UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

Facultatea de Teologie Ortodoxa si Sțiintele Educației

Specializarea: PIPP

REPREZENTAREA. JOCUL SI ROLUL REGLATOR AL

REPREZENTĂRII ÎN ACTIVITATE ȘI
COMPORTAMENT

STUDENTI:CONSTANTIN MARCELA
GANEA MAGDA
CĂPĂȚÎNA ALEXANDRA
IOLU ANCUȚA-EMANUELA

Lect. Univ. dr. Claudia Vlaicu

Cuprins:
1. Definitia reprezentarii.

2. Jocul și rolul reglator al reprezentării în activitate și comportament.

3. Reprezentare și percepție. Asemănări și deosebiri.

4. Proprietățile reprezentărilor.

5. Rolul reprezentărilor în cunoaștere și activitate.

6. Bibliografie.
 REPREZENTAREA

Reprezentarea este procesul cognitiv sensorial de semnalizare sub

forma unei imagini unitare, dar schematice, a însuşirilor concrete şi
caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor, în absenţa acţiunii
directe a acestora asupra analizatorilor.
 JOCUL SI ROLUL REGLATOR AL REPREZENTARII IN ACTIVITATE SI COMPORTAMENT

Jocul apelează și la capacitatea copilului de a lucra

cu simboluri, semne ce sunt atribuite obiectelor,
acțiunilor și faptelor ce desemnează altceva decât
sunt acestea în realitate.El operează cu reprezentări
în care investește și afectivitate și rațiune, nu este
un proces simplu de percepție. De cele mai multe
ori, prin joc are loc proiecția individului în rol:
copilul se joacă ,,de-a doctorul”, ,,de-a vânzatorul”,
imitând cele întamplate în realitate sau ceea ce el ar
fi dori să se întample.

(Maria Saramet, Psihopedagogia jocului, p.1)

 REPREZENTARE ȘI PERCEPȚIE
ASEMANĂRI
❖ Sunt fenomene intuitive, imagini
concrete ale unor obiecte sau fenomene.
❖ Au efecte fiziologice. Atât percepția cât și
imaginea unei fripturi care declanșează
saliva.
❖ Și imaginea, și percepția sunt intim
legate de mișcare. Dacă ne imaginăm un
buchet de flori, perceput anterior în
dreapta noastră, ochii vor efectua o
ușoară deplasare spre dreapta.
❖ Limbajul are rol important: in cazul
perceptiei, are rol integrator, iar în cazul
reprezentarii, rol reglator.
(Cosmovici, 1996, p.129)
DEOSEBIRI
❖ Perceptia este o imagine primară(se formeaza
numai prin acțiunea directă a obiectelor
asupra organelor senzoriale), in timp ce
reprezentarea este o imagine secundară
(inversul).
❖ Perceptia este sincretică, semnalizând laolaltă
însușiri esențiale și neesențiale în timp ce
reprezentarea operează o anumită selecție,
fiind mai schematică. (Un brad în reprezentare
nu este la fel de viu si complet redat ca în
perceptive, dar se apropie mult de notele
definitorii ale notiunii de brad).
❖ Percepția este vie, completă, intensă si stabilă,
în timp ce reprezentarea este palidă, ștearsă,
fragmentata. Astfel, reprezentările vizuale se
reduc la culorile fundamentale sau la
extremele spectrului cromatic, fiind sărace.
(Cosmovici, 1996, p.130)
 CLASIFICAREA REPREZENTARILOR
Poate fi realizată potrivit mai multor criterii, printre care se pot amintii:

1.Jean Piaget consideră că după prezenta elementului de noutate , există

reprezentari:

REPRODUCTIVE-bazate pe percepții anterioare, se realizeaza

cu ajutorul memoriei

ANTICIPATIVE-se referă la mișcari sau schimbări care au fost

încă percepute, sunt rezultatul operațiilor gândirii și
procedeelor imaginației
2.În funcție de predominarea unei modalitați senzoriale, există reprezentări:

VIZUALE-sunt cele mai numeroase pentru că au ca origine cel mai performant analizator,
vazul.

AUDITIVE-reproduc atât zgomote, cât și sunete muzicale, structurile melodice și cele

verbale.

KINESTEZICE-sunt imagini mentale ale propriilor mișcari în spațiu,

acompaniate de micromișcări ale mușchilor corespunzători, numite
acte ideomotorii.

GUSTATIVE
3.După gradul de generalitate, există reprezentări:

INDIVIDUALE, care reflectă imaginea unor obiecte, ființe etc. Deosebit

de semnificative pentru o anumita persoana.

