Universitatea de Vest din Timișoara

Departamentul Psihologie

Fundamentele Psihologiei I

GÂNDIREA
(relația gândirii cu REPREZENTĂRILE) Conf.

dr. Toma Roxana

1. Reprezentările. Relațiile cu
 structurile senzoriale și cu gândirea.
Edward Munch, Strigătul
sau Țipătul ,1893.
 Pablo Picasso, Guernica, 1937
Obiective de învățare
 ✔ Înțelegerea relației dintre reprezentare și senzații și percepții pe
de o parte și reprezentare și gândire pe de altă parte ✔ Explicarea
caracteristicilor reprezentării
✔ Exemplificarea aspectelor specifice ale diferitelor tipuri de
reprezentări
✔ Explicarea rolului reprezentărilor în sistemul psihic uman
Cum explicăm imaginea mintală? Teorii ale reprezentării

❑ - Ebbinghaus (1885) – imaginile sunt prezente în descrierea amintirilor

❑ Gestaltismul – Wertheirmer –imaginea secundară ar rezulta dintr-o

 reactualizare a schemei, a structurii, a gestaltului.

❑ Teoria acțiunilor mintale – Jacobson, 1931 (schițarea de micromișcări

musculare la reprezentarea mintală a acțiunii); Rey, 1948 (anestezia
corzilor vocale); Wallon, 1942 (acțiuni imitative interiorizate)
Teorii ale reprezentării

❑ Structuralismul genetic (Piaget)

❑ Perspectiva cognitivistă - Introduc - imagine mintală ca

înlocuitor pt imaginea schematică

❑ Neuropsihologia – imagistica mentală a reprezentării este

asemănătoare cu a percepției fiind mediate de aceeași zonă cerebrală
(Atkinson și colab. 2002)
Definire
 Reprezentările presupun un process de elaborare a imaginii
unui obiect în condițiile absenței acestuia din câmpul perceptiv, în baza
unei experiențe perceptive anterioare.

Produsul acesteia este imagine mintală (imagine secundară):

❑ mai ștearsă, mai palidă, cu vivacitate și claritate reduse ❑
mai instabilă, fluctuantă, apărând și dispărând cu repeziciune ❑
mai feagmentară, lacunară, lipsind din ea multe amănunte

În specificul reprezentării intră procesarea directă a informației dirijată de

datele perceptive și o procesare indirectă dirijată de mecanismele cognitive

-Alte caracteristici: generalitate, intuitivitate, schematizare, independență,

autoreglaj
⮚ Mecanismele psihofiziologice ce stau la baza funcționării lor
-Dublă natură intuitiv-figurativă și operațional-intelectivă (Crețu,
2004) datorită mecanismelor implicate – perceptive, mnezice,
cognitive, verbale, imagistice și reglatorii (factori motivatori)

-Presupun selecția însușirilor obiectelor

- cuvântul organizează reprezentarea
-Sunt în consens cu activitatea pe care o desfășoară individul -Pot
fi generate fie de realitate fie de memoria de lucru -Categorie
aparte : reprezentările semantice (determină înțelegerea unui
discurs sau text scris)

Proprietățile reprezentărilor
❑ Integralitatea
❑ Figurativitatea (ceea ce este tipic pentru un
obiect) ❑ Operativitatea (simultan succesiv)
❑ Panoramizarea
❑ Alte proprietăți: simbolic și semnificant (se substituie
obiectului prezent), constructiv, autonomy, creative și social
(circulă în mediul social al subiectului)
Clasificarea reprezentărilor

Criterii de clasificare

I. Criteriul informațional - analizator predominant: vizuale,

auditive, kinestezice, tactile, termice, palestezice, etc.
 II. Criteriul nivelului de generalizare : individuale și generale

III. Criteriul nivelului de operativitate intelectuală implicate: a.

reprezentări reproductive (rezultă din raporturile cu experiența perceptive
anterioară)– sunt statice, cinetice și de transformare b. reprezentări
anticipative (formate cu ajutorul gândirii și imaginației) – sunt de
asemenea cinetice și de transformare
❑ Ontogenetic: reprezentări primare, reprezentări conceptuale, reprezentări
formale

