1.

SEMIOLOGIA CUNOASTERII

Cunoasterea reprezinta ansamblul de functii psihice care reflecteaza realitatea exterioara in vederea
orientarii si adaptarii eficiente in concordanta cu nevoile individului. Functiile elementare care
realizeaza cunoasterea sunt: atentia, perceptia, memoria, gandirea. "

Functii elementare orienteaza psihicul spre mediul inconjurator permitandu-i sa recolteze, prin
intermediul organelor de simt, datele, informatiile necesare reprezentate de senzatii, perceptii ,
reprezentari. Pe baza acestor informatii. prelucrate si stocate in memorie, se realizeaza judecati si
rationamente ,proprii realizand propria evaluare a realitatii.de catre individ.

ln functie de evaluare individul va actiona comportamental si va lua atitudine fata de mediu.

Alaturi de afectivitate care reprezinta registrul sau fundalul subiectiv, personal, in care individul se
raporteaza la realitatea inconjuratoare, cunoasterea constituie obisnuinta. Constiinta este o functie de
sinteza a psihismului care reprezinta viata psihica la un moment dat (Jaspers).

 ATENTIA

 Este functia psihica elementara prin care se realizeaza orientarea selectiva si concentrarea
activitatii psihice asupra unor obiecte, fenomene, actiuni, in scopul de a le percepe, de a lua deci
act de existenta lor, de a le intelege si a le asimila, sau la nevoie de a le percepe si a le evita.

 Atentia depinde atat de substratul ei neurofiziologic (care presupune un anumit prag de vigilitate,
de alerta a structurilor cerebrale), cat si interesul subiectiv, de moment sau de lunga durata al
individului fata de obiectul, fenomenul respectiv.

 Din punct de vedere psihologic descriem urmatoarcle calitati polare ale atentiei: stabilitate fata
de mobilitate.

PERCEPTIA

 Senzatia este un semnal sensorial elementar unimodal , definit.calitativ conform unui stimul
simplu si uniform si care duce la o imagine (lumina, culoare etc.) obtinute printr –un singur
analizator a unor proprietati simple. Senzatia este izvorul initial al tuturor informatiilo noastre.

 Perceptia este un proces psihic ce realizeaza reflectarea directa si unitara a ansamblului

insusirilor si structurii obiectelor si fenomenelor (in forma perceptelor). Este un proces primar
(spre deosebire de gandire si reprezentare, care este unul secundar) datorita desfasurarii ei numai
atata timp cat se pastreaza contactul cu stimulul. Stimularea fizica este transformata, convertita,
transferata in informatie psihologica, stimularea senzoriala fiind prelucrata si adusa in campul
constiintei

 Reprezentarea este reflectarea sub forma de imagine intuitiva a unui obiect sau fenomen care in
momentul respectiv nu este perceput, dar care a actionat in trecut asupra analizatorilor.
Reprezentarea este deci, o imagine reprodusa care se bazeaza pe experienta perceptiva trecuta,
reprezentarile existand independent de prezenta stimulului. Reprezentarile pot fi evocate,
actualizate pe baza de cuvant (stimulul specific pentru evocarea reprezentarilor la om
si care este strans legat de perceptie). Primul si al doilea sistem de semnalizarea formand o stransa unitate.
Reprezentarile pot fi actualizate si de stimuli concreti, neverbali, ce au fost perceputi concomitent cu
stimuli ce au constituit obiectul perceperii pe care reprezentarea o reflecta. Reprezentarile sunt rezultatul
unei prelucrari si generalizari a experientei perceptive anterioare.

 Diferenta dintre senzatii si percept este urmatoarea:.

 Senzatia este forma elementara de reflectare primara unimodala, nemijlocita a unor insusiri
simple si separate ale obiectelor care actioneaza asupra organelor de.simt (stimulilor)obtinute
intr-un singur analizator (vizuale, gustative, auditive etc.; ex. senzatii de rece sau cald, culoare).
Senzatiile ca elemente simple ale perceptiei constitute izvorul cunoasterii. Senzatia este
premergatoare perceptiei fiind element constitutiv al perceptiei

 Am putea spune deci , ca perceptia este o multitudine de senzatii.

 Perceptele reprezinta imagini sintetice, dar primare , obiectuale si globale, multidimensionale

obtinute prin interactiunea senzoriala complexa dintre obiect si subiectul care percepe reflectand
direct si unitar calitatea obiectului. Perceptele sunt situate la un nivel superior senzatiilor in
cadrul proceselor cognitive

 ILUZIILE

 Iluziile fiziologice (la normali): perceptia sau interpretarea eronata a

unor stimuli senzoriali existenti in cadrul perceptiei. Apar la normali in conditii
de: distanta prea mare, lumina insuficienta, stari afective speciale (frica in con-
ditii de intuneric).