GENERALE, care reflectă și caracteristici comune mai multor obiecte cu

ajutorul sintezei și operațiilor de clasificare. Conținutul lor este format
din însușiri semnificative, caracteristice, în timp ce conținutul noțiunilor
este format din însușiri esențiale și necesare.
4.După gradul de abstractizare, exista reprezentari:

CU GRAD MODERAT DE ABSTRACTIZARE, caracterizate prin

familiaritate, figurativitate, discursivitate perceptuală etc.

CU GRAD ÎNALT DE ABSTRACTIZARE, caracterizate prin

nefamiliaritate, grad înalt de abstractizare, discursivitate verbală,
detaliere prin mijloace verbale etc.
5. Din perspectiva evoluției ontogenetice, există reprezentari:

PRIMARE-bazate pe codul perceptive și întâlnite dominant

până la vârsta de 3 ani.

CONCEPTUALE-care au la bază un cod conceptual și apar între

3 și 10 ani.

FORMALE-care au la bază codul formal și apar în perioada

adolescenței.
 OPERATIVITATEA
PANORAMIZAREA
FIGURATIVITATEA

PROPRIETĂȚILE REPREZENTĂRILOR

AUTONOMIA
CARACTERUL
SOCIAL INTEGRAREA
1.FIGURATIVITATEA. Reprezentarile redau ceea ce este tipic pentru un obiect,
caracteristicile care trec dincolo de exemplarele particulare dintr-o anumită clasă de obiecte.
Imaginea obținuta prin reprezentare este semnificativă pentru ceea ce obiectele au în comun.
Schematizarea și generalizarea prin care se ajunge la reprezentare nu trec însă dincolo de
configurațiile concrete, de posibilitatea identificării obiectuale.

2.OPERATIVITATEA. J. Piaget defineste reprezentarea ca o ,,reconstrucție operatorie’’ care nu

se poate realiza decât în prezența operațiilor intelectuale și a limbajului extern:
❑ Ne putem reprezenta in 2-3 minute derulari care în realizarea lor drează mult mai mult timp.

3.PANORAMIZAREA. Permite îmbinarea în imaginea mintală rezultată în urma procesului a

unor dimensiuni ale obiectelor care nu pot fi percepute la propriu decât succesiv (ex:un cub nu
poate fi perceput decât ca având 3 fețe, in timp ce la nivelul reprezentării se pot reda toate fețele
sale).
4.INTEGRAREA. La nivelul reprezentărilor se realizează o reunire a dimensiunii
sensibile cu cea intelectuală, astfel încât se poate aprecia că ,,fiecarei figuri îi corespunde
un sens și fiecărui sens o figură’’. (Mielu Zlate)

5.AUTONOMIA. Reprezentările pot deveni constrângătoare pentru comportamentul

individului, ele fiind receptate ca venind din lumea exterioară.

6.CARACTERUL SOCIAL. Reprezentările exprimă întotdeauna un fond cultural

comun, așa încât se pot pune în evidentă la nivelul lor componente sociale.
 ROLUL REPREZENTĂRILOR ÎN CUNOAȘTERE ȘI ACTIVITATE
• Rolul deținut de reprezentări în cunoaștere este deosebit în masura în care se poate
afirma că majoritatea mecanismelor psihice au ca punct de plecare, ca punct de sprijin sau
chiar ca material concret reprezentările.
Au urmatoarele funcții:
-permit ,,progresul” percepției.
-constituie ,,materia prima” pentru gândire și operațiile sale,
pentru imaginație și procedeele acesteia.
-reprezintă un punct de plecare în evoluția gândirii, în masura
în care imaginea, scematizând datele percepției , ușurează
operațiile gândirii, în special abstractizarea, constituind un
intermediar în cunoasterea senzorială și percepții.
-permit concretizarea gândirii verbal-abstracte.
-constituie una dintre sursele de informație importante pentru
subiectul uman concret.
-definesc ceea ce este realitatea
-detine o funcție cathartică, adică de detensionare nervoasă,
chiar și pentru o perioadă scurtă de timp.
 BIBLIOGRAFIE

➢ Manual PSIHOLOGIE pentru clasa a X-a, Editura

COVRIN, 2005, Autori:Elena Lupșa si Victor Bratu.
(pag.20-21)
➢ Cosmovici, A. PSIHOLOGIE GENERALĂ. Iași:Editura
POLIROM, 1996, (pag.129-130)
➢ PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI, Maria Saramet, pag.1