Universitatea de Vest din Timișoara

Departamentul Psihologie

Fundamentele Psihologiei I

REPREZENTĂRILE

Lect. dr. Toma Roxana

 
Edward Munch, Strigătul
sau Țipătul ,1893.

 
  

Pablo Picasso, Guernica, 1937

 Teorii ale reprezentării

- Ebbinghaus (1885) – subiecții folosesc în descrierea amintirilor imagini și

descrieri chiar și pentru procesele abstracte
- Gestaltismul – Wertheirmer – afirma că imaginea secundară ar rezulta dintr-o
reactualizare a schemei, a structurii, a gestaltului. Acest proces implică o
restructurare a imaginii după o nouă ierarhie.
- Teoria acțiunilor mintale – Jacobson, 1931 (schițarea de micromișcări
musculare la reprezentarea mintală a acțiunii); Rey, 1948 (anestezia corzilor
vocale); Wallon, 1942 (acțiuni imitative interiorizate)
- Structuralismul genetic (Piaget) – relația dintre reprezentare și dezvoltarea
intelligenței – reprezentarea este o reconstruire activă a experienței perceptive
- Perspectiva cognitivistă – reprezentarea reprezintă o realitate fizică sub forma
unui cod simbolicla nivel cortical. Introduc termenul de reprezentare ca
imagine mintală ca înlocuitor pt imaginea schematic a unui obiect.
- Neuropsihologia – imagistica mentală a reprezentării este asemănătoare cu a
percepției fiind mediate de aceeași zonă cerebrală (Atkinson și colab. 2002)
 Definire

Reprezentările presupun un process de elaborare a imaginii unui obiect în

condițiile absenței acestuia din câmpul perceptive, în baza unei experiențe
perceptive anterioare.

Produsul acesteia este imaginea secundară care față de cea perceptivă este:
- mai ștearsă, mai palidă, cu vivacitate și claritate reduse
- mai instabilă, fluctuantă, apărând și dispărând cu repeziciune
- mai feagmentară, lacunară, lipsind din ea multe amănunte

În specificul reprezentării intră procesarea directă a informației dirijată de datele

perceptive și o procesare indirectă dirijată de mecanismele cognitive

- Alte caracteristici: generalitate, intuitivitate, schematizare, independență,

autoreglaj
 Caracterizarea psihologică a reprezentării

 Conținut informațional
- însușiri concrete, importante ale obiectelor
- Fenomenul îmbibat de esență
- Pregătește saltul spre esențial

 Forma ideal subiectivă

- vizează producțiile imagistice cu care operează sistemul cognitiv în absența unor
stimuli vizuali asupra organelor de simț
- Reflectă conținutul informațional în spiritul individului
- Existența imaginii din reprezentare a fost demonstrată cu ajutorul experimentelor
legate de rotațiile mintale (litere rotite) și privirea rapidă, fugitivă (insula).
 Mecanismele psihofiziologice ce stau la baza funcționării lor
- Dublă natură intuitiv-figurative și operațional-intelectivă (Crețu, 2004) datorită
mecanismelor implicate – perceptive, mnezice, cognitive, verbale, imagistice și
reglatorii (factori motivatori)
- Sunt rezultatul unor prelucrări și sistematizări, ale unor combinări și recombinări
ale însușirilor senzoriale, interiorizarea experienței perceptive la nivel înalt
abstract
- Presupun selecția însușirilor obiectelor
- cuvântul organizează reprezentarea
- Sunt în consens cu activitatea pe care o desfășoară individul
- Pot fi generate fie de realitate fie de memoria de scurtă durată
- Categorie aparte : reprezentările semantice (determină înțelegerea unui discurs
sau text scris)
Proprietățile reprezentărilor
- Integralitatea (obiectele și lucrurile apar complete, sensibilitate și idee,
perceptibil și conceptual)
- Figurativitatea (ceea ce este tipic pentru un obiect, tablou rezumativ)
- Operativitatea (simultan devine succesiv, succesiv devine simultan)
- Panoramizarea (îmbinarea într-un ansamblu mintal a dimensiunilor obiectului
care pot fi percepute doar succesiv)

- Alte proprietăți: simbolic și semnificant (se substituie obiectului prezent),

constructiv, autonom și creativ (circulă în mediul social al subiectului), social
 Clasificarea reprezentărilor

Criterii
I. Criteriul informațional - Analizator predominant: vizuale, auditive, kinestezice,
tactile, termice, palestezice, etc.
II. Criteriul nivelului de generalizare : individuale și generale
III. Criteriul nivelului de operativitate intelectuală implicate:
a. reprezentări reproductive (rezultă din raporturile cu experiența perceptive
anterioară)– sunt statice, cinetice și de transformare
b. Reprezentări anticipative (formate cu ajutorul gândirii și imaginației) – sunt de
asemenea cinetice și de transformare

- Ontogenetic: reprezentări primare, reprezentări conceptuale, reprezentări formale

- Gradul de mobilitate: operaționale și neoperaționale
Grad de abstractizare : reprezentări cu grad moderat de abstractizare, reprezentări
cu grad înalt de abstractizare
- Procese psihice: reprezentări ale memoriei, reprez. ale imaginației, reprez.
verbale
- Intenționalitate: involuntare și voluntare
- Claritatea evocării: imagini eidetice, reminescențe
- Reprezentările fantastice (legate de mituri, basme, legende)
- Reprezentările sociale (determină comportamentul social al subiecților)
- Reprezentările topografice – drumul parcurs succesiv și harta vizuală (se
folosesc de informația vizuală și kinestezică)
- Reprezentările geometrice (corespondența totala intre imagine si concept)

- Imaginile eidetice (se bazeaza pe un proces de receptie relaxat; sunt mai clare, mai
precise, pline de detalii, mai vii; precizia detaliilor)
Rolul reprezentarilor in cunoastere
- Puncte de plecare si sprijin, material concret pentru majoritatea mecanismelor
psihice

- Instrumente de planificare si reglare a conduitei umane

- Rol foarte important in interactiunea umana – determina comportamentele sociale

- Hartile mintale sau hartile psihologice bazate pe reprezentari spatiale

 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ (PRINCIPALĂ)
 
Aniţei, M. (2010). Fundamentele psihologiei. Ed. Universitară, Bucureşti
Atkinson, R. (coord.) (2002) Introducere în psihologie. Ed. Tehnică, Bucureşti, pp.
440-485
Cardwell, M., Clark, L., Meldrum, C. (2004). Psychology. Harper Collins Publishers,
UK
Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi
Hewstone, M., Fincham, F. & Foster, J. (2005). Psychology, B.P.S. Blackwell, Oxford
Pânișoară, I. O. (2008). Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași
Radu, I. (coord.) (1991). Introducere în psihologia contemporană, Sincron, Cluj
Napoca
Reuchlin, M. (1999). Psihologie generală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iaşi
Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Pro Humanitate, Bucuresti