COLES COSMINA

PIPP AN 1,GRUPA 1
FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI
UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS’’ DIN CONSTANTA

Definirea si caracterizarea psihologica a senzatiilor gustative si rolul lor in activitatea psihica a

copiilor

Sensibilitatea gustativă. Senzaţiile gustative primare. Mugurii gustativi şi funcţia acestora.Transmiterea

impulsurilor gustative la nivelul sistemului nervos central. Preferinţele gustative şi controlul dietei.

Sensibilitatea gustativă şi sensibilitatea olfactivă permit diferenţierea alimentelor neplăcute sau

periculoase de cele plăcute şi cu valoare nutritivă, de asemenea,ambele sensibilităţi prezintă
conexiunistrânse cu funcţiile emoţionale şi comportamentale primitive ale sistemului
nervos.Sensibilitatea gustativăGustul reprezintă o funcţie amugurilor gustativi de la nivelul cavităţii
bucale, însă si mirosul contribuie de asemenea într- o mare măsură la percepţia gustului.Textura
alimentelor, detectată de simţurile tactile bucale, precum şi prezenţa în alimente a substanţelor care
stimulează terminaţiile nervoase pentru percepţia durerii, de exemplu piperul, influenţează într -o mare
măsură experienţa gustativă.Senzaţiile gustative primare. Studiile psihofiziologice şi neurofiziologice au
identificat cel puţin 13 tipuri de receptori posibili la nivelul celulelor gustative, după cum urmează: 2
receptori pentru ionii de sodiu, 2 receptori pentru ionii de potasiu, 1 receptor pentru ionii de clor, 1
receptor pentru adenozină,1 recep tor pentru inozină, 2 receptori pentru dulce, 2 receptori pentru
amar, 1 receptor pentru glutamatşi 1 receptor pentru ionii de hidrogen.Pentru analiza practică a
gustului, capacităţile receptorilor menţionaţi anterior au fost grupate în cinci categorii generale
denumite senzaţii gustative primare.Acestea sunt acru, sărat , dulce, amar şi "umami".

Gustul acru.

Gustul acru este determinat de acizi, de concentraţia ionilor de hidrogen, iar intensitatea acestei senzaţii
gustative este aproximativ proporţională cu logaritmul concentraţiei ionilor de hidrogen.Astfel, senzaţia
de acru percepută este cu atât mai intensă cu cât alimentul este mai acid.

Gustul sărat.

Gustul sărat este determinat de sărurile ionizate, în principal de concentraţia ionilor desodiu. Calitatea
gustului variază de la o sare la alta, deoarece unele săruri stimulează şi alte senzaţiigustative pe lângă
senzaţia de sărat. Cationii sărurilor,in special cationii de sodiu, sunt principaliiresponsabili pentru gustul
sărat.

Gustul dulce.

Gustul dulce nu este determinat de o singură clasă de substanţe chimice. Unele tipuri de substanţe
chimice care determină acest gust sunt glucidele, glicolii, alcoolii,, aldehidele, cetonele,amidele, esterii,
unii aminoacizi, unele proteine mici, acizii sulfonici, acizii halogenaţi şi sărurile anorganice de plumb şi
beriliu. Se observă că majoritatea substanţelor care determină gustul dulce sunt de natură organică.

Gustul amar.

Gustul amar, în mod similar gustului dulce, nu este determinat de un tip unic de agent chimic. Şi în acest
caz majoritatea substanţelor care determină gustul amar sunt de natură organică.Senzaţia de gust amar
este produsă în special de două clase particulare de substanţe: (1) substanţele organice cu lanţ lung care
conţin azot şi (2) alcaloizii. Alcaloizii includ numeroase substanţe utilizate în medicină, precum chinina,
cafeina, stricnina şi nicotină.Unele substanţe care iniţial au gust dulce determină ulterior senzaţie de
gust amar. Fenomenul este întâlnit în cazul zaharinei, astfel încât unele persoane nu agreează această
substanţă.Atunci când are intensitate puternică, gustul amar determină respingerea alimentului de către
om sau animal.

Gustul umami.

Umami este un cuvânt japonez (având semnificaţia "delicios") care desemnează o senzaţie gustativă
plăcută diferită calitativ de senzaţia de acru, sărat, dulce sau amar. Umami este gustul dominant al
alimentelor care conţin L-glutamat, precum extractele de carne şi brânzafermentată, iar unii fiziologi
consideră că acest gust reprezintă a cincea categorie separată a senzaţiilor gustative primare.Un
receptor gustativ pentru L-glutamat este înrudit cu unul dintre receptorii pentru glutamat care se găsesc
la nivelul sinapselor neurale din creier. - https://www.scribd.com/document/379406002/Senzatii-
gustative

Definirea și caracterizarea generală a senzațiilor

• Senzațiile sunt procese psihice senzoriale elementare de

cunoaștere a însușirilor concrete, luate separat, ale obiectelor,

când acestea stimulează receptorul unul singur organ de simț.

