TEMA:

PROCESELE COGNITIVE SENZORIALE ȘI ROLUL

ACESTORA ÎN PROCESUL CUNOAȘTERII

1
CUPRINS:
I. ACTIVITATEA PSIHICĂ ............................................... 3
II. FUNCȚII COGNITIVE ................................................ 3
III. FUNCȚII SENZORIALE ................................................
3
1. SENZAȚIA ................................................................. 3
2. PERCEPȚIA ...............................................................
4
3. REPREZENTĂRILE ...................................................
5
IV. ROLUL PROCESELOR COGNITIVE SENZORIALE ÎN
PROCESUL CUNOAȘTERII ......................................................... 6
IV. BIBLIOGRAFIE ............................................................. 6

2
 I. Activitatea psihică
Reprezintă o integrare și o organizare de procese și însușiri psihice prin
care omul se adaptează la mediu, ex: învățarea, creația, activitatea productivă etc.
Psihicul uman îşi desfăşoară activitatea în câteva planuri:
– cognitiv – cunoaștere;
– volitiv – voință;
– afectiv – emoții, sentimente, pasiuni;
– motivaţional - stimulativ;
– aptitudinal – îndemânare, pricepere;

II. Funcțiile cognitive

Funcţia cognitivă constă în captarea, stocarea şi punerea în circuit a
informaţiei referitoare la schimbările din mediul intern şi extern.
Sfera cognitivă (de cunoaştere) este compusă din următoarele procese
psihice:
a) Senzoriale:
- senzaţia;
- percepţia;
- reprezentarea;
b) Logice
- gândirea;
- memoria;
- imaginaţia;

III. Funcțiile senzoriale

III.1 Senzația
Senzaţiile sunt procese psihice senzoriale, cognitive. Prin senzații se
semnalizează, separat, sub forma imaginilor simple si primare, însușirile concrete
ale obiectelor si fenomenelor, în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra
organelor de simț (analizatori). Cu alte cuvinte, ele sunt procese cognitive
senzoriale primare, care ne informează despre însușirile concrete și izolate
(culoare, duritate, netezime, temperatura etc.) ale obiectelor și fenomenelor lumii
în timpul acțiunii acestora asupra analizatorilor. Senzaţia nu este rezultatul unui
singur organ senzorial, ci a unui întreg aparat, denumit analizator, format din
receptor (alcătuit din celule nervoase de mare sensibilitate față de stimuli,
existente la nivelul organelor de simt: limba, nas, ochi, urechi), calea (aferentă)
de conducere (formată din fibre nervoase prin care se transfera informația la
nivelul scoarței cerebrale), zona centrală (zona corticală specializată in operații
de decodificare, adică de transformare a impulsurilor nervoase în elemente

3
psihice), conexiunea inversă sau calea eferentă (ce are rolul de a asigura
autoreglarea analizatorului in vederea unei receptării cât mai bune a stimulilor).

Este obligatoriu ca toate componentele unui analizator să fie în bună

stare pentru ca senzația să apară. De exemplu, un accident cerebral (afectarea
zonei centrale a analizatorului) poate să facă imposibilă apariția senzației, cu toate
că celelalte segmente (receptor si cale aferenta) sunt intacte.

Senzaţiile sunt elementele fundamentale ale oricărui proces de cunoaştere

şi se efectuează prin intermediul organelor de simţ.
Practic, senzatiile constituie legătura informațională cea mai simplă a omului
cu realitatea.
Senzaţiile au următoarele proprietăţi:
- Intensitatea senzaţiilor, respectiv intensitatea fizică a stimulilor care le
provoacă.
- Calitatea senzaţiilor - care constă în capacitatea lor de a fi vizuale,
auditive, gustative, olfactive etc.
- Durata senzaţiilor - această proprietate se referă la întinderea în timp a
senzaţiei (de regulă, senzaţia persistă atâta vreme cât acţionează şi stimulul).
- Tonul afectiv al senzaţiilor - proprietatea generală a senzaţiilor de a
produce stări afective plăcute sau neplăcute, de apropiere sau de respingere a
realităţii pe care o reflectăm.
În funcție de modul de excitare a organelor de simț, senzațiile pot fi:
- tangoreceptive – ce presupun un contact direct al obiectului cu organele de
simţ (tactile, organice, gustative, chinestezice);
- teleceptive – ce presupun acţiunea obiectului de la distanţă (vizuale,
auditive, olfactive).
În funcţie de situarea receptorilor pe suprafaţa corpului, senzațiile pot fi:
- exteroreceptive – senzaţii ce furnizează informaţii cu privire la obiectele din
exterior;
- interoreceptive – senzaţii ce transmit informaţie despre modificările stării
interne a corpului (senzație de frig, foame, sete, căldură);
- proprioreceptive – senzaţii referitoare la poziţia şi mişcarea corpului nostru
(senzația de mişcare, de echilibru).
În funcție de analizatori, senzațiile se clasifică în: olfactive, auditive,
gustative, vizuale și tactile.

