NOMENCLATURA ABERAȚIILOR

CROMOZOMIALE
Nomenclatura aberaţiilor cromozomiale este parte a unei
convenţii internaţionale, adoptată de International Standing
Committee on Human Cytogenetic Nomenclature (ISCN)
în anul 1995. Aceasta este utilizată atât pentru descrierea
anomaliilor/aberaţiilor constitutive, cât şi a celor dobândite
(de novo).
Anomalii numerice ale cromozomilor de sex
 
Descrierea anomaliilor numerice ale cromozomilor de sex
(heterozomilor) se face în acelaşi mod, folosind semnele (+)
şi (-) pentru a indica existenţa cromozomilor suplimentari, sau
lipsa unui cromozom.
Anomaliile cromozomilor de sex pot fi moştenite sau
dobândite (apărute în cursul dezvoltării embrionare sau fetale,
sau chiar după naştere, în cazul leucemiilor şi tumorilor
solide).
Dacă anomalia cromozomială nu este moştenită, ci a apărut
de novo, după descrierea acesteia se adaugă abrevierea “dn”.
In cazul anomaliilor numerice heterozomale congenitale
(monosomia X, trisomia X, aneuploidia XXY şi aneuploidia
XYY) nu este necesară folosirea semnului (-) sau (+).
Exemple:

45,X
47,XXX
47,XXY
47,XYY
45,XX
47,XX,+X
48,XXYc+X
Anomalii structurale ale autozomilor sau heterozomilor

Când este descrisă o anomalie ce afectează un singur

cromozom, abrevierea acesteia (de exemplu, del, dup, ins,
inv, r) este urmată de notarea între paranteze rotunde a
numărului cromozomului implicat.
Dacă sunt implicaţi doi sau mai mulţi cromozomi, între
paranteze se scriu/notează numerele perechilor din care fac
parte aceştia. Notarea cromozomilor implicaţi se face în
ordine crescătoare. Atunci când sunt implicaţi şi cromozomii
de sex, aceştia sunt notaţi înaintea autozomilor.
Punctele de rupere a cromozomilor sunt indicate prin două
puncte (:), iar ruperea şi reunirea sunt indicate prin dublarea
celor două puncte (::).
 Exemple:

Deleţii terminale

46,XX,del(6)(q24→qter)
46,XY,del(5)(p15.2)
46,XX,del(X)(q25→qter)

Deleţii interstiţiale

46,XX,del(16)(q13q22)
46,XX,del(X)(pter→q21.3::q27→qter) 46,XY,del(1)
(pter→p21::p32→qpter
Deleție a unui fragment din brațul lung al cromozomului X.
Săgeata indică punctul de rupere.
Inversii terminale (paracentrice)

46,XY,inv(13)(q12q22)
46,XY,inv(3)(q21q27)

Inversii pericentrice

46,XY,inv(2)(p21q31)
46,XX,inv(9)(p12q13)
 Inserţii

La nivel cromozomial, inserţia se referă la integrarea într-

un cromozom a unui segment din alt cromozom, după un
eveniment constând în două ruperi simultane.
Cel mai adesea, inserţia se produce după un crossing-
over inegal în cursul meiozei. Pentru a desemna o inserţie (în
analiza unui cariotip) se foloseşte abrevierea “ins”.

Exemple:

46,XY,ins(4;11)(q21;q13q23)
46,XX,ins(3)(p21q27q32)
Duplicaţii

46,XX,dup(1)(q21.1)
46,XX,dup(16)(pter→p11.2)
46,XY,dup(X)(q28)dn

Translocaţii reciproce

46,XX,t(7;10)(q22;q24)
46,XY,t(9;22)(q34;q11.2)
46,XY,t(14;18)(q32;q21)
46,XX,t(1;7;4)(q32;p15;q21)
Cariotipuri parțiale cu translocații reciproce (rcp); săgețile
indică cromozomii implicați în translocații.
 Translocaţii de braț întreg