• Termenul senzație denumește procesul de semnalizare prin

simțuri și, în același timp, rezultatul acestui proces, adică

imaginea primară a însușirilor concrete ale obiectelor. De

exemplu, senzație de acru, senzație de roșu etc.

• Orice obiect este o sinteza de mai multe însușiri concrete,

iar senzațiile reflectă astfel de însușiri separate.

• De exemplu, zăpada are însușirile concrete “albă”, “rece”,

“moale”. Ochiul ne dă doar senzația de alb. - http://edu.utgjiu.ro/wp-content/uploads/2018/12/Curs-

Psihologia-educatiei.pdf
Definitie : Senzatia este cunosterea unei insusiri seprate a unui obiect sau fenomen, in momentul cand
acesta actioneaza asupra unui organ zenzorial.

Senzatia presupune un intreg aparat , denumit de I.Pavlov "analizator" care se compune din organul
senzorial , nervul aferent ( senzorial) si o regiune corespunzatoare din scoarta cerbrala.( zona de
proiectie) .

Senzatii separte nu intalnim la omul adult , ele exista la animalele inferioare si la copil, in primele
saptamini ale vietii.

Senzatia porneste de la un anumit tip de stimul , acestia sunt forme de energie care afecteaza ceea ce
simtim si facem, cu organele senzoriale (ochii, urechile, miinile etc.) ce contin receptori, care sunt acele
celule specializate care convertesc energia stimulioor in impulsuri nervoase .

Sistemul senzorial este astfel alcatuit incat ne pune in contact cu lumea inconjuratoare si cu greu ne
putem imagina complexitatea lui deosebita. Fiecare organ de simt ne coneteaza la madiul inconjurator si
este capabil sa primeasca mesaje auditive, olfactive, vizuale, kinestezice, tactile.Fiecare organ senzorial
opereaza prin intermediul celuleor senzoriale receptoare, care recepteaza din interior forme de enegie
( lumina, vibratii, lovituri), le convertesc in impulsuri nervoase si le transmit spre creier pentru a fi
interpretate.

Senzatiile gustative

Apar datorita excitarii mugurilor gustativi ( in care sunt grupate 2 pina la 12 celule gustative) . Acestia
sunt plasati in papilele gustative care sunt de mai multe feluri : circumvolate, fungiforme, foliate si sunt
distribuite pe suprafata limbii in special, dar ì pe laringe, faringe, pe stilpii amigdalieni anteriori.

Exista patru categorii distincte de senzatii gustative : dulci, amare, acre, sarate. Suprafata limbii este
inegal sensibila la aceste gusturi : dulcele se produce mai ales pe varful limbii, saratul pe partea ei
anterioara, amarul la baza ei, iar acrul pe margini.
-https://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/SENZATII33.php

Senzațiile gustative, ca și cele olfactive, se datorează proprietăților chimice ale lucrurilor, adică senzațiile
gustative ne permit să evaluăm compoziția chimică a produselor din cavitatea bucală. Ca și în cazul
mirosurilor, nu există o clasificare completă și obiectivă a senzațiilor gustative.

Acest lucru se datorează faptului că în fiecare caz avem un complex de senzații. Papilele gustative vin în
doar câteva arome: sărat, acru, dulce, amar și (adăugat recent) gras. Cu toate acestea, senzațiile
gustative sunt de obicei însoțite de senzații olfactive și uneori și de senzații de presiune, căldură, frig și
durere. Dacă gustul a ceva este caustic, astringent, acidulat, un astfel de gust se datorează unui întreg
complex de diverse senzații. - https://ik-ptz.ru/ro/testy-ege---2014-po-fizike/emocionalnaya-
harakteristika-vkusovyh-oshchushchenii-chto-takoe-vkusovye-receptory.html

