PSIHOLOGIA GENERALĂ

PEDAGOGIE PREȘCOLARĂ, GRUPA 107

DODICI GALINA

Senzațiile
Percepțiile
Reprezentările
TEMA:Senzațiile
Senzațiile sunt procese psihice senzoriale și în același timp imagini primare
care semnalizează asupra însușirilor concrete și separate ale obiectelor și
fenomenelor în condițiile acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor
sau organelor de simț.Procesele senzoriale și în special senzațiile sunt cele
mai simple legături stabilite cu mediul intern sau extern.Deaceea senzațiile
sunt fenomene psihice elementare și primare.Ele semnalizează asupra
însușirilor separate și concrete ale
obiectelor(culoare,gust,miros,temperatură).Senzațiile iau naștere numai
prin acțiunea integrală a organelor de simț.Ele dispun de mai multe
caracteristici:
.Intensitatea senzației-puterea cu care se manifestă și depinde de
sensibilitatea subiectului și de puterea stimulării.Ex:durerea
.Durata senzației – ea se formează numai în urma stimulării realizate de
obiect dar poate să persiste și după încetarea stimulării(post-efect) Ex:după
lovirea cu un obiect dur,durerea încă persistă.
.Tonalitatea afectivă:asociem plăcerea sau neplăcerea diferitelor gusturi
mirosuri,culori,sunete.Ex: Amintirea de un trandafir ne poate provoca
plăcere,pentru că l-am primit de la cineva drag;sau dimpotrivă
neplăcere,pentru că acesta are spini.
Analizatorul reprezintă ansamblul structura/funcțional ce ajută la
formarea senzației:este alcătuit din următoarele elemente:
Receptorul=transformă stimularea in influx nervos=codare(codificare)
EX: Receptorul pentru imagine este ochiul,receptorul pentru stimul
olfactiv este nasul.
Cale de conducere=transferă influxul nervos de la receptor la veriga
centrală.
Veriga centrală=se găsește pe cortex (scoarța cerebrală) și are rolul de a
transforma influxul nervos în fapt psihic,adică în senzație.
Conexiunea inversă =este calea de la veriga centrală spre receptor ce are
rolul de a regla adaptarea pentru stimulul respectiv.
TIPURI DE SENZAȚII
a)După natura analizatorului există:
Senzații vizuale -ochiul. Senzațiile vizuale sunt de două feluri: cromatice-
sesizează cele șapte culori ale curcubeului;
Acromatice-sesizează culorile alb și negru și toate nuanțele lor;
Ex:se știe că culorile au o semnificație socială.La africani negrul semnifică
binele,iar albul-răul.În Europa negrul este culoarea doliului,în Asia -
alb.Galbenul exprimă la Europeni despârțirea ,gelozia,la chinezi și
japonezi-bucuria,puritatea.
Foarte importantă este cromatica ambientală a învățării:albul permite o
mai bună concentrare;galbenul este un calmant al
psihonervozelor,stimulează și întreține starea de vigilență,sporește
capacitatea de concentrare a atenției;verdele facilitează ambundența de
asociații libere de idei,stimulând imaginația;albastrul favorizează
dezvoltarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității.

. SENZAȚII AUDITIVE-URECHEA
Exemplu:senzațiile auditive și cele vizuale sunt principala sursă de
cunoaștere a ambianței asigurănd circa 95% din informația asimilată de
indivizi umani.

.SENZAȚII GUSTATIVE-LIMBA
Exemplu:senzațiile gustative sunt de patru feluri în dependență de
anînsușirile fundamentale ale limbii:sărat,acru, și dulce,combinarea cărora
oferă un spectru larg de gusturi.
.Senzațiile olfactive sunt provocate de particulele volatile care pătrund în
fosele nazale odată cu aerul,poartă denumirea de miros.Exemplu:
Mirosuri plăcute-aromatice,parfumate,precum neplăcute și respingătoare.
.Senzații cutanate-pielea(sunt provocați de receptori aflați în piele).
Exemplu:se cunosc trei feluri de senzații cutanate:termice-ne dau
informație despre temperatura excitantului(cald-rece);tactile-senzația de
atingere,de pipăit, de durere.
Fără senzații e imposibil activismul psihic al omului.
După natura informațiilor pe care ni le oferă:
.senzații care ne dau informații din mediul
imtern(foame,sete,oboseală,greață,durere,etc.)
.Senzațiicare ne dau informații din mediul extern(vizuale,auditive)
.Senzații care ne dau informații despre poziția corpului,capului,membrelor-
propreoceptive(ne ajută să ne ținem poziția verticală) -de echilibru( ne
ajută să ne ținem echilibru)-kinestezice(despre mișcare).