Translocaţia unui braţ întreg este un tip de translocaţie

reciprocă, în care se realizează schimb de braţe (întregi) între
cromozomii implicaţi. Astfel de rearanjamente sunt descrise prin
atribuirea punctelor de rupere la regiunile centromerului
desemnate ca p10 sau q10. Dacă între cromozomi sunt
schimbate aceleaşi braţe, cromozomul rearanjat va avea tot un
braţ lung şi unul scurt, punctul de rupere la nivelul benzii p10 fiind
atribuit cromozomului notat cu număr mai mic; în consecinţă,
celălalt cromozom are punctul de rupere la nivelul benzii q10.
Exemple:

46,XX,t(3;8)(p10;q10)
46,XX,t(3;8)(p10;p10)
 Translocaţii Robertsoniene

Translocaţiile Robertsoniene sunt un tip particular de

translocaţie, implicând translocarea întregului cromozom
sau braţ cromozomial. Pentru a desemna o astfel de
translocaţie se foloseşte abrevierea “rob”, sau “der”
(rezultatul translocaţiei Robertsoniene fiind un cromozom
derivativ).

Exemple:

45,XX,der(13;14)(q10;q10) 46,XY,
+13,der,dic(13;14)(p11.2;p.11.2)
 Cromozomi derivativi

Un cromozom derivativ este rezultatul unei

rearanjări structurale generate de evenimente implicând
doi sau mai mulţi cromozomi, sau de evenimente multiple
petrecute într-un singur cromozom.
Uneori, cromozomul derivativ rezultă din unirea
unui braţ (întreg) al unui cromozom, cu un braţ (întreg) al
altui cromozom. Identitatea unui cromozom derivativ este
determinată de centromerul acestuia.
Pentru a indica existenţa unui cromozom derivativ
în cariotipul unui individ/ pacient se foloseşte abrevierea
“der”.
Cromozomi derivativi

Exemple:

46,XY,der(3)t(3;6)(p21;q23)
45,X,der(X;3)(p10;q10)
47,XX,+der(X;3)(p10;q10)
 Cromozomi recombinați

Un cromozom recombinat este rezultatul unui

rearanjament structural produs (în cursul meiozei) prin
crossing-over între cromozomi omologi, dintre care unul
prezintă anomalii structurale.
Cromozomii recombinaţi apar de novo şi sunt
notaţi cu abrevierea “rec”; pentru apariţia de novo se
foloseşte abrevierea “dn”.

Exemplu:

46,XY,rec(3)dup(3p)inv(3)(p21q27)
C
 Cromozomi marker

Cromozomii marker sunt, de regulă, cromozomi supra-

numerari, ce prezintă anomalii structurale, şi care (în
consecinţă) nu pot fi identificaţi. Dacă o parte a unui astfel de
cromozom poate fi identificată (pe baza modelului de benzi
cromozomiale), acesta nu este un cromozom marker, ci un
cromozom derivativ.
Prezenţa într-un cariotip a unui cromozom marker este
notată cu “mar”, precedat de semnul +.

Exemple:

47,XX,+mar
48,XY,+2mar
44,XY,t(11;15),t(10;15;mar),-9,-16,-21+mar
 Izocromozomi

Izocromozomii sunt cromozomi cu braţe egale, alcătuiţi

numai din braţe scurte (p), sau numai din braţe lungi (q).
Acestor cromozomi, anormali, le lipsesc genele de pe braţul
absent; în schimb, genele de pe braţul prezent sunt duplicate.
Pentru a descrie existenţa în cariotip a unui izocromozom se
foloseşte abrevierea “i”.

Exemple:

46,XX,i(1)(q10)

46,XY,i(7)(q10)
Izocromozom format din braţe lungi.
 Cromozomi dicentrici

Cromozomii dicentrici sunt cromozomi anormali, cu doi

centromeri, care se formează prin fuzionarea cap la cap a două
segmente cromozomiale (de la cromozomi diferiţi, sau de la două
cromatide ale aceluiaşi cromozom), fiecare cu un centromer.
Fragmentele acentrice ale cromozomilor implicaţi în fuziune
se pierd.
În ciuda existenţei a doi centromeri, dicentricii sunt stabili din
punct de vedere mitotic dacă unul dintre cei doi centromeri este
inactivat, sau dacă cei doi centromeri îşi coordonează continuu
mişcarea spre unul sau celălalt pol în cursul anafazei. Astfel de
cromozomi sunt denumiţi pseudocentrici. Cei mai comuni pseudo-
centrici implică cromozomii de sex, sau cromozomii acrocentrici (13,
14, 15, 21, 22).
Pentru a descrie existenţa în cariotip a unui cromozom
dicentric se foloseşte abrevierea “dic”.
Exemple:

