PIPP

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI
1.PERCEPTIILE
2. REPREZENTARILE
EXPLICATII
 Percepţia –este un proces psihic complex de
reflectare a obiectelor şi fenomenelor în
prezenţa lor, „aici şi acum”.
 Când vorbim despre percepţie avem în
vedere procesul de recepţionare şi formare a
senzaţiilor pe baza prelucrării, a excitabilităţii
de diferite grade de complexitate.
 Percepţia este o reflectarea obiectelor şi
fenomenelor, în totalitatea însuşirilor lor,
când acţionează asupra organelor de simţ.
Explicaţii
 Spre deosebire de senzaţii, percepţiile
reflectă lumea înconjurătoare mai complet, în
unităţile spaţiale şi temporale ale însuşirilor
fenomenelor şi obiectelor. Dar ca şi
senzaţiile, percepţiile semnalizează însuşirile
concrete, intuitive, reflectă obiectele în
totalitatea însuşirilor date, unitar şi integral.
 Percepţia nu este posibilă fără
capacităţile senzoriale, dar nu se reduce la
suma de senzaţii.
Fazele procesului perceptiv

 Orice percepţie presupune parcurgerea mai

multor faze care sunt de foarte scurtă durată
şi pe care omul nu le sesizează.
 Cercetările din domeniul psihologiei
inginereşti (organizaţională) au evidenţiat
următoarele 4 faze:
1. Detecţia actului perceptiv
2. Discriminarea
3. Identificarea
4. Interpretarea
Detecţia actului perceptiv

 Constă în sesizarea şi conştientizarea doar a

prezenţei stimulului în câmpul perceptiv.
Subiectul se orientează spre stimul, îşi
fixează privirea îşi încordează atenţia.
 Acum abia se depăşeşte „pragul de minimum

vizibile”( a apărut un stimul).

Discriminarea

 Constă în detaşarea stimulului de fond şi

remarcarea acelor însuşiri care-l deosebesc
de ceilalţi asemănători.
 Acum se depăşeşte „pragul minimum
separabile”.
Identificarea

 constă în cuprinderea într-o imagine unitară a

informaţiilor obţinute şi raportarea lor la
modelul mintal perceptiv corespunzător. In
acest caz, subiectul poate recunoaşte ceea ce
percepe. Prin aceasta se evidenţiază dacă acel
obiect a mai fost perceput sau nu.
 Dacă a mai fost perceput are loc recunoaşterea
lui, dacă nu a fost perceput are loc formarea
unei noi imagini subiective.
 Prin aceasta se depăşeşte cel de-al
treilea prag numit „ minimum cognoscibile”.
Interpretarea

 e faza finală ce depăşeşte procesul perceptiv

propriu-zis şi constă în integrarea verbală şi
stabilirea semnificaţiei obiectului perceput. Este
vorba de evidenţierea posibilelor utilizări ale
obiectului în activitate. Intervin de această dată
mecanismele înţelegerii. Are loc confruntarea cu
planul de desfăşurare a activităţii ceea ce dă sens
procesului perceptiv.
 De obicei, are loc integrarea verbală
(denumirea), cuvântul focalizează percepţia, o
dirijează spre esenţă.
Legile percepţiei
Legea selectivităţii perceptive

 Selectivitatea în percepţie e dependentă de anumiţi

factori:
-interesul pentru un obiect sau o persoană;
-conturarea specială a unui element ajută la rapida
lui diferenţiere dintr-o imagine complexă.
 Pentru o bună percepere, desprindem obiectul de
fond, ceea ce e absolut necesar. Această desprindere e
uşurată de contrastul cromatic, mişcarea obiectelor sau
indicarea verbală prealabilă, ceea ce accelerează
descoperirea obiectului.
 Tot ce are semnificaţie pentru om se impune în câmpul

său perceptiv, chiar dacă e mai slab stimulat;

ex.imaginile duble.
Imagini duble
Imagini duble
Imagini duble
Legea semnificaţiei

 Evidenţiază faptul că tot ceea ce este

semnificativ e perceput de persoana pentru
că se leagă de trebuinţele, interesele,
scopurile persoanei;
 Ceea ce este important pentru om devine

semnificativ chiar daca este mai slab ca

intensitate.
 Dati exemple!
Legea integralităţii percepţiilor

 Se referă la faptul că însuşirile obiectelor sunt

semnalate NU separat, ci în interrelaţii
complexe alcătuind o imagine unitară, cu
toate însuşirile principale şi de detaliu, de
fond şi de context. Dar însuşirile se percep
împreună şi se impun împreună chiar dacă un
obiect cunoscut e văzut parţial.
 Dati exemple!
Legea constanţei perceptive
 Vizează o serie de fenomene posibile numai în viaţa psihică a
omului, nu şi la animale.
 În cazul ochiului uman mişcarea imaginii retiniene suportă corecturi
prin intermediul mecanismului de convergenţă a globilor oculari, a
impulsurilor din partea cristalinului la care se adaugă experienţa
anterioară a omului cu acel obiect, astfel că în limita de până la 30
m, obiectul îşi păstrează dimensiunile. Se realizează astfel
constanţa perceptivă a mărimi obiectului prin mecanisme
corectoare şi prin transferul experienţei tactilo-kinestezice, prin
aceasta realizându-se constanţa formei. Dacă obiectul îşi schimbă
poziţia şi se modifică astfel unghiul sub care sunt privite
suprafeţele lui, obiectul e perceput ca având aceeaşi formă.
 Când lumina din mediu scade iar pe seama experienţei
anterioare obiectul îşi păstrează culorile, vorbim de o constanţă a
culorilor.
 Dati exemple!
Reprezentările