Gustul este unul dintre simturile chimice ce se bazeaza pe capacitatea limbii de a dizolva si de a recepta
calitatile chimice ale stimulilor. Limba are un aspect poros dat de cele patru tipuri de papile aflate pe
suprafata ei. Mugurii gustativi se gasesc la suprafata epiteliala a celor patru tipuri de papile. Mugurul
gustativ este o aglomerare de celule globulare aranjate sau dispuse ca o felie dintr-o portocala.
Deschizatura acestor celule care leaga mugurul gustativ de limba este denumita por gustativ. Celule din
mugurul gustativ nu sunt toate identificate la microscop unele apar mai intunecate decat celelalte si s-a
ajuns la concluzia ca exista o diferentiere a acestor celule in functie de luminozitatea lor. Dar ele mai
sunt diferentiate si prin caracteristicile lor morfologice. Fibrele analizatorului gustativ se ramifica inainte
sa inerveze celulele receptoare gustative astfel ca un singur neuron poate inerva mai mult de o singura
celula receptoare. Atunci cand o celula receptoare gustativa este stimulata sunt transmise impulsuri
catre zonele de proiectie din sistemul nervos central. Fara a insista asupra mecanismelor anatomo-
fiziologice ale gustului este important sa amintim specializarea diferitelor zone ale limbii pentru cele
patru substante de baza astfel pentru dulce este specializat varful limbii, pentru amar – baza limbii,
pentru acru – zonele marginale si pentru sarat – zonele anterioare si marginale.

Gustul sarat este produs in principal de saruri anorganice dizolvate in apa. Gustul sarat cel mai pur este
provocat de clorura de sodiu (NaCl). Alte saruri tind sa provoace gustul acru, amar, dulce si sarat. Gustul
acru s-a crezut mult timp ca rezulta din disocierea ionului de hidrogen in acizi. O enigma o constituie
faptul ca acizii organici slabi (acidul acetic) tind sa fie mai acri decat acizii puternici cu acelasi pH (dupa
S.S. Stevens, 1989).

Gustul dulce are drept stimul zaharozele, glucoza si fructoza. Fructoza si glucoza sunt monozaharide.
Sucroza este o dizaharida formata din monozaharidele fructozei si glucozei. O serie de compusi
anorganici sunt dulci cum ar fi clorura de bariu, dar gustul dulce, este asociat in mod tipic cu compusi
organici. O varietate a acestora este foarte cunoscuta deoarece ele au fost sau sunt folosite in
substantele nenutritive care indulcesc. Acestea includ dulciurile, sarurile ciclamate, sarurile zaharine si
aspartamul.

Gustul amar ca si cel dulce este produs de unele substante anorganice si de o varietate de compusi
organici. Nu exista o generalizare a tuturor proprietatilor comune substantelor amare si deci nici un
model general al receptorului pentru gustul amar. -https://www.scrigroup.com/educatie/psihologie-
psihiatrie/SENZATIILE-vizuale-auditive-ol73955.php

Senzatiile gustative reprezintă stimularea chimică a papilelor gustative. Există patru tipuri de senzaţii
gustative dispuse diferit la nivelul limbii: dulce (pe vârful limbii), sărat (pe partea anterioară a limbii),
amar (la baza limbii), acru ( pe marginile limbii). "Copilul are o personalitate “dietetică”. Sesizează încă
de foarte mic cele mai subtile diferenţe de gust, iar abilitatea aceasta este înnăscută. -
https://www.eva.ro/sanatate/medicina-generala/senzatiile-la-copii-cum-descopera-cei-mici-lumea-prin-
atingere-si-gust-articol-44368.html

Gustul

Bebelusul are papilele gustative dezvoltate inca din cea de-a treia luna de sarcina. De fapt, la nastere,
bebelusul e dotat cu aproximativ 7000 de papile linguale, facandu-l campion in fata bunicului caruia, la
60 de ani, nu are mai mult de 2000.

Cum functioneaza gustul:

Papilele sunt terminatiile unor nervi senzitivi, cu rol tactil, termic si gustativ. Celulele senzoriale trimit la
creier mesaje cu privire la alimentele pe care le consumam – picant, amar, acru, dulce, sarat.

Oamenii de stiinta au stabilit ca fatul prefera dulcele, reactionand prin inghitirea unei cantitati mai mari
de lichid amniotic, daca in acesta a fost injectata zaharoza.

Aromele traverseaza placenta si afecteaza gustul lichidului amniotic, deci cand mananci ii transmiti
savoarea si bebelulului tau. Cu cat alegerile alimentare din timpul sarcinii sunt mai variate, cu atat puiul
tau va fi mai curios.