 Rezulta fie dintr-o proiectare a imaginarului in actul perceptiv fie dintr-o prelucrare
eronata a imaginilor percepute: exemplu-iluzii optico-geometrice

 (bat tn apa, 2 linii paralele intretaiate de o a 3-a prin curbe, fata morgana). Sunt erori de
recunoastere si interpretare a unor obiecte percepute in intregime a unor excitanti reali.

 Deosebirea iluziilor fiziologice de cele patologice este ca in iluziile fiziologice persoana poate
realize si corecta imaginea falsa, spre deosebire de cele patologice unde nu exista critica,
considerandu-le adevarate fiind adesea insotite de interpretare deliranta si superficializarea
atentiei , memoriei proceselor associative.

 Iluziile patologice sunt perceptii deformate. ale unor stimuli reali de al

caror caracter patologic pacientul nu isi da seama, pe care le poate interpreta in
mod patologic in contextul unor trairi psihotice. Apar, de obicei, in stari psihotice ,pe fond
organic (sevrajul din alcoolism, dar mai ales sevrajul complicat cu delirium din delirium
tremens, in starile confuzionale secundare starilor infecti oase intens febrile, in psihozele acute
care complica intoxicatia cu droguri halucinogene, cade exemplu hasis , meswcalina , L SD , in
epilepsie si in schizofreniile paranoide.

 Clasificarea iluziilor patologice

  - exteroceptive

 -interoceptive (viscerale)

 -proprioceptive

 Iluziile patologice exteroceptive

 A. vizuale

 B. auditive

 C. olfactive

D. gustative

A. Vizuale:

A.l. Mefamorfopsii = impresia deformata a obiectelor si spatiului perceput:

 macropsii

 micropsii — frecvent intalnite in DT

 dismegalopsii (deformate)

 Sunt cele mai frecvent intalnite in patologia psihotica organ tea (DT, crize
epileptice partiale de tip senzorial).

A.2.Porropsii = obiectele par mai indepartate/apropiate.

A.3.Pareidolii (eidolon -fantoma) = animarea, antropomorfizarea unor perceptii simple (mai des la copii -
particularitati afective mari si caracter variabil al criticii). Sunt elemente de tranzit spre halucinajii (Ey).
Apar in epilepsie,
delirium tremens, schizofrenie, infectii, post TCC.

A.4. False recunoasteri = identificarea eronata a unor persoane.. Apar in manie, stari confuzionale,
sindrom Korsakoff, demente. O varianta aparte este: deja vu, connu, vecu, sau jamais vu, conmi, vecu in
care s-ar combina si o tulburare a fazei de recunoastere a memoriei in sindromul de depersonalizare si
derealizare din patologia lobului temporal (starile secundare din epilepsia temporala si genuina

A.5. Iluziile de persoana sunt erori de identificare a persoanelor; si apar in sindroame delirante sau
lezionale:

-.Iluzia sosiilor (sdr. Capgras/Capgras-Serieux).

- Iluzia Fregoli

Iluzia sosiilor ( sdr. Capgras) este un sindrom delirant al carui mecanism psihopatologic este
interpretarea deliranta, iar tematica deliranta este persecutorie: pacientul este convins , la modul
delirant , ca un membru semnificativ din anturajul sau imediat (de obicei un membru al familiei) a fost
inlocuit cu un impostor care are o infatisare identica ,o sosie a persoanei respective.Uneori pot fi
inlocuite mai multe persoane, sau sosia initiala poate fi tnlocuita de o alta sosie,in mod repetat, sau chiar
bolnavul se crede - la modul delirant -a fi o sosie.Apare in schizofrenia nediferentiata si paranoida,
tulburarea deliranta persistenta_(paranoia), leziuni de emisfer drept. ( ''

Iluzia Fregoli - delirul persecutoriu (cu teme de urmarire) se manifesta prin convingerea deliranta ca un
persecutor unic are capacitatea de a se ascunde sub infatisarea altor persoane, ia mai multe chipuri, ca si
cum ar fi un actor. Apare in aceleasi boli ca si iluzia sosiilor.

B. Auditive = impresia ca diferite sunete sau zgomote sunt mai apropiate/

departate/puternice/estompate, sau diferite zgomote reale sunt percepute ca
adresari de cuvinte injurioase.

C. Olfactive (parosmii)

D. Gustative - apar de obicei impreuna datorita: posibil, originii embrio-

logice comune a celor doi analizatori; perceperii eronate a gustului/mirosului
diferitelor substance sapide/odorifice. Se intalnesc in intoxicatii cu psihedelice

(unde_au continut placut)

Iluziile patologice interoceptive (visceroceptive)s i proprioceptive.

