FUNCTIILE REPREZENTARII

Reprezentarea este procesul cognitiv-senzorial de semnalizare in forma unor imagini

unitare, dar schematice, a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor in
absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
In psihologie, termenul semnifica doua realitati: o realitate-proces si o realitate-produs.
 In primul caz, reprezentarea este procesul psihic cognitiv de producere si reactualizare a
imaginii obiectelor in absenta lor. (Spre deosebire de perceptie care se produce si reflecta
obiectele numai in prezenta si sub actiunea directa a acestora).
 In al doilea caz, reprezentarea este imaginea sau modelul informational intern actualizat
al obiectelor, fenomenelor si situatiilor percepute anterior sau create (generate) de
imaginatie.
Pornind de la aceste două aspecte, putem defini reprezentarea ca fiind procesul psihic de
reflectare mijlocită, selectivă și schematică a proprietăților concrete, mai mult sau mai puțin
semnificative, ale obiectelor și fenomenelor date în experiența senzorială anterioară a
subiectului.
Din punct de vedere genetic, reprezentarea mijlocita de memorie precede pe cea sustinuta de
imaginatie si premisele ei le constituie :
 - efectele de urma;
 - imaginile consecutive;
 - schema obiectului permanent.
Reprezentarea are o funcție de cunoaștere, furnizând informații despre însușirile
semnificative, caracteristice, individuale și comune ale obiectelor și fenomenelor percepute
anterior.
Reprezentările se află în relație logică unele cu altele, după criteriile similitudinii, opoziției,
generalității, în cadrul unui sistem reprezentațional coerent, mediat verbal. De asemenea,
reprezentările constituie principala sursă de informație pentru gândire, atunci când aceasta se
desfășoară în raport cu obiecte sau fenomene care nu sunt prezente în câmpul nostru perceptiv.
Rolul reglator al reprezentărilor se manifestă sub două aspecte: în pregătirea mintală anticipată a
acțiunilor și în coordonarea și corectarea traiectoriei de desfășurare a acestora.
În măsura în care reprezentările stau la baza multor procese psihice, acestea au un rol
foarte important în funcționarea persoanelor.
Cele mai importante funcții ale reprezentărilor sunt:

 Simboluri pentru obiectele și fenomenele absente;

 Schematizarea percepțiilor;
 Sprijin pentru construirea sensului cuvintelor noi;
 Reprezintă suport pentru gândirea tehnică și artistică.
 Sunt componente ale procesului de imaginatie;
 Punct de plecare in evolutia gandirii.

Bibliografie: - “ Psihologia mecanismelor cognitive” , Mielu Zlate

“ Psihologie generala” , Andrei Cosmovici