45,XY,dic(13;17)

45,XX,dic(14;18)
 Cromozomi inelari

Cromozomii inelari se formează prin fuzionarea capetelor

braţelor cromozomiale.
Pentru a descrie existenţa în cariotip a unui cromozom inelar
se foloseşte abrevierea “r”.

Exemple:

46,XY,r(14)

46,X,r(X)(p22;q24)
Cromozomul 14 normal şi cromozomul inelar format prin fuzionarea
capetelor braţelor (lipsite de telomere) cromozomului 14
(http://bioinfosu.okstate.edu/MG/MGW1/MG11322.html)
 Situsuri cromozomiale fragile

Situsurile fragile sunt puncte specifice pe cromozomi,

ereditare, ce au tendinţa de a forma o constricţie sau să se rupă
când celula este expusă la stres replicativ parţial.
Pe baza frecvenţei lor, situsurile fragile sunt clasificate ca
“comune” sau “rare”. Până în prezent au fost identificate peste 120
de situsuri fragile în genomul uman.
Situsurile fragile comune sunt considerate parte a structurii
cromozomului normal şi sunt prezente la toţi (sau aproape toţi)
indivizii dintr-o populaţie.
In condiţii normale, majoritatea situsurilor fragile nu sunt
susceptibile în mod special la ruperi spontane.
Situsurile fragile comune sunt de interes în studiul
cancerului, întrucât acestea sunt în mod frecvent afectate în cancer.
 Situsuri cromozomiale fragile

Situsurile fragile rare se găsesc în mai puţin de 5%

din populaţie şi sunt adesea compuse din repetiţii di- sau
trinucleotidice. Ele sunt adesea susceptibile de rupere
spontană în cursul replicării, afectând în mod frecvent
genele învecinate.
Din punct de vedere clinic, cel mai important situs
fragil rar este FRAXA, care este asociat cu sindromul X
fragil, cea mai comună cauză de retardare mentală
ereditară.
Pentru a descrie existenţa în cariotip a unui situs
fragil se foloseşte abrevierea “fra”.
Cromozom X fragil la un pacient cu sindrom X fragil.
Săgeata indică situsul fragil.
 Exemple:

46,Y,fra(X)(q27.3) (individ de sex masculin în cariotipul

căruia este prezent un cromozom X fragil, situat pe braţul
lung, la nivelul benzii q27, sub-banda 3).

46,X,fra(X)(q27.3) (individ de sex feminin în cariotipul

căruia este prezent un cromozom X fragil, situat pe braţul
lung, la nivelul benzii q27, sub-banda 3).
Anomalii numerice și structurale ale autozomilor
sau heterozomilor

Când un cromozom este implicat atât într-o anomalie numerică,

cât şi într-o anomalie structurală, anomalia numerică este notată
prima.

Exemplu:

47,XY,+13,t(13,14) (individ de sex masculin cu trisomie 13 şi o

translocaţie implicând cromozomii 13 şi 14).
 Material adițional

Materialul genetic (cromozomial) adăugat unui

cromozom, cu origine necunoscută sau incertă (ce nu
poate fi stabilită pe baza bandării cromozomiale) este
denumit convenţional “material adiţional”. Pentru a
descrie existenţa în cariotip a materialului adiţional se
foloseşte abrevierea “add”.
 Exemple:

 46,XY,add(11)(q23) (individ de sex masculin, în cariotipul căruia

există material adiţional ataşat cromozomului 11, pe braţul lung, la
nivelul benzii 23).