Constau in :

- perceperea eronata a functionarii unor organe sau aparate;

- modificarea schemei corporate adica perceperea denaturata a formei,

marimii, greutatii si pozitiei propriului corp.Apar in schizofreniile paranoide, stari confuzionale (prin
'disocierea constientei propriului eu);

- in patologia obsesionala si in debutul schizofreniei ca dismorfofobie (uratirea figurii pacientului,

care se examineaza exagerat in oglinda);In
toate modificarile de schema corporala trebuie suspectata existerita unui substrat organic(leziuni
encefalitice parieto-occipitale).

Cenestopatia este o iluzie interna, cu senzatii corporale ce sugereaza

afecticuni medicale, senzatiile avand o oarecare asemanare cu senzatiile ce ar avea substrat anatomo-
fiziologic. Sunt tulburari ale perceptiei propriei cenestezii a individuiui (sensibilitatea corporala generala)
care, in mod normal, este resimtita ca o stare de confort .Ele constau in senzatii locale ne0placute
(arsuri , dureri , parestezxii , furnicaturi , intepaturi )difuze , mobile , care nu respecta nici o repartitie
metamerica , fara substrat organic obiectivabil , pe care pacientii le descriu cu o participare afectiva
importanta. si penibila. Se intameste in sdr. hipocondriac, unde insoteste interpretari ideative cu continut
legat de starea de boala inchipuita de pacient, in tulburarile somatoforme , cel mai frecvent, dar si in
tablouri clinice anxjoase, depresive, ca si in patologia psihiatrica a varstei a III-a.

HALUCINATIILE

Definite: perceptie falsa fara object de perceput (Ey, 1970; Falret, 1864; Ball, 1890)
 Halucinatii functionale sau concomitente (Kahlbaum): exista doar atata timp cat persista excitantul
real (ex: zgomotul rotilor de tren perceput corect, dar concomitent si voci injurioase).

Halucintii fiziologice: la subiectii normali in faza de egalizare, paradoxala sau ultraparadoxala care
premerg instalarii somnului: H. hipnagogice –si la narcoleptici- constau din imagini , figure , actiuni
petrecute in timpul zilei .

Halucinatiile sunt perceptii false , aparute in campul exteroceptiv sau interoceptiv (localizare in
cap , in corp , in sange) in absenta stimulilor corespunzatori (din exteriorul sau interiorul corpului )
si pe care pacientul le percepe si le crede ca fiind reale.

Halucinariile sunt simptome psihotice semnaland tulburari de extrema. gravitate, care necesita
intotdeauna internarea de urgenta intr-o sectie de psihia-trie pentru precizarea imediata a diagnosticului si
tratamentului adecvat.

Caracteristicile halucinatiilor

- caracter de senzorialitate, mimand o perceptie exacta (ca in cazul iluziilor patologice). Aceasta se
datoreaza faptului ca descrierea pacientului respecta instantele perceptiei normale, avand impresia ca
excitantul este realmente percepu pe calea senzoriala a analizatorului respectiv, desi nu este;

- caracter de obiectualitate (se refera permanent la un object din afara);

-proiectie spatiala in spatiul perceptiv;

- convingerea bolnavului asupra realitatii lor;

- complexitate variabila;

- claritatea variabila

-durata continua/intermitenta

- congruente/incongruente cu starea afectiva (apar in depresie si manie)

- rezonanta afectiva (anxiogen initial, cu participare afectiva mai redusa ulterior.); comportament
halucinator

Clasificarea halucinatiilor

-exteroceptive

- interoceptive (viscerale)
.-proprioceptive (motorii, kinestezice)
Halucinatiile exteroceptive
A - vizuale

B - auditive

C - olfactive
 D - gustative

E – tactile

F - autoscopice

G - transpuse

A. Vizuale: rar intalnite si extrem de anxiogene.

Mono/policromatice

Microptice (liliputane)

Macroptice (gulliveriene)

Extra/Intracampine

Elementare (fosfene)

Complexe (figurate)

Scenice, statice/panoramice (in miscare, cinematografice)

Apar in: -delirium tremens - zoopsii;

-fumatori de opiu;

-mescalina.

