pozitiile de judecatori ai Curtii de Apel si
presedintele ei. Judecatorii Curtii de Apel impreuna cu presedintele ei sunt numiti de
Presedinte pe baza propunerii Ministrului de Justitie si la recomandarea Consiliului de
Judecatori cu aprobarea Seimas. Ministrul de Justitie numeste presedintii de divizie ai Curtii
de Apel dintre judecatorii desemnati, pe baza propunerii presedintelui acestei curtii.
Presedintele si presedintii de divizii ai Curtii de Apel sunt numiti pe o perioada de 8 ani.
Presedintele Curtii Supreme desemneaza candidatii pentru pozitiile de judecatori ai Curtii
Supreme. Judecatorii Curtii Supreme si presedintele ei sunt numiti de Seimas pe baza

propunerii Presedintelui. Presedintii de divizii ai Curtii Supreme sunt numiti dintre

judecatorii desemnati de Seimas la propunerea Presedintelui si la recomandarea presedintelui
Curtii Supreme. Presedintele Curtii Supreme si presedintii de divizii sunt numiti pe o perioada
de 9 ani.
Presedintele la propunerea Ministrului de Justitie si la recomandarea Consiliului de Judecatori
poate transfera judecatori de la curtile regionale si judetene cu consimtamantul lor la alte curti
de acelasi tip in caz de imbolnavire a unui judecator de la curtea regionala sau in cazul
absentei acestuia din orice motiv presedintele poate la propunerea Ministrului de Justitie sa
transfere temporar sarcinile acestuia unui judecator al altei curti regionale.
Consiliul de Judecatori furnizeaza recomandari Presedintelui in legatura cu numirea,
promovarea, transferul sau demiterea din biroul de judecatori. Consiliul de Judecatori
functioneaza pe o perioada de 5 ani si este format din 14 membri: presedintele Curtii Supreme
de Justitie, sefii departamentelor Curtii supreme, presedintele Curtii de Apel, 2 judecatori
numiti de Presedinte, 2 judecatori numiti de Ministrul de Justitie, 5 judecatori alesi de
Adunarea Generala a Judecatorilor si un judecator ales de Asociatia Lituaniana a
Judecatorilor. Consiliul de Judecatori alege presedintele si secretarul dintre membrii sai.
Adunarea Generala a Judecatorilor se intruneste cel putin o data la 2 ani si este organizata de
presedintele Consiliului de Judecatori.
10.8. Nivelul salariilor de baza ale judecatorilor si altor oficiali de baza in sistemul;
judecatoresc depinde de salariul lunar de baza stabilit prin decret guvernamental. In prezent
salariul de baza este de 105 Litas (0,24 EURO). Guvernul a stabilit urmatorii coeficienti care
se aplica salariului de baza al judecatorilor.
Functia
Presedinte
Vice presedinte
Sefi divizii
Judecatori

Coeficient
Curtea
Suprema
43
40
38

Curtea de apel

Curti Judetene

Curti Regionale

40

38

35-33
32-30

38
36

36
34

30-28

* judecatorii Curtilor regionale sunt platiti diferit in functie de pozitia geografica: judecatorii
din orasele principale au salarii mai mari, in timp ce judecatorii din orasele mai mici au salarii
mai mici.
10.9.
10.10. .
Procedurile curtii
10.11 .
10.12 .
10.13 Legea Curtilor prevede ca toti cetatenii Lituaniei precum si strainii, intreprinderile si
organizatiile au dreptul la ajutor legal asupra procedurilor curtii.

Pregatirea judecatorilor
Curtea Departamentala, recent infiintata in cadrul Ministerului de Justitie si Centrul de
Instruire a Judecatorilor (infiintat in septembrie 1997) sunt responsabile pentru pregatirea si
implementarea strategiilor de pregatire legala a judecatorilor. Pentru a dobandi nivelul de
pregatire necesar intrarii in UE cele doua institutii impreuna cu Departamentul de Pregatire
Legala si Educatie a Ministerului de Justitie a pregatit si implementat programe de pregatire
pentru judecatorii Lituaniei. In perioada septembrie-decembrie 1997 au fost organizate 27 de
seminarii si conferinte la care au participat 495 de judecatori de diferite nivele. In 1998 au fost
organizate 45 seminarii (8 pe termen lung) si au participat 1330 judecatori.
Desi Centrul de Instruire a Judecatorilor a organizat seminarii, conferinte si alte evenimente,
programul de pregatire in domeniul legislatiei EC trebuie introdus si alte programe de
pregatire. In orice caz este dificil a evalua capacitatea sistemului judecatoresc lituanian in
aplicarea legislatiei EC din moment ce numai legea lituaniana este aplicata si legislatia EC nu
este aplicabila in tara. Pana acum nu a fost nici o instanta care sa aplice legislatia EC si
oficialii Ministerului de Justitie au refuzat sa precizeze daca exista sau nu aceasta capacitate.
Anexa 1
Toate actele legale impreuna cu traducerea in limba engleza pot fi gasite pe pagina de internet
a Parlamentului Lituaniei www.lrs.lt. Alte documente politice utilizate pentru acest raport pot
fi gasite pe pagina de internet a MRAPAL www.vrsrm.lt. Urmeaza o lisaa a nivelului A
(oficiali). Toti ceilalti angajati guvernamentali cu exceptia celor care desfasoara indatoriri
tehnice (oameni de serviciu, soferi,etc) sunt considerati oficiali.

BIBLIOGRAFIE

Conf.Univ.dr. Valerica Nistor - Drept social European Ed.Lumina Lex

- Bucuresti 2004
GHEORGHE T. ZAHARIA DREPT ADMINISTRATIV ROMAN vol. I,
Editura ANKAROM, Iasi, 1996
ALEX NEGOITA DREPT ADMINISTRATIV SI STIINTA
ADMINISTRATIEI Bucuresti, 1993
ROMULUS IONESCU DREPT ADMINISTRATIV, Bucuresti, 1970
Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici cu
modificarile si completarile ulterioare
ANTONIO IORGOVAN TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV
Ed.Valentin Nicolau Bucuresti - 1996
NEGRUT VASILICA DREPT ADMINISTRATIV