Dupa nastere, micutul face cunostinta cu aromele prin intermediul laptelui matern. Astfel, micutii
alaptati arata o acceptare mai larga a alimentelor decat cei care au fost hraniti cu lapte praf. Explicatia e
ca, in timp ce laptele matern isi schimba gustul in functie de ceea ce mananci, laptele praf are acelasi
gust, de obicei dulce, pentru a fi mai usor acceptat. - https://blog.medsana.ro/primele-zile-primele-
senzatii/

Papilele se regenereaza in mod constant.Papilele gustative au un ciclu de viata in decursul caruia se

dezvolta, de la celule simple la celule specializate in detectarea gustului. Apoi, ele mor si sunt inlocuite
de altele. Dupa cum explica dr. Bartoshuk, nu traiesc mai mult de 10-14 zile.Totusi, ele pot sa moara mai
devreme daca te arzi sau oparesti cu ceva prea fierbinte. Din fericire, vei redobandi simtul din nou, cand
altele vor creste. De aceea simti acelasi gust al alimentelor si la batranete. - https://ziare.com/viata-
sanatoasa/sanatate/ce-nu-stii-despre-propriile-papile-gustative-1109004?
utm_source=Ziare.com&utm_medium=copy-paste

SENZATIILE GUSTATIVE SE PRODUC DATORITA EXERCITARII MUGURILOR GUSTATIVI.ACESTIA SUNT

AMPLASATI IN PAPILELE GUSTATIVE SI SUNT DISTRIBUITE PE SUPRAFATA LIMBII IN SPECIAL,DAR SI PE
LARINGE,PE FARINGE ,PE STALPII AMIGDALIENI ANTERIORI.POPESCU-NEVEANU , P.,golu , m. arata
ca ,,exista patru categorii distincte de senzatii gustative: dulci, amare ,acre si sarate.suprafata limbii este
inegal sensibila la aceste gusturi : dulcele se produc mai ales pe varful limbii,saratul pe partea ei
anterioara ,amarul la baza ei,iar acrul pe margini’’.
EXISTA O MARE VARIETATE DE GUSTURI.SE SUSTINE CA TOATE POT FI PROVOCATE PRIN AMESTECUL IN
DIFERITE PROPORTII AL GUSTURILOR ELEMENTARE AMINTITE. P. LAZAREV A AMESTECAT IN VARIATE
PROPORTII SARE DE BUCATARIE CU ACID OXALIC ,ZAHAR SI CHININA.SUBIECTII TESTATI AU IDENTIFICAT
CAND CEAI ,CAND CAFEA ,CAND ZEAMA DE STRUGURI ETC. LA GUSTUL ALIMENTELOR SE ADAUGA INSA
SI MIROSUL LOR.DESEORI, CEEA CE SOCOTIM A FI GUST ESTE DE FAPT MIROSUL -
https://www.academia.edu/36489134/Psihologie_Generala_Andrei_Cosmovici_pdf_pdf

Caracterizarea psihologică a senzaţiilor

Cunoaşterea realităţii înconjurătoare începe prin senzaţii şi percepţii, ca forme ale

reflectării şi cunoaşterii senzoriale.

Ştefan Tudos (2001) consideră cogniţia ca fiind, din punct de vedere psihologic, un

sistem operaţional care recepţionează şi prelucrează în flux continuu informaţiile relevante

din interiorul şi din exteriorul organismului. Din punct de vedere didactic, acelaşi autor face

distincţia între cunoaşterea senzorială (care include senzaţiile şi percepţiile) şi cea logică

(gândirea, imaginaţia), procesul care prin funcţiile pe care le îndeplineşte în sistemul cognitiv,

face trecerea de la senzorial la logic fiind reprezentarea.

Prin intermediul senzaţiilor organismul primeşte informaţii despre totalitatea

însuşirilor obiectelor şi fenomenelor reale. Organele de simţ ale omului sunt produsul unui

îndelungat proces de evoluţie biologică, al adaptării continue la acţiunea agenţilor externi,

astfel încât senzaţiile să ofere organismului informaţii suficient de exacte şi de detaliate

despre proprietăţile acestor obiecte şi fenomene, care prezintă importanţă pentru existenţa şi

funcţionarea normală a organismului uman. -

file:///C:/Users/Cosmina/Downloads/58e5e0595ce0ePsihologia_generala_cu_aplicatii_in_practica_asist
entei_sociale_(1)%20(3).pdf

Gustul, la fel ca si mirosul, ofera informatii cu privire la compozitia chimica a mancarii,

cu ajutorul receptorilor chimici, care in prezenta moleculelor specifice, trimit informatii

creierului. Receptorii gustativi , localizati pe limba si prin cavitatea bucala, sunt sensibili

la anumite substante cum ar fi zaharurile, proteinele si clorurile de sodiu.