❑ Gradul de mobilitate: operaționale și neoperaționale

❑ Grad de abstractizare : reprezentări cu grad moderat de abstractizare,

reprezentări cu grad înalt de abstractizare

❑ Procese psihice: reprezentări ale memoriei, reprez. ale imaginației,

 reprez. verbale

❑ Intenționalitate: involuntare și voluntare

❑ Claritatea evocării: imagini eidetice, reminescențe

❑ Reprezentările fantastice (legate de mituri, basme, legende) ❑

Reprezentările sociale (determină comportamentul social al subiecților)

❑ Reprezentările topografice – drumul parcurs succesiv și harta vizuală

(se folosesc de informația vizuală și kinestezică)

❑ Reprezentările geometrice (corespondența totala intre imagine si concept)

❑ Imaginile eidetice (se bazeaza pe un proces de receptie relaxat; sunt mai

clare, mai precise, pline de detalii, mai vii; precizia detaliilor)
Rolul reprezentarilor in cunoastere

❑ Puncte de plecare si sprijin, material concret pentru majoritatea mecanismelor

psihice

❑ Instrumente de planificare si reglare a conduitei umane

❑ Rol foarte important in interactiunea umana – determina comportamentele

sociale

❑ Hartile mintale sau hartile psihologice bazate pe reprezentari spatiale

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ (PRINCIPALĂ)

Aniţei, M. (2010). Fundamentele psihologiei. Ed. Universitară, Bucureşti

Atkinson, R. (coord.) (2002) Introducere în psihologie. Ed. Tehnică, Bucureşti,
pp. 440-485
Cardwell, M., Clark, L., Meldrum, C. (2004). Psychology. Harper Collins
Publishers, UK
Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi Hewstone, M.,
Fincham, F. & Foster, J. (2005). Psychology, B.P.S. Blackwell, Oxford
Pânișoară, I. O. (2008). Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași Radu, I.
(coord.) (1991). Introducere în psihologia contemporană, Sincron, Cluj Napoca
Reuchlin, M. (1999). Psihologie generală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iaşi
Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Pro Humanitate, Bucuresti
Universitatea de Vest din Timișoara
Departamentul Psihologie

Fundamentele Psihologiei I
 Gândirea

Conf. dr. Toma Roxana

Portrait of
Dr. Gachet,
1890 by Van
Gogh
”Logica este
pentru
cunoaștere ceea morala este pentru conduită” Piaget (1963)

Obiective de învățare
 ✔ Explicarea specificului și caracteristicilor gândirii ca proces
mintal
✔ Explicarea invarianților din gândire,
✔ Explicarea conceptelor (noțiunilor) și a operațiilor cu
exemplificarea aspectelor specifice
Abordări ale gândirii

Antichitate – Aristotel și logica clasică – aici apar prima data termenii

operațiilor – analiză, sinteză, abstractizare, generalizare, comparație, inducție,
deducție, precum și judecăți, raționamente, silogisme

Asociaționismul sensualist – gândirea este redusă la o serie de asociații

senzoriale. Rămâne de la ei faptul că asociațiile constituie un mod de lucru și
operare al gândirii

Instrospecționismul experimental - Școala de la Wurztburg – gândirea ca

proces de rezolvare de probleme. Vor să demonstreze natura abstractă a
gândirii
Gestaltismul – Psihologia formei
– strategia încercării și erorii bazată pe legea efectului –Thorndike -
acțiunea însoțită de success tinde să fie repetată
Gândirea - ca un process de reoganizare a câmpului perceptiv – intuiția
spontană (insight sau ”aha”)– Kohler (cimpanzei) – Wertheimer
(problema lui Gauss la 6 ani)

Structuralismul genetic
– adaptarea la mediu se realizează prin asimilare și acomodare -
dinamică evolutivă - a dus la conturarea cunoscutelor stadii ale
intelligenței.
.
Modelul multidimensional al intelectului
- Guilford – propune un model de înțelegere al mecanismelor gândirii sub
forma unui cub care are următoarele laturi – Operații – Produse – Conținuturi -
P - unități, clase, relații, sisteme, transformări și implicații
-O - Evaluare, gândire convergentă, gândire divergentă, memorie și cogniție)
-C - figurativ, simbolic, semantic și comportamental

