Senzațiile și percepțiile

Pentru a supraviețui, organismele trebuie să se orienteze în funcție de însușirile

obiectelor și fenomenelor aflate în mediul extern, sau de schimbările produse în corpul
propriu, iar acest lucru este posibil datorită senzațiilor și percepțiilor.
SENZAȚIA – e procesul psihic cognitiv-senzorial care semnalizează separat, sub
formă de imagini simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în
condițiile acțiunii lor directe asupra analizatorilor.
Senzația redă o singură însușire – spunem despre ceva că este verde sau albastru, cald
sau rece, aspru sau moale etc.
Senzațiile sunt:
1) Exteroceptive – semnalizează însușiri ale obiectelor și fenomenelor din lumea
externă. În acest caz, vorbim despre senzații vizuale, auditive, cutanate, gustative
și olfactive.
2) Interoceptive - semnalizează însușiri ale obiectelor și fenomenelor cese desfășoară
în interiorul organismului și care privesc modificările mediului intern (de exemplu
senzațiile de durere, de foame, see, greață, saturație, oboseală etc.)
3) Proprioceptive – informează asupra poziției și mișcărilor corpului sau ale unora
dintre segmentele sale (de exemplu poziția și mișcările capului,trunchiului,
corpului în balansare sau rotire etc)
Senzațiile au o anumită calitate (de a fi auditive, sau vizuale, ori olfactive etc.), sunt
resimțite cu o anumită intensitate, se desfășoară pe o anumită durată de timp și sunt
resimțite la nivel afectiv.
PERCEPȚIA – e procesul psihic cognitiv-senzorial care semnalizează sub forma
imaginilor primare și unitare, totalitatea însușirilor concrete ale obiectelor și fenomenelor, în
condițiile acțiunii lor directe asupra analizatorilor.
Percepția este o imagine integrală – cuprinde aproape toate însușirile concrete,
importante sau neimportante ale obiectului, dar și informații care nu aparțin părților
obiectului, ci care privesc relațiile dintre părți. De exemplu, recunoaștem o figură în
fotografie, independent de dimensiunile ei, sau de culoare.
Percepția e influențată de limbaj – prezența cuvintelor mărește viteza și precizia
identificării obiectelor.
Perceperea repetată a obiectelor determină formarea treptată a unor modele perceptive,
iar dacă acestea corespund modelului aflat în memorie, are loc recunoașterea și numirea lui.
Prin recunoaștere și numire, percepția obiectelor și fenomenelor devine conștientă.
Percepția este selectivă – obiectele și fenomenele sunt percepute întotdeauna împreună
cu contextul în care apar. Ceea ce e perceput clar, distinct, formează obiectul percepției, iar
restul care apar mai vag – fondul percepției. Obiectul și fondul percepției își pot schimba
reciproc funcțiile.
 Percepția este dependentă nu numai de obiectul semnalizat, ci și de trebuințele,
interesele, așteptările sau atitudinile subiectului. De exemplu, s-a demonstrat experimental că
indivizii înfometați sau însetați percep imaginile hranei sau ale băuturilor ca fiind mai
luminoase decât imaginile obiectelor neutre.