REPREZENTAREA

1. Definire și natura contradictorie a reprezentarilor

2. Specific psihologic și mecanisme
3. Clasificare
4. Proprietăți
5. Rolul reprezentărilor în activitatea intelectuală

1. Definire și natura contradictorie a reprezentarilor

Reprezentarea este un proces cognitiv senzorial de semnalizare în forma unor imagini unitare
dar schematice a insusirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor in absenta
actiunii acestora asupra analizatorilor.

Reprezentarea mai poate fi definita ca o perceptie trecuta si reprodusa.

Reprezentarea este contradictorie datorita faptului ca ea poate fi situata mai aproape de
perceptie sau mai aproape de gandire, existand astfel doua tendinte in abordarea reprezentarii:
a) una care subliniaza ca reprezentarea este un proces senzorial complex;

Considerarea reprezentarii ca un proces senzorial complex este sustinuta de urmatoarele:

- reprezentarea isi are originea in perceptie;
- se apropie de aceasta prin natura continutului;
- este mai saraca din punct de vedere informational decat perceptia;
- face legatura dintre cunoasterea senzoriala si cea logica sau prin gandire.

b) a doua care subliniaza că reprezentarea poate fi considerata o adevarata

celula a psihicului uman

Considerarea reprezentarii ca celula a psihicului uman este sustinuta de urmatoarele:

- se extinde pana la nivelul unor concepte abstracte;
- dispune de un mechanism operational;
- prin nivel de organizare depaseste perceptia;
- prin grad de generalizare se apropie de gandire;

2. Specific psihologic și mecanisme

Reprezentarile au cateva caracteristici care le particularizeaza:

1. Continutul informational-este dat de insusirile concrete caracteristice si importante
ale obiectului.Sursele informaționale fundamentale ale reprezentărilor sunt senzațiile
și percepțiile. În desfășurarea reprezentării se constată o implicare latentă a
analizatorilor.
 Reprezentarea nu este o simplă sumă de percepții. J. Piaget a adus două argumente:
- avem cu mult mai multe percepții decât reprezentări;
- percepțiile apar mai devreme, în copilărie (la 2-3 luni), față de reprezentări care
apar în primul an de viață.

2. Forma ideal subiectiva-exprima faptul ca acest continut informational este transpus in

subiectivitatea individului in forma unor imagini care sunt mai sterse, mai lacunare, mai putin
clare si fluctuante.
Reprezentarea are un caracter fragmentar, trasatura dependenta de urmatoarele
elemente:
- numarul de perceptii care a stat la baza reprezentarii (de cate ori ai vazut situatia
respectiva);
- semnificatia acestora pt subiect;
- relația activă cu obiectele corespunzătoare reprezentării, care sunt implicate într-o
activitate importantă pentru om.
- trasaturile de personalitate ale subiectului;
- particularitati ale sistemului cerebral sau ale activitatii nervoase superioare.

Caracterul generalizat al reprezentarilor-este facilitat de interventia cuvantului. In