 Reprezentarea este un proces senzorial şi un

produs al constituirii imaginilor obiectelor şi
fenomenelor în absenţa lor şi chiar fără ca
existenţa lor să fie obligatorie.
 Procesul reprezentării este demersul
elementar al memoriei în formarea imaginii
obiectelor percepute anterior. Este demersul
gândirii, imaginaţiei în construirea imaginii
mintale prin schematizări şi combinări în
circuitul operaţional al gândirii şi imaginaţiei
Reprezentările
 În psihologia contemporană au fost lansate o serie de noi
concepte: imagine mintală, imagine, model mintal.
 Conceptul de imagine mintală e forma ideal- subiectivă
sub care se reflectă conţinutul informaţional în spiritul şi-
n conştiinţa omului.
 Când această imagine apare în condiţiile acţiunii directe a
stimulilor sau a obiectelor asupra organelor de simţ
atunci vorbim de senzaţii şi percepţii.
 Când imaginea apare în lipsa acţiunii actuale a obiectelor,
dar cu condiţia ca acesta să fi acţionat cândva asupra
organelor de simţ, atunci avem reprezentarea.
Reprezentarile
Conţinutul imaginilor reprezentării

 Actualizarea urmelor senzaţiilor şi percepţiilor stă

la baza imaginilor mintale, numite reprezentări ale
obiectelor şi fenomenelor percepute anterior.
 Pot fi reprezentate intuitiv, în conştiinţa noastră:
mărimea, forma, culoarea, poziţia în spaţiu ale
obiectelor concrete, desfăşurarea unor fenomene
naturale (înflorirea pomilor), înfăţişarea şi chiar
vocea unei persoane cunoscute, sunetele muzicale
şi combinaţiile lor, figurile geometrice plane şi în
spaţiu, unele mişcări şi acţiuni senzorio-motrice
(exerciţii de gimnastică, operaţii de muncă
profesională).
Funcţia reglatoare a cuvântului

 - cuvântul evocă reprezentarea deja formată şi cerută de

sarcini cognitive şi practice.
 -cuvântul dirijează construirea unor imagini mai bogate şi
mai schematice, mai fidele obiectului reprezentat sau mai
îndepărtate.
 -cuvântul asigură înlănţuirea şi organizarea unei serii
întregi de imagini. Pe această bază se face şi testul de
verificare a gândirii logice care se bazează pe reprezentări.
 -limbajul şi cuvântul sunt instrumente de organizare şi
transformare a imaginilor, combinarea lor, trecerea de la
imagini simple, complexe, generalizate.
 -prin cuvânt, reprezentările sunt integrate procesului de
gândire şi de imaginaţie.
Clasificarea reprezentărilor
 după conţinutul celor reflectate în imagini,avem:
-reprezentări acustice
-reprezentări vizuale
-reprezentări kinestezice
-reprezentări olfactive
-reprezentări gustative etc.

 Cele mai complexe sunt imaginile anticipative,

care se referă la mişcări, operaţii, schimbări care
n-au fost niciodată percepute.
Rolul reprezentărilor în învăţare

 Reprezentările joacă un rol important în procesul de

învăţare şi-n procesele cunoaşterii. Reprezentările
constituie puncte de plecare, de sprijin şi material
concret pentru majoritatea mecanismelor,
proceselor psihice.
 Reprezentările pregătesc şi facilitează
abstractizările şi generalizările în gândire, ajută la
înţelegerea sensului conceptual al cuvintelor.
 Reprezentările, pentru om, constituie cele mai
importante surse de informare, eficienţa învăţării în
orice domeniu de cunoaştere se bazează pe
reprezentări.
Rolul reprezentărilor în învăţare
 Reprezentările sunt şi instrumente de planificare şi
reglare a conduitei umane. Integrarea în diferite
tipuri de activităţi, în activităţile de joc, de învăţare,
de rezolvare de probleme, se bazează pe
reprezentări care ne ajută la finalizarea
performantă a acestor activităţi.
 Spre exemplu, prin artele vizuale se înţelege şi mai
bine rolul jucat de reprezentările mintale. Pictura
oferă cel mai bun exemplu pentru „zona neclară”
unde percepţia se îngemănează cu gândirea, unde
nu este clar în ce punct se sfârşeşte ceea ce a văzut
pictorul şi unde începe ceea ce a gândit artistul.