 47,XY,t(8;14)(q24.1;q32),add(18)(q21),+19,add(q18) (individ de
sex masculin, în cariotipul căruia există o translocaţie implicând
cromozomii 8 şi 14, cu punctele de rupere pe braţul lung al
cromozomului 8, la nivelul benzii 24, sub-banda 1 şi respectiv pe braţul
lung al cromozomului 14, la nivelul benzii 32; cromozomul 18 prezintă
material adţional ataşat pe braţul lung, la nivelul benzii 21; cariotipul
conţine de asemenea un cromozom 19 suplimentar, ce prezintă material
adiţional ataşat braţului lung, la nivelul benzii 18).
 Mozaicuri cromozomiale

Un mozaic (sau mozaicismul) este definit de prezenţa la

un individ/ pacient a două sau mai multe linii celulare, care îşi au
originea într-un singur zigot, dar se deosebesc prin numărul şi/sau
structura cromozomilor (au genotipuri diferite).
Mozaicismul poate fi determinat de mecanisme diferite,
incluzând non-disjuncţia cromozomilor în meioză, recombinarea
mitotică (crossing-overul somatic), întârzierea anafazică şi
endoreplicarea. Mozaicismul poate fi de asemenea rezultatul unei
mutaţii produse în cursul dezvoltării, care este propagată şi
menţinută într-un singur subset de celule ale adultului.
Mozaicismul se deosebeşte de chimerism prin aceea că
în cazul acestuia din urmă două sau mai multe genotipuri apar ca
urmare a fuziunii unor zigoţi în cursul dezvoltării embrionare.
 Mozaicuri cromozomiale

În descrierea unui mozaic, pentru separarea liniilor

celulare se foloseşte semnul (/). Numărul de linii celulare
identificate / detectate în fiecare clonă poate fi menţionat
între paranteze pătrate [ ]. Întâi se menţionează numărul cel
mai mare de clone, apoi celelalte, în ordine descrescătoare.
Liniile celulare normale sunt menţionate întotdeauna la
sfârşit, indiferent de numărul de celule normale detectate.
Pentru descrierea existenţei unui mozaic celular şi
cromozomial se foloseşte abrevierea “mos”.
 Exemple:

mos 47,XX,+20/46,XX (individ de sex feminin, cu

două linii celulare, una cu trisomie 20 şi una normală).

mos 45,X/46,XY (individ cu disgenezie gonadală

mixtă, prezentând o linie celulară cu monosomie X şi o
alta normală, cu genotip XY).

mos 45,X[4]/46,XX[16] (individ de sex feminin, cu

două linii celulare; analiza realizată pe 20 de celule a
arătat că 4 celule au complement 45,X şi 16 celule au
complement 46,XX).
 mos 47,XX,+del(14)(q11.2)[45]/47,XX,+14[10]/46,XX[45]
[individ de sex feminin cu trei linii celulare: o linie în care cele 45
de celule analizate prezintă un cromozom 14 suplimentar afectat
de o deleţie, al cărui punct de rupere este situat pe braţul lung,
la nivelul benzii q11, sub-banda 2; o linie în care cele 10 celule
analizate prezintă trisomie 14; o linie în care cele 45 de celule
analizate prezintă complementul cromozomial normal].

mos 47,XY,t(9;22),-22,+der(22)×2[13]/46,XY,t(9;22)[7]
[individ de sex masculin cu două linii celulare: o linie în care cele
13 celule analizate prezintă o translocaţie implicând cromozomii 9
şi 22 (cromozom Philadelphia), monosomie 22 şi doi cromozomi
22 derivativi; o linie în care cele 7 celule analizate prezintă
translocaţia (9;22), respectiv cromozomul marker (pentru
leucemie) Philadelphia].
 Himere cromozomiale

O himeră umană defineşte un individ cu două tipuri

celulare, care îşi au originea în doi zigoţi diferiţi, care au
fuzionat. Ca şi în cazul mozaicismului, pentru separarea
liniilor celulare la descrierea cariotipului se foloseşte
semnul (/).
În cazul himerelor cu două linii celulare normale
(de exemplu, 46,XX/46,XY) în proporţii egale, oricare
dintre ele poate fi notată prima. Dacă una dintre liniile
celulare are pondere mai mare, aceasta este notată
prima.
Pentru descrierea existenţei unei himere se
foloseşte abrevierea “chi”.
 Himere cromozomiale

