Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Virginia Waters
(Materialul este extras din lucrarea din lucrarea pentru obținerea gradului
didactic I, în anul 2010 cu tema : Educație rațional emotivă și comportamentală.)
prof. înv.preșc. Romanescu Maria Florentina/ Grădinița cu PP nr.3 ” Step by
Step” Tulcea
Este prima poveste pe care le-am prezentat-o copiilor. Povestea are ca personaje
principale, trei veveriţe şi ca orice poveste cu personaje animaliere devine atractivă pentru
copii. Au fost amuzaţi în special de numele veveriţelor Maşa, Saşa şi Daşa..
Am identificat cu copiii credinţele raţionale şi iraţionale din poveste în următorul tabel
explicându-le ce înseamnă :
credinţe raţionale( gândire raţională) - îi ajută pe oameni să îşi atingă scopurile
de baza, este logică şi consecventă cu realitatea obiectiva.
credinţe iraţionale (gândire iraţională) – împiedică atingerea scopurilor de bază
ale oamenilor, este ilogică şi nu este în concordanţă cu realitatea obiectivă.
A B C
A B C
IRAŢIONAL / RAŢIONAL ND / NF
Trebuie absolutist Preferinţa Depresie Tristeţe
Catastrofare Evaluare obiectivă Anxietate Îngrijorare
(exagerarea
evenimentului)
Toleranţa scazută la Toleranţa crescută la Furie Supărare
frustrare frustrare
Veveriţa DAŞA
A- drumul spre copacul cu alune era blocat de un minte de zăpadă ( situaţia)
B- este groaznic şi oribil că peretele acesta a apărut aici ( gândurile)
C- deprimare (plânge şi crede că nu este bună de nimic) ( consecinţele)
Veveriţa SAŞA
A- a păţit acelaşi lucru
B- mi-ar plăcea să nu fie aici pentru că mi-e foame dar bosumflându-mă din cauza asta
nu-l voi face să dispară
C- tristeţe ( acceptarea situaţiei şi găsirea unor soluţii)
4.Cum te-ai fi simţit în locul lor? Şi ce-ai fi făcut ca să le ajuţi să se simtă mai
bine?
Lia - M-aş fi simţit tristă. Le-aş spune STOP să se potolească şi le-aş ajuta să sape un
tunel.
Theo – Eu aş fi trist. Le-aş ajuta să dărâme zidul.
Andrada – Aş fi furioasă ca Daşa şi le-aş putea ajuta să sape în zid.
Claudia – Eu aş fi calmă şi le-aş sfătui să nu procedeze aşa pentru că nu vor rezolva
nimic.
Concluzii:
Această poveste ne învaţă cum putem face faţă problemelor pe care le întâlnim în
fiecare zi de la nivel emoţional la cel practic:
- formularea problemelor cât mai clar şi concret;
- găsirea cât mai multor soluţii alternative posibile;
- examinarea fiecărei soluţii şi căutarea consecinţelor atât pozitive cât şi negative;
- încercarea cât mai multor soluţii de rezolvare;
- acceptarea problemei dacă nu funcţionează şi focalizarea gândurilor pe altceva;
„ Aplicarea unor tehnici de tip reglator şi emoţional” am desfăşurat diferite jocuri:
1.„Harta emoţiilor”
Obiective:
Să identifice emoţiile personajelor din poveste;
Să exprime corect emoţia observată
Să eticheteze corect emoţiile prezentate
Ce a simţit Maşa? ( furie)
Ce a simţit Daşa? ( frică, anxietate, vinovăţie)
Ce a simţit Saşa? ( preocupare, îngrijorare)
Prin acest joc, copiii au învăţat să identifice corect emoţiile şi să achiziţioneze
cuvinte care denumesc emoţii, învăţând să identifice corect emoţiile şi etichetele verbale
corespunzătoare.
Am fost plăcut surprinsă de modul în care au etichetat şi mimat emoţiile
respective.
2.„ Detectivul de emoţii I”
Obiective:
Să identifice şi eticheteze corect reacţiile emoţionale proprii şi a celorlalţi;
Să înveţe că într-o anumită situaţie nu toată lumea reacţionează la fel
Să exerseze manifestarea empatiei
Am împărţit copiii în două grupe:
Copiii din prima grupă aveau ca sarcină să identifice reacţiile emoţionale ale
personajelor din poveste de pe harta emoţiilor.
Copiii din a doua grupă trebuiau să mimeze emoţiile identificate de către cei din prima
grupa şi să le indice pe harta emoţiilor.
I-am rugat pe copii să identifice în ce măsură personajele din povestea studiată au avut
reacţii emoţionale diferite faţă de aceeaşi situaţie.
La întrebarea: Cum te-ai fi simţit în locul lor…?
Lia, Theo – „m-aş fi simţit tristă/ trist”; Andrada, Tania – „ aş fi ca Saşa; Claudia „aş
fi calmă oricum nu rezolv nimic dacă mă înfurii”
Alex – aş fi furios
La întrebarea: „ Ce ai fi făcut ca să le ajuţi să se simtă mai bine?” Copiii au avut
răspunsuri diferite.
Lia: „aş spune STOP, să se potolească şi le-aş ajuta să sape un tunel.
Theo, eu le ajutam la dărâmarea zidului.
Această activitate le-a permis copiilor să recunoască şi să exprime non-verbal emoţiile
atât personale cât şi a veveriţelor din poveste.