Diagnostic diferential

H hipnagogice si hipnapompice.Sunt de scurta durata; apar mai ales cu ochii inchisi; sunt elementare sau
complexe; recunoscute de persoana ca nereale;

H. din stari de surmenaj intens, cand sunt scurte si au caracter hipnagogic;

Afectiuni oftalmologice (cataracte, glaucom, nevrita optica retrobulbara, retinite);

Afectiuni neurologice de lob occipital (tumori, traumatisme unde au ramolisment) - au caracter

halucinozic; migrena oftalmica (aspect elementar de fosfene); sindrom Ch. Bonnet din glaucom, cataracte,
dezlipire de retina, leziuni chiasmatice si de nerv optic (unde au forme geometrice, figurile simple, viu
colorate).

Auditive

Elementare (foneme)

Comune (sunete bine definite obisnuite: pasii scartait,:latrat)

Verbale (complexe) .
Favorabile/defavorabile/imperative ;

Comentative

Apar in :

afectiuni ORL (surditate,:otite);

leziuni neurologice ale cailor de conducere, leziuni LT; stari confuzionale onirice; delirium tremens; in
formele de schizofrenie; o depresie psihotica; aura epileptica.

Olfactive;

Gustative: gusturi neplacute, mai rar placute.

-in crizele uncinate din epilepsie unde coexista cu H. vizuale + stari deja vu;

-LT din rinencefal sj uncusul hipocampului;

- Stari delirante persecutorii;

-Confuzii.

Tactile (haptice) :impresia de atingere a suprafetei cutanate , intepaturi , curent electric , etc. Au mai
mult caracter pseudohalucinator.

Autoscopice(speculare , deutoscopice , heantoscopice). Realizeaza o imagine dubla prin care

subiectul isi percepe vizual propriul corp sau parti din corp. Pot fi insotite de o mare anxietate
sau dimpotriva , de detasare , cu caracter de halucinoza.

MEMORIA

Memoria este o functie psihica ce permite inregistrarea, conservarea si evocarea informatiilor si a

experientelor trecutului si confruntarea cu datele prezentului. Este permanent activa deoarece informatiile
primite in orice clipa vin sa intareasca sau sa modifice ansamblul elementelor stocate din copilarie.
Memoria se deosebeste de invatare care este deliberata, constient dirijata, trecuta prin filtrul gandirii,
motivata, dar este un „instrument” sau mijloc al acesteia. Aceasta distinctie inceteaza sa mai fie atat de
evidenta la nivelul mecanismului intim al memoriei, care include conditionarea clasica ai operanta(adica
invatarea asociativa) si habituarea si sensibilizarea (invatarea asociativa).

Formatiunea reticulata activatoare -necesara mentinerii vigilitatii si a atentei si deci fixarii (memorarii
dar si integrarii) si evocarii (rememorarii) amintirii. Rolul este evidentiat in amneziile care urmeaza unei
come sau unei crize comitiale;

 Sistemul limbic (amigdala, corpii mamilari. hjpocamp, hipotalamus,aria septala, fornix, cortexul
limbic format din girusul cingulat si parahipocampic, in care se afla situat cortexul entorinal)
este considerat ca un circuit important al reglarii si expresiei emotionale. In domeniul
memoriei, circuitul limbic al lui_Papez joaca un rol essential in activarea structurilor in care se
stocheaza engramele, elementul functional elementar al memoriei. Engramele sunt efectul
 fenomenului de plasticitate neuronala, prin care neuronii isi moduleaza functiile si raspunsul la
fiecare nou input. Persistenta memoriei ar fi astfel un fenomen de insotire al functionarii
neuronale, la baza ei stand formarea necontenita a „engramelor structurale"din cele „dinamice",
care iau nastere in cursul prelucrarii informatiei la nivel celular si sinaptic. Mecanismul intim al
memoriei a fost elucidat de E. Kandel (premiul Nobel, 2000). Prin conexiunile pe care le
realizeaza pe cateva trasee precise cu ariile asociative corticale-talamus-trunchiul cerebral, sau
cortexul prefrontal si temporal7nucleul mediodorsal al talamusului- trunchiul cerebral si, in fine,
cu nucleii bazali-nucleul mediodorsal al talamusului-cortexul asociativ sistemul limbic
integreaza informatiile senzoriale si cognitive, procesate cortical, cu sistemul vegetativ si
endocrin (integrate hipotalamic) sau cu activitatea motorie, substratul neuroanatomic al memoriei
fiind astfel situat tntr-o zona de maxima complexitate si conectivitate a creierului. O distrugere
bilaterala a corpilor mamilari si a unor zone din amigdala si hipocamp este respunzatoare de
producerea sindromului amnestic Korsakoff.

 Cortexul - integritatea este necesara mentinerii stocarii informatiei,deci si evocarii lor;. Ar.fi
vorba de un substrat protidic care ar fi suportul de stocare a engramelor elementare de
informatie. Memorarea ar fi legata de reorganizarea acestor elemente sub actiunea unor
solicitari specifice. Distrugerile difuze duc la pierderea treptata a stocului mnezic, distrugerile
mai localizate duc la deficite mai specializate.