Modelul cognitivist
– Newell, Shaw, Simon (1958), Newell, Simon (1972) – Modelarea cibernetică
a intelectului printr-un system General Problem Solver (GPS) – care foloseste
operații de tipul conjuncției, disjuncției, implicației. Sunt baza dezvoltării
intelligenței artificiale.
Definire

Gândirea este procesul psihic de reflectare a însușirilor esențiale

și generale ale obiectelor și fenomenelor, a relațiilor dintre acestea, în
mod mijlocit, generalizat, abstract și cu scop, prin intermediul noțiunilor,
judecăților și raționamentelor.
Gândirea este un proces cognitiv superior prin intermediul
căruia avem acces la însușirile esențiale ale realității.

-
Invarianții cognitivi - însușirile esențiale care condensează ceea ce
este constant și invaiabil în manifestarea unui fenomen

❑ Gândirea se desfășoară într-un plan intern, subiectiv, mintal

❑ Gândirea are o desfășurare procesuală – pe verticala cunoașterii și axa

timpului (procesare ascendentă și descndentă).

Procesarea ascendentă (de jos în sus – bottom up) – dirijată de

observație și experiențele individului, un demers de tip inductiv, de la
particular la general și e modul natural de evoluție al G umane
Procesarea descendentă (de sus în jos, top-down) – de la reguli,
definiții spre datele particulare. Este dirijată de reguli, norme principii, este un
demers deductiv – din legi rezultă atributele obiectelor și fenomenelor.
Evoluția gândirii bazate pe învățare, pe instrucția școlară.
-
Caracterizarea psihologică a gândirii
- caracterul informațional-operațional - invarianții obiectuali și relaționali
sunt organizați, actualizați, corelați între ei și referiți la realitate

- caracterul mijlocit – S, P, R, imaginație, limbaj, propriile

produse -caracterul mijlocitor

- caracterul generalizat și abstractizat

- caracterul acțional

- caracterul finalist

- caracterul multidirecțional
 - caracterul sistemic
Conceptele și conceptualizarea:

-Conceptul – o imagine simplificată, scheletică, redusă la trăsăturile

esențiale, formalizate ale obiectului desemnat (Changeux, 1983)
(ceva schematic,esential,de baza)

-Conceptele (Noțiunile) empirice (spontane, cotidiene): -decurg din

experiența practic-intuitivă și cea operantă a individului -țin de
comunicarea interumană și învățarea spontană, latentă -Însușiri
neesențiale, accidentale, restrictive ale obiectelor și fenomenelor, însușiri
concrete, particulare, locale
-Sunt limitate, puternic individualizare cognitiv, afectiv și acțional
(intuitie)
-Automate și rigide
-Rol important în cunoaștere
Conceptele (Noțiunile) științifice
 -deliberări conștiente, inserție voluntară și coordonări raționale
înlăuntrul sistemului intelectual
-însușirile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, cele obiective și
necesare, legitățile acestora, invarianții facilitând formularea definițiilor
-Nu dispun de suport intuitiv (fara intuitie)

-Caracter mobil, flexibil, dinamic, structurat și organizat

Concepte – individuale și generale

Conceptele se organizează în structuri piramidale numite rețele
conceptuale

Prototipul
-Membrul care posedă cele mai multe atribute ale categoriei
-Cel mai bun exemplu pentru concept
Latura operațională a gândirii

-Ansamblul operațiilor și procedeelor mintale de transformare a

informațiilor, de relaționare și prelucrare, combinare și recombinare a
schemelor și noțiunilor în vederea obținerii unor cunoștințe noi sau
rezolvării unor probleme
-Analiza și sinteza – A- dezmembrarea mintală a obiectului în elementele
sau părțile lui componente.
-S- reconstrucția mintală a obiectului.
- Abstractiarea și generalizarea. Abs – reținerea a ceva și lăsarea la o parte
a altceva.
-G - fie a trece de la însușiri concrete și
specifice la însușiri caracteristice lui și altor
obiecte, fie a extinde însușirile asupra unei
categorii de obiecte.
Comparația – stabilirea mintală a asemănărilor și deosebirilor
esențiale dintre obiecte și fenomene pe baza unui criteriu