baza generalizarii se pot constitui reprezentari si notiuni care sa devina comune sau
chiar universale.
Rolul limbajului:
- cuvântul evocă reprezentarea deja formată, așa cum este cerută de sarcini cognitive și
practici;
- dirijează construirea unei imagini a obiectului;
- asigură înlănțuirea imaginilor;
- este instrument de transformare a imaginilor;
- integrează produsele reprezentării în gândire și imaginație.
Produsele reprezentării se sprijină pe memorie, dar memoria și imaginația nu se
identifică. Memoria conservă informația percepută și o pune la dispoziția
reprezentării. Memoria nu construiește, nu transformă imagini, ea doar le conservă.
Reprezentarea este constructivă și reconstructivă. Ea face să apară în plan mintal, în
baza percepțiilor anterioare, imagini unitare, pe care le modifică, așa cum o cere
desfășurarea acivității mentale și practice.
Reprezentarea are strânse legături cu inteligența și operativitatea gândirii, putând
atinge un mare grad de generalitate.
Situată între percepție (cu care se aseamănă sub raportul conținutului) și gândire (cu
care se aseamănă sub raportul procesului de producere) , procesarea informațională
realizată de reprezentare implică atât analize și sinteze senzoriale ca cele ale percepției
cât și selecții, schematizări, simplificări, generalizări, ca cele ale gândirii.
Reprezentarile sunt rezultatul unor prelucrari, combinari si recombinari ale insusirilor
unor obiecte, fapt care permite fie amplificarea acestora, fie eliminarea unora.
REPREZENTAREA ARE O DUBLĂ NATURĂ: UNA INTUITIV – FIGURATIVĂ
(CARE O APROPIE DE PERCEPȚIE) ȘI ALTA OPERAȚIONAL – INTELECTIVĂ
PRIN CARE FACE TRECERA LA PROCESELE COGNITIVE SUPERIOARE.
Mecanismele formării reprezentărilor sunt:
- perceptive
- mnezice
- cognitive
- verbale
 - imagistice
- reglatorii.
3. CLASIFICAREA REPREZENTARILOR
Se face in functie de mai multe criterii:
a) dupa analizatorul dominant in producerea lor, sunt reprezentari vizuale, auditive,
gustative, olfactive, tactile, kinestezice.
- reprezentarile vizuale – sunt cele mai numeroase. Ele sunt configurative, adica
simbolizeaza insusirile concrete intuitive de forma, marime, culoare, dar nu cuprind
detaliile, ci doar insusirile intuitive caracteristice pentru un obiect sau grup de
obiecte. Nu cuprind nici campul perceptiv, fiind proiectate pe un ecran mintal
uniform, nu cuprind nici toate nuantele cromatice. De cele mai multe ori,
reprezentarile vizuale sunt bidimensionale, cele tridimensionale fiind mai greu de
realizat, intrucat necesita o dotare mai speciala si exercitiu indelungat.
- reprezentarile auditive reproduc atat zgomote, cat si sunete muzicale si verbale
Reprezentarile muzicale redau o melodie nu in totalitatea detaliilor, ci doar in ceea
ce priveste ritmul, variatiile de intonatie, varfurile de inaltime.Sunt necesare in
munca dirijorilor si compozitorilor.
Reprezentarile verbale redau ritmul, intensitati, particularitati fonetice. Acest tip de
reprezentari este necesar pentru invatarea limbilor straine, in conditiile in care
modelul pronuntiei, al accentuarii, pastrate in reprezentarea verbala regleaza
vorbirea in curs de desfasurare.
- reprezentarile chinestezice sunt imagini mentale ale propriilor miscari. In timpul
miscarilor se produc micromiscari in grupurile de muschi adica acte ideomotorii
(prelungirea reprezentarilor in miscari) care pregatesc desfasurarea viitoarelor
miscari. Pe baza lor, se poate face un antrenament in reprezentare, inaintea celui
efectiv si care s-a dovedit eficient.
b) dupa tipul de activitate sunt reprezentari artistice, literare, matematice etc.
c) dupa procesele psihice sunt reprezentari ale memoriei si reprezentari ale
imaginatiei.
Reprezentarile memoriei sunt reprezentari reproductive. Ele evoca obiecte sau
fenomene percepute anterior. Pot fi:
- simple, de exemplu cele denumite statice (reflecta obiectele in nemiscare)
- mai complexe,(apar dupa 7-8 ani) care pot fi cinetice (de exemplu, rostogolirea unei
bile) si de transformare (de exemplu, reflecta fazele prin care se trece de la un arc de
cerc la linia dreapta)
Reprezentarile imaginatiei si gandirii sunt anticipative. Ele se refera la miscari sau
transformari care nu au fost niciodata percepute. Apar la 7 -8 ani, sunt rezultatul
procesului constructiv al reprezentarii la care participa cele doua procese psihice.Sunt
foarte importante in insusirea unor cunostinte complexe.

d) dupa prezenta efortului voluntar sunt reprezentari voluntare sau intentionate, si

reprezentari involuntare si neintentionate.
e) dupa gradul de generalitate: reprezentari generale si reprezentari individuale;
- reprezentarile generale cuprind, in structura lor, insusirile comune si caracteristice pentru o
intreaga clasa de obiecte, un nou exemplar cu care ne intalnim putand fi recunoscut ca
apartinand clasei respective. Cele mai generale reprezentari sunt cele geometrice si care au
fost numite, chiar, concepte figurale. Reprezentarile generale au cea mai mare importanta in
formarea conceptelor.
- reprezentarile individuale sunt cele ale obiectelor, fiintelor si fenomenelor, cu o anumita
semnificatie pentru persoana (de exemplu, reprezentarea casei parintesti, scolii, parintilor,
profesorilor, prietenilor, rudelor). Aceste reprezentari cuprind multe detalii, nu se detaseaza
usor niste insusiri caracteristice claselor de obiecte. Au, totusi, un anumit grad de generalitate.

