REFERAT

TEMA: SENZAȚII vs. PERCEPȚII

ELEV : POPA DIANA-GIORGIANA

CLASA: 1C, ANUL I AMG

1
 SENZAȚII vs. PERCEPȚII

Senzația –de origine latină „senstio”, înseamnă

impresia pe care un lucru îl oferă prin sim țuri . Este
un răspuns oferit de organele senzoriale la un stimul.
Avem cinci organe senzoriale diferite: ochii, nasul,
urechile, limba și pielea. Aceste cinci organe
senzoriale sunt responsabile pentru a primi diferite
stimulente în jurul nostru prin văzul, mirosul, auzul,
degustarea și, în cele din urmă, senza ția prin piele.
Semnalele primite prin organele noastre senzoriale
din mediul din jurul nostru se numesc senza ții. Pur și
simplu, senzațiile sunt ceea ce organele noastre de
simț primesc și le transmit la creier. Odată ce creierul
primește stimulul, acesta transformă întregul semnal
în sentimente, gust, sunet, vedere și miros.

Senzațiile sunt reflectari in plan psihic a insusirilor separate a obiectelor si fenomenelor in conditiile
contactului direct dintre acestea si receptorii analizatorilor specifici. Elementul de diferentiere fata de perceptii
este dat raportul parte/ intreg. Senza ției ii revine partea, detaliul in timp ce pornind de la parti, perceptia,
printr-un demers sintetic, re-creeaza in plan psihic ansamblul.

Percepția- De la termenul latin ‘perceptio’, care înseamnă primirea și în țelegerea prin stimuli, senza ții,
impresii, simțuri și imagini a ceea ce dore ști să comunici. Ca și senzațiile, percepția are o funcție
informațională, dar este mai complexă, prin intermediul căreia percep ția ne asigură o informare asupra
însușirilor complexe, obiectuale, ale lumii înconjurătoare. Percep ția are și o func ție adaptativ reglatorie, prin
care îndeplinește roluri majore în adaptarea organismului la mediu și în activită ți complexe ale omului
(scrisul, cititul, manipularea unor vehicule sau instala ții complexe etc.

Pe de altă parte, percepția este aproape ca un al șaselea sim ț. Este ceea ce percepem sau formăm o opinie
despre orice și tot ce se petrece în jurul nostru.

Percepția consta , in cunoasterea obiectelor si fenomenelor in integritatea lor in momentul in care ele
actioneaza asupra organelor senzoriale. Putem spune despre perceptie ca este o etapa succesiva, calitativ
superioara a senzatiei in demersul operarii informationale specific blocului cognitiv.

Percepția unei persoane este o experien ță absolut personală. Este ceea ce o persoană se gânde ște la
mediul în care trăiește și, astfel, persoana se uită la lumea din jurul lui. Este mai mult un concept psihologic
decât orice senzatie fizica. Doi oameni diferi ți pot avea percep ții diferite despre acela și lucru. De exemplu, în
imaginea corporală, o persoană sănătoasă are o percep ție diferită despre corpul său. Oamenii sănăto și, chiar
dacă sunt puțin supraponderali, reacționează și se văd diferit și acceptă cine sunt sau lucrează pentru a

2
atinge ceea ce doresc. Odată ce reușesc, se opresc. În timp ce o persoană anorexică, indiferent cât de
subțire, indiferent cât de subponderală este, are o percep ție că încă mai sunt supraponderala și se opre ște
să mănânce,considerand ceea ce este potrivit pentru ea.

Diferența dintre senzație și percepție:

O senzație este reacția imediată a organelor senzoriale; Percep ția interpretează senza țiile pentru a le da
sens.

Senzația este de origine fiziologică, iar percep ția este psihologică.

Senzația este obiectivă, în timp ce percep ția este subiectivă.

Senzația este inconștientă atunci când asculta ți un răspuns senzorial, percep ția fiind con știentă atunci când
procesează informațiile de către persoană.

Senzația este un răspuns care este emis după primirea unui stimul, iar percep ția este o explica ție pe care o
construim.

Senzația este compusă numai din trei elemente, stimul, organ senzorial și răspuns, în timp ce percep ția este
compusă din nenumărate elemente.

Percepţia
procesul psihic de reflectare a obiectelor şi
fenomenelor realităţii în totalitatea însuşirilor lor, în
momentul acţiunii lor directe asupra analizatorilor
caracter monomodal (este funcţia
unui anumit analizator)
Senzaţia
reflectă însuşiri individuale, izolate ale obiectelor
caracter plurimodal (reflectă simultan,
succesiv un complex de însuşiri pe care le
sintetizează într-o configuraţie
specifică, proprie acelui obiect reflectat şi au un
înţeles logic pe baza căruia putem deosebi acel
obiect de celelalte)