Psihologie – 01.10.

2019
Prof. Gondor Denisia, cls. a X-a

Reprezentarea ca proces senzorial

Reprezentarea ca proces este constructivă şi reconstructivă pentru că poate face să apară

în plan intern, mintal, pornind de la diverse elemente semnalizate de percepţie, o imagine unitară
şi apoi o poate modifica aşa cum o cere desfăşurarea activităţii mintale şi practice.
Definiţia reprezentărilor
Reprezentarea se defineşte ca proces cognitiv-senzorial de semnalizare în forma
unor imagini unitare, dar schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor
şi fenomenelor în absenţa acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Calitatea reprezentărilor este condiţionată de cea a percepţiilor corespunzătoare şi de
frecvenţa contactului direct cu obiectele.
Procesarea informaţională realizată în procesul reprezentării implică atât analize şi
sinteze senzoriale ca cele ale percepţiei, cât şi altele mai complexe, cum ar fi selecţii,
schematizări, accentuări, estompări, condensări, simplificări, eliminări, dar şi generalizări şi
regrupări ce se apropie de gândire.
Deci, reprezentările se aseamănă sub raportul conţinutului cu percepţiile, dar din punctul
de vedere a procesului de producere, ele se apropie de gândire.
Însuşirile reprezentărilor
Deşi reprezentarea apare în absenţa obiectelor şi are o intensitate mai slabă în comparaţie
cu percepţia, însuşirile importante sunt mai accentuate în reprezentare.
 reprezentarea este o imagine panoramică, adică ea reconstituie în plan mintal şi apoi
redă integral şi simultan toate informaţiile despre obiect
 ca şi percepţiile, reprezentările în cea mai mare parte sunt figurative , adică
simbolizează însuşiri concrete intuitive de formă, mărime, culoare (reprezentarea nu
cuprinde detaliile, ci însuşirile intuitive pentru un obiect sau pentru un grup de obiecte)
 în reprezentare, imaginea este desprinsă de contextul spaţio-temporal în care
obiectul a fost perceput
Clasificarea reprezentărilor
a) după analizatorul dominant:
 reprezentări vizuale – sunt cele mai numeroase în experienţa fiecăruia şi prezintă
cele mai multe dintre caracteristicile analizate anterior
 reprezentări auditive – reproduc atât zgomote, cât şi sunete muzicale şi verbale şi
structuri melodice şi verbale
 reprezentările chinestezice – sunt imagini mintale ale propriilor mişcări
b) după gradul de generalitate :
 reprezentările individuale – sunt cele ale obiectelor, fiinţelor, fenomenelor reale şi
care au o anumită semnificaţie pentru persoană
Psihologie – 01.10.2019
Prof. Gondor Denisia, cls. a X-a
 reprezentările generale – cuprind în structura lor însuşirile comune şi
caracteristice pentru o întreagă clasă de obiecte şi, de aceea, orice nou exemplar
cu care ne-am întâlnit este recunoscut ca aparţinând aceluiaşi grup
c) după nivelul operativităţii mintale implicate în generarea lor:
 reprezentări reproductive – evocă obiecte sau fenomene percepute anterior; ele
pot fi : simple - statice, complexe - cinetice şi de transformare, cele complexe apar
după vârsta de 7-8 ani
 reprezentări anticipative – se referă la mişcări sau transformări care nu au fost
niciodată percepute, apar tot după vârsta de 7-8 ani.
Rolul reprezentărilor în activitatea mintală
1. Reprezentările readuc în minte imaginea obiectelor şi fenomenelor care nu mai sunt
prezente.
2. Datorită însuşirilor lor de a fi configurative şi panoramice, reprezentările sunt un
sprijin necesar în construirea sensului cuvintelor noi.
3. Reprezentările pregătesc şi uşurează generalizările din gândire.
4. Reprezentările constituie un punct de plecare şi suport intuitiv pentru desfăşurarea
şirului de raţionamente în vederea rezolvării unor probleme.
5. Ca şi alte procese psihice, reprezentarea contribuie la reglarea mişcărilor şi
acţiunilor omului