Percepțiile
Percepția este un proces psihic senzorial complex și totodată ,imagine
primară ,conținând totalitatea informațiilor despre însușirile concrete ale
obiectului și fenomenelor,în condițiile acțiunii directe a acestora asupra
analizatorilor.
Caracteristicile procesului perceptiv:
 obiectele sunt date în totalitatea însușirilor lor,adică unitar și
integrat;
  Imaginea perceptivă este bogată în conținut,cuprinde atât însușirile
semnificative,cât și cele de detaliu.
 Cuprizând senzația, percepția reprezintă o nouă treaptă în
cunoaștere,mai comlexă,este o formă superioară de cunoaștere
senzorială;
 Obținera imaginei perceptive este asigurată de o coplexitate de
procese psihofiziologice/pe un singur utilizator.
 Percepția este o imagine sintetică, ea nu reprezintă o sumă de
senzații,ci o sinteză.
 Percepția este o imagine obiectuală-este întotdeauna imaginea unui
obiect anume etc.
Percepția ca și senzația, constituie un proces reflector.
Pavlov a demonstrat, că în baza percepției stau reflexele
condiționate,legăturile nervoase temporare, ce se formează in scoarța
emisferelor mai ales creerului la acțiunea obiectelor și fenomenelor lumii
încojurătoare asupra receptorilor.
În comparație cu senzațiile percepția constituie o formă mai înaltă a
activității analitico-sintetice a creerului.Fără analiză este imposibilă
percepția conștientizată.
Cercetările efectuate vizând formarea și desfășurarea acțiunilor perceptive
pun în evidență patru niveluri ale acțiunii perceptive:

1.Detecția,ca fază inițială a oricărui proces perceptiv, constă în sesizarea

de către subiect a prezenței sau absenței atimului în câmpul perceptiv.
(Ceva este)

2.Discriminarea presupune detașarea stimului de fond(deosebirea lui de

celelalte obiecte)și remarcarea acelor însușiri care-l deosebesc de ceilalți
stimuli asemănători.Este operația propriu zisă de formare a imaginii
perceptive.(Acel ceva este un câine).

3.Identificarea vizează fie două obiecte percepute simultan, fie un obiect

perceput la un moment dat și imaginea păstrată în memorie.(Câinele este
un dalmațian.)
4.Recunoașterea implică în sine categorizarea, adică denumirea și
includerea obiectului perceput îtr-o anumită clasă de obiecte percepute
anterior și desprinderea et alonului corespunzător.
Intervin mecanismele înțelegerii.(Câinele dalmațian este a prietenului
meu ......)

Însușirile percepției.
Cele mai importante însușiri ale percepției sunt :obiectualitatea,
inegralitatea,structuralitatea,constanța,inteligibilitatea.

1.Obiectualitatea-în acest proces rolul decisiv îl joacă pipăitul și

mișcarea.

2.Integralitatea.Percepția este imaginea integrală a obiectului dat, care

include și elementele inaccesibileperceperii într-un anumit context.
Integralitatea percepției este o reflectare a iteraglității lumii obiective, de
acea ea se formeză treptat în procesul activ al perceperii obiectelor și
fenomenelor realității.

3.Structuralitatea este legată strâns de integralitate.Percepția nu coincide

cu senzațiile momentane și nu rezultă din simpla lor însumare.

4.Constanța percepției se manifestă în relativa stabilitate a însușirilor

percepute ale obiectelor, în cadrul unui registru destul de larg de modificări
ale condițiilor în care are loc perceperea.
Constanța perceției se formeză în procesul activității obiectuale și totodată
este o condiție necesară vieții si activitații omului.Fără ea omul n-ar putea
să se orienteze în nesfârșita diversitateși variabilitate a realității obiective.

5.Inteligibilitatea.La om percepția este strâns legată de gândire,de

înțelegerea esenței obiectului.Stimulul cu o mare semnificație pentru
subiect se impune în câmpul perceptiv (sunt mai repedediscriminați, ciar
dacă sunt stimuli slabi).

