LEGILE SENSIBILITATII

Sensibilitate: = facultate de a simti, de a reactiona la excitatii, de a-si schimba intr-o anumita

masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; facultate a simturilor, capacitatea de a
percepe senzatii.

1. Legea Intensitatii- se refera la intensitatea dintr-un stimul, care poate obtine o

senzatie specifica.
2. Legea pragurilor absolute- exista doua praguri:
- Pragul absolut minim, care reprezinta cantitatea cea mai mica dintr-un stimul
care poate produce o senzatie
- Pragul absolut maxim, care reprezinta cantitatea cea mai mare dintr-un stimul
care produce o senzatie.
3. Legea contrastului scoaterea reciproca in evidenta a doi stimuli cu caracteristici
opuse. Contrastul sensorial poate fi:
- simultan - cand doi stimuli actioneaza in acelasi timp;
- succesiv - cand doi stimuli intervin unul dupa celalalt.

4. Legea adaptarii senzoriale - reprezinta cresterea sau scaderea sensibilitatii, ca

urmarea actiunii repetate a stimulilor. (trecerea de la lumina la intuneric sau invers).

5. Legea sensibilizarii si a depresiei - se refera la scaderea sensibilitatii, ca urmare a

legaturilor dintre analizatori.

6. Legea compensarii – nedezvoltarea unei modalitati senzoriale sau lipsa ei, duce la
dezvoltarea alteia, astfel incat cea dezvoltata ii preia functiile.

7. Legea semnificatiei senzoriale - face referire la importanta stimulilor. Daca un

stimul este important pentru un individ, atunci el este resimtit, indifferent de intensitatea
stimulului.
De mentionat ca, la realizarea unei senzatii, sunt implicate toate legile sensibilitatii.

Bibliografie: “Psihologie generala” – C. Etco, E Davidescu, IU Fornea. N Daniliuc, M Caraus,

T Tintiuc