4
 III.2 Percepția
Percepţia este un proces psihic cognitiv (de cunoaştere), ce constă în
reflectarea obiectelor şi fenomenelor în integritatea calităţilor lor în momentul
acţiunii asupra organelor de simţ. Este o formă superioară a cunoaşterii
senzoriale. Spre deosebire de senzaţie, care reproduce însuşirile simple
ale obiectivelor şi fenomenelor, percepţiile sunt procese senzoriale complexe,
conţinând totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi
fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Percepţia are la bază 2 procese/operații:
- analiza – care constă în dezmembrarea obiectului în părţi componente:
- sinteza – îmbinarea părţilor dezmembrate într-un tot întreg.
Activităţile perceptive stau la baza tuturor comportamentelor. Fără percepţie
prealabilă nu va fi posibil a învăţa, a vorbi, a memora, a comunica etc. Percepţia
permite identificarea mediului şi interacţiunea cu acesta.
Clasificarea percepțiilor
După activitatea analizatorului, percepțiile pot fi:
- externe: distanţă (vizuală, auditivă, olfactivă), de contact (tactile,
gustative);
- chinestezice: de echilibru sau de mişcare.
După prezenţa sau absenţa scopului şi a efortului volitiv (voința), percepțiile
pot fi voluntare, numite și observaţii, având un caracter dirijat, conştient planificat,
sau involuntare.

III.3 Reprezentările
Reprezentarea este procesul cognitiv – senzorial de semnalizare în forma
unor imagini unitare, dar schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale
obiectelor şi fenomenelor, în absenţa acţiunii directe a acestora asupra
analizatorilor. Reprezentarea – este o imagine schematică, o închipuire despre
obiectul perceput anterior, dar care în momentul de faţă nu acţionează asupra
organelor de simţ.
Clasificarea reprezentărilor:
- După analizatorul dominant în producerea lor, acestea pot fi: vizuale,
auditive, gustative, olfactive, chinestezice
- După gradul de generalizare, pot fi reprezentări individuale şi
generale.
5
 - După nivelul operaţiilor implicate în geneza lor, reprezentările pot fi
reproductive şi anticipative.

IV. Rolul proceselor cognitive senzoriale în procesul cunoașterii

Senzația, percepția și reprezentarea sunt procese numite senzoriale,

deoarece acestea prelucrează informațiile provenite prin simțuri. Astfel, spre
exemplu:

- senzația vizuală ne "spune" că ceva este roșu sau negru, luminos

sau întunecat, lichid sau solid;

- percepția vizuală, însă, permite identificarea obiectelor din preajma

noastră: scaune, mese, tablă etc.;

- reprezentarea vizuală, în schimb, ne oferă informații despre obiecte

absente; acestea există doar în mintea noastră, și numai după ce au
fost percepute anterior.

Toate aceste procese cognitive, deși permit omului doar o cunoaștere

superficială a lumii, sunt extrem de importante pentru că, bazându-se pe această
cunoaștere senzorială, omul poate face pași mai departe în procesul cognitiv,
respectiv accesul la intimitatea obiectelor si fenomenelor, la esența lor, ajungând
să dobândească cunoștințe despre cauzalitatea si utilitatea obiectelor si
fenomenelor cu care ia contact.

Deși extrem de importante, numai prin cele aceste 3 procese cognitive de

prelucrare primară a informației omul nu ar fi ajuns niciodată să cunoască și să
înțeleagă structura materiei, existența universului, cauzele bolilor etc. Astfel de
informații nu pot fi dobândite decât printr-o seamă de alte procese psihice, de
prelucrare superioară a informației, numite cognitive logice (superioare),
anume: gândirea, memoria, imaginația.

*
* *
Bibliografie:
1. ZLATE, Mielu. Psihologie - Manual clasa a X-a. București, Ed.
Aramis, 2005.
2. https://www.scrigroup.com/educatie/psihologie-psihiatrie/
Procesele-psihice-senzoriale-S64124.php
6
3. https://revistaeteampsychology.wordpress.com/2021/04/21/senzatii-
perceptii-reprezentari-memoplus-pentru-bac/