- Concretizarea logică – proces de ilustrare sau lămurire a unei

teze generale cu ajutorul unui exemplu
-Serierea

-Clasificarea

-Suprageneralizarea (Ross & Nisbett, 1981)

Obiective de învățare

✔ Explicarea caracteristicilor raționamentelor și a caracteristicilor

acestora
✔ Detalierea aspectelor specifice ale înțelegerii și a tipurilor de
reprezentare
 ✔ Explicarea procesului de rezolvare de probleme cu aspectele
specifice acestora
✔ Aplicarea practică a stilurilor de gândire pentru situații concrete
Raționamentul

- Structură informațională desfășurată și ierarhizată în care gândirea

pornește de la anumite date și ajunge la obținerea altora noi sub forma
unor concluzii. anumite date->date noi=concluzii

-Este specific gândirii propoziționale în care secvențele de idei sunt

orgamizate.

- există două tipuri mari de raționament – inductiv și deductiv (lant)

Înțelegerea

-existența unei legături între setul noilor cunoștințe și setul vechilor

cunoștințe deja elaborate
-natura și semnificația acestei legături
-a încadra și încorpora noile cunoștințe în cele vechi care în felul
acesta se modifică și se îmbogățesc prin subsumare derivată (ideea
nouă este un caz particular al celei vechi), subsumare corelativă (ideea
nouă presupune o transformare a celei vechi), supraordonare (ideea
nouă este mai generală decât cea veche), relaționare combinatorie
(noile idei sunt congruente cu un fond cuprinzător de idei relevante)

-Proces analitico-sintetic
-Caracter conștient, mijlocit și activ
-Forme:
-Elementară și superioară (extensia conceptelor și simbolism),
-Implicită și explicită (bazată pe exprimare)
-Spontană și discursivă
-Înțelegere empatică, înțelegere contextuală, înțelegere socială
-Factori facilitatori/inhibitori ai înțelegerii:
-Ideile-ancoră sau structurile cognitive existente
-Particularitățile noului material: asociativitatea, substanțialitatea și
strucurarea logică
-Prezența intenției
Rezolvarea de probleme

Problema – o barieră, un obstacol, o dificultate teoretică sau practică,

lacună cognitivă

-Montajele de învățare - Einstellung (Luchins, 1942) -

Rigiditate (Kohler ) – principiul închiderii, fixitatea funțională

-Etapele rezolvării problemelor:

1.Înțelegerea problemei
 2.Planificarea unei strategii
3.Aplicarea strategiei
4.Verificarea rezultatelor
Modelul schematic al rezolvării de probleme
(Newell & Simon, apud. Aniței, 2010, p. 235)
Punerea problemei

Reprezentarea internă a
problemei în memoria de lucru

Identificarea mijloacerlor și strategiilor

de lucru în memoria de lungă durată

Aplicarea strategiilor de
Verificare
Dacă e incorect
rezolvare

Soluție
Dacă este corect
Fiecare etapă presupune un număr de opțiuni din care mai
importante sunt: reprezentarea problemei și strategia.

⮚Reprezentarea problemei – permite stabilirea unor puncte nodale în

rezolvare, formează harta mintală pe care se va deplasa strategia.
vizualizezi problema mintal,iti planifici

⮚Strategia – algoritmică sau euristică. planul de atac

Algoritmii
Euristicile – combinări neobișnuite de algoritmi, care însă nu duc
întotdeauna la rezolvarea problemei
Euristici frecvent folosite :
-spargerea problemei – împărțirea în subobiective (Gazzaniga, 1989);
-urcarea dealului – un reper care se potrivește cu stilul celui care rezolvă;
-insight-ul (Poincare 1921) – viziune bruscă în care elementele se leagă
între ele.
Obiective de învățare
 ✔ Explicarea caracteristicilor stilurilor de gândire cu trimitere la
aplicații practice
✔ Detalierea aspectelor legate de distorsiunile cognitive și
influența acestora asupra stilurilor de gândire.
✔ Explicarea manierelor de depășire a distorsiunilor cognitive ✔
Aplicarea practică a stilurilor de gândire și a modalităților de
contracarare pentru situații concrete
Testul Stroop (1954)
Cum aplicăm practic stilurile de gândire?