 Din punct de vedere psihopatologic memoria este:

 -imediata (persista secunde-minute, asigura continuitatea unei actiuni);

 -medie (ore, asigura continuitatea unei actiuni);

 -indepartata, de lungca durata (ani, asigura continuitatea constiintei si unitatea persoanei).

 Memoria se desfasoara in doua etape:

 -memorarea (care parcurge doua etape, conservarea si reproducerea); -reactualizarea (cu

etapele de recunoastere si reproducere). Pentru descrierea formelor psihopalologice ale memoriei
sunt utile asa-numitele legi ale memoriei:

 Factori care moduleaza activitatea mnezica – in afara oricarei leziuni

cerebrale, capacitatea dememorare este supusa unui numar de factori:

 -nivelul de activare a vigilentei, a atentiei;

 -motivatia, care opereaza selectiv in functie de interesul pe care informatii de stocat il

prezinta pentru organism;

 -stare afectiva participa la aceasta motivate(cat si calitatea afectiva a informatiei)

 -repetarea invatarii, care este un factor de consolidare;

- forma si natura informatiei (organizare logica,. date verbale, vizuale,
cifrate), cu memorizare diferitain functie de individ;
 - varsta este un factor important, maximum este la 20 de ani, apoi scade lent;

 - agenti_farmacologici (amfetamine) stimuleaza memoria crescand vigilenta.

 Evocarea si uitarea. Evocarea este un proces activ prin care gandul aduce in constiinta actuala
informatia de care are nevoie,fie instantaneu fie din aproape in aproape. Uitarea este si ea un
proces activ - o uitare fiziologica,pasiva, in absenta reactivarii, utilizarii sau a valorii afective.
Exista si o uitare activa, asemanatoare cu evocarea. Poate fi constienta si voluntara lasand in
afara memoriei prezente amanunte fara utilitate imediata sau este un proces involuntar si
inconstient, in care rolul afectivitatii este preponderant.

 GANDIREA

 Functie centrala a vietii psihice prin care se deosebeste esentialul de feno-menal pe baza
experientei si a prelucrarii informatiilor. Este o activitate psihica constienta care trateaza
elementele furnizate de cunoastere, memorie, perceptie si imaginatie, combinand idei si forrnand
rationamente si judecati. Gandirea rationala „normala' se dirijeaza spre concluzii sau judecati care
corespund consensului majoritatii indivizilor la notiunea de „realitate". Gandirea se exprima prin
limbaj si se elaboreaza sprijinindu-se pe cuvinte.

 Operatiile gandirii(Rosca 1972)

 Analiza- operatie de desfacere , separare mentala a fenomenelor in partile lor

componente , de diferentiere a insusirilor sale

 Sinteza – opusa analizei , realizeaza asamblarea mentala a insusirilor esentiale si

particulare ale obiectelor si fenomenelor intr-un tot unitar

 Comparatia – evidentierea adsamanarilor si deosebirile dintre obiectele si

fenomenele analizate. Ea este supoertul operatiilor de analiza si sinteza , acestea
realizandu-se pe baza evaluarii dupa un anumit criteriu a asemanarii si deosebirii obiectelor
si fenomenelor (deci prin comparatie )

 Abstractia- desprinderea unei anumite laturi sau insusiri a obiectelor sau

fenomenelor , ignorand concomitant (facand abstractie) de celelalte insusiri. Alegand acel
element essential din intreg , abstractizarea coboara spre analiza (cu care s e inrudeste) si de
aici spre concret , intretinand unitatea si continuitatea cunoasterii senzoriale si logice.

 Concretizarea - opusul abstractizarii , parcurge calea inversa de la abstract la concret

, obiecte sau fenomene in toata varietatea trasaturilor sale caracteristice; se apropie de
experienta senzoriala , furnizandu-ne exemple spre ilustrarea generalului.

 Generalizarea – operatie opusa concretizarii , de ridicare de la reflectarea unui

obiect la o categorie de obiecte sau fenomene pe baza unor elemente commune si
esentiale. Se efectueaza la diverse niveluri de generalitate , putand cuprinde grupe mai
mici sau mai mari de obiecte sau fenomene ce au o trasatura comuna.

 AFE CTI VITATE

 Proces psihic care reflecta raportul intre trebuinte(continutul afectivitatii)
si obiectele, fiintele sau fenomenele lumii.

 Se exprima prin:

 Stari afective elementare (starea de afect) – starea de afect este o puternica incarcatura
emotionala; debut brusc si furtunos si participare neurovegetativa, insotita in conditii patologice
de ingustarea campului constiintei.

