Noţiuni de senzaţii. Clasificarea senzaţiilor.

Caracteristicile principale ale senzaţiilor.

Noțiuni de senzații:
- senzațiile sunt procese psihice, prin intermediul cărorase reflectă subiectiv
forma simplă și însușirile separate ale obiectelor, fenomenelor, atunci când
acționează asupra analizatorilor.
- Obiectele și fenomenele din mediul înconjurător, sau din interior, acționează
asupra organelor de simț, pe care le stimulează, producând astfel senzația.
Clasificarea senzațiilor și caracteristicile principale ale senzațiilor:
1. Senzațiile exterioreceptive sunt clasificate după organele senzoriale în:
vizuale, auditive, gustative, olfactive, cutanate, ortostatice și de echilibru.
- Senzațiile vizuale. Analizatorul vizual este ochiul. Poate distinge două grupe
mari de senzații vizuale senzații acromatice care reflectă trecerea de la alb
la negru, prin mulțimea de nuanțe ale culorii cenușii și senzații cromatice
care reflectă gama cromatică cu multiplele nuanțe ale culorilor.
- Senzațiile auditive. Organul senzorial al auzului este urechea. El are
capacitatea să sesizeze trei feluri de sunete: verbale, muzicale și zgomote.
- Senzațiile olfactive. Sunt recepționate de cavitatea nazală. Senzațiile
olfactive pot fi intense sau slabe, plăcute sau neplăcute. Ele se îmbină cu
senzațiile tactile de durere – mirosurile usturătoare (amoniacul), cu
senzațiile gustative (parfumuri dulci).
- Senzațiile cutanate. Receptorii aflați în piele provoacă senzațiile cutanate. În
funcție de analizatori independenți există: senzații tactile și senzații termice.
Senzațiile tactile apar ca rezultat al acțiunii directe a excitantului asupra
pielii. Cele mai sensibile zone tactile sunt: vîrful degetelor, buzele, vârful
limbii. Senzațiile termice sunt sesizate prin terminațiile nervilor în piele. Ele
permit sesizarea proprietăților termice ale obiectelor.
- Senzațiile gustative. Apar în momentul când substanțele acționează asupra
organului gustativ – limba. Se evidențiează 4 categorii gustative: dulce, acru,
amar, sărat. Senzațiile gustative, pot fi plăcute și neplăcute, îndeplinesc
funcția de protecție, măresc apetitul, reglează trebuința de hrană a
organismului.
- Senzațiile ortostatice de echilibru. Receptorii care reflectă poziția corpului
în spațiu sunt localizați în aparatul vestubular al urechii interne. Senzațiile
ortostatice și de echilibru au un rol deosebit de important în:
 Stabilirea centrului de greutate al corpului, în momentul când
schimbăm poziția corpului;
 Menținerea echilibrului vertical în timpul mersului;
 Revenirea la starea de echilibru, în condiții de alunecare, cădere;
2. Senzațiile proprioceptive semnalizează scoarța, despre postura părților
corpului și despre modificarea ei. Excitantul lor este reprezentat de tensiunea
musculară a acelor mușchi ce sunt antrenați în poziția staționară. Senzațiile
proprioceptive sunt de două feluri:
- Senzații somatoestezice. Informaează scoarța cerebrală despre postura
corpului, a membrelor, a capului, precum și despre modificările ei.
- Senzații kinestezice. Transmit informațiile despre activitatea în mușchi
articulații și tendoane
3. Senzațiile interioceptive, sau organice apar în receptorii situați în organele
interne. Ele formează simțul organic al omului și sunt determinate de
chimismul intern al organismului: scăderea concentrației de substanțe
nutritive în sânge, deficitul de apă, oxigen, care provoacă senzațiile
respective de foame, de sete, de asfixie. Disfuncția organelor interne
produce senzații de durere.