4. PROPRIETATILE REPREZENTARILOR
1.Calitatile reprezentarii sunt superioare perceptiei. Reprezentarea este o veriga
importanta in procesul unitar si ascendent al cunoasterii umane. Desi apare in absenta
obiectelor si are o intensitate mai slaba in comparatie cu perceptia, insusirile importante
sunt mai accentuate in reprezentare (de exemplu, reprezentarea unui arbore).
2. Figurativitatea reprezentarilor-este data de faptul ca in reprezentare apare obiectul
in forma unei imagini mai schematice, mai saraca in detalii, asigurandu-se totusi
coerenta si congruenta acestuia, cu toate ca sunt simbolizate o serie de insusiri
concrete intuitive de forma, marime, culoare. In acelasi timp,in reprezentare, imaginea
este desprinsa de campul perceptiv, iar atunci cand este detasata in totalitate,
reprezentarea poate fi transpusa in alte contexte. Sub aspect cromatic, reprezentarea
reflectaun obiect in culorile fundamentale, ceea ce releva nivelul mai inalt de
generalizare intuitiva al reprezentarii. Acest nivel de generalizare permite modificarea
schemei structurale a obiectului individual, in functie de cerintele cunoasterii si
practicii.
3. Operativitatea-caracteristica demonstrata si sustinuta de Jean Piaget care exprima
faptul ca reprezentarea dispune de un set de operatii cu ajutorul carora individul
proceseaza informatia provenita din perceptii (imaginatia, gandirea).
4. Panoramizarea-releva faptul ca in reprezentare obiectul poate fi imaginat in toate
pozitiile sale comparativ cu perceptia prin care il putem vedea doar intr-o pozitie
data.Reprezentarea reda integral si simultan toate informatiile despre obiect, in timp ce
perceptia cuprinde numai acele insusiri care pot fi percepute din pozitia pe care o avem fata
de acel obiect (de exemplu, reprezentarea unui motor cu ardere interna contine toate
elementele structurale si toate corelatiile functionale, descrierea motorului sub aspectul
structurii si functionarii prin cuvinte fiind mult mai dificila).
5.Nivel mai inalt de generalizare in raport cu perceptia.Generalizarea este sustinuta
de gandire si de semnificantii verbali implicati in acest proces si pregateste generalizarea
conceptuala pe care o va realiza gandirea.

5. Rolul reprezentărilor în activitatea intelectuală

Reprezentările îndeplinesc un dublu rol:

1. rol de cunoaştere şi
2. rol de reglare
1. Ca proces de cunoaştere, reprezentarea:
-- furnizează informaţii despre însuşirile mai semnificative, caracteristice ale obiectelor şi
fenomenelor percepute anterior, readucând în minte imagini ale acestora
şi p e r m i ţ â n d c o n t i n u a r e a a c t i v i t ă ţ i i d e c u n o a ş t e r e î n a b s e n ţ a l o r . A s t f e l ,
reprezentările devin o sursă importantă de informaţii pentru gândire,
c a r e p o a t e p r e l u c r a i n f o r m a ţ i i d e s p r e a c e s t e a ş i î n a b s e n ţ a obiectelor.
- Reprezentarea este însă şi un sprijin necesar în înţelegerea sensului cuvintelor (DEX).
- Reprezentările pregătesc şi uşurează generalizările din gândire, anticipând
formarea noţiunilor.Astfel, formarea unei noţiuni este precedată (se sprijină pe) de
formarea imaginii reprezentării (de exemplu, formarea notiunii de dreptunghi la scolarii mici
porneste, de obicei, de la identificarea in mediul inconjurator a suprafetelor cu astfel de forme
si numai dupa ce perceptiile repetate si dirijate verbal au dus la formarea reprezentarii, se
poate trece la formarea notiunii. .
- Reprezentarea constituie un punct de plecare şi un suport intuitiv pentru desfăşurarea
raţionamentlor gândirii (ex: rezolvarea de probleme la geometrie, care presupun construirea
figurii cerute).
- Reprezentarea este o sursă de informaţii şi pentru procesul imaginaţiei
(repoductive şi creatoare),care combină şi recombină idei, imagini etc.
2. Rolul reglator
al reprezentării se manifestă sub două aspecte:
a) în pregătirea mintală anticipată a acţiunilor, reprezentarea fiind un model mintal de
desfăşurare a acestora;
b) b) în coordonarea şi corectarea desfăşurării acţiunilor, reprezentarea devenind un
reper mintal, un factor de comandă şi de control în funcţie de care se
desfăşoară acţiunea, iar, atunci când e cazul, se efectuează corecţiile necesare.