Exemple:

chi 46,XX[10]/46,XY[10] (individ himeric, cu celule

feminine şi masculine în proporţii egale)

chi 69,XXX[18]/46,XX[14] (individ himeric, de sex

feminin, cu două linii celulare, respectiv o linie triploidă şi
o linie diploidă normală).
 Cariotipuri complexe

Un cariotip complex este orice cariotip caracterizat de

existenţa a cel puţin 3 aberaţii cromozomiale şi incluzând cel
puţin o aberaţie structurală (Gohring şi colab., 2010).
Cariotipurile complexe sunt, de regulă, o caracteristică
a leucemiilor / limfoamelor şi tumorilor solide. Acestea sunt
determinate în majoritatea cazurilor prin folosirea tehnicilor de
bandare a cromozomilor de înaltă rezoluţie (de exemplu, GTG)
şi a tehnicilor de citogenetică moleculară. De exemplu,
folosirea tehnicii FISH dual-color cu sonde specifice pentru
genele BCR şi ABL permite evidenţierea (detectarea) fuziunilor
specifice cromozomului Philadelphia (Ph).
Exemple:

47,XY,del(5)(q13;q33),+8,t(9;22)(q34;q11.2)[4]/48,XY,+9,i(17)
(q10) [12]/46,XY[4].

47,XY,der(9)t(9;22)(q34.13;q11.23),-22+der(22)(9qter->9q34.13::
22q11.23->22p12∼13::22p12∼13->22q11.23:: 9q34.13->9qter)×2
[13]/46, XY,t(9;22)(q34;q11)[7].

Atunci când cheia cariotipului include descrierea unor aberaţii

cromozomiale evidenţiate prin utilizarea FISH, la abrevierile
folosite în citogenetica convenţională se adaugă abrevierea
“ish”.
Exemplu:

46,XY,dup(X)(q28).ish dup(X)(RP11-119A22++)

În acest caz:

46 Numărul total de cromozomi

XY Cromozomii de sex la pacientul investigat
dup Duplicaţie
(X) Duplicaţia constă din material provenind de la
cromozomul X
(q28) Localizarea punctului de rupere în cromozomul X;
segmentul de cromozom de la acest punct de rupere

până la capătul braţului lung al cromozomului X

este implicat în duplicaţie
ish Analiza s-a realizat prin FISH (hibridizare in situ
cu fluorescenţă)
dup Duplicaţie
(X) Duplicaţia constă din material provenind de la
cromozomul X
RP11-119A22++ O regiune a ADN cunoscută ca RP11-119A22+
+
a fost detectată în două copii, în loc de o copie
(cât există în mod obişnuit)
Atunci când cheia cariotipului include descrierea unor aberaţii
evidenţiate prin utilizarea hibridizării genomice comparative
(CGH), la abrevierile folosite în citogenetica convenţională se
adaugă abrevierea “arr” (de la array, matrice / reţea).

Exemplu:

arr Xq28(152,940,458-153,016,382)x3 [array-CGH a evidenţiat

o duplicaţie la nivelul Xq28. Fragmentul duplicat este de la
perechea de baze (pb) numărul 152.940.458 (numărând de la
vârful cromozomului) până la perechea de baze numărul
153.016.382; aceasta înseamnă că sunt duplicate circa 75.924
baze, respectiv 75.9 Kb].
Cariotip complex în leucemia prolimfocitică: 45,t(X;14)(q28;q11.2),-Y,t(1;12;4)
(q42;p13;q31.3),add(3)(p13),del(13)(q14q34),del(22)(q12q13)(12)/46,XY(8)
Săgeţile indică variatele aberaţii cromozomiale identificate în acest cariotip
(Tirado şi colab., 2012).
Cariotip complex în leucemia prolimfocitică: 48,XX,add(2)(p13),add(4)(p14), i(8)
(q10),del(11)(q23),add(14)(q11.2),-17,del(18)(q11.2),+2 ~ 4mar(cp10) Săgeţile
indică variatele aberaţii cromozomiale identificate în acest cariotip (Tirado şi
colab., 2012).