Clasificarea percepțiilor
1.Percepția spațiului- este reflectarea senzorial-intuitivă a însușirilor
spațiale ale obiectelor(formă,mărime,a relațiilor spațiale dintre
ele(dispunerea lor unele față de altele)
2.Percepția timpului constă în reflectarea duratei obiective, a vitezei și a
succesiunii evenimentelor realității.De obicei timpul în care desfăsurăm o
activitateinteresantă timpul pare mai scurt decât cel petrecut în
inactivitate.Percepția timpului este influențată și de stsrea afectivă.Emoțiile
pozitive, în general, ne produc iluzia scurgerii rapide a timpului, pe când
cele negative lungesc intervalele de timp.

3.Percepția mișcării constă în reflectarea modificărilor în poziția pe care

o ocupă obiectele în spațiu într-un anumit interval de timp.Obiectele se pot
deplasa în spațiu în diferite direcții față de subiect:înainte-înapoi,sus-jos.
Mișcarea obiectelor poate fi reală sau aparentă.

Reprezentările
Reprezentarea este un proces psihic comlex de reflectare mijlocităși
selectivă sub formă de imagini schematice a însușirilor concrete, mai mult
sau mai puțin semnicative ale obiectelor și fenomenelor,în absența acțiunii
directe a stimulilor asupra analizatorilor.
În ontogeneză, reprezentarea apare mai târziu decât percepția, iar unele
forme ale ei apar după ce operațiile mintale au atins un anumit nivel de
dezvoltare.

 Relația dintre reprezentare și percepție. Reprezentărilesunt

rezultatul unei prelucrări și generalizări a experienței perceptive
anterioare.
 Asemănările:
1.ambele imagini reprezintă unul și același obiect;
2.ambele păs trează un șir de însușirifigurative ale obiectului dat.
 Deosebirile:
1. imaginea percepției este primară-imaginea reprezentării este
secundară.
2. imaginea percepției este mai bogată în conținut decât imaginea
reprezentării care este fragmentară:
Reprezentările sunt mai sărace în amănunte și cu mai multe goluri.
3 .pentru procesele cunoașterii imaginea reprezentării este mai
importantă decât imaginea percepției deorece putem coopera cu ea
când obiectul lipsește.
4 .percepția îl leagă pe om de realitate iar reprezentarea îi permite
detașarea sa de ea.
5. reprezentările sunt mai puțin clare decât percepțiile ce stau la baza
lor, mai puțin intense.
6. imaginea percepției este mai stabilă decât cea a reprezentării.
7.reprezentarea poate fi obținută și în rezultatul descrierii
verbale,prin intermediul cuvântului.
Rolul limbajului în reprezentare:
În formarea reprezentărilor nu intervin doar operațiile intelectuale, ci și
mecanismeleverbale.Denumirea obiectului prin cuvânt activează
reprezentarea corespunzătoare,oferind imagini sens și
semnificație.Limbajul contribuie astfel la formarea reprezentărilor,este
instrument de organizare și de transformare a imaginilor.

 Clasificarea reprezentărilor

1. Avem reprezentări
auditive,vizuale,olfactive,gustative,tactile,kinestezice.Reprezentările nu sunt
numai tactile sau numai vizuale, ci conțin componente ale unor experiențe
senzoriale diferite.
2. În funcție de domeniul cognitive avem:reprezentări
științifice(matematică,fizică,biologie,chimie);reprezentări
artistice(muzică,literare,plastice); reprezentări tehnice(agregate
mecanice,mecanisme)
3. În funcție de modul de producere;voluntare și involuntare.
4. În funcție deprocesul psihic în care se integrează:ale memoriei sau
imaginației.

 Rolul reprezentărilor în activitatea mintală

Reprezentările îndeplinesc:
1.Rolul de cunoaștere. Este o sursă importantă de informație pentru
gândire, care poate prelucra informații și în absența obiectelor.
2. Rolul de reglare se manifestă sub două aspecte:
a) în pregătirea mintală anticipată a acțiunilor.
b) în coordonarea și corectarea desfășurării acțiunilor.
Reprezentările generale pregătesc gândirea,memoria-cele
reproductive,imaginația-cele anticipative.