Studiu de caz
Alice a fost mereu prima la tot ce făcea. Lucra la o fundație caritabilă și coordona o
echipă pe care o aprecia foarte mult. Era pasionată de munca ei și stătea peste
program. Pentru ea rar făcea ceva, întâi voia să rezolve problemele celorlalți.
Într-o zi nu a reușit să termine proiectul pe care îl avea la timp. Apoi o
propunere de rezolvare a unui caz nou a fost refuzată de finanțatori. Și în
următoarea zi unul dintre cei mai vechi membri ai echipei și-a dat demisia și a
anunțat că va pleca la alt job pentru că e prea aglomerat programul.
În urmatătoarea dimineață Alice s-a trezit mai obosită ca niciodată. Simțea că nu se
poate ridica din pat să meargă la servici, deși altă dată abia aștepta să plece.
Pentru prima data în 5 ani a sunat și a anunțat că nu poate veni la muncă. O
tristețe profundă a cuprins-o și un gând i-a trecut prin minte – Lucrurile se
năruie pe toate planurile și eu nu pot să fac nimic. Ce să fac în continuare?
Cum aplicăm practice stilurile de gândire?
Folosind stilurile de gândire diferite precizați cum veți ghida
discuția cu Alice în diferite momente ale intervenției
 Tipuri de gândire (Zlate, 2000)

1. Gândirea direcționată și gândirea nedirecționată

- Sandra Scarr & James Vander Zanden (1987) –
- G. Direcționată este sistemică și logică, deliberată și intenționată, ghidată
de scop
- G. Nedirecționată presupune mișcarea liberă, spontană a gândurilor, fără a
fi orientată de un scop sau de un plan, având la bază imagini pe care le
vehiculează.
2. Gândirea algoritmică și gândirea euristică

- G.Algoritmică – rigidă, strict determinată, maximnal automatizată

și stereotipizată. Eficientă în situații familiare, obișnuite, în care
individul este bine informat.
- G.Euristică – flexibilă și în curs de determinare, implică analiza
prealabilă și decizia fiind plastică și inovatoare, cu un mare grad
de flexibilitate. Eficientă în situații noi, neobișnuite, incerte.
3 . Gândirea divergentă și gândirea convergentă

G. Divergentă – presupune căutarea cât mai multor soluții sau

îndepărtarea în cât mai multe direcții în raport cu punctul
inițial de plecare.
G. Convergentă – se mișcă de la diversitate la unitate, de la
disociație la sinteză
4. Gândirea inductivă, deductivă și analogică

G. Inductivă – de la particular la general, de la multitudinea

trăsăturilor, atributelor la concepte relații, legi. Duce la concluzii
 generale dintr-o multitudine de cazuri particulare.
G. Deductivă – de la general la particular, extragerea unui adevăr
particular dinntr-un principiu foarte general.
G. Analogică – stabilirea similitudinilor dintre diverse obiecte,
fenomene, idei, acolo unde ele par a nu exista, transferul de
informație de la un obiect cunoscut, asimilat, la altul necunoscut.
5. Gândirea laterală
G. Laterală (De Bono)– a vedea lucrurile altfel, a ajunge la o
soluție concretă nouă, interesantă, neașteptată, a încerca să se
rezolve problemele prin metode aparent ilogice.

6. Gândirea pozitivă și gândirea negativă

G. Pozitivă determină o implicare ofensivă, activă și constructivă
 în rezolvarea problemelor.
G. Negativă determină o atitudine pasivă, defensivă și
neconstructivă a individului față de probleme. Uneori are
valențe benefice protejând imaginea de sine a individului.
7. Gândirea eficientă și gândirea neeficientă

