REPREZENTĂRI

Reprezentările sunt procese cognitive senzoriale de semnalizare în forma unor

imagini unitare, dar schematice a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor
și fenomenelor, în absența acțiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.
Reprezentarea are ca surse informaționale senzațiile și percepțiile.
Caracteristici:
- este o imagine secundară (absența obiectului);
- arată însușiri concrete (într-o formă mai sumară);
- este o imagine schematică (dar integrală);
- sunt influențate de acțiunile practice întreprinse cu obiectele respective;
- nu este o simplă evocare de memorie, ci o construcție și reconstrucție mintală ( se
iau de la nivel subconștient elementele și la nivel conștient sunt construite și
reconstruite;
- limbajul are un rol important în formarea reprezentărilor.
Calitățile:
- reprezentarea reflectă doar însușiri esențiale despre obiecte;
exemplu: o casă- acoperiș, pereți, geamuri.
- conștiința absenței obiectului;
- reprezentările nu sunt rigide, fixate asupra obiectului pe care l-am perceput, deci
acestea au o libertate foarte mare față de obiectul perceput anterior;
exemplu: putem reprezenta un copac și cu multe detalii și fără multe detalii, doar
schițat.
- reprezentările au un grad ridicat de generalizare intuitivă (selectează doar
elementele esențiale, iar atunci când vedem un copac, îl putem recunoaște datorită
schemei din minte, cu tulpină, frunze, etc.
! Generalizările de la nivelul reprezentărilor vor face trecerea către generalizările de
la nivelul gândirii.
exemplu: conceptul de pătrat s-a format în urma perceperii repetate a unor obiecte
pătrate; ulterior aceste obiecte au fost reprezentate și le-a fost asociată forma
respectivă.
Clasificare:
1. După analizator:
a) Auditive (reprezentarea sunetelor muzicale și verbale);
b) Vizuale (reprezentarea obiectelor)
c) Chinestezice (reprezentările mișcărilor omului sau a unor obiecte aflate în mișcare)
! În momentul în care ne reprezentăm pe noi alergând, făcând mișcare s-a observat
că la nivelul mușchilor se înregistrează niște micromișcări care pregătesc mișcările
viitoare.
2. După gradul de generalitate:
a) Individuale- imagini ale unor obiecte care ne aparțin, evenimente care ni s-au
întâmplat, care au legătură cu experiența noastră individuală.
- sunt la un nivel mai redus de generalitate (casa părintească, cartea
preferată); reprezentări cu elemente esențiale, dar mai greu de generalizat și mai
detaliate (patul propriu este reprezentat cu o culoare anume, o lenjerie anume).
b) Generale - cuprind în structura lor elementele esențiale pentru o clasă de obiecte și
fenomene (o carte va avea întotdeauna coperți, file, cotor)
- există și reprezentări mai puțin generale, la un nivel mai redus de
generalitate decât altele (reprezentarea unei cărți este mai puțin generală decât
reprezentarea unei figuri geometrice).
3. După operațiile implicate în geneza lor:
a) Reproductive: evocă obiecte sau fenomene percepute anterior.
-statice
-cinetice
-transformaționale.
b) Anticipative (contrazic puțin definiția pentru că nu mai sunt niște
reprezentări ale percepțiilor anterioare, ci niște anticipări); se referă la imagini
care nu au fost percepute niciodată; sunt rezultatul intervenției gândirii și
imaginației.
- cinetice;
- transformaționale.
4. După procesul psihic superior în care sunt integrate:
a) Reprezentări ale memoriei: reprezentări ale unor elemente pe care le-am
stocat cândva în memorie;
b) Reprezentări ale imaginației: reprezentări noi, nemaiîntâlnite, nemaivăzute.
! Ambele procese, și imaginația, și memoria, se folosesc de reprezentări pentru
a sustrage de la nivel subconștient informații, materie primă pentru a funcționa.
ROLUL REPREZENTĂRILOR
- de a readuce în minte anumite imagini;
- sunt un sprijin necesar în formarea cuvintelor (de exemplu, în unele dicționare
în alte limbi se introduc imagini pentru a învăța mai ușor cuvintele respective);
- pregătesc și ușurează generalizările de la nivelul gândirii;
- au un rol important în imaginația reproductivă, dar și cea creatoare (de
exemplu, se poate reproduce o scenă dintr-o carte prin reprezentare, dar se
poate crea ceva nou, o scenă nouă);
- gândirea se folosește de reprezentare pentru a vedea dacă generalizările sale
sunt corecte; reprezentările, ca formă de generalizare concretă, pregătesc
generalizările de la nivelul gândirii, ca formă de generalizare mai amplă, din
spectrul abstract.