 Emotii- manifestare spontana, scurta sau lunga, de mai mica intensitate ca punctul 1, ceea ce
permite aprecierea lor logica de catre subject.

 Dispdozitia - stare afectiva generala, de fond, de mica intensitate reflectand starea de moment,
rezultanta tuturor impulsurilor extero'-interoceptive, proprioceptive, constientizate doar partial.

 Sentimentele - stare afectiva de mai lunga durata ,mai intensa, implicand si o participare a
proceselor de motivatie specifice omului

 Pasiuni —modificare intensa de lunga durata a dispozitiei; cu participare afectiva si cognitiva

stabila,ce ii dau valoarea unei dominante volitionale

 Modificari patologice (distimii)

 TULBURARI CANTITATIVE

 Hipertimia

 -negativa (1-4)

 -pozitiva (5)

 Depresia (hipertimia negativa) - traire intensa a unei dureri morale; a inutilitatii, devalorizarii,
pe fondul unei dispozitii deprimate, ideatie lenta, inhibitie motorie sau neliniste anxioasa, mimica
si pantomimica concordante, comisuri coborate, omega, pleoape, cap incovoiat, brate inerte.
Apare in sindroame

 nevrotice din boli somatice, PMD. Dispozitia depresiva (depresia)

consta in diminuarea patologica a pragului dispozitional, fapt resimtit de pacient ca o stare de
neputinta, lipsa oricarei placeri fata de activitati alta data agreabile
(anhedonia), disparitia in consecinta a „chefului" de viata, pierderea capacitatii
de a mai functiona profesional, de a mai comunica cu persoanele cele mai apropiate. Trebuie
diferentiata de tristetea normala, mult mai putin intensa, lipsita
practic de consecinte in viata de zi cu zi a individului, care o percepe ca atare,

 opunandu-i-se si depasind-o in plan relational si functional. Depresia de doliu,

dupa moartea unei persoane senmificative emotional pentru individ, este normala,

 chiar daca are, in fapt, intensitate depresiei patologice cu conditia sa se remita

spontan in timp (limita maxima fiind de 3 luni)
 Anestezia psihica dureroasa (sufera pentru ca nu poate suferi). In faze tardive ale depresiilor,
debut schizofrenie, schizofrenie in faza de stare,
schizofrenie preremisionala

 Anxietatea - teama fara obiect,irationala, teama difuza, neliniste psihica si motorie, rasunet
vegetativ, iminenta de pericol, pot apare pe acest fond obsesii si fobii. Anxietatea este desprinsa
de concret si este proiectata in viitor. Apare in nevroze, psihopatia psihastenica, tulburarea
depresiva, melancolia anxioasa, sevrajul. toxicomanilor, debutul psihozelor, afectiuni endocrine
-hipertiroidie, hipotiroidie etc. Anxietatea. este teama anticipata,fara un obiect sau o situatie
concreta , resimtita subiectiv ca o aprehensiune,tensiune sau stare de disconfort legate de o
amenintare necunoscuta. care ar putea proveni din interiorul/exteriorul corpului. Bolnavul anxios
poate fi recunoscut dupa starea de tensiune , care se exteriorizeaza prin neliniste pshio-
motorie ,tensiune/incordare musculara , transpiratie , privire mai mult sau mai putin fixa , cu
pupilele dilatate , sprancenele ridicate , oftat.

 Anxietatea poate fi de mai multe tipuri:

- anxietate liber flotanta (generalizata), care nu se focalizeaza, invadeaza existenta cotidiana a
bolnavului;

 -atacul de ponica, in care anxietatea este acuta, critica, intensa, episodica, aparand sub forma de
„crize" (atacuri) insotite de multiple simptome somatice (transpiratii, palpitatii, tahicardie,
poliurie, respiratie precipitate,

 -anxietatea focalizata (fobica) pe un obiect/situatie pe care pacientul incepe sa le evite pentru a

evita totodata anxietatea irationala care le insoteste.

 De aceea, fobia este considerata mai mult o tulburare de continut a gandirii.