Comparative cu simtul mirosului, care poate detecta sute de mii de mirosuri diferite,

gustul este un simt relativ saracacios: receptorii acestuia sunt capabili sa dea informatii

cu privire la un numar limitat de calitati, cunoscut in general sub numele de gusturi primare. Pana in
prezent, au fost identificati o serie de receptori senzoriali diferiti pentru
dulce, sarat, umami, amar, acru si in final, gustul de gras, recent descoperit. Nu toate

aromele sunt apreciate in acelasi mod. In majoritatea cazurillor dulcele, saratul si gustul

umami, conectate cu moleculele esentiale vietii (zaharurile, sodiul si aminoacizii) sunt

asociate cu senzatii placute si satisfacatoare. De fapt, noi avem o preferinta innascuta

pentru aceste gusturi si le acceptam inca de la nastere. Acelasi lucru este valabil si in

privinta grasimii, care impreuna cu senzatia tactila delicioasa, aduce cu ea un nivel ridicat de energie.
Aceasta energie exista in trecut in mod fundamental, doar pentru a

asigura supravietuirea, cand mancarea era putina. Amarul si acrul, pe de alta parte, sunt

deseori asociate cu substante toxice cum ar fi alcaloizii sau mancare putrezita, fiind automat respinse.
Invatam sa ii apreciem gusturile abia dupa o buna educare a simturilor.

Deseori, organismul comunica cu substantele nutritive necesare prin intermediul senzatiei placerii
asociate cu gustul. Placerea pentru sarat, de exemplu, creste atunci cand

este cald, iar corpul transpira, pentru ca este nevoie de o cantitate mai mare de sodiu.

Perceptia nivelelor diferitelor gusturi, variabila de la persoana la persoana, depinde de

numerosi factori, unii innascuti, altii dobanditi, de exemplu, obiceiurile alimentare. Pen- tru o substanta
cum este chinina sau zaharul, sensibilitatea poate varia de la 1 pana la

500, in functie de individ.

La fel ca si receptorii pentru miros, receptorii pentru gust sunt supusi oboselii, iar pra- gul sensibilitatii
este crescut atunci cand sunt suprastimulati. De aceea este preferabila

evitarea mancarii cu excese de zahar sau sare, pentru a impiedica receptorii sa devina

obositi, iar sensibilitatea lor sa scada, impingandu-ne intr-un cerc vicios, in a ne sara

sau indulci si mai mult mancarea. Consumul la scara mare a produselor dulci este de

asemenea considerata una dintre principalele cauze ale cariilor dentare si ale obezitatii

care patroneaza societatea noastra, in timp ce o dieta bogata in sodiu poate duce la

cresterea tensiunii arteriale.- https://slowfood.com/filemanager/Education/sense_rom.pdf

Senzaţii gustative apar la acţiunea stimulilor

gustativi - substanţă solubilă în salivă. Analizatorul

reprezintă mugurii gustativi, situaţi la nivelul papilelor

limbii. Sistemul digestiv este deservit de miros, văz și, în

principal de gust. Papilele gustative fungiforme, filiforme,

caliciforme și coroliforme sunt situate pe mucoasa linguală

și discern diferențiat patru tipuri de gusturi: dulce, sarat,

acru, amar. Din combinația acestor gusturi de bază pot

rezulta zeci de mii de savori perceptibile diferite, sporite și

nuanțate fin de miros, cu care se află în strânsă legatură.

Sensibilitatea la diferiţi stimuli gustativi depinde de

regiunea stimulată a limbii.-

http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1080/Suport_PSI_GEN_17_final.pdf?
sequence=1&isAllowed=y

PENTRU GUST ,METODA DE A PUNE PE LIMBA COPILULUI SUBSTANTE DULCI,AMARE,ACRE,SARATE

ESTE DESTUL DE BUNA.APOI MASA RAMANE PRILEJUL CEL MAI BUN PENTRU O ASTFEL DE EDUCATIE
PRACTICA. - http://telefonulcopilului.ro/106615/wp-content/uploads/2020/11/EDUCATIA-SENZORIAL
%C4%82-LA-PRESCOLARI.pdf
https://superbebe.ro/super-copilul/cum-invatam-copiii-sa-manance-sanatos/

http://registruanamariamalai.blogspot.com/2014/11/analizatoriiorganele-de-simt-biologie.html

https://www.corpul-uman.com/2014/03/papilele-gustative.html
https://www.sfatulmedicului.ro/galerii-foto/glosodinia-senzatia-de-arsura-a-cavitatii-bucale_648

https://www.slideserve.com/suchin/analizatorul-gustativ