Există două criterii care trebuie luate în considerare pentru ca un stil de

gândire să fie eficient. Încălcarea sau ignorarea lor duce la ineficinetă.
Cele două criterii sunt:
o Urmărirea într-un mod rezonabil, a procedeelor stabilite o
Utilizarea așa cum este de așteptat a informației complete
De ce avem nevoie de stilurile de gândire?
Problema...Distorsiunile cognitive
Gândurile automate apar spontan în mintea ta sub formă de cuvinte
sau imagini. Doar pentru că un gând apare în minte, nu înseamnă
că este adevărat. Gândurile automate sunt adesea inexacte în
moduri caracteristice. Aceste moduri nefolositoare de gândire se
numesc "distorsiuni cognitive".
Toată lumea gândește uneori în moduri distorsionate. Semnele că s-ar
putea să vă confruntați cu o distorsiune cognitivă includ
sentimentul de anxietate, observarea unor schimbări nefolositoare
în comportamentul dumneavoastră sau concentrarea asupra unor
explicații amenințătoare pentru evenimente.
Cum contracarăm distorsiunile cognitive?
- Identificarea/găsirea. Treceți în revistă lista de distorsiuni cognitive
și indentificați-le pe cele care par cele mai relevante sau cele mai
familiare.
- Autocontrolul. Monitorizarea distorsiunilor cognitive
- Decentrarea. A sta deoparte și de a privi un gând ca pe un
eveniment cognitiv: ca pe o opinie, și nu neapărat ca pe un fapt
(Flavell, 1979).
- Reatribuirea. Are ca scop identificarea tuturor factorilor care ar fi
putut contribui la un eveniment sau un rezultat negativ, în afară de
client (Burns, 2020).
Restructurarea cognitivă a capta și reevalua distorsiunile cognitive
pe măsură ce acestea apar.
Nepotrivirea retrospectivă. Cereți clientului să își amintească un
episod similar în care a folosit același stil de gândire.
- Analiza cost-beneficiu. Explorați avantajele și dezavantajele
stilurilor de gândire nefolositoare.
 - Colectarea datelor. Încurajați clientul să caute în mod intenționat
date care să sprijine sau să contrazică distorsiunile sale cognitive
- Înregistrarea datelor. Pot arăta ineficiența stilutilor de gândire
neeficiente
- Testarea convingerilor și a ipotezelor.
- Poveștile și metaforele terapeutice pot normaliza distorsiunile
cognitive, pot oferi perspective asupra acestor stiluri de gândire,
pot crea distanță față de tiparele de gândire nefolositoare
-
Două seminţe stăteau una lângă alta în pământul fertil de primăvară.

Prima sămânţă spuse: “Vreau să cresc! Vreau să-mi trimit rădăcinile cât mai adânc
în pământ, şi să-mi înfig spre lumină mugurii prin scoarţa pământului…Vreau să-mi
desfac bobocii mei gingaşi ca un semn că primăvara a venit… Vreau să simt căldura
soarelui pe faţă şi binecuvântarea stropilor de rouă dimineaţa pe petalele mele!“ Şi
ea crescu.

Cea de-a doua sămânţă spuse: “Mie mi-e frică. Dacă îmi trimit rădăcinile
dedesubtul meu, nu ştiu ce voi întâlni în întuneric. Dacă îmi fac loc prin pământul
tare şi răzbesc la suprafaţă pot să-mi rănesc mugurii delicaţi…Dacă îmi las mugurii
să se deschidă şi un melc încearcă să-l mănânce? Şi dacă ar fi să-mi deschid
bobocii, un copil poate să mă smulgă din pământ. Nu, e mai bine să aştept până
este mai sigur.“ Şi aşteptă.

O găină începu într-o zi de primăvară să scurme pământul în căutare de ceva de

mâncare, găsi sămânţa care aştepta şi o înghiţi imediat.

-
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ (PRINCIPALĂ)

Aniţei, M. (2010). Fundamentele psihologiei. Ed. Universitară, Bucureşti

Atkinson, R. (coord.) (2002) Introducere în psihologie. Ed. Tehnică, Bucureşti, pp.
440-485
Cardwell, M., Clark, L., Meldrum, C. (2004). Psychology. Harper Collins Publishers,
UK
Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi
Hewstone, M., Fincham, F. & Foster, J. (2005). Psychology, B.P.S. Blackwell,
Oxford Pânișoară, I. O. (2008). Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași Radu, I.
(coord.) (1991). Introducere în psihologia contemporană, Sincron, Cluj Napoca
Reuchlin, M. (1999). Psihologie generală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti Zlate, M. (1999).
Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iaşi Zlate, M. (2000). Fundamentele
psihologiei, Pro Humanitate, Bucuresti Ciocanul rosu
https://www.youtube.com/watch?v=E0ShFBaiRVs
https://www.psychologytools.com/resource/cognitive-distortions-unhelpful-thinking-styles
extended/