 Fobia - teama patologica, obsesiva, de intensitate disproportionala cu obiectul precizat (obiect,

fenomen, fiinta). Apare ca o reactie exacerbata fata de stimuli inofensivi, care nu sufera procesul
normal de estompare si obisnuire, ci dimpotriva devine din ce in ce mai pregnanta prin intarirea
prin contactul cu obiectul/situatia fobica. Ea poate fi explicate/rationalizata si scapa controlului
voluntar. Fobiile sunt alterari ale continutului gandirii care se manifesta prin teama irationala de
un obiect/situatie/eveniment/fiinta bine precizate. Se intalnesc mai frecvent la adolescent si
adultii tineri sub forma fobiilor simple (agorafobia, zoofobia, claustrofobia etc.) care pot
complica alte tablouri anxioase (atacul de panica cu agorafobie) sau a fobiei sociale.In fata
acestor stari de teama paroxistica se constituie unieori conduite de aparare - conduita de evitare,
gasirea unui truc/diferite stratageme securizante

 SCHIZOFRENIA

 Este psihoza cea mai severa si invalidanta, o boala cronica cu potentialitate evolutiva deficitara
(saracire progresiva a vietii psihice).

 Criterii de diagnostic
 Criteriile moderne ale diagnosticarii schizofreniei (D,S.M.-IV-:si. I.C.D.-10).sunt in esenta
urmatoarele:

 -cel putin o luna (sau mai putin in cazul aplicarii tratamentului) de simptome psihotice
(halucinatii, idei delirante, tulburari formale de gindire cu dezorganizare,, / incoerenta,
neologisme, saracirea vorbirii);

 -scaderea nivelului de functionare;

 -durata reala a episodului prezent de eel putin 6 luni (incluzand faza predromala si reziduala).

 Faza activa presupune cel putin 2 simptome din urmatoarele:

-halucinatii-2 sau mai multe voci care converseaza sau o voce comentativa ,
imperativa la persoana a II-a);

 - idei delirante bizarre (inteligibile);

 - vorbire neorganizata

 -comportament masiv dezorganizat sau catatonic;

 -simptome negative(anhedonia, aplatizare afectiva, alogia, apatia, detasarea)

 Simptome prodromale/reziduale:

 - izolare sociala/autism;

 -deteriorarea functionarii (sociale, profesionale, familiale);

 -neglijarea igienei personale;

 -comportament bizar;

 -afecte nepotrivite/nocite;

 -vorbire anormala (vaga, digresiva, supraelaborata);

 -credinte ciudate (superstitii, telepatie sau alte modalitati perceptive extrasenzoriale);

 -apatie;

 -trairi perceptuale neobisnuite.

 Epidemiologie

 Prevalenta pe durata vietii in toate regiunile lumii, in populatia generala este de aproximativ 1%.
Incidenta schizofreniei este greu de stabilit,dat fiind caracterul insidios al debutului. In general,
incidenta se stabileste pe durata unui an.
 Varsta de debut este 18-25 ani la barbati,26-45 ani la femei.20% din cazuri apar dupa 40 de ani,
majoritatea fiind femei.

 Stresul este un factor declarator important (44% din cazurile care apar la studenti apar in primul
semestru al primului an), iar printre cei recrutati in armata se inregistreaza o incidenja de 8 ori
mai mare in primele luni de serviciu militar fata de debutul din cursul celui de-al doilea an de
serviciu militar.

 Victimele abuzului in copilarie care fac boala, au un debut mai precoce si o evolutie mai proasta
comparativ cu non-abuzatii de aceeasi varsta.

 Barbatii au o evolutie mai proasta decat femeile, a caror evolutie se inrautateste dupa
menopauza. 90% din barbati si 25% din femei dezvolta boala inainte de 30 de ani (este o boala a
adultului tanar). .

 Se accepta o usoara crestere a prevalentei printre cei nascuti primavara si in prima perioada a
iernii. In emisfcra nordica este o proportie crescuta printre cei nascuti in perioada ianuarie -
aprilie, iar in emisfera sudica intre iulie-septembrie. O incidenta mai mare ar fi la indivizii ale
caror mame au avut gripa/alte infectii virale in ultimele 6 luni de sarcina.

 Problema transmiterii genetice a schizofreniei

 Nu s-a raportat un factor genetic responsabil de heritabilitatea bolii.. Se admite un model de prag
multifactorial, cu transmisia genetica a unui set de tulburari discrete (tulburarile de spectru
schizofrenic), cu penetranta partiala/incompleta. Transmisia genetica nu este legata de sexul
parintelui schizofren, dar riscul depinde de parintele biologic si nu de eel adoptiv(asa cum au
demonstrat studiile de adoptie). Tehnicile de biologie moleculara au raportat o posibila implicare
a bratelor lungi ale cromozomilor 5, 10 si 18, brantul scurt al cromozomului 19 cromozomul X.

 Se apreciaza costul schizofreniei la de sase ori mai mare decat in infarctul miocardic.Costurile
se datoreaza morbiditatii (numarul de bolnavi la 100000 oameni din populada generala) crescute
prin caracterul cronic al evolutiei bolii care presupune: deficite premorbide, deficite cognitive,
simptome negative debilitante, si conduc la frecvente spitalizari.

