III.

CLASIFICAREA SENZAȚIILOR
A. SENZAȚIILE EXTEROCEPTIVE
1. SENZAȚIILE VIZUALE
a) Caracterizare
Sunt imagini simple formate la nivel cortical, precum culorile cromatice (roșu, portocaliu,
galben,etc),sau acromarice (alb, argintiu, negru,etc.)
 Stimulii care le provoacă sunt undele electromagnetice (radiațiile luminoase)
având lungimi cuprinse între 390 și 800 de milimicroni. Ele provin de la surse
naturale sau artificiale (corpuri de iluminat), find reflectate sau absorbite de
suprafața obiectelor realității. Absorbția integrală provoacă senzația de negru, în
timp ce reflectarea integrală, senzația de alb. Reflectarea parțială provoacă
senzațiile cromatice, în funcție de lungimea de undă a radiațiilor.
 Receptorii sunt conurile și bastonașele aflate pe retină, primele fiind specializate
pentru vederea diurnă, cromatică (distingerea culorilor), iar celelalte pentru
vederea nocturnă (distingerea luminii de întuneric).
 Zona de proiecție corticală (veriga central) este situată in lobii occipitali.
Senzațiile vizuale se deosebesc în privința: tonului cromatic (specificului culorii dat
de lungimea de undă), luminozității (strălucirii) și saturației (purității).
b) Importanța senzațiilor vizuale
 Au o funcție de semnalizare indicând necesitatea respectării unor reguli.
De ex. culorile semaforului;
 Au un efect energetic asupra omului. Culorile vesele, precum roșul sau
galbenul ne activează, verdele are un efect echilibrant, în timp ce culorile
terne, mohorâte (negru, cenușiu) ne pot chiar deprima.
 Au un rol în comunicare, unele culori devenind simboluri în cadrul unui
limbaj afectiv. De exemplu, doliul semnifică tristețea pierderii unei
persoane.
2. SENZAȚIILE AUDITIVE
a) Caracterizare
Îmbracă forma sunetelor muzicale sau zgomotelor, formate de asemenea la nivel
cortical. Ele se deosebesc în privința intensității, timbrului sau înălțimii.
Stimulii care produc senzațiile auditive sunt undele sonore cuprinse în registrul 16-20000
cicli/sec., reprezentând vibrații (comprimări) ale aerului provocate de vibrația corpurilor.
Receptorii sunt localizați în organul Corti, aflat în canalul urechii interne.
Zona de proiecție corticală este situată în lobii temporali.
b) Importanța senzațiilor auditive
 Au o funcție de semnalizare, indicând prezența unor reguli sociale;

1
  Au o funcție terapeutică (meloterapia);
 Au o funcție reglatorie, contribuind la orientarea în spațiu. Cu ajutorul
sunetelor putem aprecia direcția în care se află obiectul care emite unde
sonore, precum și distanța față de de noi.
3. SENZAȚIILE GUSTATIVE
Caracterizare
Sunt senzațiile de dulce, acru, amar și sărat, precum și combinațiile lor.
Stimulii care le produc sunt substanțele chimice conținute în alimente și dizolvabile în
salivă, precum: zaharina, acidul acetic, chinina și clorura de sodiu.
Receptorii sunt mugurii gustativi conținuți în papilele gustative, distribuite pe
suprafața limbii și în cavitatea bucală.
4. SENZAȚIILE OLFACTIVE
a) Caracterizare
Sunt mirosuri formate la nivel cortical.
Stimulii care le determină sunt proprietăți chimice emanate de corpuri sub formă de
particule volatile (vapori), care se răspândesc prin aer.
Receptorii sunt răspândiți în fosele nazale, intrând în contact cu acești stimulii odată
cu aerul inspirat. Specificul mirosurilor este dat de compoziția chimică a particulelor.
Ele pot fi: parfumate, în cazul florilor; eterate, în cazul fructelor; aromatice – mirosul
de mărar sau piper; balsamice, în cazul rășinoaselor; putrede – provocate de substanțe
sulfuroase.
b) Importanța senzațiilor gustative și olfactive
 au un rol de protecție, declanșând reacții de respingere față de
substanțele nocive;
 reglează apetitul și comportamentul alimentar;
 generează o tonalitate afectivă, înfluențându-ne dispoziția.
5. SENZAȚIILE CUTANATE
Includ două categorii: senzațiile tactile și termice. În ambele cazuri receptorii sunt situați
pe suprafața pielii. Răspândirea lor este neuniformă, cele mai sensibile zone fiind vârful
degetelor, vârful limbii, regiunea buzelor, iar cele mai puțin sensibile, fruntea și spatele.
1. Senzațiile tactile
Stimulii sunt proprietățile mecanice ale suprafeței corpurilor cu care intrăm în contact:
netezimea, asperitatea, duritatea etc.
Importanța lor constă în faptul că, împreună cu senzațiile chinestezice, contribuie la
percepția formei și întinderii (mărimii) obiectelor.
2. Senzațiile termice
Stimulii reprezintă diferența dintre temperatura propriului corp și cea a obiectelor cu
care acesta intră în contact.

2
 Sunt importante prin rolul lor în termoreglare (reglarea temperaturii propriului corp).

B. SENZAȚIILE PROPRIOCEPTIVE
Stimulul este tensiunea existentă în mușchii antrenați în poziția statică, sau când suntem
în mișcare. Din această categorie fac parte:
1. Senzațiile de poziție (somatoestezice): ne informează despre poziția membrelor,
trunchiului sau capului, receptorii find situați în mușchi, tendoane, articulații.
2. Senzațiile de echilibru: semnalizează schimbarea poziției capului față de trunchi, sau a
trunchiului în întregime, cînd efectuăm mișcări de rotire, balansare. Receptorii se află
în canalele urechii interne. Sunt importante deoarece:
 fac posibilă menținerea echilibrului în timpul mersului și restabilirea
centrului de greutate a corpului, când ne modificăm poziția;
 contribuie la restabilirea echilibrului când se produc alunecări, căderi.
3. Senzațiile chinestezice (de mișcare): se produc atunci când efectuăm mișcări,
îmbrăcând forme, precum:
a) chinestezia manuală,
b) chinestezia aparatului locomotor,
c) chinestezia verbo-motorie.
Au un rol important în:
 reglarea mișcărilor fine, cum ar fi cele ale unui ceasornicar.
 efectuarea unor acțiuni voluntare bazate pe motricitate, precum
învățarea scrisului, a pașilor de dans etc.
C. SENZAȚIILE INTEROCEPTIVE
1. Senzațiile organice - sunt provocate de stimuli fiziologici (dezechilibre) precum:
scăderea concentrației de substanțe nutritive din sânge, de apă, de oxigen etc. Sunt
importante deoarece semnalizează trebuințe ale organismului, contribuind la
restabilirea echilibrului acestuia. Pot fi: senzații de foame, de sete, de asfixiere etc.
2. Senzațiile de durere – au la origine tot stimuli fiziologici cum ar fi: funcționarea
necorespunzătoare a organelor interne, distrugerea unor țesuturi etc. Pot fi:
a) dureri viscerale (ale organelor interne);
b) dureri periferice cutanate;
c) dureri profunde musculare.
Diferă în privința intensității și duratei, find însoțite de o tonalitate negativa
accentuată. Au un rol adaptativ, contribuind la restabilirea stării de sănătate.