 Mortalitatea ar fi dubla fata de cea din populatia generala, 10% din ea

fiind datorata suicidului. Riscul suicidar cel mai mare este la barbatii tineri schizofreni, la
inceputul evolutiei bolii.

 Ipoteze etiologice

 Ipoteza neurodezvoltarii anormale (ipoteza neuro-anatomica)

 Argumente:

 Prezenta anomaliilor cerebrale la schizofreni:

 25 % au o relativ redusa largire a ventriculilor laterali (care ar corela cu prezenta

simptomelor negative);
 volumul cerebral este usor redus (mai ales temporal), cu largirea sulcusurilor

 Schizofrenia pare sa fie o boala de neurodezvoltare pentru ca s-au gasit:

 tulburari ale dispozitiei substantei albe si ale dezvoltarii corticale datorate selectiei si
migrarii neuronale defectuoase din cursul dezvoltarii precoce a creierului (in cursul celui de-al
doilea.trimestru de dezvoltare fetala);

 scaderea densitatii neuronale in anumite arii corticale (frontala, motorie);

 markerii extracelulari ai acestei neurodezvoltari aberante sunt considerate dermatoglifele

aberante (dezvoltate, ca timp, concomitent cu creierul) observate la gemenii monozigoti afectati
de boala.

 Hipofrontalitatea (dovedita -in studiile de imagistica functionala - de

diminuarea fluxului sanguin cerebral,precum si a metabolismului functional la nivelul cortexului
frontal dorso-lateral in timpul rezolvarii unor sarcini de „activare frontala",

 Largirea spatiilor ventriculare, mai ales la barbati, coreleaza cu simptomatologia

negativa.

 Alte anomalii functionale au fost puse in evidenta in lobul T stang care este redus in volum. Ele
coincid cu defecte de migrare neuronala intr-o faza tarzie a dezvoltarii corticale, cu anomalii
structurale in girusul hipocampic, spre exemplu, dar si cu tulburari de gandire. Autorii le includ in
ipoteza perturbarii interconexiunilor dintre complexul amigdala-hipocamp, girusul
parahipocampic. girus T superior care ar explica fenomenul psihopatologic al „pierderii
asociatiilor logice" descris de Jaspers (1927). .

 Conceptul de „disconectivitate functionala" presupune o dereglare a corelarii functionale dintre

diferite arii cerebrale , o integrare slabita a activitatii corticale intre diferitele arii cerebrale ,
care – in mod natural- ar urma anumite pattern-uri de corelare a diferitelor zone functionale
cerebrale.

 Ipotezele neurochimice

 A. Ipoteza dopaminica: existao hiperactivitate dopaminergica mesolimbica, generatoare de

simptome pozitive (halucinatii, delir)care ar fi mediata in parte de hipoactivitatea in cortexul
prefrontal (generatoare de simptome negative, reziduale). Ar fi implicata scaderea inhibitiei
serotoninergice asupra eliberarii de DA la nivelul mezencefalului si cortexului frontal.

 B.Ipoteza disfunctiei serotoninei, se bazeaza pe argumentul producerii

psihozelor experimental de catre agonistii 5-HT (L5D si 3,4 methylen-dioxy-
methamfetamina-„extasy")si pe eficienta antipsihotica a antipsihoticelor atipice
(elozapina, olanzapina, risperidona), care acdoneaza §i pe receptorii serotoninergici (5-HT2A, 5-
HT2C).
 C.Ipoteza fenilciclidinei (PCP) si glutamatului se bazeaza de asemenea pe producerea psihozei
experimentale de catre aceasta substanta, care ofera astfel
un model posibil, pe langa cel DA-5HT, al genezei neurochimice a schizofreniei.

 D. Ipoteza GABA-ergica s-ar baza pe o diminuare a neuronilor GABA -ergici in

hipocamp constata la schizofrenici .Reducerea actiunii sale inhibitorii se determina astfel o
hiperactivitate dopaminergica si noradrenergica , responsabile de aparitia psihozei.

Clinica schizofreniei

Caracteristici clinice( in general )

Simptome pozitive (exprimate clinic, activ, productive):

 halucinatii;

 tulburari formale de gandire;

 idei delirante

 comportament bizar.

 Simptome negative (reflecta starile deficitare).

 aplatizarea afectiva;

 alogia (pierderea caracterului logic al gandirii, pierderea capacitatii de a exprima clar

conceptul);

 avolitia (imposibilitatea de a-si imobiliza functiile psihice pentru actiuni necesare);

 apatia;

 anhedonia;

 tulburarile de atentie.